Yuyu Hakusho-fic: Road to celebrity!

[SakuyaRena]

Okay...Avand in vedere ca e un fic, inspirat din anime, voi pune si un Disclaimer:Animeul nu-mi apartine, nici personajele animeului, numai cateva, pe care le voi crea eu, in timp. Nu voi putea pune continuarea prea rapid <intervalul mediu este o saptamana, mai ales ca incep tezele...Deci intr-o saptamana pun si continuarea>. Sper sa va placa...e unul din putinele ficuri inspirate din anime(<incerc sa scriu originale, mai des...>)
P.S.: Povestea este schimbata <Nu este legata de povestea animeului, in sine...>

Capitolul I

Se spune ca lumea celebritatilor este diferita de a noastra... Ca sa patrunzi in ea trebuie ori sa ai talent desavarsit ori sa platesti un pret, destul de mare: Propriul trup. Intr-adevar, Universul stelelor si al banilor este costisitor, chiar si pentru o tanara bogatasa."Dar oare merita?"
Aceasta era intrebarea ce o framanta pe Keiko, in timp ce se indrepta spre cunoscutul studio de filmari, din Tokyo. Yukimura Keiko este fiica vestitului om de afaceri, Yukimura Yuuji. Inca de mica, tanara domnisoara a visat sa devina o actrita, desi era extrem de timida. Vocea ei era minunata, iar tatal ei a incurajat-o sa devina o cantareata, chiar i-a format propria trupa, punand-o pe aceasta, solista. Din pacate, cu doi ani in urma, Keiko a renuntat la formatie si s-a apropiat, incetul cu incetul, de propriul vis. Dezamagit de alegerile ei, Yukimura Yuuji nu a sustinut-o, insa, si fara ajutorul lui, Keiko a reusit sa obtina propria slujba la studioul "TokyoPop". Mandra de realizarea ei, tanara se indrepta acum spre prima ei intalnire cu noul sef. Parul ei castaniu era prins in doua codite, la spate, iar ochii caprui, stralucitori precum doua margaritare. Trupul ei nu era foarte bine dezvoltat, in ciuda varstei, iar talia subtirica o facea sa para vulnerabila. Isi dorea o slujba in lumea cinematografiei, desi aspectul fizic nu o ajuta deloc, ba chiar ii reducea sansele, considerabil.
In scurt timp, Keiko se afla in fata studioului de filmari. Inspira adanc, in timp ce trecea de usile lucioase si transparente. "Este ultima mea sansa...Trebuie sa profit de ea din plin", gandi fata, incercand sa se incurajeze singura. Interiorul marii cladiri era impresionant. Scari mari de marmura zaceau in fata unui covor rosu si lung, iar holul de la intrare parea nemarginit. Sute de usi se deschideau rapid si se inchideau, in acelasi ritm, dezvaluind birouri excentrice. Cand aproape se rataci, Keiko hotari sa urce scarile si sa caute ajutor. Privi ceasul rosu, impodobit cu mici rubine si tresari. Era deja foarte tarziu si intarziase la intalnirea cu noul sef. Panicata, urca scarile in fuga, ignorand privirile iscoditoare, ale angajatilor.
- Yukimura! Yukimura!
O voce, incarcata cu furie, o striga de la capatul treptelor, pe un ton autoritar. Era un barbat tanar, care nu parea sa aiba mai mult de douazeci de ani. Avea parul negru asemenea unei pene de corb si ochii caprui, patrunzatori. O apuca pe fata de mana si o trase cu el intr-o camera, din apropiere. Era un birou... si parea mai frumos decat cele vazute de ea.
- Yukimura, ai intarziat, iar eu nu accept scuze, striga baiatul, oprind la timp protestele tinerei. Ma numesc Kaname Hagiri (Sniper) si voi fi noul tau sef, asta, daca vei trece peste interviu! completa el, cu hotarare.
- Dar...dar...Credeam ca sunt deja angajata. Azi dimineata ati spus ca...
- Trebuie sa discutam cat mai curand, o intrerupse el, pentru a doua oara. Asta am spus si imi amintesc foarte bine, domnisoara Yukimura. Acum, completeaza asta, te rog, sopti Kaname, intinzandu-i o foaie, ce semana cu un CV...
Intrebarile erau destul de complicate, iar cand Keiko predase foaia, fata era sigura ca esuase lamentabil... Parea dezamagita si abia isi putea abtine lacrimile, cand Kaname ii pusese alta intrebare:
- Cati ani ai? Ai un iubit sau ai avut vreunul? Esti virgina?
Suvoiul de intrebari o surprinsera pe fata, mai ales ca erau legate de viata ei personala. La ultima intrebare, rosi, fara sa realizeze. Stia ca trebuia sa raspunda sincer... "In viata trebuie sa fii mereu sincer, chiar daca adevarul inseamna umilirea propriei persoane!" Asta ii spusese tatal ei, asa ca-si facu curaj si vorbi:
- Am 17 ani, nu am iubit si da, sunt virgina, sopti ea pe un ton stins, plecandu-si capul.
Reactia sefului ei a fost si mai neobisnuita... Baiatul o apuca pe Keiko de mana si o conduse intr-o camera alaturata biroului.
- Asteapta aici, sopti el, inainte sa plece, trantind usa in urma lui si inchizand-o cu cheia!
Singura, fata privi in jurul ei. Observa, stupefiata, ca acea camera era un dormitor, cu pat dublu, cu o noptiera eleganta si cu mobila in stil vechi, antic. Asternuturile erau albe, imaculate, iar camera ingrijita, insa aerul era un pic cam inchis... Ferestrele lipseau in totalitate si oxigenul atat de necesar oamenilor era risipit printr-un ventilator enervant,care racorea in exces incaperea. Uita rapid de aceste aspecte, cand auzi cheia rasucindu-se in broasca. Usa se deschise larg si cineva intra in camera...

