[Yaoi] Uraste ca iarna, iubeste ca vara.

[hiimera]

Cea la toata lumea! Intr-un final m-am hotorat sa aduc un fic (asta dupa 1 an de cand nu am mai postat vreun fic pe Zup), o idee mai veche de a mea legata de doua sporturi pe care nu incetez sa le iubesc din toata inima: Surfing & Snowboarding. Deci efectiv i love them! : x
Desigur ca m-am documentat si inca o mai fac, pentru a nu intampina greseli, pentru ca din moment ce nu practic astfel de sporturi si pe deasupra mai scriu un fic despre ele, este necesar sa am mcar o baza despre.
Anunt 1:Eu una am luat o pauza gigantica de la scris, abia acum cateva luni am reinceput sa scriu, dar one-shoturi si pot spune ca o voi lua de la 0 din nou. Pe scurt spre sa ma ajutati sa evoluez in continuare si va astept cu critica, pareri si restul. <3
Anunt 2: Titlul are sa vi se para straniu rau de tot. Stiu e cam ciudat s spui ca iarna uraste si vara iubeste si sunt sigura ca pe parcurs voi intalni persoane care imi vor spune: e ciudat si nu-i vad rostul sau se putea mai bine, etc. Insa pentru mine are o semnificatie si o sa va dati seama ca se leaga de poveste si plot.

ps. e scurt, stiuuu~ dar doar atat am scos, deobicei scriu mult mai mult. ;A;
ps2. ficul are II parti.

Varsta minima: - (toti sunteti obisnuiti sa cititi yaoi si +18).
Gen:
yaoi [★★★★★]
actiune [★★★☆☆]
romanta [★★★★☆]
sport [★★★☆☆]
aventura [★★★★☆]
Limba: romana.
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Avansat (sau cum vreti voi, dar cine poate da avansat, chiar va rog)

Uraste ca iarna, iubeste ca vara
[Partea I]


..:*:Prolog:*:..

“Draga mama si tata, nu pot spune ca totul este perfect si ca ma simt bine. Vremea este rece si am impresia ca in curand am sa lesin, dar vreau doar sa stiti ca va iubesc si chiar daca credeti ca aceasta “calatorie” de un an in Alaska are sa ma invete minte si sa ma puna cu picioarele pe pamant, va inse... Nu, aveti dreptate, poate ca e vremea sa-mi revin la normal, am fost mult prea mult timp un baiat neastamparat si neascultator, e vremea sa ma cumintesc si cred ca voi anticipa ceva din calatoria.
E ceva nou pentru mine, nu imi vine sa cred ca spun asta ,dar la inceput m-am simtit nesigur pe raspunsul pe care vi l-am dat. Un lucru necugetat si pe care sper ca nu l-ati pus la inima?
Bunicul ce mai face? E bine? eu unul sper ca nu imi duce dorul... O, ce tot spun, imi e dor de el si sper ca acum boceste impreuna cu cainele dupa mine pe placa de surf, in mijlocul Pacificului.
Si acum cred ca va intrebati de ce scriu din avion, fiindca nu am altceva mai bun de facut. E seara, frigul incepe sa se adune, lumea este infofolita ,doar eu in bermude si camasa traditional hawaiana cu flori, mai ramanea sa-mi iau si papucii, dar de data aceasta, mama, ti-am ascultat sfatul si in picioare am cisme si sosete. Pot spune ca sunt un esec in moda, tu te pricepi mai bine si sunt sigur ca ai spus ceva de pantaloni lungi si geaca groasa. Dar dupa cum ma stii sunt un neascultator fara pic de obraz, insa te iubesc si de cum ajung la casa celor care ma gazduiesc ma voi imbraca in hainele de iarna.
Spunei lui Kalani ca imi cer scuze pentru ca i-am stricat masina si ca tin la ea, fiindca este sora pe care orice baiat de varsta mea si-ar dori-o. Nu vreau sa o vad trista sau suparata, asa ca te rog frumos mama, sa-i spui asta. De asemenea vreau sa ii transmit ceva frumoasei mele ape, Pacificul, ca abia astept la vara sa ma intorc dupa absolvire si sa ma avat in valurile ei spumoase pentru o tura de surfing demential.
Si pentru o incheiere adorabila din partea unicului baiat din familie: tata, esti al naiba de enervant si imi pun toata increderea in tine ca vei avea grija de mama, Kalani, bunicul si Aku.
Aloha!”

Ah, nu mai este cerneala, s-a dus cu mica felicitare de multumire pentru familia Nenobu.
Mi-am lasat capul pe perna de la spatarul scaunului, oftand prelung si lasand aerul cald sa se transforme in abur. Era atat de racoare asa ca am tras pe mine patura oferita de stuardeza acum cateva minute. Seara se lasa peste munti si peste zapada care devenea din ce, in ce mai cenusie, ajungand la un albastru inchis usor luminat de razele lunare.
Peisajul de pe geam era mortal, insa doar gandindu-ma ca eram la mii de kilometrii departare de Hawaii, incepea sa mi se zgribuleasca pielea, nu sunt genul care se obisnuieste atat de repede la o astfel de temperatura sub minus zece sau doisprezece grade si chiar mai mult... Totusi am reusit sa scot un zambet discret pe chipul bronzat, eram intr-un fel sau altul incantat de noua mea calatorie si curiozitate se infructa din imaginatia mea.
Si ca sa fiu sincer totul a inceput de la niste lucruri nu chiar foarte minore.
Cred ca este timpul sa povestesc cum de am ajuns intr-un astfel de loc...

[Lexxu]

Buna, Buna, Nix. Cum ai decis sa faci un fic am venit si eu p'aici sau mai nou... am aterizat aici:)). Mmm, mie una imi place titlul si e chiar interesant(ba mai mult, imi da o nota de mister). Deja prin capsorul meu zboara fel si fel de idei, deci am sa urmaresc ficul in continuare sa vad ce se va intampla (plus de asta imi place si cum ai inceput). Scrisoarea aia, tipul asta e chiar asa obraznic? Ei, ei, ei. Vreau sa vad cum o sa se obisnuiasca la un nou climat si, cine va fi cel care-l va imblanzi si, care va ajunge la inimioara sa. Pai, ai avut si cateva greseli de tastare, insa deja le-a ochit Klau deci eu nu mai am ce sa-ti zic:)). Abea astept nextul draga mea<3. Spor la tastat si Kissez! Zbyeee.

[hiimera]

Daaa~ dupa cateva saptamani bune aduc si eu nextul, foarte tare! --'' Am avut putine probleme cu primul capitol, nu am stiut cum sa incep si tot a iesit fortat, dar mai bine decat nimica. Oricum a iesit scurt, dar next time voi face mai bine. Sper sa va placa.
As dori sa fac un mic anunt, ca sa stiti de pe acum: prima parte are sa fie povestita in intregime din perspectiva surfarului - Ka Nui!
Sigur sunt greselute, voi reveni cu un edit, sper sa va placa si desigur ca accept critica.

Raspunsuri la comuri:
Lexxu mersii mult de com, ma bucur ca nu consideri titlul ciudat, oricum chiar este, dar ma bucur ca iti da un iz de mister. Sper sa-ti placa si in continuare si mersii foarte mult de com, esti o scumpa.

*Si comul lui Klau nu il vad, oricum mersii ca ai citit capitolul si ca ai lasat com, chiar daca am inteles de la tine ca s-a ster... Sper sa nu se mai repete asa ceva. >__<

Ps. ficul il mai am postat si pe blog.

1.
..:*:Seara in care totul incepe sa se adune:*:..

