14-11-2010, 03:56 PM
Arrigato...acesta e ultimul capitol pe care il voi posta in perioada aceasta..deoarece voi incepe perioada testelor, tezelor, si nu voi mai avea timp.
Promit ca ma voi ocupa de el de-ndata ce voi fi libera.
Enjoy!
Capitolul 4 Suflete goale...
Un suflet nu este lasat singur nici macar in mormant...
El este urmat de sufletul pereche pana in strafundurile Iadului daca trebuie...
Nu imi venea sa cred ceea ce vedeam. Orgoliul meu era prea mare pentru a accepta ceea ce se derula in fata ochilor mei fantomatici. Era ea, chiar ea...
Nu se prea poate spune ca era in carne si oase, deoarece langa mine statea spiritul ei si in fata mea trupul ei atarnat. Nu intelegeam de ce trebuia sa pierd pe toata lumea? De ce s-a sacrificat? Pentru ce? Aveam atatea intrebari sa i le spun insa teama de a primi raspunsul pe care deja il intuiam imi umbrea gandirea.
- Ti-a mancat moartea limba? Haide e chiar marfa sa fii fantoma! Chiar ma gandeam daca ma vezi, ma bantui sau nu. E chiar dragut asa. E cam ciudat ca nu respiri dar ma pot obisnui cu asta. Si tu cum o mai duci Leena?
Cred ca eram intr-o lume paralela. Ea imi spunea cat de marfa este sa fii fantoma, iar eu incepusem deja sa regret gestul necugetat. Cred ca atunci cand s-a spanzurat mintea ei s-a cam dus. Cum sa se obisnuiasca sa nu respire. Ea chiar si fantoma credea ca totul este doar un joc. Era si este chiar si acum in forma de fantoma cea mai buna prietena a mea. Ne stiam inca de la acele intalniri din locurile de joaca unde bonele duceau copiii sa se joace. Si de atunci eram cele mai bune prietene. Eu eram cu un an mai mare decat ea, insa eu o consideram la fel de matura ca si mine. Daca cineva se lua de ea, aveam eu grija ca acea persoana sa fie aspru pedepsita. Eu eram un fel de inger cu aripi negre pentru ea, iar ea era ingerul meu alb pazitor. Amandoua ne impartaseam secrete, dureri, sentimente...ne aveam una pe cealalta.
Glasul meu dadea semne ca incepea sa isi revina, iar cu spaima si uimirea pe care inca o aveam in acel suflet invisibil, credeam eu, paream a simti un gol imens in suflet.
- De ce ai facut asta? Stii ca imi doream doar ce era mai bine pentru tine. Tu aveai viitorul asigurat. Urma peste cativa ani sa te logodesti cu cel mai important actor din show-bizz si poate sa ai si doi copii. Iar la organizatie totul mergea per...
- Mergea pe dracu perfect! Prima parte da, mi-ar fi placut si chiar ar fi putut fi realizabila, insa scuteste-ma. Cum de s-a aflat ca te-ai sinucis, toata lumea parca innebunise. Eu stiam ca nu ai fi facut acest gest decat daca ai fi ajuns la limita. Si cum tu ai luat acele informatii in mormant, cum s-ar spune, eu eram singura care mai stiam de ele. In curand ar fi venit dupa mine si m-ar fi constrans si pe mine. Asa ca am preferat sa ma sinucid si eu. Dragut, nu?
Nu imi venea sa cred ceea ce auzeam. Da in mare parte recursesem la acest gest si din cauza acestor informatii pe care doar eu si Stacey le stiam. Chiar si acum imi amintesc in mare despre ce era vorba, insa pretul pe care trebuia sa il platesc era mult prea mare pentru a divulga acele secrete. Stiam ca imi pun in pericol viata parintilor mei si chiar si a mea. Bine a mea nu prea conta, pentru ca parintii mei si asa nu observau ca eram si eu pe acolo, ca existam si eu, ca faceam umbra planetei. Eram frumoasa, o copie fidela a mamei mele, asa spuneau majoritatea prietenilor de familie, insa eu nu eram impresionata de aceste vorbe spue bineinteles pe interes. Chiar majoritatea ne incurcau numele, iar acest lucru ma enerva la culme. Eu eram Leena iar ea Jolie. Nici macar nu incepeau numele noastre cu aceleasi initiale, insa mereu ma lasam pagubasa si afisam un zambet fals.
Acum ma confruntam cu o alta problema. Stacey era asemeni mie, celebra. Mama ei, Christine Jonson era o cantareata de succes si un regizor faimos al Hollywoodului iar tatal ei vitreg Brad Jonson era un medic neurochirurg de mare renume, care avea sa imi predea mie din aceasta toamna. Tatal ei natural era deasemenea regizor faimos, insa mama ei divortase cu cateva luni in urma de el. Era un fel de Einstein al medicinii. Iar aceasta veste ca singura lor fiica Stacey Jonson s-a spanzurat, cu siguranta nu va pica nimanui bine. Mai ales dupa stirea bomba despre moartea mea.
- Stii ca se va isca un scandal monstru din cauza ca ai murit si tu, nu? Adica mai spus sinucis.
