Zuza vs ჩօօო ჩօօო

[Otrava]

Eu cu Zuza ne-am gandit sa facem un duel.


Perioada de postare - Azi.
Perioada de votare - De azi pana in 12.07.11
Tema : Moartea.

Lucrarile vor fi anonime.

Prima lucrare :

Destin.

Era o zi trista, cel putin pentru ea , intinsa pe patul de spital, ultimele-i clipe se scurgeau parca fara incetare.
Toti au parasit-o, prietenii, rudele, doar el a fost singurul care ii impartasea suferinta in acele momente.
- Ai sa ma mai iubesti? Se auzi glasul ei ragusit si parca fara viata. Il privi cu lacrimi in ochii, stia ca raspunsul va fi destul de greu,
nu stia ce va fi dupa.
- Mereu. Ii raspunse fara ezitare.
-Chiar daca... voi muri? Inghiti in sec, ridicandu'se usor din pat, privindu-l indurerata. Ar fi vrut si ar fi dat orice
sa poata sa fie cu el si dupa moarte, dar destinul i-a jucat o festa ingrozitoare, era bolnava de o boala care nu cruta pe nimeni,
oricat de pur si de inocent ar fi acea persoana.
El parea absent, desi vroia sa-i aline suferinta nu putea sa-si imagineze ca o va pierde. A imbratisat-o , a sarutat-o vrand sa ramana
magic acest moment, dar magia nu exista si speranta lui, increderea si taria se pierdeau incet cu trecerea timpului.
I-a dat o oglinda, vroia sa se priveasca , sa-si vada chipul ce parea neinsufletit, palid . Ochii ei albastri ce sclipeau de iubire si
bunatate, sunt innecati in lacrimi de tristete.
Frumusetea chipului de alta data ce cucerea inima oricui, acum e doar o amintire a trecutului. Plina de viata, trecea mereu
peste toate necazurile si greutatile si facea fata cu zambetul dulce si blajin ce nu-l puteai asemana.
Toti prietenii ei in care avea incredere si ii respecta pentru ceia ce sunt, acum au parasit-o din cauza
bolii , unii inventau ca au plecat si ca nu au timp sa o vada , altora nu le mai pasa. Desi mereu cand ei aveau probleme ea era acolo cu
sprijinul si daruirea ei si acum era abandonata, simtindu-se ranita pe interior.

Ii mai ramasese putin timp, doctorul ii spusese ca mai are cel mult doua ore de trait, dar nimeni nu stia notiunea exacta cand
va veni sfarsitul pentru ea, dar totusi incerca sa-si adune gandurile si inca mai avea puterea sa zambeasca, un zambet cald ce il daruia lui.
Il saruta dulce si tandru si intinse din nou in pat. Inchise ochii, inima ei batea cu putere simtind ca respira foarte greu, dar
durerea din suflet aproape ca nu o mai simtea, ii stranse mana lui , o lacrima rece i se usca pe obraz.
Inima i se opri, bataile acelea ce au batut doar pentru el s-au oprit, nu a mai rezistat s-o vada zacand fara , fugii fara sa sa
se mai uite inapoi, era devastat , vroia sa puna capat si el, ajunsese la un punct care il macina pe interior si il lasa fara
putinta.
Ajunsese la marginea unui lac, privi apa fara vreo expresie a fetei, era pierit de orice energie, insa isi aminti ca i-a jurat
ca nu isi va pune capat zilelor oricat de trist ar fi.
Isi amintise ca i-a scris o scrisoare spundu-i cuvintele care nu le-ar fi putut spune vre-o data in fata ei, din teama de a
nu o face sa se simta si mai injunghiata.
Aruncase scrisoarea in rau, unde vroia sa-i arunce si cenusa, ultima ei dorinta.