Nimic nu avea sa ma opreasca nici macar tata, fiindca nu avea habar unde ma aflam si puteam sa ma imbat intreaga seara cu tot ceea ce imi doream.
Nu eram inca major, doar un an mai trebuia sa treaca si gata, scumpa libertate. Nu mai trebuia sa fiu strigat „pustiul”, aceasta porecla data de batranii mei ma scoteau din minti. Chiar nu isi dadeau seama ca ma faceau de ras cand apareau de nicaieri si ma salutau in acest fel, mai ales dragutul de taticul cu zambetul acela sincer si dezgustator.
- Hei, Ka Nui, taticul stie unde esti? Sarise unul la gatul meu cu sticla in mana stanga, intrebandu-ma ceva cu adevarat stupid, asa ca raspunzandu-i la fel de atragator cum el o facuse, i-am spus:
- Bai, nu! Am ranjit victorios fiindca ne aflam cu petrecerea aceasta intr-o parte a insulei unde nu prea mergeau oameni, nu ca ar fi fost un loc bantuit sau impanzit de rechini care inotau in ocean, doar ca nimeni nu declarase aceasta zona indeajuns de buna pentru surfing, ajungand sa fie refugiul hipiotilor si a alcoolicilor petrecareti printre care ma aflam si eu in acest moment al ceasului.
Insa nu eram singur o aveam alaturi pe amica mea din copilarie, Ayashi impreuna cu namila ei de iubit la care cu fiecare contact vizual maraiam ca o felina. Dupa felul in care o trata pe prietena mea reusea sa ma scoata din pepeni si de multe ori ajunsesem sa ma iau la bataie sau la cearta cu el. Nu o merita, ea era mult prea buna pentru el si ma rugam la stele ca sa vada mai repede acest lucru.
Impreuna cu tipul de adineauri ma plimbam, precum doua meduze pe uscat tarandune picioarele ametite ce ne balancaneau si ne faceau sa picam de cateva ori pe nisipul pictat in diferite nuante de argintiu si rosu aprins, asta din cauza tortelor asezate uniform pe o carare nedefinita.
Simteam ca aceasta noapte va fi una intensa si speram sa o petrec la maxim, sa savurez fiecare gram de aer pe care narile mele il inspirau, devorand in intregime parfumurile inabusitoare si seducatare venite de la multicolorele tufe de flori exotice, palmieri si chiar acel aer fresh venit dinspre ocean, umed si racoros. Era paradis curat, orice tanar ar dori sa locuiasca pe o astfel de inusla unde oceanul este intinderea cea mai mare unde poti sa te lasi purtat cu placa pe bratele involburate si spumegande ale valurilor, nisipul cald si auriu care te gadila pe talpa cand calci in speranta ca vei descoperii comorile ascunse piratilor. Bolta cereasca ce aduna cele mai neobisnuite pasari care te incantau cu fel si fel de cantece, totul se unea intr-un singur loc - Hawaii - Honolulu.
Seara imi placea de asemenea foarte mult mai ales cand vantul adia lin lovindu-se precum un trup transparent de al meu, mangaind fiecare coltisor zgribulit al pielii care parca dansa sub aceste atingeri fine. Iar luna imi delecta privirea in fiecare seara impreuna cu felinarele ce sclipoceau in jurul ei, pe intreg cerul intunecat.
Nu exista moment in care buzele sa mi se arcuiasca strident si acea emotie ciudata sa se agate de sufletul meu umpland inima de fericire, urmata apoi de aplecarea capului si rasul caracteristic.
Tipul de langa mine care nu era chiar atat de beat a observat comportamentul meu degajat si felul in care fata mea gesticula palpabil emotiile care ma cuprinsesera. Eram sincer de felul meu si imi placea la nebunie sa arat lumii ceea ce simt la momentul potrivit, lui puteam sa-i ofer un zambet cald care sa-l linisteasca, caci parea putin agitat, nesigur pe ceea ce face, insa consideram ca nu are de ce sa fie crispat in preajma mea. Sarmul nu ma lasa la greu si am reusit sa scot din gura lui un ras puternic care a sunat pana la masinile de mai incolo de unde ne aflam noi.
Ne puseseram la cotrobait plaja si ne simteam bine unul in compania celuilalt, plus ne insotise si sticla de bautura - lichior de ciocolata unul din preferatele mele, am ales sa beau din el fiindca este si sigur va ramane singura bautura pe care tata ma va lasa sa o consum pana ce voi implini optsprezece ani. „Ahh~ se pare ca nu ies din cuvantul lui tata...” Cu toate aceste ganduri care imi invadau capul, am decis ca ar fi bine sa ma descotorosesc de ele definitiv pentru ca nu imi facea prea mult bine, mai rau ma aglomeram si nu puteam sa fiu lucid atunci cand incercam sa ma relaxez, ori cand faceam surf.
Mi se parea ca vremea era destul de linistita, insa valurile continuau sa se infoaie in larg, oceanul fiind cuprins de o bezna mortala. Orice greseala mica si puteai sa te ineci si sa nu mai stii cum sa inoti spre suprafata, insa razele argintii luminau catusi de putinul, dar adancul nu trebuie subestimat niciodata.
Parea ca nu ne mai opream din mers si reusiseram sa ne indepartam de ochii celorlalti facandu-ne nevazuti dupa cativa palmieri inalti ce fosnaiau din cauza brizei puternice.
Nisipul era imprastiat in toate partile atunci cand amandoi ne-am trantit pe el osteniti de la mers, de parca am fi parcurs nu stiu ce drum lung. Totusi a fost destul de amuzant, iar acest baiat al carui nume nici acum nu am reusit sa-l retin era destul de nostim, nefiind complet beat a reusit sa imi anticipe fiecare miscare imitandu-ma haios si readucand pe chipul meu un ranjet de bucurie care intotdeauna lasa atmosfera incarcata cu o emotie ciudata ce ii cuprindea pe restul.
Si-a apropiat plama de a mea, usor atingandumi-o si cuprinzand-o intr-o stransoare intepatoare, facandu-ma sa tresar din loc. Faptul ca nu dorea sa se indeparteze atunci cand ii spuneam cu frumos m-a determinat sa reactionez urat, dar cu calm asa ca i-am aruncat o privire care eram sigur ca avea sa-l sperie putin si a mers, tipul s-a indepartat usor de mine.
- Imi cer scuze, e de la alcool. A spus soptit din cauza rusinii, avea obrajii imbujorati ceea ce mi se parea dorabil. Era chiar dragut si formele lui finute il dadeau de gol, glasul de asemenea. Nu parea un baiat dur, increzator in propriile forte ce din pacate erau slabute.
Nu am spus nimic, ci am continuat sa ma uit la el fara pic de rusine, el tremura din toate incheieturile si asta imi hranea si mai mult acel zambet pervers de pe fata. Un lucru pe care multi de aici nu il stiu este ca sunt atras de baieti intr-o mare pondere si de asemenea ca eu sunt cel care conduce. Nu ma laudam insa era purul adevar, reuseam sa farmec pe oricine cu sarmul meu de neegalat care a sucit multe minti, usor si letal, discret si la timp pana ce nimeni altcineva nu a mai reusit sa puna mana pe prada ochita.
- Le vrei!
- Poftim! Parea a fi smuls din fanteziile lui in momentul in care mi-am deschis gura, stiam mult prea bine ca dorea sa-mi guste buzele, toata noaptea se holba la ele si avea tot felul de ganduri perverse cu ele si cu persoana care le detinea. Nuu, adica-a-aa...Se forta prea mult, incercand sa ma convinga pe mine ca nu asta dorea, dar stiam amandoi ca asta era ceea ce il rodea.
Mi-am intors capul in partea opusa, tanarul usor icnind ca nu ii mai acord atentie. Era atat de adorabil cand se zbatea ca pestele pe uscat, asa ca pentru a satisface ambele tabere si a pune mana pe prada mi-am rasucit cu o viteza uimitoare trupul inspre el, cuprinzandu-i parul de la spate si tragandul rapid inspre mine atingandu-i incet buzele moi. Apoi trecand cu limba peste acestea pentru al tachina si al lasa sa se agate de materialul tricoului meu in speranta de a primi adevaratul sarut, m-am impins peste corpul firav care a alunecat imediat pe nisip, adancindu-se, pupandul de cateva ori, apoi dupa ce calea a fost libera, deschisa l-am prins de limba muscand-o incet, nu foarte brutal pentru ai auzi scancetele de durere amestecate cu placere. Trebuia si eu sa-mi satisfac poftele, nu?
Nemaiputand sa se abtine din tremurat m-a imbratisat puternic, strigandu-mi numele in timp ce cuvintele incercau sa iasa printre buzele noastre contopite care se miscau lasciv intr-un dans nepotolit.
Cu grija i-am ridicat camasa vaporoasa pe care o purta, ajungand sa-i mangai regulat pieptul facand pielea sa se infoaie intr-un mod placut lui, trupul sau reactionand perfect dezmierdarilor mele. Cu toate ca distractia noastra a fost intrerupta de cateva strigate si latraturi.
„Politia?!” am strigat eu socat in mintea mea ridicand privirea spre locul cu pricina. Norocul a fost ca nu erau chiar politistii, ci parintii nostri care se adunasera in jurul jipurilor. Eram sigur ca si tata se afla printre ei si aveam mare dreptate, asa ca printr-un singur salt m-am ridicat in sus, ajutandu-l apoi pe partenerul meu sase scuture de nisip si urmarind tonul acelui glas ridicat, masculin am ajuns la tata care nu avea cum sa nu ma priveasca urat. Arunca cu acid.
A fost ceva mai ingaduitor cu mine avertizandu-ma doar, totusi nu facusem ceva atat de grav incat sa-mi prelungeasca pedeapsa. Datorita lui am reusit sa o smulg din bratele violatorului acela nesuferit de Brik, pe Ayashi care ergea ca o rata beata, defapt asta era cuvantul care putea sa-i caracterizeze cel mai bine starea in care ni se arata. A trebuit sa o ia tata in brate si sa o care la masina ca apoi sa o ducem acasa unde desigur ca au aflat parintii ei de tot, s-a ales si ea cu o pedeapsa mica fiindca nu era genul de fata care se dadea de buna voie pe brazda, era cu capul pe umeri si corecta, dar asta nu insemna ca din cand in cand nu se dezlantuia. O stiu mai bine ca oricine este geniala la petreceri si cu niste gusturi rafinate la bautura.
Inainte de a parasi pragul casei acesteia am incepu sa ranjesc, cu toate ca nu imi dusesem actiunea pana la capat cu tipul ala, am reusit sa ma incadrez in timp si eram sigur ca tata avea sa apara de nicaieri crezand ca e nu stiu ce super erou sa salveze ziua si sa ma insaface si sa ma duca acasa. Daca era necesar ma putea tara si pe nisip, incapatanarea mea nu disparea de loc eram mai rau ca un catar, insa stiind ca avea sa se infurie ulterior am lasat-o mai moale, dar ca deobicei sa ma distrez pe seama lui am inceput sa cand pe tot parcursul drumului „O McDonald”, un cantec care stiam sigur ca ii ajungea la nervi. Niciodata nu ii placuse aceasta melodie.
- In seara asta ai nervii de otel. Am exclamat ranjind, apoi el intorcandu-mi zambetul a spus ca ii avea blindati, special preparati pentru comportamentul meu afumat de copil rasfatat ce eram.
Negam faptul ca sunt rasfatat, nu era adevarat si mereu ma scotea din sarite cand spunea asta. Am fost bine educat, doar ca fiind la varsta de saptesprezece ani aveam nevoie de putin spatiu ca sa respir, pana acum a stat langa mine mai rau ca scaiul de haine si era timpul sa-mi dea drumul, sunt baiat mare pentru numele Lui Dumnezeu!
Nu aveam stare, ma fataiam mai rau ca un papagal in cusca si el observase asta dand aerul conditionat pe „ON” un lucru care m-a facut sa-mi pun mainile in san si sa privesc incuruntat spre drum. Era bezna, dar luna incepea sa rasara printre palmieri.
- Nu ajuta cu nimica, chiar crezi ca asta are sa ma...
- Stiu prea bine Ka Nui, asta nu are sa te raceasca. Macar imi dadea dreptate. Esti ca o maimuta in calduri, nu ai stare si faci numai prostii, adaugase apoi si nu prea imi cazuse cu tron vorbele sale mieroase si dojenitoare.
- Hei! Sunt baiat mare, de ce nu vrei sa accepti asta odata! Strigasem atat de tare incat iesiseram de pe drum aproape.
A oprit masina, oftand adanc si luandu-si mainile de pe volan a inceput sa vorbeasca:
- Ka Nui, am acceptat de mult faptul ca esti baiat mare si totusi nu imi arati asta, intelege intri mult prea des in belele.
Ramasesem fara grai el iesise din masina si dupa imi deschisese portiera pentru a cobora, ajunseseram acasa destul de rapid, dar pentru mine timpul trecuse mai lent ca o broasca testoasa.
Luna imi baea in fata si razele se strecurau prin camera mea, fiindca geamul era deschis larg. Tata inaintase spre terasa unde Aku, lupul, batea din coada lemnul privindu-l cu ochii lui caprui pe barbatul ce se apropia si mai mult de usa.
Inainte de a intra in casa a grait spre mine, avand acea privire trista, insa mandra care te imbarbata intr-un fel anume:
- Indiferent de ce ai face eu tot te iubesc Ka Nui, esti fiul meu!
- Si eu tata, si eu, chiar daca cateodata faci mai rau ca bunicul cand ii „imprumut” placa de surf. Ti se rideaza fata, ai voce de babalac si...
- Ka Nui! Oftase prelung zambind sincer si amuzat, apoi inaintand in fuga spre el, acesta mi-a prins umarul stang apropiindu-mi trupul de al sau intr-o imbratisare blajina plina de iubire.
Cat de mult imi placea, ma simteam in siguranta.
- David, tu esti?
- Da!
Vocea lui mama se auzise de la geamul din camera lor, era treaza, insa se vedea bine ca era buimaca.
- L-ai gasit pe Ka Nui? Era ingrijorata, dar nici nu se smiorcaia fiindca mereu a avut incredere in mine.
- Da, l-am gasit pe strengarul asta, de ce nu dormi?
- V-am asteptat! Oricum treceti in casa, maine vine Kalani si restul rudelor pentru petrecerea in familie.
- Vine Kalani! Tare, frate!
Eram atat de entuziasm incat am intrat precum un fulger in casa, apoi in camera pentru a ma pregati de somn. Sora mea venea in sfarsit in Honolulu pentru petrecerea de familie si eram entuziasmat la extrem. Trebuia sa fiu odihnit si intr-o foruma buna pentru ea.

