26-10-2008, 09:53 PM
Inaintand spre pierdere
***
Era dimineata.Sakura statea treaza in patul ei,privind in gol.Avea ceva pe suflet.Ceva ce numai ea stia cum era si cum se intamplase.Inima o apasa spre locul unde totul devenea si mai dureros:sufletul,insa incerca sa se gandeasca la altceva.Ceva ce ar putea-o imbucura,dar nu prea avea la ce.
Deoarece se trezi destul de devreme in dimineata aceea,mai zabovi putin in pat,cu speranta ca linistea din camera ii va mai spala gandurile.Nu trecu mult de atunci,si,dupa incercarea zadarnica de a-si concentra mintea oe un subiect mult mai important~dar care nu exista~ se indrepta spre dulap pentru a-si alege haainele pe care urma sa le poarte.Dupa ce in camera ei fura infruntite 80% din hainele ei,dormitprul aratand ca dupa revolutie,se imbraca cu un kimono car i se paru potrivit pentru dispozitia ei,hotari sa plece,intr-un final,la Academie.
Incuie usa in urma ei,care scoase un sunet care iti zgaria timpanele.Pe drum,se simtea de parca nu exista.Nu mai simtea ca traia,ca respira,nu se mai simtea existenta pe lumea aceea."Este atat de jenant sa sufar din cauza unuia caruia ii sar dracii la fiecare pas pe care il fac.Nici nu merita sa ma mai gandesc la el" gandea rozalia,dar stia foarte bine ca ceea ce spunea o spunea pentru a se auto-consola,nu pentru ca ea credea ceea ce spunea,bineinteles.
Fara sa-si dea seama,ea se afla deja in curtea in Academiei,insa cand isi dad=u seama de acest lucru,se gandi ca mai bine nu mai venea in ziua aceea la Academie.De ce?Raspunsul era un motiv destul de intemeiat:la cat de mult suferea de pe urma brunetului si a ceea ce facuse,asta ii mai trebuia:brunetul si Ino stand in fata ei,sarutandu-se si luandu-se in brate,de parca era sfarsitul lumii si nu mai aveau timp de asa ceva.
Constata ca brunetul isi intoarse capul si o sageta pentru cateva momente cu privirea;rozalia,pentru a nu-i da satisfactie,cum ca ar suferi si mai mult dupa faptul ca el facea ce facea cu Ino in fata ei,se aseza pe o banca,nu departe de locul in care ci doi petreceau diferite "clipe".Insa,nici pe banca pe care se asezase nu avu un pic de pace.Banca pe care statea ea in acel moment,era exact banca pe care ea statea foarte "comod" si se saruta cu Kiba,sub ochii lui Sasuke~insa ea nu stiuse pana atunci ca el ii privise atunci~.
Se ridica de pe banca ce ii aducea in minte una dintre amintirile care,o faceau sa innebuneasca,pe zi ce trece.Dupa ce se mai plimba prin curtea academiei,se opri sub cooana deasa a unui cires inflorit.Peisajul in care se cufundase pe moment o facu sa uite de faptul ca sufletul ei se chinuia sa supravietuiasca in timp ce inima era macinata de gandul nu-si va gasi nicio data jumatatea.
In timp ce mintea ei visa la diferite episoade care,posibil sau nu,faceau parte din viata Sakurei,gandurile si linistea seaca fura perturbate.De o voce familiara.
-Hei! Sakura! As vrea sa vorbim. se auzi vocea joasa si calma a brunetului,de parca ar fi fost un inger plutind pe un norisor alb.
-Umm..ce? ...Ce-ai zis? intreba Sakura nedumerita.
-As vrea sa discutam ceva.Urgent!
-Ce e atat de urgent in afara de faptul ca tu nu ai mai fost de mult la zoo,printre ai tai?il intreba rozalia nervoasa.
-Stii...Sakura...m-am gandit ca ...
-Daa...bineinteles! Acum mai si gandesti...! il intrerupse Sakura.
-M-am gandit la faptul ca relatia dintre noi doi nu o sa mearga prea bine,asa ca,am hotarat ca noi doi sa nu mai fim nimic altceva decat simpli prieteni,amici..Ai inteles ideea,nu?
-Normal ca am inteles-o,doar nu sunt proasta!ii raspunse Sakura.
-Ok! Ma bucur ca am lamurit treaba aceasta..Acum,eu o sa plec..Stii..ma intalnesc cu Ino dupa ore si trebuie sa stabilesc intalnirea..ora...
Bine,bine! Am inteles! Nu te mai sincisi atata!
-Bine,atunci.Papa!!incheie brunetul fara nicio alta obiectie.
Prin tonul si prin vorbele sale,Sakura incerca sa fie curajoasa,sa se minta pe sine insasi ca nu o intereseaza deloc ce se intampla de acum cu Sasuke,insa,nu era deloc asa.Inauntrul ei,inima-i plangea si se zbatea intre doua dimensiuni:rai si iad.Se simtea ca si cum nu ar mai avea vlaga in ea.Se gandea cum de,atat de repede,Sasuke renuntase la ea,fara nici o remuscare.Adica,in tot acest timp,cu alte cuvinte,ea nu insemnase mai njmic pentru el,decat o alta fata care-i cazuse la picioare.O alta fata care cazuse prada in cusca dragostei,dar care nu avea o cheie,pentru a fi deschisa.
Se simtea incoltita din toate partile,inutila.Se intreba ce rost mai are sa traiasca daca din moment in moment, cade dintr-o extrema in cealalta.Indurase multi ani raceala brunetului,in timp ce ea se gandea zi de zi la el si la viitorul apropiat in care cei doi ar fi putut sa...dar nu s-a intamplat nimic.Nimic din ce spera ea.
Numai reusea sa treaca si peste asta.Simtea ca picioarele nu o mai tin.Inima sta sa-i cada din piept,simtind-o mai grea ca nicio data.Era terminata.Stia ca nu era bine sa fie negativista,insa,acum,era descurajata total.Total!
## imi cer scuze ca am facut acest capitol atat de scurt,dar era nevoie sa pun un nou cap,si,din lipsa de timp,nu am putut sa scriu mai mult,dar sper ca,catusi de putin,sa va placa!so...comentati!##
***
Era dimineata.Sakura statea treaza in patul ei,privind in gol.Avea ceva pe suflet.Ceva ce numai ea stia cum era si cum se intamplase.Inima o apasa spre locul unde totul devenea si mai dureros:sufletul,insa incerca sa se gandeasca la altceva.Ceva ce ar putea-o imbucura,dar nu prea avea la ce.
Deoarece se trezi destul de devreme in dimineata aceea,mai zabovi putin in pat,cu speranta ca linistea din camera ii va mai spala gandurile.Nu trecu mult de atunci,si,dupa incercarea zadarnica de a-si concentra mintea oe un subiect mult mai important~dar care nu exista~ se indrepta spre dulap pentru a-si alege haainele pe care urma sa le poarte.Dupa ce in camera ei fura infruntite 80% din hainele ei,dormitprul aratand ca dupa revolutie,se imbraca cu un kimono car i se paru potrivit pentru dispozitia ei,hotari sa plece,intr-un final,la Academie.
Incuie usa in urma ei,care scoase un sunet care iti zgaria timpanele.Pe drum,se simtea de parca nu exista.Nu mai simtea ca traia,ca respira,nu se mai simtea existenta pe lumea aceea."Este atat de jenant sa sufar din cauza unuia caruia ii sar dracii la fiecare pas pe care il fac.Nici nu merita sa ma mai gandesc la el" gandea rozalia,dar stia foarte bine ca ceea ce spunea o spunea pentru a se auto-consola,nu pentru ca ea credea ceea ce spunea,bineinteles.
Fara sa-si dea seama,ea se afla deja in curtea in Academiei,insa cand isi dad=u seama de acest lucru,se gandi ca mai bine nu mai venea in ziua aceea la Academie.De ce?Raspunsul era un motiv destul de intemeiat:la cat de mult suferea de pe urma brunetului si a ceea ce facuse,asta ii mai trebuia:brunetul si Ino stand in fata ei,sarutandu-se si luandu-se in brate,de parca era sfarsitul lumii si nu mai aveau timp de asa ceva.