"Draga mea, stiu ca e cam tarziu acum pentru toate regretele . Inca imi mai amintesc cu drag de zilele acelea cand ne jucam afara
in nisip toata ziua, sau atunci cand am devenit mai apropiati, desi nu mi-a pasat ca acest lucru s-ar fi putut transforma intr-o
dragoste mai mult de cat cea a unui prietenii. Tu ai fost mereu curajoasa, prin felul tau de a fi si am sa fiu cu tine mereu ,
cu trupul si sufletul indiferent unde ai fi. Desi tu vei sti ca eu nu am sa pot suporta acest soc , dar am sa incerc sa merg inainte
cu trecerea timpului, a amintirilor ce ma vor tine in viata.
Am sa-ti respect dorinta de a fi incinerata, cenusa va fi aruncata in rau , iar sufletul tau va fi eliberat.
Si vroiam sa-ti spun ca te iubesc si am sa fiu langa tine si in viata de apoi orice ar fi."

A doua lucrare :

Sentimentele morţii.

Poc!
Şi glonţul morţii m-a nimerit. Simt că alunec uşor sper alt tărâm , şi sincer nu am crezut că o să se întâmple aşa devreme. Am crezut că o să merg în continuare pe cărarea colorată a vieţii , că o să mă bucur de aceasta. E prea târziu să dau înapoi. Prea târziu să spun : STOP! , timpului. Acum inima mea este goală , nu mai simt nimic. Defapt , nici nu îmi mai simt inima. Nu mai vreau să simt nimic ce ţine de corpul meu. Acum , nu numai că inima mea e goală , dar . . . eu sunt goală pe dinăuntru. Acum simt cum moartea mă îndeamnă să păşesc în tărâmul ei presărat cu trandafiri negri şi spini. Indiferent că mă opun , simt cum ceva mă împinge de la spate. Dar nu vreau să fac acest pas , NU VREAU! De ce nu mă opreşte nimeni? De ce nu mai ţine nimeni la mine? Acum chiar toată lumea e ocupată şi nu au timp de mine? Sau nu mă aud . . . Oricât aş ţipa , nimeni nu m-a auzit , nu mă aude şi nu mă va aude. Poate am devenit prea neimportantă pentru toţi din moment ce sunt chemată de păcat , poate vor să uite de mine pentru că sunt prea păcătoasă , sau poate mă lasă la greu cum am făcut şi eu în momentele egoiste din viaţa mea. Şi chiar nu mă pot imagina departe de lumea mea de cristal , nu o pot înşela , nu mă pot duce în alta! Sau poate da? Cu fiecare minisecundă cu care inima mea încearcă să ţină pasul , nu mai pot dansa odată cu ritmul ei şi uşor , uşor încep să îmi exprim regretul faţă de toţi şi de toate. Îmi amintesc când mama îmi zicea că întodeauna trebuie să îmi pictez viaţa în roz. Acum , pete de negru îmi invadează lumea perfectă , transformând-o într-un coşmar. Dacă înainte urcam cu mare greutate ca să ajung în vârf , acum cobor cu mare uşurinţă. Strălucirea mea cu soarele s-a terminat odată cu acest coşmar. Am promis că nu mă voi rătăci pe această cărare a viselor , dar , nu m-am putut ţine de această promisiune. Dar totuşi simt ceva. Sau mai bine zis , pe cineva. Încercă să mă strige , să mă readucă la viaţă. Hm , ştim cu toţii că e prea târziu. . .
- CLAUDIA! Claudia , trezeşte-te! Nu mă pără . . .
Nu mai pot auzi nimic. Simt cum devin din ce în ce mai palidă. Nu mai pot respira , lumina devine din ce în ce mai închisă , înceţoşată . . . paralelă. Nu mai simt nimic din ce mă atinge , tot ce simt e cum moartea mă îmbrăţişează , uşor , cu săbiile ei ascuţite şi întunecoase. Fără vise , fără priorităţi , fără iubire . . . doar ură.

Adio . . .

Deci astea fiind spuse ,cei care vor sa voteze sunt poftiti. :]

[Ang.]