[Clau~]

Ei, da. Sa dea naiba sa mai stearga cineva comm-ul asta ca imi ascut cutitul.
Trecand peste, buna!! Ce faci? :o3 Mhm.. Nextul, deci. Eu am inteles ca de fapt ai povesttit din prisma baiatului ce scria acea scrisoare si cam de aici porneste totul; right? Apoi este pedepsit pentru ca ii face nu stiu ce sora-sii si ajunge in acel avion in drum spre taramurile inghetate. Asta ma intriga cu adevarat. Plus ca ai un mod de a descrie amanuntit iar asta ma incanta. Altceva ce mi-a placut a fost ca ai descris peisajul paradiziac ce se afla acolo pe insula. Acea descriere chiar m-a facut sa ma simt ca unii din acei tineri ce isi prelungeau picioarele pe nisip si se bucurau de libertatea vietii adolescentine.
In rest, de criticat nu prea am ce. Doar o chestia ce am observat-o si tin neaparat sa o mentionez: "Vocea lui mama" - aici nu se articuleaza asa, ci "vocea mamei", cu articol hotarat, deoarece cel nehotarat se foloseste doar in cazul substantivelor proprii de gen masculin (Ex: "Lui Mircea", "Lui Gheorghe"). Si inafara greselutelor de tastare, foarte putine am observat, e totul perfect.
So, my little sunshine, a fost o reala incantare sa citesc acest capitol, multumesc ca m-ai anuntat si sa o faci si data viitoare. And... Please, give me the next pentru ca ma roade curiozitatea sa-l cunosc si pe celalalt protagonist al povestii. Multa inspiratie si idei bune. Kiss-you. ByE!! ^.^

[hiimera]

Next, next. Aleluia! :]]
Klau doresc sa-ti multumesc de pe acum de com, mersii.
Acum inainte de toate doresc sa explic cate ceva legate depste modul de scriere: pare banal si copilaresc, dar e in conexiune cu personajul in sine, desigur ca nu am mai scris la fic de ceva si ma scoate din minti faptul ca nu am postat mai repede nextul. De asemenea nu este foarte stralucit, e mult dialog si sigur sunt si greseli... Insa cu primele capitole voi avea problemute.
Pe parcurs imi voi da drumul, critica este mereu bine venita. Mersii celor care citesc si sper sa va placa in continuare.

2.
..:*:Furie dezlantuita:*:..

Soarele crapa cerul intunecat, facand loc unei zile noi in care speram ca totul avea sa fie linistit si limpede. Si cand spuneam asta nu ma refeream doar la ocean, ci la atmosfera din casa aceasta unde imi duceam veacul.
In fiecare dimineata rutina era aceiasi, ma trezeam mai devreme ca toti ceilalti si mergeam la alergat cateva minute, apoi savuram valurile ce se inaltau pana la cer cu placa si intr-un final ieseam cu prietena mea cea mai buna prin parcul skateboardarilor. Insa de data aceasta nu s-a intamplat asa, cu toate ca entuziasmul meu ajungea la cote maxime fiindca draga mea sora Kalani venea din America dupa un an sa petreaca aici concediul, era faza ca tata ma pedepsise si imi ascunsese placa intr-un loc stiut numai de el.
Deci dupa cum se poate observa duc o dimineata monotona, in loc sa ma lupt cu valurile uriase sau sa ma intreg la cine manaca trei inghetate cu amica mea - Ayashi, ce sigur se distra de minune acum cu Brik al ei. Totusi gandul ca babuinul acela pune mainile pe ea imi zgribulea pielea si tot felul de idei nebune de a evada imi treceau pri cap, insa daca as mai face o singura greaseala sigur as zbura de aici, nu de alta dar tata deja m-a amenintat ca va lua masuri drastice pentru mine...
Cu barbia pe masa si ochii spre ziarul cel mare din mainile lui tata, oftam prelung toate acele dureri care ma intepau in suflet, simteam ca inebunesc daca mai petrec o secunda cu el. Pana si mama mai glumea din cand in cand si atmosfera cea mai depresiva se transforma in una vesela. Bunicul sigur era la atelier isi lustruia placa si tare mi-as fi dorit sa ma alatur lui.
- Tata, pot merge cu bunicul la surf? Am intrebat eu incruntandu-ma plictisit.
- Nu.
- Sunt supravegheat, ce nu iti convine? Reluand o noua intrebare am asteptat cateva secunde sa imi raspunda la fel.
- Nu.
- Asta nu ma prea convinge de sentimentele tale... Tipand acesta si-a lasat ziarul in jos afisand acea fata a lui iritata si a spus:
- Pedeapsa, tu, acasa. Ai inteles? A ridicat din spranceana si m-a privit cu ochii aceia negrii.
Nu am putut decat sa dau din cap afirmativ si sa-mi pun mainile in san, sa ma trantesc inca odata pe spatarul scaunului si sa astept ceva interesant sa se intample, nu era exclus un meteor in curte sau extraterestii care sa ma ademeneasca cu dulciurile lor radioactive. Inca un minut cu tipul asta si imi faceam sicriul din cutia de cereale din fata mea.
Nu apucasem sa manac asa ca scotocind in frigider, timp in care nu atingeam de loc cu picioarele podeaua si doar indoindu-ma cu scaunul spre aparatul casnic, am scos de acolo laptele si apoi turnand cerealele intr-un castron am inceput sa infulec ca un animal salbatic fiecare bob de ciocolata inmuiat in deliciosul lichid alb de la vacute.
„Rumegam” atat de tare incat speram sa ma dea afara din casa, doar stand aici simteam cum ma asfixiez, insa tata era prea bun si nici nu ma baga in seama, trecusera deja zece minute si terminasem tot din castron, nimic special nu se intamplase si parca eram pe moarte.
„De ce? De ce, Doamne? Chiar ma urasti de nu trimiti pe cineva sa ma rapeasca din bucatarie?” Gandul imi era plin de rugaciuni catre Tatal si nici un semn, nici macar o mica minune de imi daduse, nada... Dar intr-un final, dupa ce mai trecusera inca doua minute usa de la intrare se auzise si cateva rasete invadasera incaperea.
Tata lasase ziarul si strigandu-i numele surori mele s-a indreptat spre living unde mama si bunicul ii lasasera bagajele dupa ce o poftisera inauntrul.
Am sarit de pe scaun si lovindu-l pe tata in drum am sarit la pieptul lui Kalani care nu a ezitat sa ma invarta de cateva ori. Era puternica si curajoasa, nu se temea de critica lui tata si oricand putea sa se invinuiasca pentru mine. Gemeni nu eram, frati de cruce si sange, da. Inca de mici faceam tot felul de chestii unul pentru altul si daca unul intra in bucluc celalat ii lua apararea sau se invinuia pentru greselile comise anterior.
Dupa ce m-a desprins de pe ea, tata s-a aventurat in inbratisarea fetei care nu a fost una foarte pasnica, ci mai degraba razbunatoare pentru tot ceea ce imi facuse mie, il strangea bine de tot si ii marturisea iubirea pe care o purta.
- Mi-a fost dor de tine tata, vad ca nu te-ai potolit nici acum. A spus cu un zambet sincer pe fata.
- Spunei asta lui Noa, el nu se potoleste nici odata si daca o va continua tot asa va trebui sa iau masuri drastice.
- O tata si tu acum, isi daduse ochii peste cap si imi zmabise, apoi ridicandu-si privirea spre batran spusese. Nici nu nu te-ai schimbat, sunt sigura ca daca nu imi voi manca legumele vei tipa si ma vei trimite in camera, am dreptate?
Bunicul incepuse sa rada in timp ce urca bagajele nepoatei sale, tata se rosise in obrajii si dorise sa ameninte, dar mama intervenise ca deobicei si il luase din fata ochilor nostrii.
- Gata, scumpule, hai sa lasam copii sa isi povesteasca tu cum mine trebuie sa ajungem la serviciu si ai promis ca mergi la Aioha sa iei plasa de pescuit.
- Bine, bine, dar sa fiti cuminti. Ka Nui, ma strigase, eu intorcandu-mi capul in directia sa. Ai grija, fiule si sa nu te avanti prea mult treburi de care nici nu ar trebui sa te amesteci.
- Tata, sunt calm, dar mai e si lume proasta pe pamant, nu te mai tot ingrijora de mine. Tonul il avea plictisit, auzisem aceleasi vorbe toata vacanta, nu eram un animal scos de la zoo si imi puteam purta singur de grije.
Nu a fost vina mea pentru acel incident, scandalul de la tere, a fost vina acelora, dar ma va intelege si ma va crede vreodata tata, nu...
Cu toate ca ma gandeam intens la faptele mele, eram si atent la ce spunea Kalani. Calatoria sigur a fost obositoare si asta o puteam vedea pe chipul ei dulce si frumos, dar nu ma lasa la greu si parcursese cu mine drumul stabilit, apoi ajungand pe plaja am mers la mesele din beton sa ne odihnim si sa ne lasam purtati de briza tropicala.
- Mi-a fost dor de locul acesta, dar cel mai mult de voi, de tine. Ce s-a mai intamplat? L-am auzit pe tata spunand sa ai grija, iar ai intrat in belele? Era ingrijorata intr-un fel sau altul, puteam citit oamenii doar privindu-i, nu puteam spune ca am un al saselea simt, dar trecand prin atatea am invatat ca omul nu este o fiinta atat de grea si de incapatanata si cand vine vorba de sentimente, acestea intr-un mod mistic se incrusteaza in gesturi, reactii si mai ales pe fata.
- Nu am facut nimica rau, doar ca ma stii, sar pentru cei dragi si Ayashi era sa fie aproape violata de unul pe teren, bine ca mersesem impreuna cu ea.
- Ka Nui, nu te-ai schimbat de loc, ai ramas acelasi pusti pe care il stiu.
- Hei, nu incepe ca bunicul, am crescut si am saptresprezece ani, mai am un an si termin liceul si nici atunci lumea nu are sa ma creada, am va lua mereu peste picior doar pentru ca sunt bun, nu sunt prostul nimenui sa stii! Deja strigam, lumea isi lasase privirea asupra mea, briza ma biciuia acum si sufletul mi-l simteam gol.
Nimeni in toti acesti ani nu ma crezut pe cuvant, mereu ma lua drept un copil care inca nu a aflat ce inseamna sa fi barbat. La naiba cu maturitatea asta, pot fi serios si pot fi si copilaros, asta depinde de mine, nu de ei.
M-am saturat ca tata sa ma creada un pericol public, acum si sora mea imi tine predica, ce urmeaza sa fiu expediat in Alaska?
- Ka Nui, esti norocos sa stii.
- Cum asa? Curiozitatea ma prinsese si doream sa aflu mai mult.
- Cand am plecat in America a trebuit sa schimb cate ceva la mine, la personalitatea mea, credeam ca voi fi libera, dar nu a fost chiar asa. Mereu am depins de altii chiar si acolo, noroc cu Andrew ce mi-a fost aproape.
- Amicul...
- Iubitul.
- Te spun! O luam in gluma si ea se rusinase, lovindu-ma in umar cu pumnul, eu o cuprinsesem in brate si continuaseram conversatia.
- Trebuie sa fi puternic si sa nu lasi lumea sa te ia peste picior, esti unic si nu va exista nimeni sa te egaleze, sunt sigura ca toti vor sa fie ca tine, iar fetele ar muri sa te aibe, dar esti tu prea ingrijorat ca toti te cred un copil. Poate asa este, dar ai timp destul sa cresti.
- Tata ma inebuneste si prostul ala de Brik a lui Ayashi, macar daca ar cadea si si-ar luxa un picior.
Nu era moment in care sa nu-l blestem pe dobitocul acela, cate nu imi facuse si de nu stiu cate ori o vorbea urat pe la spate pe prietena mea, era un om de doi bani cu doua fete. O fi el popular, dar om nu mai este.
- Sa nu te mai prind ca faci asta, indiferent de cat de rau ar fi tu nu te cobora la mintea lui. Peste un timp sigur isi va invata lectia asa cum si tu ti-o vei invata pe a ta, Nao.
A trebuit sa ma resemnez la a da din cap, intr-un fel sau altul avea dreptate, timpul poate schimba un om si chiar daca Brik acuma este un badaran, poate peste cativa ani va fi un adevarat cavaler. Nici eu nu pot spune ca sunt perfect, de felul meu am fost copilaros si cand multi de varsta mea era maturi si experimentati, dar de ce sa-mi stric buna dispozitie cu lucruri din acestea? Mama mi-a spus odata: „esti unic in felul tau si nimeni nu te poate egala, nu uita asta” si ii dau dreptate, totusi nu au trecut anii incat sa spun ca apele nu mai sunt tulburi. Valurile lovesc violent tarmurl, stancile ce il imprejmuiesc, pestera de din apropiere urla in surdina sinistru, semn ca soarele nu mereu stralucesti in fiecare zi.
Totusi sunt constient de faptul ca mai trebuie sa lupt destul de mult ca sa pot ajunge la performanta si destul de mult ca sa ma formez ca om.

