05-11-2011, 10:05 PM
In urma cererii facute la critics, am aterizat si eu aici (cu o intarziere colosala). Imi cer inca o data scuze pentru asta si promit ca nu se va mai repeta.
Bun, revenind la fic (ca am lungit-o destul si aici ma refer expres la mine si comportamentul meu lipsit de profesionalism)
Am citit azi noapte cele doua capitole si mi-a placut ce am vazut. Nu am de gand sa repet ce a zis Toxic in comentul de mai sus (cu toate ca sunt de acord cu ea). Ajunge sa ti se atraga atentia o singura la data. Stiu ca daca ti se repeta la infinit devine enervant, in primul rand pentru tine si in al doilea rand pentru cei ce repeta.
Cred ca cel mai mult imi place faptul ca ai facut o mica tracere in revista a trecutului Sakurei. De obicei cand se incearca conturarea unui personaj mai complex se foloseste acest procedeu. Astfel autorul are posibilitatea de a arata modul in care personajul in cauza evolueaza sau, dupa caz, involueaza. Aici, din cate observ, e vorba de o evolutie, atat a eului interior cat si exteriorului (ma refer la capacitatile fizice).
Deasemenea, imi place ca ai combinat ceea se cred eu ca va fi o poveste de dragoste destul de frumoasa (sper sau sunt doar romantica la ora asta) cu actiunea intalnita pe frontul din Afaganistan si misterul (ma refer la misteriosul personaj masculin).
Deasemenea observ ca folosesti mai multe perspective, dar ca repartisarea lor nu este tocmai simetrica. In cazul de fata in recomand sa folosesti perspectiva principala cat mai mult (Sakura), iar celelalte perspective (in cazul ca vor fi mai multe), doar cand vrei sa subliniezi ceva.
Vreau sa-ti dau un sfat, pe care il dau dealtfel tuturor celor ce scriu: scrie mai multe capitole inainte de a posta. In acest mod, in cazul in care ai probleme cu inspiratia o vreme, o sa ai totusi ce sa postezi si nu va mai exista aceasta discrepanta momentele in care pui "nextul".
Nu sunt genul de persoana care sa critice extrordinar de mult. Nu ma leg de fiecare detaliu in parte. Nu cred ca in acest mod poti neaparat sa te indrepti. Dupa mine cel mai bun mod de a te indrepta cand ai probleme atunci cand scrie e sa citesti cat mai mult. Cu cat citesti mai mult, cu atat ti se va dezvolta vocabularul si frazele vor curge mult mai lin ca la inceput. Deasemnea, daca ai un autor preferat, iti recomand sa-i recitesti cartile, dar de acesta data, in loc sa fi atenta la povestea in sine, sa iti concentrezi atentia pe felul in care isi construieste personajele si actiunea. Eu, cel putin, asa fac.
Nu stiu daca esti la curent cu noile norme de scriere in ceea ce priveste romanul de mistery/actiune/thriller (stiu, asta nu e un roman, e un fic, dar chiar si asa). In cazul in care nu le sti, dar esti curioasa banuiesc ca le poti gasi pe internet. Cu unele dintre ele sunt de acord, altele mi se par o porcarie pentru ca ingradesc spiritul creativ al autorului. Dar, in cazul in care iei scrisul in serios si nu o faci doar de amuzament, citeste-le, studiaza-le, invata-le, ca sa sti apoi cum si unde sa le incalci.
Scriu un mic plan de idei:
1. Se scrie in mare parte la persoana 1, dar apar si capitole povestite la persoana a 3a. Acestea sunt un fel de capitole ajutatoare in ce mai mare parte a timpului, care ajuta la conturarea diferitelor secvente din actiunea si unirea lor intr-un intreg.
2. Propozitile sunt de cele mai multe ori scurte si descrierea este seaca. (Ex: E dimineata. Ploua. M-am trezit cu fata la cearceaf. Ma ridic din pat. Ma duc la baie...etc)
3.Actiunea este foarte concentrata, personajele sunt aruncate in mijlocul ei inca din primul capitol spre deosebire de romanele mai vechi unde actiunea propriu-zisa incepea pe la pagina 100 (in cel mai bun caz).
...(ar mai fi multe, dar nu vreau sa te plictisesc)
Eu zic totusi o chestie. Indiferent ce zicem noi cei de la critics sau cei din jurul tau carora le ceri parerea, niciodata sa nu uiti ca scrisul vine din interior. Daca exista un sentiment autentic, vei reusi tot timpul sa scri ceva frumos. Chiar daca se intampla sa nu ai inspiratie si sa nu poti sa asezi pe foaie cuvintele, nu uita sentimentul care ti le inspira. Agata-te de acel sentiment, gandeste-l, simte-l si totul va fi bine. Cuvintele vor veni si ele.
Si dupa ce termini de scris, asteapta o ora, doua, apoi mai citeste o data. Iti vei da singura seama daca ceva trebuie modificat. Tu esti criticul tau cel mai mare si cel mai dur. Nu noi:*
Deci, povestea pana aici imi place. Astept sa pui nextul. Sa ma anunti te rog frumos.