[SakuyaRena]

Primul capitol a fost cam scurt, asa ca am scris deja continuarea...


Capitolul I (part B)

Era un baiat inalt, cu un abdomen plat si cu un fizic de invidiat. Parul lui negru, precum pana corbului ii punea in valoare ochii caprui, patrunzatori. Intrase in camera cu un aer de superioritate, care se dilua incet, atunci cand o zari pe fata. Se apropie rapid de ea si o apuca de incheietura mainii strangi, ridicand-o cu putere, apoi striga:
- Kaname, asta numesti tu "virgina de saptesprezece ani"? Cred ca vroiai sa spui de sapte!
La auzul acestor cuvinte, Keiko se imbujora de rusine... Mana stanga, suspendata in aer o durea, insa nu avea curajul sa se planga. Baiatul de langa ea parea extrem de furios, iar privirea lui fulgeratoare o facu sa tresara. Intr-un final, o elibera, apoi se tranti in pat, privind-o intens, analizand-o din cap pana-n picioare. Ochii i se oprira pe pieptul ei, iar acest lucru o facu sa roseasca si mai rau.
- Pieptul tau este invizibil sau doar mi se pare mie? sopti el ironic. Fara niste forme voluptoase si un chip angelic nu ai ce cauta la TokyoPop, mai ales cand talentul tau este echivalent cu zero!
- Cine te crezi sa ma judeci astfel? replica Keiko, cu tupeu.
Cuvintele lui dure au infuriat-o pe tanara, peste masura. Chipul ei era imbujorat, ca la inceput, insa isi revenise dupa primul soc. Se ridica de pe marginea patului, vrand sa plece, insa baiatul o opri. O trase si mai tare, obligand-o sa se intinda in pat, apoi se ridica, incoltind-o cu ambele maini si impiedicand-o sa se miste.
- Ma numesc Yusuke Urameshi. Ar fi bine sa retii acest nume... Sunt cel mai renumit actor din Tokyo, daca n-ai observat asta pana acum, iar viitorul tau depinde numai de mine! Acum, nu ma mai mir de ce esti inca virgina... Daca ma vei ruga frumos, promit sa fac din tine o adevarata femeie, insa va trebuia sa fii convingatoare...
Keiko nu raspunse. Era mult prea preocupata de pozitia injositoare, in care se afla. Baiatul se ridica rapid, eliberand-o. Inchise usa cu cheia, lasandu-i timp sa se ridice si ei, apoi se tranti in pat, vorbind la fel de provocator, ca la inceput:
- Ce mai astepti? Sunt aici... si astept sa fiu convins... Daca te simti rusinata de locul in care ne aflam, stai linistita. Usa este inchisa, iar incaperea are pereti grosi. Nimeni nu te va auzi, tipand.
Ultima afirmatie o facu sa tresara, inspaimantata si sa tremure. Se afla inchisa intr-o camera anti-fonata, alaturi de un tip pervers... Ideea nu-i suradea, insa a fost si mai surprinsa atunci cand baiatul sfasie tricoul de pe el si intinse mana spre ea.
- Eu...Eu...Nu vreau! striga ea, in timp ce-si apara trupul cu ambele maini. Stai departe de mine!
- Keiko, cred ca nu pricepi. Nu va fi dupa bunul tau plac, ci dupa al meu. Daca vei fi supusa, promit sa fiu bland, sopti el, prinzand-o pentru a doua oara si tragand-o in pat.
De data aceasta, fata se astepta si se ridica in picioare, incercand sa se elibereze din stransoarea lui. Batalia fusese pierduta, cand trupul gol al lui Yusuke il atinse pe al ei, lipindu-l de perete. Ambele maini ale tinerei erau tinute sus, in timp ce mana dreapta a baiatului cerceta cele mai ascunse parti ale trupului ei. Surprinzator, o mangaia incet, tandru, evitand s-o raneasca, dar facand-o sa tremure la fiecare atingere.
- In ciuda dimensiunilor reduse, esti simpatica stii? ii sopti in ureche, facand-o sa roseasca intens... Keiko-chan, eu voi fi primul care-ti va lua virginitatea...
