[Yaoi] Via?a unui asasin

[Dimasika]

[Lain]

[Dimasika]

[Lain]

[Dimasika]

[Dimasika]

CAPITOLUL:3
Aceasta dorinta nebuna ma inspamanta. Corpul imi incetase a-mi raspunde la comenzile pe care le dadea mintea , dorind sa simta din nou sangele cald al victimei. Manuel a devenit profesorul meu si in acelasi timp iubit.Acesta fiind doar inceputul, urmand o serie de aventuri al caror sfarsit este moartea partenerului. Totul se transforma intr-un ritual,un mod al meu de a ucide.Viata mea a devenit ca un labirit fara esire, totul rezumandu-se la cuvantul "moarte".
Toti ma cunosc dupa numele "Kira", fiind cautat de ani de zile de politie, insa fara folos. Este aproape imposibil sa fiu gasit, necunoscandu-ma nimeni in fata . Acest nume stupid l-am obtinut din cauza adolescentilor ale caror interese se rezuma doar la distractie . Nici acum nu-mi pot imagina ce aveam in comun cu acel pusti din "Death Note", ca sa fiu asemanat cu el. Este ridicol, niciodata nu mi-am dorit o lume mai buna, ea este mult prea stricata pentru a fi posibil sa se realizeze shimbari. Este prea putrezita si imbibata de criminali. Din aceasta lume a ramas doar dorinta de a trai cateva ore fara teama ca vei fi ucis in orice clipa. Teama a patruns in fiecare colt, simtindu-se de la kilometri. Pasii care rasuna in linistea din jur au devenit o obisnuinta care prezic doar moartea. Uneori am impresia ca totul se duce de rapa. Nineni nu mai este ceea ce a fost, oamenii nu mai gandesc rational, lucrurile in care credeau se distrug. Nici nu e de mirare ca totul s-a schimbat atat de brusc. Povestirile celor batrani, care acum au devenit o raritate, nu mai sunt despre nemurire , ci despre zilele in care puteai merge pe strada fara ca sufletul sa ti se transforme cat un purece de mic. Acele momente minunate unde fiecare este fericit se regasesc doar in carti. Cosmarul de afara este realitatea, purul adevar care-ti face imima cat un bob de mazare.
Eu am fost comandat doar de trei ori si mereu am ramas in viata fara probleme,mai rau este celor care au incercat, nu vor mai vedea niciodata lumina zilei. Am devenit pesimist, ceea ce nu este caracteristic personalitatii mele. Viata transformandu-se intr-un joc mult prea obositor si plicticos.
Acest oras unde mi-am petrecut toata copilaria nu prea placuta a devenit din cel mai populat din tara, in unul care nu era compus nici din o suta de persoane. Aceasta scadere demografica nu a fost doar o problema a acestei tari, ci a intregii lumi. Oamenii au ajuns repartizati in cei care stau in casa asteptandu-si linistiti sfarsitul si asasini, la fel ca mine. Ajung sa cred ca voi ramane doar eu pe acest pamant. Pe lista neagra a mortii, primii au fost bogatasii, urmand mai apoi oamenii invatati, ca sa ramana cativa oameni de rand ,in afara de criminalii care constituiau nouazeci de procente din cei care traiau. Scolile si spitalele de mult au incetat sa funtioneze, pe nimeni nu-i mai interesa cunostintele si sanatatea. Ar fi mai mult o anomalie daca oamenii s-ar fi preocupat de sanatatea lor, atunci cand oricum nu ai cum sa traiesti mai mult de cativa ani. Copii sunt o tema aparte, ei constituand cea mai mica parte din cei ce traies. Acesti mici diavoli au devenit mai pretiosi ca aurul, datorita posibilitatii de a ne pastra pe noi ca rasa umana. Valoare lor insa se perde pe langa coportamentul inuman fata de ei, fiind oblizati sa nasca de la varsta de doisprezece ani. Partea amuzanta este faptul ca se nasc doar copii de gen femenin, iar aparitia unui baiat este o adevarata minune. Acesti copii blestemati nu reusesc sa traiasca decat cativa ani pacatosi plini de chinuri si durere. Fata de alte pe persoane, eu nu am niciun copil, nu ma prea atrage gandul ca as putea sa aduc la viata o fiinta care cu siguranta nu-mi va spune multumerc pentru aceasta.