Edit. Păstrez locul. Doar 4 zile pentru vot ? Neee, puţin. :'[

Toti prietenii ei in care avea incredere si ii respecta pentru ceea ce sunt,
bataile acelea ce au batut doar pentru el s-au oprit, ~ nu sună chiar foarte bine "bătăile ce au bătut".
dragoste mai mult de cat cea a unei prietenii."

Atât am avut de corectat. Ambele lucrări sunt bune: Având în vedere prima lucrare, mi-a plăcut povestea ei, totuşi parcă prea grăbită, prea repede s-a trecut peste momentul morţii şi tocmai asta a fost tema. A doua lucrare m-a făcut să plâng. Nu ştiu de ce mi-au dat lacrimile citind-o. [Hei, eu nu plâng aşa des.] Când a vorbit despre momentul în care simte că e neputincioasă şi nimeni nu o poate ajuta, nimenu nu o mai iubeşte, m-a lovit direct la corazon. *laughs*
Având în vedere cele spuse, deşi ambele lucrări sunt foarte bune şi ambele lucrări m-au lăsat cu gura căscată şi cu o poftă de a citi până la capăt şi ambele lucrări m-au surprins şi ambele sunt reuşite şi ambele se încadrează în temă [mai mult sau mai puţin] şi ambele mi-au plăcut [gata cu suspansul] a doua lucrare primeşte votul meu.

Aştept şi alte dueluri, amândouă vă pricepeţi şi talentul vostru merită exploatat, ca să spun aşa. *laughs*

Spor la scris şi multă imaginaţie în continuare! *hugs*


Xoxo, Ang.

[Addeh]

Destin.
ÃŽncep cu greÅŸelile :
ridicandu'se - ridicându-se. Se foloseşte cratima, chiar dacă-i un fic, un duel sau cum vrei tu să-i spui. :]
oricat de pur si de inocent ar fi acea persoana - oricât de pură şi de inocentă ar fi acea persoană.
ceia - ceea.
spundu-i - spunându-i.
vre-o - vreo
bătăile ce au bătut - îmi pare că-i un pleonasm. Nu-mi place. Idem Ang.
de cat - decât
a unui prietenii - a unor prieteni sau : a unei prietenii. Nu ştiu sigur ce-ai vrut să spui acolo.

Deci titlul nu mă atrage mai cu nimic. -.- E prea simplu - e un duel totuşi. Nu lua orice scrii în glumă. E un sfat important đupă părerea mea. Revenind... Poveste este prea comună, banală. Moarte unei fete [ din cauza acelei boli ] şi o ultimă scrisoare de dragoste de la persoana iubită. Puteai să implici mai multe sentimente, să ne facă pe noi, cititorii, să fim implicaţi afectiv. Another important thing.
Btw, unele verbe s-au repetat şi asta m-a deranjat; mai ales faptul că nu ai avut diacritice. Cred că ar fi arătat mai frumos dacă ai fi ajut diacritice - la fel şi treaba cu scrisul. Ai folosit " Align text to left " sau eu mai ştiu ce... T_T Deranjant.

Sentimentele morţii.
La fel, încep cu greşelile :
sper - spre
va aude - eu cred ca era mai bine " nu mă va auzi ".

Hmm, cam atâtea am văzut - de tastare bineînţeles.
* back to this fic. *
Ideea este la fel de comună. Totuşi, am observat că descrierea din această lucrare a fost mai diferită, mai aparte. Titlul într-adevăr, a fost mai bunicel. Puteai mai bine, sunt sigură de asta.
Ai folosit diacritice - admir şi respect lucrul ăsta. ^^ Cu toate acestea, nu prea am văzut alineat - consider că era mai bine şi ar fi arătat mai atractiv dacă mai puneai ceva alineat. Sau măcar dacă scriai de la capăt. Tu prea te-ai dus înainte cu scrisu`, să zic aşa. În plus, ai repetat de multe ori " acum ", " simt " şi încă ceva pe acolo....
Oricum, se putea mai bine.