Constata ca brunetul isi intoarse capul si o sageta pentru cateva momente cu privirea;rozalia,pentru a nu-i da satisfactie,cum ca ar suferi si mai mult dupa faptul ca el facea ce facea cu Ino in fata ei,se aseza pe o banca,nu departe de locul in care ci doi petreceau diferite "clipe".Insa,nici pe banca pe care se asezase nu avu un pic de pace.Banca pe care statea ea in acel moment,era exact banca pe care ea statea foarte "comod" si se saruta cu Kiba,sub ochii lui Sasuke~insa ea nu stiuse pana atunci ca el ii privise atunci~.
Se ridica de pe banca ce ii aducea in minte una dintre amintirile care,o faceau sa innebuneasca,pe zi ce trece.Dupa ce se mai plimba prin curtea academiei,se opri sub cooana deasa a unui cires inflorit.Peisajul in care se cufundase pe moment o facu sa uite de faptul ca sufletul ei se chinuia sa supravietuiasca in timp ce inima era macinata de gandul nu-si va gasi nicio data jumatatea.
In timp ce mintea ei visa la diferite episoade care,posibil sau nu,faceau parte din viata Sakurei,gandurile si linistea seaca fura perturbate.De o voce familiara.
-Hei! Sakura! As vrea sa vorbim. se auzi vocea joasa si calma a brunetului,de parca ar fi fost un inger plutind pe un norisor alb.
-Umm..ce? ...Ce-ai zis? intreba Sakura nedumerita.
-As vrea sa discutam ceva.Urgent!
-Ce e atat de urgent in afara de faptul ca tu nu ai mai fost de mult la zoo,printre ai tai?il intreba rozalia nervoasa.
-Stii...Sakura...m-am gandit ca ...
-Daa...bineinteles! Acum mai si gandesti...! il intrerupse Sakura.
-M-am gandit la faptul ca relatia dintre noi doi nu o sa mearga prea bine,asa ca,am hotarat ca noi doi sa nu mai fim nimic altceva decat simpli prieteni,amici..Ai inteles ideea,nu?
-Normal ca am inteles-o,doar nu sunt proasta!ii raspunse Sakura.
-Ok! Ma bucur ca am lamurit treaba aceasta..Acum,eu o sa plec..Stii..ma intalnesc cu Ino dupa ore si trebuie sa stabilesc intalnirea..ora...
Bine,bine! Am inteles! Nu te mai sincisi atata!
-Bine,atunci.Papa!!incheie brunetul fara nicio alta obiectie.
Prin tonul si prin vorbele sale,Sakura incerca sa fie curajoasa,sa se minta pe sine insasi ca nu o intereseaza deloc ce se intampla de acum cu Sasuke,insa,nu era deloc asa.Inauntrul ei,inima-i plangea si se zbatea intre doua dimensiuni:rai si iad.Se simtea ca si cum nu ar mai avea vlaga in ea.Se gandea cum de,atat de repede,Sasuke renuntase la ea,fara nici o remuscare.Adica,in tot acest timp,cu alte cuvinte,ea nu insemnase mai njmic pentru el,decat o alta fata care-i cazuse la picioare.O alta fata care cazuse prada in cusca dragostei,dar care nu avea o cheie,pentru a fi deschisa.
Se simtea incoltita din toate partile,inutila.Se intreba ce rost mai are sa traiasca daca din moment in moment, cade dintr-o extrema in cealalta.Indurase multi ani raceala brunetului,in timp ce ea se gandea zi de zi la el si la viitorul apropiat in care cei doi ar fi putut sa...dar nu s-a intamplat nimic.Nimic din ce spera ea.
Numai reusea sa treaca si peste asta.Simtea ca picioarele nu o mai tin.Inima sta sa-i cada din piept,simtind-o mai grea ca nicio data.Era terminata.Stia ca nu era bine sa fie negativista,insa,acum,era descurajata total.Total!
## imi cer scuze ca am facut acest capitol atat de scurt,dar era nevoie sa pun un nou cap,si,din lipsa de timp,nu am putut sa scriu mai mult,dar sper ca,catusi de putin,sa va placa!so...comentati!##
2 squirrels: one english, one romanian. Each squirrel in her tree . E. squirrel was fucking a nut. R. squirrel ask: - Are you fucking crazy? E. squirrel answer: - No, I`m fucking nuts .