[Lain]

[Kira's Scarlet]

well...Fic nou. Vad ca draga de @Lain ti-a spus deja ce ai gresit. Nu e nevoie sa o mai fac si eu. Ai problemute de gramatica mai mari decat mine. Sa stii ca nu ma bucur. Kira?? Si eu care credeam ca sunt singura Kira de aici :)). Dragule, mi-ai furat numele. Ai grija. :)) Ma rog, nu-l mai amenint si eu ca deja isi doreste sa moara. Ficul imi place, e interesant, dar eu astept sa vad yaoi-ul. Stilul tau de a scrie e ciudat, dar captivant. Adu cat mai repede nextul. Vreau sa vad...*Pardon, citesc *yaoi.
Ai grija de tine.
Spor la scris! ^^

[Dimasika]

CAPITOLUL:4
Dupa cum spuneam adineauri,copii nu am si nici nu ii doresc. Pe langa aceasta nici femeele nu ma satisfac atat de mult pe cat o fac barbatii. Oricum,acest eveniment nu e mare lucru. Homosexualitate a devenit ceva obisnuit ce nu ar putea surprinde pe nimeni. Acest mod de a-ti satisface nevoile sexuale fara nici un risc de orice gen, cu siguranta atrage multe persoane. Dupa atatea evenimente povestite din viata mea, cu siguranta va intreba-ti cati ani am. Va voi spune fara inhibitii : 200 de ani. Pare ceva ireal? Daca da ...atunci va inselati amarnic. Parintii mei au fost doctori in stiinte. Toti anii care i-au trait, au fosti practic folositi doar pentru a incerca de a gasi un mod de a trai vesnic. Nimic neobisnuit in cazul acestei profesii. Au fost genii, pentru ca au descoperit pana la urma ceea ce nimeni pana atunci nu avea nici cea mai vaga idee despre aceasta. Viata vesnica cat de ridicol nu ar parea, seaman? cu un simplu preparat impotriva racelii,dar odata introdus in corpul uman, acea persoama nu mai imbatraneste si nici nu mai moare. Moarte lor a fost ceva inevitabil, dupa ce m-au folosit ca experiment, nimic altceva nu le-ar mai fi asteptat in viitor. Partea amuzanta in toata aceasta istorioara, este faptul ca au gasit in corpul meu un component care impreuna cu altul face moartea imposibila. Singuru lucru pe care ei nu-l vor afla deja niciodata, este faptul ca eu stiam despre aceasta. Am descoperit intamplator in timpul unui antrenament cu Manuel ca ranile pe care le obtineam nu de putine ori, se vindecau in timp record. Ceea ce ma infuriat cel mai tare a fost faptul ca procesul de imbatranire a fost oprit la varsta de 23 de ani, in unul din experimentele lor "geniale". Acum fiind la aceasta varsta arat ca un adolescent, lucru care nu ma face fericit. Nu i-am ertat nici acum, nici nu cred ca as putea-o face prea curand. Cauza acestei uri este faptul ca as fi vrut sa traiesc o viata simpla de om, dar ei nu mi-au permis. Nici sfarsitul lumii nu-mi aduce frica in suflet, tot voi trai pe aceasta planeta mizerabila. Toti acesti ani nu am facut nimic altceva decat sa ma plictisesc.
Anul 3509.
In tot universul sunt doar 99 de oameni , excluzandu-ma pe mine. Planul de inmultire a esuat dupa cum ma si asteptam. Fiecare copil nascut nu traia mai mult de cateva zile. Mi-ar fi fost jale de ei,daca nu as fi stiut ce-i asteapta in viitor. Uneori i-mi vine sa rad, cat este de aproape de ei vesnicia, practic o tin in mana,dara daca esti prost nimic nu te mai salveaza.
Ieri am avut parte de o surpriza neobisnuita. In timp ce din nou ma plictiseam plimbandu-ma pe strazile goale a acestui oras,am intalnit un copil. Nu avea mai mult de 16 ani totusi am ramas socat. Intrebarea care ma macina in acel moment si ai carui raspuns nu-l stiu nici acum, multa vreme nu-mi daduse pace. Cum supravetuise? Oricum totul in acele momente devenise fara sens, pe langa lupta ce incepuse imediat dupa vederea pustiului in interiorul meu. Egoismul de care nu e lipsit nici un om a castigat. Acum acest pusti sta langa mine si priveste linistit televizorul. Nu-mi voi erta niciodata aceasta decizie,totusi nimic nu mai poate fi schimbat , iar viitorul ne prezice vesnicia.

[Kira's Scarlet]

Ceea ce descrii tu aici cu cuvinte nu ar putea fii descris in realitate. Pare atat de captivant. E interesant. Asa cum am mai spus, ai un stil aparte, ceva ce nu am intalnit pana acum. Povestea e chiar captivanta. O iei incetul cu incetul. Dar eu vreau actiune, yaoi la greu. ^^ (nu ma lua in seama, aiurez) . Sunt de asemenea surprinsa, ca fiind rus reusesti sa vorbesti destul de bine romana, si reusesti sa descrii asa cum nici macar un roman nu ar putea face. Ceea ce e un lucru foarte bun. Asa o sa ai sansa sa excelezi. Pusti de 16 ani? Si care sta langa el acum??? Doamne!!! Sari pe el, sari!!! Ce mai astepti?? Lapte cu lamaie??
Cam atat am avut de spus. Ma bucur ca ti-ai facut timp si ai postat.
Spor la scris!