Fara sa astepte un raspuns sau o impotrivire, Yusuke o impinse pe Keiko in pat, asezandu-se peste ea. Trupul lui greu apasa peste al ei, impiedicand-o pe aceasta sa se miste. Era inspiamantata, dar, in mod inexplicabil, ii placea. Inchise ochii, incercand sa indeparteze durerea si lesina... Usa de la intrare lovi peretele. Un baiat inalt, cu parul argintiu si lung patrunse in camera. Chipul lui era palid si incarcat cu furie, iar ochii aurii, precum soarele il strafulgerau pe Yusuke:
- Cum indraznesti sa faci asa ceva unei fete nevinovate? Am inteles de la Kaname ca a venit pentru o slujba si ca nu are niciun talent special, insa asta nu e un motiv intemeiat sa...
- Este prima data pentru ea...A lesinat inainte sa-i fur virginitatea, sopti Yusuke, intrerupandu-l. Kurama, Keiko nu a patit nimic, insa tu, da... Iar te-ai transformat in forma de demon? Stii ca aici, nu ne putem arata adevaratul chip! Vom crea agitatie inutila si vom fi tratati precum monstrii. Asta iti doresti?
- Tu esti deja un monstru! replica Kurama, in timp ce se transforma iar. Uite ce i-ai facut...Biata de ea...cred ca a fost terorizata de comportamentul tau.
Parul baiatului deveni din argintiu, rosu, iar ochii verzi, de un calm aparent, insa periculos. Se indrepta spre trupul inert al tinerei si il acoperi cu cearceaful, apoi ii sopti lui Yusuke, hotarat:
- Vreau sa duci aceasta fata in camera ta, apoi sa mergi sa-i cumperi haine noi... inainte sa se trezeasca, ai priceput? Cere-ti scuze, apoi.
- Bine... bine, n-am chef sa ma cert cu tine din pricina ei, aproba Yusuke, supus, apoi o lua pe fata in brate, purtand-o, astfel, pe coridoarele imensei cladiri.
Inainte s-o aseze in patul lui, o privi pentru o clipa, apoi zambi scurt. "Ai lesinat inainte... Cine ar putea face asta, cand este in bratele mele? Se pare ca merita sa-mi pierd timpul cu tine..." , gandi Yusuke, in timp ce parasea camera.
Asa cum era de asteptat, Keiko se trezi inainte ca tanarul sa se intoarca. Fata era dezorientata si privea surprinsa noua incapere, in care se afla. Ridica patura, vrand sa coboare, insa, observa stupefiata ca hainele ii lipseau. Amintirile unei intamplari ciudate, petrecute la interviu o facura sa roseasca. Gandurile i-au fost intrerupte rapid, pentru ca o batrana simpatica, cu ochi ageri, intra in camera.
- Buna ziua, domnisoara! Ma numesc Genkai si va sunt la dispozitie, de azi inainte. Domnul Urameshi va anunta ca ati fost angajata la studioul "TokyoPop". Felicitari! De asemenea, va trebui sa ma ingrijesc, astazi, de imaginea ta, spuse aceasta.
Se aseza apoi in spatele lui Keiko, cerandu-i permisiunea sa-i taie varfurile parului. Uimita, fata aproba. In doar cateva minute, parul lung al acesteia disparu, la fel si coditele, fiind inlocuite cu o tunsoare scurta, rebela. Hainele erau diferite, de asemenea. Fusta lunga si demodata era acum deasupra genunchilor, iar bluza ponosita era acum alba si larga, dandu-i un aspect matur. Cand se privi in oglinda, tanara fu socata de schimbare, insa, in acelasi timp, era fericita. Zambi politicos, multumindu-i lui Genkai, apoi parasi incaperea.
In cealalta camera, Yusuke o astepta. Baiatul statea tolanit pe o canapea neagra, din piele, zambind increzator:
- Yukimura Keiko, iti urez bun venit la TokyoPop. Incepand de maine, tu vei fi noua mea managera.