You and me forever [+18]

[Nywa]

O mica familie

Mici scancete m-au trezit. Cand am deschis ochii, am vazut ca eram acoperita cu patura. Langa mine, infasurata in mantia neagra a organizatie, era Yune, care scancea. Ma ridic ca arsa sus si o iau in brate, ducand-o in camera mea. Cand ii desfac mantia, in fata ma lovi un damf de miros aparte de imi intoarse stomacul pe dos. Aolo, ghemotocul meu facu un mare pupu. O dezbrac de pijamaluta cu care era imbracata si dupa ce o curat de pupu, am imbracat-o intr-o rochita foarte frumoasa, galbena, cu dantela la gat si manicile erau trei-sfert. Pe rochita erau cusute cu ata alba, floricele. In picioruse i-am dat sosetute de aceeasi culoare ca si rochita. M-am pus turceste si pe Yune pe picioarele mele in fund. Am luat un pieptan cu dinti moi si am incepu sa ii pieptam minunati zulufi de abanos, care straluceau usor in lumina becului, creeind o aura intunecata in jurul capului ei. In timp ce o pieptanam, fredonam afona o melodie de leagan. I-am facut micutei, doua codite. Dupa ce am terminat si cu aranjarea micutei, m-am dus sa ma pregatesc si eu putin. M-am imbracat cu o pereche de pantaloni trei-sfert pe picior si o bluza cu fermoar in fata. Aud un ciocanit in usa si pe ea intra Pein. Oricine altcineva, dar nu el. Daca v-a incerca o scena in fata fiicei mele, eu il omor. Acesta se puse pe pat si o lua pe a mica in brate. Cum a fost luata de el in brate, incepu sa planga de alarma toata baza. Usa camerei mele fu daramata si pe ea intra Kisame cu sabia pregatita, Hidan cu coasa la indemana si Sasori cu o papusa pregatita pentru ucis.
- Doamne ce plangacioasa mai asta mica, spuse Pein si o arunca nepasator pe pat.
- Iesi afara! Tip la el pentru prima data. Tu! Sa nu te mai atingi de cate zile ai de Yune sau te bat pana te ucid! Nu imi pasa ca razi in sinea ta, dar eu am sa pun aceasta amenintare in aplicare! Tip si ii mai fut si o palma de i-am intors fata intr-o parte.
O iau pe brunetica si ies din camera. M-am saturat sa fiu folosita ca jucarie sexuala si sa-si bata toti joc de mine. Gata! De azi inainte, nimeni nu isi mai bate joc de mine sau de fiica. Am intrat in sufragerie si acolo era Zetsu in love cu o floare. M-am pus pe canapea si am lasat-o pe fetita sa se tarasca pe sofa, in timp ce eu m-am dus pana in bucatarie sa ii pregatesc de mancare. Intre timp in bucararie venira Sasori - care ma intreba daca sunt bine - Hidan care parea foarte fericit si Kisame, care se plangea ca trebuie sa plece intr-o misiune cu handicapsatul de Pein. Saracul de el, dar nu-l compatimesc. L-am auzit pe papusica Baribie, cum ii spunea lui Peste-sfeclit, ca Itachi-kun a iesit de dimineata in oras si cand sa-l urmareasca, a urmarit o clona, care se transforma in ciori rapid. Acest amanunt m-a pus pe ganduri. Unde s-a dus de fapt?
- Konan-san l-ai lasat pe Zetsu sa se apropie de Yune? Il aud cum ma intreaba lunaticul de Tobi.
Ma reped in sufragerie. Zetsu data i-am facut ceva micutei, te fac tocana de legume. Cand intru in living, il vad pe ciudatul grupul, cum statea in fata canapelei si vorbea cu a mica, care tot vroia sa se dea jos. Era destul de greu de crezut ca in trupul sau, exista doua personalitati si alea fiind canibale. Ma mir ca se intelegeau. Poate trebuiau sa se inteleaga, daca vroiau sa convietuiasca impreuna.
- Yune nu te du la mergine. Vei pica in cap, spuse prima voce, care era pe un ton calm.
- Si Konan-san ne v-a omori pe noi dupa aceea, daca patesti ceva, spuse a doua voce pe un ton grav.
Fetita se prinse de carapacea lor si acestia se lasara rapid in jos, ca nu cumva sa pice si sa-si rupa ceva - mama ce ii rupeam eu atunci. Cum se vazu jos, veni de-a buselea la mine si apoi se ridica in genunchi si manutele spre mine. O iau in brate si o pup pe frunte. Era desteapta ca si taicasu. Ma intreb daca tot asa de istet era, cand a fost bebe? Dupa ce ii multumesc lui Zetsu ca a avut grija de ea, ma intorc in bucatarie. Intre timp aparu si Itachi cu Kakuzu si simteam o usoara tensiune intre ei. De ce presimt ca azi, unul din camera asta v-a zbura pe geam, de ce nu doi? Ma asez cu Yune in brate la masa si vreau sa o invat sa manance putin piure de cartofi, dar nici in ruptul capului nu vroia sa manance. Doamne ce mofturoasa, dar stie la ce sa foloseasca piureul. Baga mana el si mi-l dadu pe bluza. Mersi mult ghemotoc. Deidara spuse ca are talent de artista, dar micuta ii arunca in par piure. Bravo ghemotoc. Acesta se enerva si vru sa arunce piure inapoi, dar din greseala - m-am ferit - il nimeri pe Itachi in fata. Au! Deidara mi-a facut placere sa te cunosc. Brunetul isi dadu mancarea jos de pe fata, lua farfuria Yunei si i-o turna papusi Barbie in san, apoi ii turna in par lapte fiert, atunci luat de pe foc. Blondul incepu sa tipe si isi baga parul sub jetul rece al robinetului. In bucatarie mirosea a par ars, iar eu cu fetita eram sub masa, fiindca deasupra ei, era Marele razboi Akatsuki. De ce spun asa? Fiindca au dat in mintea copiiilor si au inceput sa se bata cu mancare.
Simt niste buze cum imi dezmierda pielea gatului si ma intorc rapid. Cel care ma saruta era Itachi-kun. Acesta imi sopti sa merg in camera si sa ma pregatesc sa ies in oras cu el, Sasori si cu ghemotoc. Abia am reusit sa o scot pe a mica fara sa fie murdarita de mancare din bucatarie. M-am dus in camera mea si m-am imbracat intr-o rochie de un roz-pal, cu putin decolteu, lunga pana la genunchi si in picioare sandale cu toc. Imi pieptan parul si il las liber. I-au peste mine o pelerina de ploaie si pe micuta am bagat-o sub pelerina. Am iesit din camera si pe coridor ma astepta Itachi, cu Sasori, in pelerine de ploaie. Iesim afara in strada, si brunetul conducea micutul grup printre cladiri, spre o destinatie anume. In pelerina, Yune adormi instantaneu. Dupa vreo cincisprezece minute de alergat, am ajuns in fata unui studio de fotografiat. Intram in cladire si acolo, Sasori imi spuse, ca vom face un portret de familie cu Yune, inca bebelus. Am ramas uimita. Daca pune cineva - inafara de mine, Itachi-kun sau Sasori - mana pe poza, ne-am fript.
- O sa fie bine, ma linisti adolescentul, in timp ce ne aranjam sa fim fotografiati.
Yune se afla in bratele mele, cu capul pe umarul eu, si Itachi langa ea. Aratam ca o mica si adevarata familie.
- Stati nemiscati si zambiti, spuse fotograful si ne poza.
Aceasta poza v-a ramane pe veci, o amintire vie in anii negri...

Sunt focuri care ard in noapte
Sunt departari ce par aproape.
Sunt focuri care nu se sting.
Sunt inimi tari care inving...