Orele treceau pe langa noi doi. Kalani atipise in bratele mele si sforaia incet, lumea trecea de asemenea pe langa, salutandu-ma. Credeam ca ziua aceasta avea sa fie perfect, fara sa ma mai iau cu cineva in gura, dar cu cat taria aceasta se cimenta cu atat problemele veneau spre mine.
In indepartare se auzea numele meu strigat de catre un prieten cu care imi petreceam vremea pe valuri. Parea ingrijorat si nu ezitase sa ridice tonul.
Kalanii se trezise, era buimaca si ma privea ingrijorata si pe mine, dar si pe tipul acela. Era vorba de Brik care o fortase pe Ayashi sa mearga cu el pe langa vulcan pentru o scurta plimbare, iar din pricina faptului ca tanara nu dorise si il refuzase, acesta o trantise la pamant cu o palma zdravana.
Auzind toate acelea am sarit ca ars din loc, rugandu-l pe baiat sa ramana cu sora mea, nu doream ca alte persoane dragi mie sa fie puse in pericol.
Aveam nevoie de un vehicul ca sa ajung la locul cu pricina si singura masina era gipul negru a lui Kalani pe care ma si suisem si il pusesem in miscare.
Furia pusese stapanire pe mine, stiam ca nu puteam sa o las singura ca Brik pentru ca el avea mereu sa o fraiereasca si sa o faca sa se simta prost. Trebuia sa o ajut!

[Clau~]

Oh, a big smile is on my face! ^_^ Thx ca m-ai anuntat.
Si acum sa trecem la ceea ce ai scris. Sa incep mai intai cu chestiile care m-au deranjat. E ceva care trebuie neaparat sa rezolvi, si anume: nu exista cuvantul "acuma" in dictionar. Nu il mai folosi pentru ca este greseala de exprimare. Apoi, e ideea ca in acest capitol parca imaginile nu mi s-au mai conturat atat de clar in minte. Parca... Lipseste ceva.
Si acum, partile ce pur si simplu m-au fermecat la text. Ai avut niste expresii atat de poetice si lirice incat nu m-am putut abtine sa le retin. Exemplu... "Taria aceasta se cimenta" sau era o descriere a plajei invariabil prezente in peisajul acela atat de fantezist.
Well... Ar mai fi de spus inafara de faptul ca ador felul in care imbini cuvintele si in care dai curs actiunilor. Mult succes pe viitor, atentie la greseli si spor la scris.
Kiss-you. ByE!! ^.^

[Lexxu]

Am ajuns si eu aici intr-un final, exact cum am promis, ne? *smile*
Povestea in sine e ok, si sa nu uit sa mentionez imi place mult relatia dintre tata-fiu. Face lucrurile mai comice si piperate dupa parerea mea, ceea ce-mi place mult. Mie una mi-e un pic frica sa-ti mai citesc lucrarile. Adica, prin frica ma refer ca s-ar putea sa ma atasez de fic si sa nu-l mai continui. Cum ai facut si cu celalalt :-w. Off, off. A fost destul de bun capitolul, insa ai avut niste greseli de tastare. Totusi, am observat ca folosesti cuvantul "acuma", nu e bine. Incearca sa nu-l mai folosesti. In rest totul mi-a placut. Descrierea, dialogul, totul a fost frumos. Astept nextul si nu uita sa ma anunti. Pana atunci, spor la scris. Kissez. Bye bye~~

[Mizz.Amazing]

>:D<Bunaaa:x...Deci..cu toate ca ai luat o pauza indelungata de la scris..te-ai descurcat foarte bine... adimir asta. Deci ficul asta m`a impresionat intr-un mod placut si ma bucur. Greseli ... hmm:-? lucrezi impecabil , asezare in pagina avem, descriere din plin, Mi-a placut scena sarutului;)) Mmm.. ma intreb ce s-a intamplat cu masina:-j , dar sunt sigura ca o sa aflam in urmatorul capitol.
Ce mai pot sa zic?
Bafta si spor la scris!




Ps:\sa ma anunti cand aduci nextu`l ca nu vreau sa fiu ultima iarasi.

[Mariaa]

Heeeiii . . . pot sa spun ca ador acest fic, chiar daca este yaoi si nu prea este pe gustul meu, dar imi place !
Am vazut cateva greseli de tastare, dar se rezolva cu un edit si cateva scapari cu privire la timp. In mare lucru nu prea am ce sa comentez scrii foarte frumos si totusi vreau actiune stii tu la ce ma refer :))
Ceea ce vreau sa comentez este ca m-a atras titlul adica Uraste ca iarna ma face sa ma duc cu gandul la faptul ca el va intra in conflict in Alaska, nu stiu este doar o presupunere, dar abia astept sa vad ce se intampla, iar Iubeste ca vara se vede clar ca este vorba despre ceea ce face el in Hawai si vreau sa vad daca se mai intalneste cu baiatul de pe plaja.
Am mai vazut cateva virgule omise si am observat ca un dialog nu are semn la sfarsit sau oriunde depinde de context, nu este obigatoriu sa il pui la sfarsit, dar totusi este un dialog si necesita semn.
Sunt curioasa sa vad ce se intampla cu nesuferitul acela care o supara pe tipa, poate il sparge putin Ka Nui.

[hiimera]

Fiindca voi pleca maine la tara, am decis sa postez nextul si nu numai de asta, dar era si cazul.
Voi scrie si la tara si sper sa postez si acolo. <3
O sa vi se para cam rapida plecarea lui Ka Nui, dar am explicat joc acolo cum stau lucrurile, sper sa intelegeti, plus de acum in colo o sa intram in normal cu ficul.

Raspunsuri la comurii:
Klau mersii de com, ma bucur ca ti-ai exprimat opinia in legatura cu greselile din capitol.
Da, stiu "acuma" nu e corect, m-am grabit sau poate din obisnuinta, oricum nu am sa mai pun acel "a" acolo.
Lexxu imi cer scuze ca ti-am dat aceasta stare, recunosc ca nu prea m-am tinut de celalate, dar ideea asta o am de mult timp, de un an deja si chiar am vrut sa o incep mai de mult, dar chiar si asa nu ma voi lasa de el, fiindca vreau cu ardoare sa ajung la partea a doua unde lucrurile vor fi altfel.
Mersii ca citesti si sper sa parcurgi impreuna cu mine totul pana la final, fara sa-ti fie frica ca voi renunta.
Mizz.Amazing nu ma asteptam si la altii cititori, mersii ca ti-ai omorat din timp cu ficul meu. Ma bucur ca iti place si ca ai venit si ai comentat.
Pai dupa ce am incheiat pauza am mai scris si mi-am mai revenit putin.
Sper sa citesti in continuare, mersii de com. *tighthug*
Mariaa o tu mariuta. *giggle* E o surpriza sa stii sa te vad pe la ficul meu, oare sa am onoarea de a fii prima persoana de la care citestii acest gen? Ma intreb. :]]
Titlul l-ai nimerit putin, dar nu indeajuns de mult, defapt el se leaga cel mai mult de personaje si nu neaparat de spatiile unde ei au crescut.
In fineee~ Ma bucur ca ai trecut si sper sa mai treci. Love ya`!

3.
..:*:Intrecere Periculoasa:*:..

In acel moment jeepul nu mi se parea atat de rapid, de parca drumul se lungea in fata ochilor, dar mai mult ca sigur aveam halucinatii. Nici nu stiam cum voi reactiona atunci cand voi ajunge la destinatie, totusi daca aveam sa ma iau la bataie cu Brik aveam sa o incasez de la tata, dar asa nu puteam sa reglez conturile cu animalul ala nesuferit, iar Ayashi avea sa sufere din cauza asta. Daca el se gandea ca putea sa faca ce doreste din prietena mea, se insela amarnic.
Am cotit la stanga fiind ghidat de simtul meu de orientare, inafara de asta puteam sa aud rasul nenorocitului. Mi se inclestasera dintii, trosnind de furie, puteam sa sar oricand din masina si sa ma napustesc la gatul lui, dar nici atat de periculos nu eram si nici atat de nebun. Nu era necesar sa ma cobor la mintea lui, asa ca dupa ce am parcat masina langa benzinaria de acolo, am coborat urmand apoi zgomotul.
Nisipul ruginit de soarel era purtat in vantul caldut ce batea de cateva minute bune. Simteam cum pamantul crapa in zona aceasta nefiind udat de loc, eram aproape de stanciile rosii – cum le spunea lumea, ridicarii masive si nisipoase de pamand rosiatic amestecat cu cel auriu de pe plaja, frumusetii ale naturii, insa nu asta ma preocupa in acel moment.
Cu pasi siguri am continuat sa merg, baietii lui Brik m-au observat si au aratat cu degetul spre mine. Nu ma consideram magulit de gestul acela rasist.
Cu creasta lui de cocos si parul vopsit in negru si blond, Brik s-a intors zambit ca un maniac si aruncand-o in bratele unuia de acolo din gasca sa pe amica mea, s-a avantat spre locul unde eram, cu pasii lui de gigolo de doi bani. Sincer nu ma impresiona nimic din aspectul sau garderoba sa, sau caracterul de „cavaler”. Era patetic si cu toate ca era popular in liceu, nu toti il vedeau cu ochii buni si chiar daca se dadeau pe langa el, era din cauza ca aveau nevoie de protectie. Da, era genul de persoana puternica si ar fi facut orice pentru cei pe care ii cunostea, un lucru pe care il admiram, dar se risipea odata cu caracterul sau needucat.
Nu l-am bagat in seama, doar mi-am trecut ochii peste trupul sau, analizandu-l din cap pana in picioare.
Un maiou alb, vesta de blugi si blugi taiati pe la genunchi, plus niste bocanci pentru astfel de zona... dorea sa escaladeze stancile cu jeepul, dar asta insemna ca trebuia sa o ia si pe Ayashi, doar erau iubiti, nu? Si totusi fortand-o daca nu doreste, mi se pare iesit din comun, mereu m-am intrebat daca el vreodata si-a facut timp sa o asculte pe prietena mea, sa vada ce parere are, insa raspunsul il aveam in fata. Era un „nu” mare.
Scena parea desprinsa din filmele western, in care doi barbati un serif si un hot stateau la cativa metri, aruncandu-si sageti unul catre celalat cu privirea, asteptand momentul cand vor scoate pistoalele si vor trage. Vantul sufland nisipul, un ghem de paie si scaie sa strabata drumul, iar toti sa stea deoparte privind cum cei doi se vor lupta.
Fruntea mi s-a incruntat cand mi-am mijit ochii la el, apoi luand-o in fata spre Ayashi care se strofoca sa iasa din stransoarea baiatului acela, l-am lovit intentionat pe Brik in umar, semn ca imi statea in cale.
Puteam citi in ochii lui furia si placerea de asi bate joc de mine cu tot felul de cuvinte manjite cu un strat gros de vulgaritate, ce pareau a nu se sfii sa se loveasca de mine precum valurile involburate si spumegande in timpul unei furtuni zdravane. Insa eu am continuat sa merg, fiindca nu imi pasa de el sau de ceea ce imi spunea, doream doar sa o iau pe prietena mea cea mai buna si sa plecam naiba din locul asta.
- Da-i drumul, i-am poruncit tipului aluia ce isi intorsese sapca si ranjise la mine. Sceptic cum eram am incercat sa raman cu ochii pe si chiar cand doream sa-i spun inca ceva, un pumn s-a avantat in capul meu, apoi cand m-am intors cu greu, l-am vazut pe Brik venind amenintator cu pumnul spre fata mea si a reusit din pacate sa ma nimereasca, dar dupa l-am prins de incheietura dreapta a membrului inferior cu ambele picioare doborandu-l la pamant, praful ridicandu-se precum o mantie si noi odata cu el, parca renascand de sub pamant, amandoi brazdati de nisip precum o armura data dar de la mama natura, dar odata risipita dupa inca doi pumni.
Ne loviseram reciproc in fete, doborandu-ne la pamant. Chiar nu doream sa se ajunga la asta, insa cred ca eram cel mai norocos baiat din lume, nimeni nu reusise pana acum sa-l doboare pe blond, fiindca era cel mai puternic.
- Ka Nui! Strigase disperata Ayashi vazandu-ma la pamant eliberandu-se din bratele tipului cu sapca dupa ce ii trasese un cot in barbie, lasandu-l in dureri. Vroia sa sa se apropie de mine, dar vocea dura si aspra a iubitului ei o inpietrise in loc.
- E al meu, sa nu te prind ca te apropii de el.
- Esti un tiran, un nenorocit, nu meriti nimic. Spusese ia prin suspine.
Cand reusisem sa ma ridic si sa-mi sterg saliva care se scursese pe gat in jos de la lovitura, m-am indreptat spre ea, dar blondul ma strigase si imi propusese ceva:
- Ka Nui, de ce sa ne luam la baitaie cand putem face o cursa cu jeepurile.
- Cum? De ce as face asta, oricum tu ai pornit totul, nu vreau sa intru in bucluc din cauza ta, tampitule.
- Asculta, decat sa ne jignim in halul asta mai bine ne intrecem pana la parcul skatebourdarilor, iar daca castigi te las in pace si nu suflu o vorba despre toate cele intamplate.
- O vei lasa in pace si pe Ayashi! Poruncisem in timp ce stransesem din pumni.
- Desigur amice, orice, dar daca pierzi o sa faci tot ce spun eu si o voi lua Ayashi de tot.
Parea destul de cinsit, cu toate ca amica mea parea nefericita din cauza acestei curse, tot am facut-o si m-am urcat in jeepul lui Kalani ca sa pornim la intrecere. Traseul nu era foarte mare si cunosteam o scurtatura, daca o luam pe acolo ajungeam inaintea lui cu cinci minute.
Speram doar sa se termine odata infernul acesta si mai speram ca tata sa nu afle de tot si toate care se petrecusera.
Tipul cu sapca isi daduse jos tricoul ce il transformase in steag si cand il ridicase apoi lasandu-l in jos, am pornit motoarele si am derapat pe strada in jos.
Eram agitat, nu stiam cum avea sa decurga cursa, eu cel putin eram corect si nu doream sa dau in el sau altele, nu, dar el avea alte planuri si nici cinci minute nu trecusera ca deja incepea sa bage viteza ca maniacul, iar alta cale nu aveam... trebuia si eu sa maresc pasul asa ca am ajuns pe la sapte zeci, deja intrecusem limita normala si ma rugam in gand ca politia sa nu ne depisteze. Speram sa ajung mai repede asa ca odata ajuns pe scurtatura, a sarit de printre copacii Brik cu jeepul lovindu-ma zdravan in portiera pana ce s-a indoit. Apoi a marit viteza ca sa ajunga in partea cealalta pentru a ma lovi si in cealalta portiera ca sa o rupa naiba si pe aia.
Desigur ca nu aveam sa-l las usor, asa ca odata ce m-am vazut in urma lui am apasat pe pedala si l-am lovit in spate, impingandu-l zdravan in fata, apoi l-am depasit cu foarte putin.
Nu mai aveam foarte mult si ajungeam la destinatie, cu toate acestea Brik era langa mine conducand ca tampitul si zbiera la mine.
Cand credeam ca totul avea sa se incheie bine, intr-un fel sau altul, s-a auzit sirena politiei si cand am privit in oglinda retrovizoare am vazut doua masini de politie ce ne urmareau. Nu stiam ce sa mai fac acum... eram terminat de-a binelea. Trebuia sa opresc, macar atat puteam face, insa Brik nu prea dorea asa ca m-am izbit de el ca sa-l bag intr-un palmier si sa mergem impreuna, fiindca el defapt era cel mai de vina si nu doream sa scape basma curata.
Au oprit si masinile de politie, apoi ofiterul Jaya pe care il cunosteam si ma cunostea a venit spre noi, Brik continua sa injure si sa dea in volan, dar dupa s-a oprit si am fost luati peste sus si dusi la sectie, pentru a ne ispavii pedeapsa.
Pe drum, stand in masina lui Jaya am incercat sa-l conving ca nu a fost idea mea si restul, el ma crede, dar nu lui trebuia sa-i dau explicatii, ci lui tata care avea sa fie sunat odata ce aveam sa ajung la sectie.
Mi-am inghitit saliva si am inceput sa transpir de emotii, nu puteam sa dau ochii cu el sau cu sora mea, masina ei era distrusa si eu odata cu venirea lui tata... Eram mancat.
„NU~ sunt mort!” – mi-am spus in gand, lasandu-mi palmele sa se prelinga pe fata in jos.

