Zuza vs.Ang

[Ang.]

Veninul despărţirii ucide sufletul


Doar tu îmi striveşti sărutul, cu ale tale buze de piatră, ca un ciocan, fără ca acestea să-ţi declare iubirea. Ochiul tău de gheaţă îmi sfârtecă inima cu ţurţurii din privire. Te rog, nu-mi mai biciui sufletul cu vorbele tale..te rog opreşte-te căci îmi sângerează auzul! Dragul meu, de ce ai inimă de şarpe şi-mi înţepi călcâiul de fiecare dată când încerc să mă apropii? Mă dor atingerile tale! Mă taie precum lama celei mai ascuţite săbii...Vezi şi tu cum plâng copacii, cu frunze, că soarta şi-a pus în gând să ne despartă? Află, dar, că frunzele mor de moartea iubirii noastre. Închide ochii. Astfel, ne vom putea iubi ca în prima zi, ne vom privi ca îndrăgostiţii: prin pasiunea buzelor fierbinţi ce freamătă, nebune, după iubire. Vom simţi împreună privirea caldă a fulgilor de nea, apoi, ne vom lăsa inimile să se piardă în adormire, pentru vecie...
Aş vrea să mă pierd şi eu în deşertul buzelor tale, să simt atingerea ta sub razele firavei luni, iar sufletul meu să se scalde în oceanul ochilor tăi. Aş vrea să naufragez în marea pieptului tău, iar răsuflarea mea să o simţi ca pe cea mai puternică vrajă. Am nevoie de tine ca de aer; tu şi eu, un tot ce tinde spre perfecţiune, să plutim molcom... să uităm de lume...
Totul navighează în jurul nostru ca nişte planete, ca nişte sateliţi, iar avalanşa de săruturi se precipită ca o ploaie inocentă de comete, descoperind în inima ta soarele mirific. Vocile noastre se topesc într-un cântec selenar, buzele ni se lipesc într-un scâncet al sunetului de cristal. Glasul tău sună ca un imn balsamic şi eu te dezmierd cu toată puterea sufletului meu. Lasă-mă acum să-mi ancorez ochii obosiţi, şi să adorm la ţărmul pieptului tău!
La început îmi spuneai că sunt totul pentru tine, că vezi în mine perfecţiunea spre care tinde orice persoană.
Dacă ai şti că pământul pe care păşeşti e corpul meu, nu l-ai mai călca, l-ai mângâia.
Dacă ai şti că cerul la care priveşti sunt ochii mei, ai rămâne cu privirea aţintită la ei veşnic.
Dacă ai şti că munţii reprezintă obstacole ce te împiedică să ajungi la mine, i-ai distruge.
Dacă ai şti că marea reprezintă iubirea mea necondiţionată pentru tine, ţi-ai însuşi-o.
Dacă ai şti că norii redau momentele în care eu plâng, i-ai înlocui cu soarele şi atunci aş râde.
Dacă ai şti că moartea e momentul în care eu păşesc în spaţiul infernului, tărâm al demonilor, tu i-ai transforma în îngeri doar pentru mine.
Dar ce n-ai face tu pentru mine...
Viaţa ta e o întreagă alergare spre fericire, iar bucuria ta e nimeni alta decât această fiinţă arhcunoscută mie.



Razboi in lumea dragostei


Noapte . Prea neagră noaptea , prea neagră pentru un înger plăpând in ploaie . Un înger care isi varsă nervii pe toate picăturile revoltate si invizibile de ploaie . Nu putea crede că el i-a facut asta . De ce el , şi de ce acum? A dezamăgit-o in ultimul hal , a făcut-o să se simtă ca ultima frunză căzută pe un covor argintiu intr-o zi de toamnă târzie . Inima ei este zdrobită in mii de bucăţele cristaline de sticlă . Ar vrea să dea timpul înapoi . Ar fi dorit să nu îl fi cunoscut , să nu se fi îndrăgostit de acei ochi verzi şi sclipitori ca niste alge de mare şi să nu fi vrut să îi simtă gustul buzelor lui dulci ca o lămâie . Din păcate , el a vrăjit-o , asta i-a fost .Acum , suferă , suferă în tăcere ,în fiinţa ei pustie ca o carte fără pagini . Lumea ei s-a destrămat intr-o clipită . Toate acele vise mirifice care le avea pe viitor , s-au spulberat într-o fracţiune de secundă . Credea că el e băiatul perfect pentru lumea ei . Şi acum ce se va întâmpla ? Îşi va continua viaţa imperfectă împreună cu cine? Cu oricare băiat ieşit de oriunde ca după o ploaie de meteoriţi? Nu , nu va putea accepta aşa ceva . Trebuia cu orice preţ să îl recâştige . Ştia că poate . Dar nu ştia cu ce să înceapă . Cu cât se gândea mai mult la acest subiect , cu atât mai mult simţea cum sacul inimii i se umple cu mai multă ură . Ce avea acea fată mai special decât ea? Îi va dărui acea fată toată inima ei pentru nimic în lume ? Nu cred . Adevărul e că ea este singura fiinţă care l-a iubit şi care îl va iubi din toată puritatea ei . Indiferent că el nu ştie asta , aşa e . Poate într-o zi îşi va deschide acei ochi “ orbi „ şi va descoperi şi singur asta . Chiar dacă acel atunci , va fi prea târziu , măcar va fi odată şi odată . Dar până atunci va trebui să se obişnuiască cu singurătatea si pustiăetatea . Inima ei a incetat să mai cânte iar cheia e la el si nu ştie când o să o poată recupera .Până atunci , inima ei va incerca să îşi drege glasul pentru a putea să îl mai strige de cateva ori până el o va auzi şi se va întoarce la ea plin de speranţa că l-ar putea ierta . Dar oare va putea sa tranforme această ură acumulată numai pe parcusul a doua ore in iubirea adevărată ce a fost vreodată? Oare ea va avea puterea să facă acest pas nesigur? Nici ea nu ştie incă . . . Tot ce ştie e că incă o frază scrisă cu pastă neagră a mai apărut în paginile jurnalului ei . . .

Succes my dear!

Xoxo, Ang.:bye: