You changed me

[Marina.]

Doamne, Doamne, Doamne. Cu dedicatie pentru mine? Oh, super... merci muult>:D<
Adoor acest capitol. Uh, cat de insensibil poate fi Sasuke[imi place>:) ]
Uh... deci.. ti-am mai spus ca ador acest fic? Ti-am spus, ti-am spus? Cred ca da:))
Ma bucur ca ai mai scris si din p[erspectiva Sakurei. Uh, mi-a placut la nebunie scena acea:>: Ar trebuii ca Sakura sa se imbete mai des :))
Descrierea e perfecta. Nu am cuvinte:X
Naratiunea- Minunata, ca intotdeauna.
Dialogul- Bine gandit si deloc sec, iar actiunea minunata, deloc grabita.
Greseli de tastare... hmm, cred ca au fost vreo doua, dar nu-mi pasa, nu prea am fost antena... adica, atenta, la ele:))

Abea astept continuarea prajiturica mea [uh, cat imi place sa-ti zic asa:>]
Pupici si succes in continuare:*

[Dufresne]

WoW WoW WoW
Asta e tot ce pot spune :X:X Deci incepind din acest moment iti iubesc fic-ul >:D< Nu-mi vine sa cred cat de mult imi place :X Descri totul atat de minunat.Naratiunea este de-a dreptul perfecta.Dialogul n-ar putea sa fie sec nici intr-un milion de ani.Cum ar putea sa nu-mi placa :X Deci ti-ai facut un mare fan.NU prea ai greseli,foarte putine ceea ce este foarte bvine.ba chiar perfect
Felicitari nu as putea avea numai laude pentru tine,Doamne ce rau e Sasuke :-w Imi vine sa-i dau cu o farfurie in cap :-w
De-abia astept urmatorul capitol.
Felicitari >:D< :X:X
Spor la scris. ;;) :*

[Cookiesor]

Am adus nextul. Multumesc mult pentru comenatrii. Sper sa va placa si acest capitol. Urmatorul capitol la Iluzia dragostei il voi aduce mai tarziu sau maine dimineata.


Capitolul VII


Parasesc locuinta fetei si ma indrept spre casa. Ce voi face? N-am nici un chef de cearta cu mama sau cu Karin. Oftez si imi bag mainile in buzunar. Inca ma mai gandesc la clipele minunate petrecute aseara cu rozalia. La prima vedere pare a fi un inger insa in pat este ceva de nedescris. Ma intreb totusi cum se descurca atunci cand este treaza. Oricum nu ma asteptam la ea sa se imbete insa ceva s-a intamplat cu ea. De ce se comporta asa de ciudat nu pot intelege. Incerc sa alung aceste ganduri. Nu ar trebui sa ma intereseze de viata sa personala. Am si eu problemele mele.

Merg linistit timp de douazeci de minute si intru in parcul central. Imi dau seama ca de aicipana acasa este cel putin o ora. Ma asez pe o banca si incep sa meditez. Privesc cerul ce capata ceva nuante mai inchise semn ca va incepe ploaia insa nu ma misc de pe locul in care ma aflu. Nici nu vreau sa ma gandesc la altceva insa dorintele mele nu se indeplinesc niciodata. Soneria telefonului meu porneste iar eu raspund cu un "Alo" plictisit fiind sigur ca de partea cealalta a firului se afla Karin. Exact cum credeam, roscata vrea ca eu sa vin acasa mai repede pentru ca are ceva important de spus. Inchid si ma ridic de pe banca. De cand are Karin lucruri importante de spus? Neuronii aceia au ars cand ea s-a nascut deci nu mai are nimic in caput acela.

Intru in casa plictisit iar in lving o vad pe roscata imbracata intr-o fusta scurta de blugi si un maieu negru mulat. Cat ma desgusta imbracamintea ei. Nu inteleg. Pana acum as fi salivat dupa felul in care ea si alte fete pe langa care am trecut sunt imbracate. Ce se intampla cu mine mai exact? Nu mai sunt interesat de infatisarea acestora. Imi inchid usor ochii si ma asez pe fotoliu.
-Sasuke, unde ai fost ieri? ma intreaba cu o voce lingusatoare insa eu nu-i raspund. Foarte bine, uite ce am sa-ti spun. Maine vom merge in New York pentru o prezentare de moda unde am fost invitata si normal ca trebuie sa ma prezint cu logodnicul meu, nu-i asa?

La auzul orasului, un zambet imi apare pe chip. Dau afirmativ din cap dupa care parasesc incaperea si fug catre camera mea. Trantesc usa si imi scot din buzunar telefonul mobil. Caut numarul lui Suigetsu si in cateva minute imi raspunde cu o voce plictisita dar in acelasi timp lipsita de vlaga. Imi dau seama ca a avut o noapte lunga.
-Sasuke, n-ai putea sa ma suni si tu ceva mai incolo? ma intreaba vocea de la celalalt capat al firului.
-Din pacate nu pot. Asculta cu atentie. Maine eu si Karin ne intoarcem in New York pentru a merge la nu stiu ce prezentare de moda. Vreau ca tu sa ma ajuti sa raman acolo dupa ce se termina. Cauta-l pe Juugo si ganditi-va la un plan, ii spun baiatului dupa care inchid.

Arunc telefonul pe unde imi vine dupa care ma trantesc in pat si ma las purtat catre lumea viselor.

Simt o briza rece de aer care intra in incapere. Deschid ochii si privesc in jur. Langa geam se afla fratele meu cu in zambet viclean pe fata. Il privesc nedumerit dupa care ma ridic usor din pat si il intreb ce vrea.
-Sasuke, ce ar zice mama sau Karin daca ar afla ce partida ai avut tu aseara cu o fata rozalie? ma intreaba iar eu raman mut. Si ce ar zice daca tu planuiesti sa ramai in New York?

Inghit in sec si il privesc mirat de toate lucrurile care tocmai i-au iesit din gura. Simt cum frica si nervii au pus stapanire pe intregul meu corp. Il privesc cu dispret si il intreb de unde stie insa nu raspunde. Se da cativa pasi inapoi si se lipeste de perete. Mainile si le incruciseaza in jurul pieptului si isi lasa cateva suvita sa se joace cu chipul sau Stau cu ochii pe el insa nici o miscare din partea sa. Din cauza nervilor pe care mi-i provoaca privesc in toata incaperea pana cand glasul sau rasuna din nou.
-Nu conteaza de unde stiu. Insa daca nu vrei ca mama sau Karin sa afle despre acest lucru ar fi mai bine sa ma ajuti sa scap si eu de aici, imi spune privind intr-un punct fix.

Analizez toata propozitia sa cu atentie. N-am de ales, sa zicem ca nu as mai incerca sa raman acolo isa m-a prinsa si cu noaptea petrecuta cu Sakura. Oftez dupa care ii spun ca accept dupa care il dau afara din camera. Iau telefonul si ii trimit mesaj lui Suigestu ca va trebui sa-l ajute si pe Itachi dupa care ma asez din nou in pat.




Pai cam atat. Stiu ca este scurt.

[Marina.]

Doamne, Doamne, Doamne! Genial. Pur si simplu superb! Sper ca lui sasuke sa nu-i reuseasca planul>:)
Ma intreb de unde a aflat Itachi ce a facut Sasuke? Uh... cum de unde? Itachi e genial, mereu:X
Descrierea a fost fabuloasa, extrordinara.
Dialogul... pai ce pot spune. Ca intotdeauna, superb.
Naratiunea perfecta.
Greseli de tastare sau de exprimare... nu, n-am vazut niciuna.
Esti un mic[mai mare] geniu. Iti spun eu! Un geniu!

Abea astept continuarea. Doamneee... sunt asa curioasa!

Bafta in continuare prajiturica mea[cat ador sa-ti spun asa:X:>]

[Heaven]

Buna! Deci, la fel ca celelalte, acest capitol e minunat.
Ai avut cateva greseli de tastare, dar crede-ma ca au fost minore, facute din neatentie.
Dialogul mi-a placut, deloc sec si bine gandit.
Descriea, foarte buna, iar naratiunea buna, ca intotdeauna.

Ma intreb cum de Itachi stie toate astea despre sasuke. Uh, e un mic geniu.
Chiar sper ca planul sa nu le reuseasca.

Abea astept continuarea si sper ca vei pune cat de curand continuarea si aici, si la celalalt in colaborare cu Vex:>

[Cookiesor]

M-am intors. Si de aceasta data este un capitol scurt insa nu prea mai am idei. Inspiratia a intrat in vacanta. Multumesc pentru comentarii si sper sa va placa si acest capitol.


Capitolul VIII


Ma aflu in avionul familiei impreuna cu viitoarea mea sotie pe care o iubesc atat de tare incat daca as avea un cutit l-as baga in ea si cu fratele meu caruia i-as face acelasi lucru. Nu credeam niciodata ca voi ajunge sa gandesc in acest mod insa simt cum inebunesc. Roscata asta este stresanta. Nu cred ca ar vrea cineva sa se casatoreasca cu ea sau daca ar vrea atunci ar trebui sa fie prost, orb, surd, tampit, nebun si lista continua. Oftez sa ma adancesc in scaun in timp ce ochii imi sunt atintiti spre norii albi prin care zburam. Peisajul acesta calm ma face sa adorm. Aseara n-am dormit prea bine avand in vedere ca m-am gandit la un plan mai bun pentru a scapa de Karin, Konoha si tot ce tine de acel oras.

Dupa vreo sapte ore de zbor unde mai adaug alte doua ore de mers cu limuzina prin oras ajungem acasa. Nu stam la hotel. Nu vreau. Le-am spus clar parintior si lui Karin ca atata vreme cat am o casa in acest oras nu voi sta la hotel doar pentru a fi mai aproape de prezentarea aia de curve. Merg tinta spre canapeaua din living si ma asez pe ea. Cand o vad pe Karin cum se indrapta spre mine cu gandul de a se aseza ma intind pentru a nu-i lasa loc. A stat destul timp lipita de mine chiar daca i-am facut scandal. Dupa ce observa gestul pe care l-am facut se opreste cu o fata trista si isi schimba directia. Nu-i dau atentie si deschid televizorul unde se vorbeste despre porcaria aceia de prezentare. Cred ca daca ar trebui s-o filmeze pe Karin s-ar sparge camera. Ma ridic si ma indrept spre camera mea pentru a mai dormi putin.

Drumul catre locul unde are loc prezentarea a fost foarte scurt. Ma aflu intr-o incapere decorata cu flori si alte prostii de culoare roz. Alta nu si-au putut gasi? Privesc cateva domnisoare care imi fac cu ochiul si chicotesc iar eu le zambesc fermecator fara a-mi da seama ca langa mine s afla roscata. Aceasta le imparte niste priviri mortale dupa care ma trage de mana. Rochia sa rosie precum sangele ii scoate in evidenta un decolteu generos care de curand am aflat ca este plin cu silicon. Cum a reusit ea sa-si bage atata silicon avand in vedere ca este minora si ca nici nu are cine stie ce bani? Voi afla raspunsul la aceasta intrebare cat de curand posibil. Ne asezam la masa pe care se gaseste o foaie de culoare roz pe care scrie familia Uchiha. Stai putin, Karin inca nu este casatorita cu mine deci nu ea a fost invitata. Imi dau ochii peste cap si ma asez pe scaun in timp ce privesc frumusetile pamantului. Or fi ele curve insa arata chiar mult prea bine.

Langa mine isi face aparitia Itachi cu o blanda in brate. Il privesc cu invidie deoarece blonda aceea pare chiar apetisanta. Brunetul o da jos de pe el iar ea se aseaza pe scaun. Itachi imi face semn sa ma apropriii de el si imi sopteste ca eu o am pe Karin. La auzul acestei propozitii ma enervez si incep sa-l stramb precum un copil mic ceea ce pe el il face sa rada. Luminile in incapere se sting iar pe scena isi face aparitia o domnisoara imbracata cu o rochie cu un decolteu enorm. Nu mai am ce spune despre lungimea rochiei. Cred ca daca s-ar apleca ar fi o priveliste care mi-ar incanta ochii.

Trei ore au trecut de cand ne aflam aici si nu a aparut nici o frumusete pe scena. Doar un cretin care si-a inceput discursul pe care nici pana in momentul de fata nu l-a terminat. Fiind plictisit de vorbele care ii ies din gura acum ma aflu in toaleta barbatilor si ma privesc in oglinda. Cearcanele de sub ochi arata cat de "bine" am reusit eu sa dorm aseara. Desi marea parte din ziua de azi mi-am petrecut-o dormind tot nu a fost de ajuns asa ca oboseala a pus stapanire pe mine incetul cu incetul. Inchid ochii si imi apare imaginea cu rozalia goala in fata mea. Ma musc de buza fara a deschide ochii si zambesc pervers insa un sunet scos de cineva ma trezeste la realitate. Itachi a tusit pentru a ma readuce cu picioarele pe pamant.
-Imi pare rau ca iti distrug fanteziile insa am si eu o intrebare, imi spune brunetul in timp ce isi incruciseaza mainile in jurul pieptului. Cand iti vei pune in aplicare planul?
-Peste o ora, ii rapund plictisit in timp ce oftez. Suigetsu va face tot ceea ce i-am spu. Nu pot sa-ti spun nimic momentan.

Se uita ciudat la mine si incep sa-i explic anumite lucruri ceea ce mi-a luat jumatate de ora. Itachi este chiar greu de cap. Ne intoarcem la masa iar Karin pare palida. Ne asezam si o intreb ce a patit insa ea nu-mi spune nimic. Blonda lui Itachi ma trage si-mi spune ca i-a fost rau si pare a fi insarcinata. Ultimul cuvant il spune mai incet insa cu o pauza destul de mare intre propozitie si acel cuvant care mie mi-a provocat scarba si uimire. Privesc intr-un punct fix dupa care in fata ochilor imi apar niste secvente cu mine si Karin. Incerc sa-mi amintesc mai bine dupa care raman uimit insa nu intr-un mod placut. Acum doua saptamani eram nervos si m-am imbatat. Karin m-a prins si ea stia cum fac atunci cand sunt beat. Orice fata imi iese in cale ajunge in patul meu. Doamne, eu am lasat-o insarcinata?

Roscata se ridica de la masa si imi spune ca trebuie sa plecam. Eu si Itachi o urmam pana afara si ne urcam in limuzina. Atat eu cat si Karin stam tacuti. Itachi ne priveste suspicios insa nu intreaba nimic. Pentru a fi sigur ma aproprii de ea si o intreb daca este adevarat. La auzul acestei intrebari evita raspunsul ceea ce mi se pare ciudat.
-Da, sunt insarcinata, imi spune cu jumatate de gura. Am facut testul chiar cand am fost la toaleta de curand si arata pozitiv, mai adauga in timp ce vocea ii tremura usor.

Nu inteleg, ea ar fi in al noualea cer daca r fi insarcinata cu copilul meu. Este ceva ciudat la mijloc insa trebuie sa aflu eu. Telefonul meu suna si mi-l scot in timp ce ma indepartez de Karin. Suigetsu mi-a trimis un mesaj unde scrie ca ii pare foarte rau insa planul nu va putea fi pus la punct deoarece nu are cele necesare. O injurature imi iese din gura. Cat de cretin poate fi ci asta? Tocmai acum ma anunta? Imi asez capul de geamul limuzinei si privesc masinile din partea opusa. Noi o luam la stanga incet ceea ce ma enerveaza. Inchid ochii si cand mi-i deschid vad o masina care vine cu viteza spre noi. Ma uit speriat la Itachi la fel facand si el. Karin a adormit insa n-am mai avut timp sa zicem ceva deoarece masina a intrat in noi.

Simt o durere ingrozitoare in masa stanga dupa care sunt aruncat la cativa metri departare si fac contact cu in zid. Lichidul rosiatic curge de ceva timp ceea m-a speriat. Secundele vietii mele se scrig incept dupa care inchid ochii fara voia mea.

[Marina.]

Bunaaa! Pai cum credeai ca am sa lipsesc eu de la acest capitol! Ce pot spune... imi place foarte mult... nu exista pe lume cuvinte de lauda cate ai merita tu!
iti ador ficurile! Ai un talent genial:>:> Descrierea, naratiunea si dialogul au fost perfecte, ca intotdeuna... dar cred ca tu stiai deja asta asa ca nu stiu de ce ti-am mai spus!
Astept nerabdatoare continuarea si... te ro din suflet sa postezi si la celelalte 2 ficuri. Pt mine?!;));));))

[Miranda.]

Edit:

Imi pare rau dar vreau sa citesc si in acelasi timp sa nu-mi ia cineva inainte. Ma bucur mult ca ai intrat la "File sasusaku" ca altfel nu asi fi cunoscut aceasta poveste.

Povestea ta mi se pare foarte interesanta, cuprinde atat mister cat si drama. Dialogul este foarte scurt, la acest lucru vreau sa te felicit. Descrierea este buna, ai putea sa descri si mai mult locul, casa Sakurei nu prea ai descris-o, la fel si a lui Sasuke. Idea imi place foarte mult, mai ales ca stiu ce anume se intampla in continuare.
Sper sa pui continuarea repede.

[Cookiesor]

Multumesc mult pentru comentarii. Am adus nextul deoarece inspiratia s-a gandit sa-si petreaca Carciunul cu mine. Inainte va urez un Craciun fericit.


Capitolul IX

Un zgomot enervant rasuna in incaperea in care ma aflu. Deschis usor ochii fi privesc in jur. Ma aflu intr-o incepere ce nu pare a fi salonul unui spital insa sunt conectat la niste aparate pentru a fi tinut in viata. Incerc sa ma ridic insa durerea nu ma lasa in paca asa ca ma dau batut. Privesc incaperea in care ma aflu. Stau pe un pat dublu cu cearsafuri negre ce contin figuri geometrice rosii, peretii sunt de aceasi culoare cu cercurile de pe lenjerie iar mobila este de culoare neagra. Pe usa isi face aparitia isi face aparitia o fata de aceasi varsta cu Itachi. Parul sau este mov, tuns destul de scurt si are o floarea in acesta. Poarte un maieu gri mulat, destul de lung ce ii pune in evidenta formele si o pereche de iegari negri. Se aproprie de mine si ma priveste insistent.
-Cum te simti? ma intreaba aceasta in timp ce imi schimba perfuzia.

O privesc ciudat. Nu stiu de ce imi pare cunoscuta. Tac si nu spun nimic. Cum ar vrea sa ma simt? Sa pot zbura acum sau ce? Ar trebui sa fiu multumit ca traiesc. Ma mai uit la ea si incerc sa-mi amintesc de ce imi pare atat de cunoscuta. O mai privesc si observ ca are ochii albastri inchisi si un pierce sub buza. Memoria mea se joaca cu mine sau ce? Am mai vazut-o undeva insa nu mai stiu unde. O privesc cum paraseste incaperea fara a mai spune ceva. Oftez si imi inchid din nou ochii pentru a mai dormi putin. Ma simt slabit fara nici un chef. Ce cretin sunt. Cum as putea sa ma simt? Inchid ochii si ma las purtat de lumea visurilor.

Mai multe voci se aud in camera ceea ce ma face sa ma trezesc. Deschid ochii si o vad din nou pe acea fata printre care si alti care imi par si ei cunoscuti. Pe coltul patului il vad pe Itachi cu o mana in ghips. Ma ridic si de data acesta nu mai simt durerea. Fratele meu observa si ma priveste lung, la fel facand si ceilalti. Ii intreb ce se intampla aici si o liniste apasatoare se aseaza in intreaga incepere.
-Accidentul nu a fost o intamplare Sasuke, imi spune Itachi in timp ce ofteaza. Eu impreuna cu ei l-am pus la cale. Eram sigur ca nu iti va reusi planul asa ca am vorbit cu ei, mai adauga dupa care face o pauza lunga. Oricum, cred ca ar trebui sa-ti spun cine sunt ei. Ei fac parte din trupa Akatsuki. Am facut si eu parte, asta pana a trebuit sa ne mutam, imi spune ceea ce ma socheaza.

Habar n-aveam ca el a facut parte din aceasta trupa. Imi face cunostinta cu ei. Singura fata din acest grup este Konan care canta la tobe. Apoi urmeaza Pein, dupa cum arata are vreo douazeci si sase de ani. Parul ii este portocaliu si ochii albastri insa in timpul concertelor poare lentile de contac pentru a da "famec" trupei. Urmeaza un blond care dupa cum se comporta pare a fi un mare idiot. Numele sau este Deidara. Oftez si ma mai intind.

Linistea pune din nou stapanire pe incapere insa nu pentru mult timp. Pe usa isi face aparitia un tip de vreo treizeci de ani cu parul gri ce ne spune sa ne uitam la stiri. Deschidem televizorul si la stiri sunt mama si tata impreuna cu Karin care sunt foarte indurerati de... "moartea" noastra? Stai putin, astia cred ca eu si Itachi suntem morti? Acum este prea de tot. Il privesc pe Itachi care nu pare a fi afectat de lucrurile de la stiri.
-Cum adica suntem morti? Tu iti dai seama ca noua nu nu s-au gasit trupurile deci nu vom putea umbla nicaieri. Si mai ales ca mama si tata se afla in New York am dat de naiba in adevaratul sens al cuvantului, ii spun de fapt ii strig nervos.
-Sasuke, sa sti ca am facut toate planurile. Ii vom lasa sa creada aceste lucruri timp de un an, adica pana ar trebui ca tu sa te casatoresti dupa care ne intoarcem. Si nu ar trebui sa-ti faci griji in legatura cu oamenii din oras. Il cunosc pe seful politiei din New York si i-am dat bani frumosi pentru a nu spune nimic despre acest lucru. Ancheta este in desfasurare insa nu ne vor gasi niciodata, spune fara nici un sentiment.

Oftez si ma intind in nou. Asta chiar este prea de tot. Toti cred ca suntem morti. Nu a fost o idee chiar atat de buna.

[Marina.]

Buna! Inca un capitol minunat! Uh, deci nu-mi vine sa cred[ de fapt imi vine:))] cat de inteligent e Itachi al meu:X pai... nu ma asteptam a se uintample asta pana aseara cand ai spus despre ficul tau nu stiu in ce forum. Oricum... m-a surprins placut acest capitol! Imi place foarte mult. Nu cred ca mai trebuie sa-ti spun ca toate figurile de stil sunt frumoase. Greseli de tastare... nu-mi amintesc sa fi vazut vreuna. Bravo tie:*
Abea astept continuarea draga mea! Pa-apa si sper ca inspiratia sa ramana cu tine mereu:)) :> :>)