Multa bafta la scris:*:* si inca o data imi cer scuze
Bun, revenind la fic (ca am lungit-o destul si aici ma refer expres la mine si comportamentul meu lipsit de profesionalism)
Am citit azi noapte cele doua capitole si mi-a placut ce am vazut. Nu am de gand sa repet ce a zis Toxic in comentul de mai sus (cu toate ca sunt de acord cu ea). Ajunge sa ti se atraga atentia o singura la data. Stiu ca daca ti se repeta la infinit devine enervant, in primul rand pentru tine si in al doilea rand pentru cei ce repeta.
Cred ca cel mai mult imi place faptul ca ai facut o mica tracere in revista a trecutului Sakurei. De obicei cand se incearca conturarea unui personaj mai complex se foloseste acest procedeu. Astfel autorul are posibilitatea de a arata modul in care personajul in cauza evolueaza sau, dupa caz, involueaza. Aici, din cate observ, e vorba de o evolutie, atat a eului interior cat si exteriorului (ma refer la capacitatile fizice).
Deasemenea, imi place ca ai combinat ceea se cred eu ca va fi o poveste de dragoste destul de frumoasa (sper sau sunt doar romantica la ora asta) cu actiunea intalnita pe frontul din Afaganistan si misterul (ma refer la misteriosul personaj masculin).
Deasemenea observ ca folosesti mai multe perspective, dar ca repartisarea lor nu este tocmai simetrica. In cazul de fata in recomand sa folosesti perspectiva principala cat mai mult (Sakura), iar celelalte perspective (in cazul ca vor fi mai multe), doar cand vrei sa subliniezi ceva.
Vreau sa-ti dau un sfat, pe care il dau dealtfel tuturor celor ce scriu: scrie mai multe capitole inainte de a posta. In acest mod, in cazul in care ai probleme cu inspiratia o vreme, o sa ai totusi ce sa postezi si nu va mai exista aceasta discrepanta momentele in care pui "nextul".
Nu sunt genul de persoana care sa critice extrordinar de mult. Nu ma leg de fiecare detaliu in parte. Nu cred ca in acest mod poti neaparat sa te indrepti. Dupa mine cel mai bun mod de a te indrepta cand ai probleme atunci cand scrie e sa citesti cat mai mult. Cu cat citesti mai mult, cu atat ti se va dezvolta vocabularul si frazele vor curge mult mai lin ca la inceput. Deasemnea, daca ai un autor preferat, iti recomand sa-i recitesti cartile, dar de acesta data, in loc sa fi atenta la povestea in sine, sa iti concentrezi atentia pe felul in care isi construieste personajele si actiunea. Eu, cel putin, asa fac.
Nu stiu daca esti la curent cu noile norme de scriere in ceea ce priveste romanul de mistery/actiune/thriller (stiu, asta nu e un roman, e un fic, dar chiar si asa). In cazul in care nu le sti, dar esti curioasa banuiesc ca le poti gasi pe internet. Cu unele dintre ele sunt de acord, altele mi se par o porcarie pentru ca ingradesc spiritul creativ al autorului. Dar, in cazul in care iei scrisul in serios si nu o faci doar de amuzament, citeste-le, studiaza-le, invata-le, ca sa sti apoi cum si unde sa le incalci.
Scriu un mic plan de idei:
1. Se scrie in mare parte la persoana 1, dar apar si capitole povestite la persoana a 3a. Acestea sunt un fel de capitole ajutatoare in ce mai mare parte a timpului, care ajuta la conturarea diferitelor secvente din actiunea si unirea lor intr-un intreg.
2. Propozitile sunt de cele mai multe ori scurte si descrierea este seaca. (Ex: E dimineata. Ploua. M-am trezit cu fata la cearceaf. Ma ridic din pat. Ma duc la baie...etc)
3.Actiunea este foarte concentrata, personajele sunt aruncate in mijlocul ei inca din primul capitol spre deosebire de romanele mai vechi unde actiunea propriu-zisa incepea pe la pagina 100 (in cel mai bun caz).
...(ar mai fi multe, dar nu vreau sa te plictisesc)
Eu zic totusi o chestie. Indiferent ce zicem noi cei de la critics sau cei din jurul tau carora le ceri parerea, niciodata sa nu uiti ca scrisul vine din interior. Daca exista un sentiment autentic, vei reusi tot timpul sa scri ceva frumos. Chiar daca se intampla sa nu ai inspiratie si sa nu poti sa asezi pe foaie cuvintele, nu uita sentimentul care ti le inspira. Agata-te de acel sentiment, gandeste-l, simte-l si totul va fi bine. Cuvintele vor veni si ele.
Si dupa ce termini de scris, asteapta o ora, doua, apoi mai citeste o data. Iti vei da singura seama daca ceva trebuie modificat. Tu esti criticul tau cel mai mare si cel mai dur. Nu noi:*
Deci, povestea pana aici imi place. Astept sa pui nextul. Sa ma anunti te rog frumos.
Multa bafta la scris:*:* si inca o data imi cer scuze
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
, chibi-ul lui