You're an urgent need...

[Too Many Dreams.]

Va rog sa imi scuzati intazaierea, dar totusi am ajuns in cele din urma cu un next. Scoala da tuturor batai imense de cap, am dreptate? In fine, in legatura cu titlul... Deh, lipsa de inspiratie la el, in rest sper ca macar capitolul sa fie interesant. :-)

Cap. 2 Razboi


Sakura:

Norii se risipeau usor. Incercam sa profit de caldura din jurul meu, pentru ca in curand aveam sa ajung inapoi pe pamant. Mi-as fi dorit sa raman aici, visatoare, printre nori.
Dar cu toate visele mele, ordinele sunt ordine, deci avionul nu va ramane suspendat in aer permanent doar pentru mine. La sol, un nor de praf deja se ridicase la vreo cinci metri, semn ca o grenada a fost aruncata. Imi inchid ochii, inspir incet si imi imaginez cum va fi dupa ce vom ateriza: Vad un soldat care isi da jos casca de pe cap si incepe sa sara ca un copil mic si entuziasmat care se bucura, in ciuda celor care se intampla in jurul sau. Parul rozaliu salta in voia miscarilor corpului in timp ce ceilalti soldati se uitau dubios. Am deschis ochii si un mic zambet mi-a aparut pe fata. Chiar si dupa cinci ani de cand am terminat liceul, tot acelasi copil imatur am ramas. Am aruncat o privire pe geamul mic si rotund din spatele meu si am vazut cum avionul ateriza. Colegii mei se pregateau sa coboare, dar eu ramasesem in urma cu gandurile mele inocente. Usa imensa de la spatele avionului s-a deschis, iar toti soldatii au iesit in fuga.
-Batalion 1 de lupta, intra pe front! Batalion doi, pregateste in cazarma armele! strigau gradele superioare.
Am alergat alaturi de ceilalti soldati pe care nici nu ii cunosteam, si stiam doar dupa numele scris pe eticheta de pe costum. Intr-un sfarsit, dupa un kilometru de fuga pana la cazarma am intrat in camera care mi-a fost prezentata in ordinul primit alaturi de inca niste fete, foarte putine la numar. M-am asezat pe o noptiera si mi-am trecut mainile peste fata, apoi prin par.
-Ti-e frica? m-a intrebat una din fetele din camera.
Am ridicat privirea spre ea iar ochii mi s-au oprit in ochii sai lila. Eram uimita ca am avut ocazia sa ma reintalnesc cu vechea mea prietena din liceu, Hinata.
-Tu nu aveai de gand in liceu sa te muti la o scoala normala? Ce cauti aici? am intrebat uimita, inca nevenindu-mi sa cred ca tipa nebuna care s-a inscris in liceul militar doar pentru ca erau baieti multi inca mai era in domeniul acesta.
-Nu am putut renunta la bunaciunile luptatoare. a raspuns ea pe un ton inocent.
Am zambit amar, amintindu-mi cat de bine era cu programul incarcat din liceu. Acum aveam multe misiuni, deci nu mai aveam timp de prieteni, nu mai aveam timp de mine, nu mai aveam timp de nimic.
-Tata m-a transferat la un alt liceu, asa ca nu am mai putut sa pastrez legatura cu tine, si pentru asta imi cer scuze. continua ea, dupa care am mai purtat cateva conversatii banale.
Dupa vreo cateva ore de cand colegii din batalionul unu erau pe front, a fost chemat si batalionul doi. Mi-am pus rapid casca pe ureche si vesta anti-glont cu munitia pe ea si am asteptat ordinele. Am iesit rapid din cazarma si am fugit spre locul unde i-am lasat pe ceilalti cand am coborat din avionul mare si impunator, numit "Hercules".
In drum spre locul stabilit de atac, la vreo cincisprezece metri in dreapta mea exploda o grenada. M-am aruncat la pamant in asteptarea unor noi atacuri, cu mitraliera pregatita pentru un conbtraatac. Dupa treizeci de secunde se lasa o liniste mortala in jurul meu, asa ca am continuat sa alerg catre puncul de atac numarul 27. In jurul meu se odihneau cei care luptasera din greu, dupa santul amenajat pentru a oferi putina acoperire.
-Afganistanul nu e teritoriu de lupta pentru femei! striga ragusita o voce din spatele meu cand ma vazu ca imi potrivesc mitraliera pe marginea santului. O parte mica din voce imi era cunoscuta, dar nu puteam sa o deslusesc prea bine. Iesea de undeva din amintirile mele cele mai vechi, dar inca nu puteam sa imi dau seama de unde.
Am continuat sa fiu atenta la misiune si nu la sentimentele mele personale. Desi nimeni nu ar fi stiut ce fac, nu mi-as fi dorit sa incalc regulile intr-un moment total nepotrivit.
Focurile continue nu ma intimidau, desi zgomotul asurzitor ma facea sa cred ca voi innebuni.
Intr-o fractiune de secunda am vazut un corp oval indreptandu-se spre mine. Un impact brutal cu solul ma facu sa scancesc foarte usor de durere. Cineva m-a luat de dupa umeri si m-a aruncat de acolo. M-am rostogolit de cateva ori pe pamantul incalzit de razele soarelui. Caldura pe care o simteam, desi era combinata cu durere, ma ducea cu gandul la prietenii care ma asteapta acasa. M-am lasat dusa cu gandul la persoana care i-a luat locul tatei in inima mea. Modul in care buzele sale fine imi atingeau cu tandrete pielea delicata a gatului, mainile sale care zaboveau pe soldurile mele in timp ce limba sa patrundea in lacasul meu umed si se juca cu a mea.
M-am ghemuit, stiind ca imi va veni sfarsitul. Gandeam pe cat se poate de realist, nimeni nu scapa viu din razboi fara a avea o arma la el. Mintea mea a fost instant invadata de imaginea lui. Ochii lila care ma priveau cu blandete, mainile fine care se indreptau spre chipul meu, fiecare fluturas pe care il simteam in stomac atunci cand buzele noastre se atingeau cat de putin. Obrajii ma usturau, semn ca ma zgariasem destul de mult.
Mi-am lasat mana dreapta sa imi cada pe pamant si mi-am asteptat cuminte sfarsitul.


Hinata:

-Punctul treizeci de atac. Viziune directa asupra celorlalte puncte. am transmis prin casca bazei iar acestia au asteptat alte detalii; mi-am aruncat privirea inspre posturile prietenilor mei. Haruno e la pamant, descoperita! am racnit iar ceilalti mi-au spus ca vor trimite pe cineva sa o ajute.
M-au luat toate transpiratiile cand am vazut ca Sakura sta intinsa pe pamant de parca ar fi fost lesinata. Poate chiar era. Nu era a buna, si mai aveam de stat inca doua luni aici. Am vazut cum cateva grenade se napustesc de sus chiar asupra locului in care zacea rozalia. Am luat raid pusca si le-am distrus inainte sa explodeze in jurul ei omorand-o pe loc. Un nor negru de cenusa se napusti asupra lor, resturile din acele grenade...

Cam atat, sper ca suspansul e destul de mare pentru voi >:) Voi veni cu capitolul cat pot de repede. Bye!