- Mda, dar nu ma intereseaza. Acum ticalosii aia din organizatie nu vor mai pune mana niciodata mana pe informatii. Sunt stocate in creierele noastre, moarte. Asa ca nu cred ca o sa ne despice creierul in mii de bucatele ca sa vada in care celula este ascunsa informatia, nu crezi?
- Da, probabil ca ai dreptate, am spus eu nefiind sigura de ceea ce avea sa se intample. Tu esti constienta ca vei ramane pentru totdeauna o fantoma, deocamdata nustiu de ce nu m-am dus in Rai sau Iad sau unde trebuie sufletele sa se duca. Nu o sa mai fii niciodata vie.
- Sunt constienta de acest lucru Lee. Stai linistita eu am ales aceasta cale. Nu uita niciodata juramantul pe care noi doua ni le-am facut atunci cand eram in acel parc unde ne duceau bonele, iar eu ma impiedicasem iar un baiat rasese de mine, si cand am intrat in organizatie. Suntem suflete pereche, facute una pentru cealalta. Haide aminteste-ti!
Da imi aminteam ca si cum ar fi fost ieri. Eu aveam cinci anisori iar ea patru. La inceput nu ne intelesesem din cauza micilor certuri prostesti pe jucarii. Apoi ceva s-a intamplat, si am devenit cele mai bune prietene. Acel moment cred ca a fost cel mai fericit din viata mea. Purtam in suflet cele mai inocente si pure sentimente de prietenie pe viata pentru aceea fiinta din fata mea. Astfel amandoua am compus un mic juramant pe care aveam sa il respectam pana la moarte si chiar si dupa...
Suntem prietene bune pe viata,
Nimeni si nimic nu ne va impiedica,
Sa ne desparta din calea noastra.
Eu jur ca te voi apara si respecta
Insa atunci cand nu imi va conveni ceva
Eu in fata iti voi spune,
Esti sufletul meu pereche si cu bune si cu rele.
- Cel mai frumos juramant Leena, nu? Scuze ca nu am doua pahare cu vin sa ciocnim cum faceam deobicei insa ne putem imagina, nu?
- Da, ne putem imagina orice. Aici suntem in sfarsit libere sa traim asa cum ne place.
- Pentru un nou inceput suflete pereche!
- Pentru un nou inceput suflete pereche!
Simteam cum un nou viitor ni se arata in fata noasta. Inca nustiam despre ce era vorba, insa eram incantata ca nu aveam sa fiu singura si ca o aveam pe Stacey alaturi de mine pentru totdeauna...
Promit ca ma voi ocupa de el de-ndata ce voi fi libera.
Enjoy!
Capitolul 4 Suflete goale...
Un suflet nu este lasat singur nici macar in mormant...
El este urmat de sufletul pereche pana in strafundurile Iadului daca trebuie...
Nu imi venea sa cred ceea ce vedeam. Orgoliul meu era prea mare pentru a accepta ceea ce se derula in fata ochilor mei fantomatici. Era ea, chiar ea...
Nu se prea poate spune ca era in carne si oase, deoarece langa mine statea spiritul ei si in fata mea trupul ei atarnat. Nu intelegeam de ce trebuia sa pierd pe toata lumea? De ce s-a sacrificat? Pentru ce? Aveam atatea intrebari sa i le spun insa teama de a primi raspunsul pe care deja il intuiam imi umbrea gandirea.
- Ti-a mancat moartea limba? Haide e chiar marfa sa fii fantoma! Chiar ma gandeam daca ma vezi, ma bantui sau nu. E chiar dragut asa. E cam ciudat ca nu respiri dar ma pot obisnui cu asta. Si tu cum o mai duci Leena?
Cred ca eram intr-o lume paralela. Ea imi spunea cat de marfa este sa fii fantoma, iar eu incepusem deja sa regret gestul necugetat. Cred ca atunci cand s-a spanzurat mintea ei s-a cam dus. Cum sa se obisnuiasca sa nu respire. Ea chiar si fantoma credea ca totul este doar un joc. Era si este chiar si acum in forma de fantoma cea mai buna prietena a mea. Ne stiam inca de la acele intalniri din locurile de joaca unde bonele duceau copiii sa se joace. Si de atunci eram cele mai bune prietene. Eu eram cu un an mai mare decat ea, insa eu o consideram la fel de matura ca si mine. Daca cineva se lua de ea, aveam eu grija ca acea persoana sa fie aspru pedepsita. Eu eram un fel de inger cu aripi negre pentru ea, iar ea era ingerul meu alb pazitor. Amandoua ne impartaseam secrete, dureri, sentimente...ne aveam una pe cealalta.
Glasul meu dadea semne ca incepea sa isi revina, iar cu spaima si uimirea pe care inca o aveam in acel suflet invisibil, credeam eu, paream a simti un gol imens in suflet.
- De ce ai facut asta? Stii ca imi doream doar ce era mai bine pentru tine. Tu aveai viitorul asigurat. Urma peste cativa ani sa te logodesti cu cel mai important actor din show-bizz si poate sa ai si doi copii. Iar la organizatie totul mergea per...