EDIT. @ Ang., da, sunt mai multe cuvinte.
Într-un singur cuvânt, votez a doua lucrare. Are o estetică mai atrăgătoare, ai respectat o anumită ordine să spun aşa şi în plus, modurile de expunere se îmbină mult mai bine - vorbind din punct de vedere gramatical. Oricum, mi s-a părut mai atractivă.
Felicitări scriitoarelor ! Şi succes în continuare !

[Ang.]

Într-un singur cuvânt, votez a doua lucrare. Mi s-a părut mai bună.

Sunt mai multe cuvinte, kekeke.

I'm just spammin' and trollin' hier, xcuse me.

@Chlo': deci de acolo ! Ştiam eu că mi se pare cunoscută povestea primei lucrări, A walk to remember ftw~! Man, im good.

Xoxo, Ang.

[Chlo]

Ehm...let's see.
M-a frapat tema, trecusem pe aici si mai devreme dar intr-un fel nu ma lasa heart-ul sa citesc, stiind ca sunt pe aceeasi frecventa cu tema, si o sa fie touching enough. Generally nu ma iau de greselile de ordin tehnic - gramatica, tastare, etc- insa, am observat o chestiuta mica, care in ciuda faptului ca deja aproape [doar aproape] imi dadusera lacrimile, m-a facut sa zambesc. [...] nimeni nu m-a auzit , nu mă aude şi nu mă va aude.

Abordarea mortii in prima lucrare, imi place, e foarte movie-like, doar ca mult prea comuna, foarte Sweet November/ A walk to rememberlike. Actiunea insa, e o idee cam grabita,e ca si cum un cadru, destul de important a fost taiat, mistakenly. E ca o fila rupta a unei carti;iar ideea generala a mortii a fost impinsa cumva in fundal si a fost inlocuita de tema loialitatii, sau mai bine spus a iubirii.

In a doua lucrare, in schimb mi-a placut mai mult modul in care a fost tratata tema. Pasul pe care personajul il face de la slabiciune la ura e surprins foarte estetic, desi pe alocuri mult prea pompos, cu o descriere sufocanta. Spre exemplu la sfarsit, e mult prea brusca trecerea de la sentimentul de neputinta, la o chestie morbida, pentru ca in final sa se treaca la un fel de eliberare totala. E prea mult in prea putin. In rest imi place, ofera o imagine destul de artistica asupra "ultimelor clipe"...

So...in concluzie si prin urmare, desi se putea mai bine [cum intotdeauna e loc de mai bine], votul meu merge la -- > Sentimentele morţii.

[Daria v2]

Ah, nu pot spune prea multe ca nu prea am timp, doar asa pe mare, scurt, cuprinzator. Votez a doua lucrare pentru ca nu a avut dialog, pentru ca eu am un fix cu dialogul in one.shoturi, si pentru ca m-a facut sa simt totul. Prima lucrare a fost cam grabita si nu mi-a placut ca a avut acel text centrat la sfarsit, fie ca este scrisoare, fie ca este citat, fie ca este orice nu mi-a placut, adica mai mult m-a incurcat la citit, chiar daca mi-a placut continutul scrisorii. Cam putine ? Da, stiu, dar nu prea am starea necesara, i don`t know T___T.

[n{iK}a aMmA]

Buna.
Am trecut si eu pe aici.
Pe scurt: A doua lucrare.
Recunosc ca nu am plans, insa nu am ramas indiferenta cum am ramas la "Destin". Am fost cu mult mai captivata la "Sentimentele mortii", poate si datorita asezarii in pagina, dar si continutului mai atragator, desi cred ca aici nu m-am exprimat bine, pentru ca ambele lucrari expun acelasi subiect.
La prima lucrare mi se parea ca textul se derula in fata mea, insa eu nu prea intelegeam ce si cum, pentru ca nu prea ai descris, ai grabit actiunea. Puteai descrie mai mult sentimentele lui cand a vazut cum zace pe acel pat de spital, cand a vazut cum isi da ultima suflare.
A doua lucrare a fost mai p gustul meu, poate datorita faptului ca nu a murit de o boala, ci inpuscata. M-a facut sa ma gandesc cine a tras? De ce? Cine e ea? Cine e el? Cine o striga? Lucruri care mie imi plac foarte mult deoarece daruiesc un mister anume textului.
Deci inca o data, votez cu a doua lucrare.