- Mergea pe dracu perfect! Prima parte da, mi-ar fi placut si chiar ar fi putut fi realizabila, insa scuteste-ma. Cum de s-a aflat ca te-ai sinucis, toata lumea parca innebunise. Eu stiam ca nu ai fi facut acest gest decat daca ai fi ajuns la limita. Si cum tu ai luat acele informatii in mormant, cum s-ar spune, eu eram singura care mai stiam de ele. In curand ar fi venit dupa mine si m-ar fi constrans si pe mine. Asa ca am preferat sa ma sinucid si eu. Dragut, nu?
Nu imi venea sa cred ceea ce auzeam. Da in mare parte recursesem la acest gest si din cauza acestor informatii pe care doar eu si Stacey le stiam. Chiar si acum imi amintesc in mare despre ce era vorba, insa pretul pe care trebuia sa il platesc era mult prea mare pentru a divulga acele secrete. Stiam ca imi pun in pericol viata parintilor mei si chiar si a mea. Bine a mea nu prea conta, pentru ca parintii mei si asa nu observau ca eram si eu pe acolo, ca existam si eu, ca faceam umbra planetei. Eram frumoasa, o copie fidela a mamei mele, asa spuneau majoritatea prietenilor de familie, insa eu nu eram impresionata de aceste vorbe spue bineinteles pe interes. Chiar majoritatea ne incurcau numele, iar acest lucru ma enerva la culme. Eu eram Leena iar ea Jolie. Nici macar nu incepeau numele noastre cu aceleasi initiale, insa mereu ma lasam pagubasa si afisam un zambet fals.
Acum ma confruntam cu o alta problema. Stacey era asemeni mie, celebra. Mama ei, Christine Jonson era o cantareata de succes si un regizor faimos al Hollywoodului iar tatal ei vitreg Brad Jonson era un medic neurochirurg de mare renume, care avea sa imi predea mie din aceasta toamna. Tatal ei natural era deasemenea regizor faimos, insa mama ei divortase cu cateva luni in urma de el. Era un fel de Einstein al medicinii. Iar aceasta veste ca singura lor fiica Stacey Jonson s-a spanzurat, cu siguranta nu va pica nimanui bine. Mai ales dupa stirea bomba despre moartea mea.
- Stii ca se va isca un scandal monstru din cauza ca ai murit si tu, nu? Adica mai spus sinucis.
- Mda, dar nu ma intereseaza. Acum ticalosii aia din organizatie nu vor mai pune mana niciodata mana pe informatii. Sunt stocate in creierele noastre, moarte. Asa ca nu cred ca o sa ne despice creierul in mii de bucatele ca sa vada in care celula este ascunsa informatia, nu crezi?
- Da, probabil ca ai dreptate, am spus eu nefiind sigura de ceea ce avea sa se intample. Tu esti constienta ca vei ramane pentru totdeauna o fantoma, deocamdata nustiu de ce nu m-am dus in Rai sau Iad sau unde trebuie sufletele sa se duca. Nu o sa mai fii niciodata vie.
- Sunt constienta de acest lucru Lee. Stai linistita eu am ales aceasta cale. Nu uita niciodata juramantul pe care noi doua ni le-am facut atunci cand eram in acel parc unde ne duceau bonele, iar eu ma impiedicasem iar un baiat rasese de mine, si cand am intrat in organizatie. Suntem suflete pereche, facute una pentru cealalta. Haide aminteste-ti!
Da imi aminteam ca si cum ar fi fost ieri. Eu aveam cinci anisori iar ea patru. La inceput nu ne intelesesem din cauza micilor certuri prostesti pe jucarii. Apoi ceva s-a intamplat, si am devenit cele mai bune prietene. Acel moment cred ca a fost cel mai fericit din viata mea. Purtam in suflet cele mai inocente si pure sentimente de prietenie pe viata pentru aceea fiinta din fata mea. Astfel amandoua am compus un mic juramant pe care aveam sa il respectam pana la moarte si chiar si dupa...
Suntem prietene bune pe viata,
Nimeni si nimic nu ne va impiedica,
Sa ne desparta din calea noastra.
Eu jur ca te voi apara si respecta
Insa atunci cand nu imi va conveni ceva
Eu in fata iti voi spune,
Esti sufletul meu pereche si cu bune si cu rele.
- Cel mai frumos juramant Leena, nu? Scuze ca nu am doua pahare cu vin sa ciocnim cum faceam deobicei insa ne putem imagina, nu?
- Da, ne putem imagina orice. Aici suntem in sfarsit libere sa traim asa cum ne place.
- Pentru un nou inceput suflete pereche!
- Pentru un nou inceput suflete pereche!
Simteam cum un nou viitor ni se arata in fata noasta. Inca nustiam despre ce era vorba, insa eram incantata ca nu aveam sa fiu singura si ca o aveam pe Stacey alaturi de mine pentru totdeauna...
![[Imagine: chibi_6732.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_6732.gif)
![[Imagine: 2yum3h1.png]](http://i53.tinypic.com/2yum3h1.png)