[Rose ^^]

Am venit si eu. Sa vedem..aveti o tema interesanta si va zic singer ideile sunt bune, dar cum le dezvoltati puteati in multe feluri.

Prima lucrare: ai dialogul, ai naratiunea, dar cu descrierea nu stai chiar bine. Tu ai pus, dar nu era suficient. Puteai descrie mai bine acel sentiment de a pierde pe cineva drag, de a pasi in alta lume..o oarecare teama, tristeze. La aranjare nu pricep de ce nu continuai aceiasi propozitie pe acelasi rand. Si lucrurile le-ai cam grabit oarecum...

A doua lucrare: ai descrierea. Mi-a placut dezvoltarea si la fel cum ai descris. Acea teama de a pleca si faptul ca nimeni nu e acolo sa o salveze in abisul in care cade. Ideea imi place, mai ales ca ai ales o moarte provocata, a fost impuscata si replica de la final a fost ok..mi sa facut si pielea de gaina, ai reusit sa-mi aduci acea imagine in fata mea. Frumos.

Aici chiar aveati ce descrie, pentru ca erau foarte multe sentimente si era acel pas, acea descrindere a sufletului de catre trup. Felicitari, v-ati descurcat amandoua, dar una a luat-o pe cealalta si anume lucrearea a doua. Votez lucrarea a doua, e mai ampla.
Succes in continuare.

[Kayla.]

Hello :] Am trecut si eu pe aici fiindca imi place mult tema aleasa. So, voi fi scurta, fiindca nu prea am mult timp la dispozitie, dar in acelasi timp voi fi obiectiva.

Prima lucrare: te-ai incadrat in tema, ce-i drept, desi idea mi se pare super cliseica si plictisitoare. Aceleasi lucrari siropoase, in care ea e pe moarte, iar el ii jura iubire vesnica etc. Patetic. M-am cam saturat de chestiile astea. As fi preferat ceva mai original. Chiar daca ai avut descriere, a fost mai mult ''de umplutura'' si nu mi-a transmis absolut nici un sentiment. Naratiunea a fost bunicica desi mai puteai lucra la ea. Ai avut greseli de tastare, ceea ce m-a cam deranjat, avand in vedere ca e un duel, te-ai fi putut osteni si tu sa corectezi lucrarea mai in detaliu. Si inca ceva ce m-a mai deranjat a fost estetica, mai exact asezarea in pagina.

A doua lucrare: si tu te-ai incadrat in tema, iar idea nu mi s-a parut cliseica, ci originala. Am simtit destul de bine sentimentele, si de aceasta data descrierea a fost foarte buna. N-am observat greseli, doar ca a fost ceva ce m-a secat pe creieri. La un moment dat am observat ''nu ma va aude''. Corect era '' nu ma va auzi'' si ceea ce m-a mai deranjat a fost faptul ca ai scris la un moment dat cu caps look, ceea ce nu da deloc bine intr-un oneshot, parerea mea. Altadata daca vrei sa pui ceva in evidenta, scrie mai bine cu italic.

So, cam atat am avut de spus. In concluzie, votul meu merge la lucrarea a doua, deoarece mi-a captat mai mult atentia si e cu mult superioara primei lucrari. Bafta in continuare!

[C. Viper]

Prima Lucrare:Ceva foarte frumos,expresii foarte frumoase care descriu actiunea sunt foarte bine alese,imi place foarte mult felul in care descrii situatia initala,foarte placut si fascinant
A 2-a Lucrare:Meh,putin cam scurta si cam neclara,insa tot lafel de interesanta

Votul meu se duce catre prima lucrare