Talpa slapului lovea puternic podeaua sectiei, palmele imi transpirasera si gandul ca aveam sa dau ochii cu tata ma ucidea pe dinauntru. Totusi, nici Brik nu parea calm, cred ca nici el nu era prea incantat ca avea sa vine sa-l ia tatal sau.
In fata noastra se afisase o tanara politista ce ne anuntase ca ai nostrii au platit amenda si ca vor veni imediat la noi. In momentul acela m-am lasat pe spatarul scaunului oftand prelung si ingrijorat. Nici nu puteam descrie acest sentiment pe care il nutream, frica, spaima, groaza... Eram pe punctul de a murii cand tata va veni, doar auzind ca au platit imi dadea de gandit ca deja se afla aici.
- Doamne, de ce eu? De ce, de ce? La naiba! Imi pusesem bratul pe ochii acoperindu-mi pentru cateva moment, apoi pasii care se auzeau ca se apropiau de noi ma facusera sa-mi musc tare de tot buza ca sa simt putina durere si sa-mi revin, dar parca inima se strangea in mine si as fi dat orice ca cineva sa ma scape de aici.
- Ka Nui!
- Brik!
Vocile tatilor nostrii rasunasera la noi in urechii ca o orchestra de razboi, menita sa ne tulbure sufleteste.
Cred ca nu fusesem singurul ce isi inghitise saliva din gura. Asa ca indepartandu-mi mana de pe ochii l-am intampinat pe tata cu privirea aceea a mea de plangacios. Nu a reusit sa inghida suferinta mea si s-a rastit.
- Cine a fost cu idea asta absolut tampita?
Ne lasaseram amandoi privirile in pamant, dar imediat Brik isi ridicase capul spre tatal sau care incepuse sa intuiasca.
- Sigur tu ai fost, fiule! Mereu faci asta, cum de nici acum nu vrei sa pricepi ca vei ajunge dracului la puscarie daca tot continui sa intrii in belele, ai noroc cu mine si cu mama ta ca stam dupa curul tau.
Il priveam trist pe blond cum parca mai avea putin si varsa lacrimi, tatal sau continua sa-i atribuie tot felul de cuvinte ce il raneau sufleteste si chiar il intelegeam. Totusi situatia lui parea mai grava decat a mea si chiar daca stiam ca nu era bine ce fac, tot am facut-o.
- Eu am fost. Am spus totul printr-o suflare si mi-am lasat capul in pamant, nu puteam sa-i privesc pe barbatii, erau prea infricosatorii.
Brik isi atintise ochii cascatii la mine de uimire, nu cred ca se astepta sa iau vina asupra mea, dar o facusem, simteam ca el are nevoie sa scape din incurcatura asta, eu eram mai cuminte decat el cu mult, tatal sau parea un mafiot, totusi stiam ca era corect la fel ca tata, insa felul in care il certa baga in mine sperietii.
- Treci acasa! Strigase tata aratand cu palma spre iesirea din sectie. Ma ridicasem din loc si inaintasem spre masina, avand in continuare capul plecat.
Imi luasem ramas bun de la blond prin simpla ridicare din mana si apoi disparusem cu tata spre casa.
Pe drum nu cutezam sa intreb sau sa spun ceva, era incruntat si ma infricosa, de parca era gata sa ma omoare.
- Sunt dezamagit, cum naiba ai reusit sa distrugi masina surori tale? Esti tampit copile, ce ti-am spus sa te potolesti, observ ca nici acum nu vrei sa pricepi ca intrii prea des in bucluc din cauza comportamentului tau degajat de destept. Se rastise precum un leu flamand la prada. Ma facusem atat de mic si ma impinsesem in portiera, imi era frica de ce avea sa urmeze.
- Scuze! Am spus intr-un final, iar el a izbucnit din nou.
- Nu este de ajuns baiete, sa stii ca acum nu vei mai scapa de pedeapsa. Vei vedea cand ajungem acasa.
Am ocolit parcul de skateboardari si am intrat spre centru, apoi dupa ce am mai parcurs cateva strazi si cartiere am ajuns acasa. Am coborat rapid, intrand in casa, tata strigase de afara sa ma opresc si cand am dat sa urc scarile el a trantit usa de la intrare si mi-a strigat numele, eu am inlemnit pe loc. Mi-a poruncit sa cobor scarile alea nenorocite si sa merg pe terasa unde era si sora mea si mama.
Chiar nu doream sa le vad, insa a trebuit, caci daca nu avea sa ma omoare de-a binelea. Odata aflat acolo, Kalani i-a spus tatei ca pe ea nu o deranjeaza, caci poate sa-si cumpere o alta masina mai buna decat asta. Insa tata i-a spus sa taca fiindca nu asta il deranjea, ci faptul ca nu eram pe pamant si mereu plecat in cosmos cu gandul.
- David, mai usor! Ii spusese mama, dar el nu se oprise.
Isi trantise palmele de masa rotunda din lemn, uitandu-se ca un sarpe la mine.
- Cum sa-l las, cum sa o las mai moale, tu nu vezi unde a ajuns, la politie, nu mai e cu noi, are mereu gandul pe alte meleaguri si nu isi poate controla comportamentul. Baiete, strigase la mine, asculta tu nu mai ai voie sa parasesti de loc casa si curtea pana ce se termina luna asta, oricum mai sunt doar cateva zile pana ce incepi si clasa a doi spre zecea, ai inteles?
- Da, raspunsesem mai mult pentru mine, el strigase ca nu auzise si sa maresc volumul. DA!
- Asa, maine vreau sa te vad aici de dimineata fiindca am sa discut ceva cu tine, daca ai de gand sa fugi nu mai calci in casa asta, dormi afara pe plaja, in ocean, fiindca oricum spui ca acolo e casa ta.
- David! Strigase mama la el. Ce naiba ai? Te rog sa nu mai vorbesti asa cu baiatul, e destul de mare sa constientizeze cat de grava a fost fapta lui.
Dupa asta nu a mai spus nimeni nimic, am fost trimis in camera si am fost anuntat ca in seara asta nu voi primi de mancare, ci doar maine.
Nu imi pasa, tot ce doream era sa ma odihnesc si sa ma rog ca avea sa fie bine. Insa gandul ca va trebui sa discut cu el din nou ma tulbura atat de tare, am facea sa vars lacrimi. Eram un prost, de ce nu dorea sa inteleaga ca ma descurc, de ce nu dorea sa inteleaga ca am facut-o pentru Ayashi... De ce nu vrea sa vada ca fac bine, de ce?
Plangeam cu capul in perna, eram patetic, insa eram fericit ca nu il turnasem pe Brik, era un lucru bun si eram si impacat cu ideea ca nu mai avea sa se comporte cu prietena mea asa de urat. Insa sufletul tot ma durea si lacrimile izvorau precum cascadele din ochii mei, udand materialul pernei.
Mi-am trecut de cateva ori mana prin paru-mi saten deschis pentru al indeparta de pe ochii, apoi am inceput sa ma gandesc la ce avea sa urmeze...

Pleoapele au inceput sa mi se deschida usor, insa fiind buimac, continuau sa se uneasca, dar un ciocanit m-a trezit la viata si cand m-am uitat spre usile glisante din geam ce faceau legatura cu balconul, am zarit-o pe Ayashi. M-am sculat in sus si cu pasii rapizi am deschis usile.
- Ti-e foame, nu e asa?
- Da, am spus eu uimit si m-am asezat langa ea, dar de unde stii?
- Mama si sora ta mi-au povestit totul, imi cer scuze, e vine mea fiindca ai ajuns aici, daca stiam nu mai paraseam casa, dar nu eu...
- Stiu, stiu ,Ayashii, nu trebuie sa-ti faci griji! I-am mangaieat obrazul si apoi am luat platoul cu mancare pe care il pregatise. Mersii, sunt lihnit, tata mi-a interzis sa mananc in seara aceasta.
- Am auzit, e destul de crud, dar are si dreptate.
- Ce! Acum ii iei parte lui? Tresarisem ,aproape ca imi scapase din gura puiul prajit.
- Nu, dar si tu prea ti-o cauti cu lumanarea, nu iti dai seama, dar cateodata esti mult prea energic si intrii fara sa vrei in bucluc, insa admir ca o faci pentru altii si asta este de admirat.
- Vai, sunt flatat.
- Cand am auzit ca ai luat vina asupra ta, mi-am dat cu telefonul in cap.
- Baha, ha, ha, ha! Da, stiu a fost pe moment cred...dar ma bucur ca am facut-o, tatal lui Brik e infricosator.
- E un om bun, dar l-a certat si el pe blond de multe ori. Deci va asemanati putin, amandoi doi fraieri care intra in belele. Oricum mi-am dat seama ca e un nenorocit, crud si tiran ce nu ma merita. Mersii.
Ne-am imbratisat cu foc si am continuat sa vorbim, pana ce am adormit impreuna acolo, pe balcon.
Cand dimineata s-a ivit si m-am trezit Ayashi plecase si luase si platoul cu ea, doar nu avea sa-l lase acolo, caci daca tata intra in camera avea sa-l vada.
Imi frecasem ochii putin ca sa ma dezmeticesc si sa fac putina miscare, apoi m-am schimbat de haine luandu-mi niste bermude infloarate pe care le purtam prin casa si un maiou negru. Am mai aruncat o privire prin camera, totul era curat si apoi am coborat jos, fiindca primise ordin seara trecuta sa ma intalnesc cu el.
In living nu era nimeni, liniste, dar in bucatarie se afla tata, ce isi citea scrisorile.
Mi-am tras un scaun si m-am asezat paralele cu el, eram mai sigur pe mine si acum cred ca eram in stare sa-l infrunt.
Am tusit intentionat ca sa ma fac auzit, atunci si-a ridicat ochii si mi-a aruncat un plic albastru.
L-am deschis si am inceput sa citesc continutul. Nu imi venea sa cred ca ma trimitea la o alta scoala ca sa termin ulltimul an, mi se parea o prostie, totusi am suras la inceput, pana ce m-a rucat sa ii citesc cu voce tare de unde venea aceasta scrisoare.
- Alaska. ALASKA! Am strigat apoi, sarind de pe scaun. Esti nebun, cred ca glumesti, acolo se afla liceul ala? Nu, eu nu ma duc acolo, am inceput sa ma rotesc prin bucatarie si el zambea. De ce mama naibii razi, tu nu vezi unde e licul asta blestemat, tata!?
- Ba da, vad, de aceea acolo vei si merge.
- Ce.. NU! Bine si sa spunem ca merg, dar unde vrei sa dorm, cu eschimosii, in iglu?
- Nu. Raspunsese promt.
- A, da, corect, in pestera cu Ieti, plesnisem din maini cand le izbisem de trup. Acolo? Indreptasem scrisoarea spre el in timp ce stateam intins pe masa cu trunchiul.
- Nu, Nao, vei sta la o famile buna prietena cu noi.
- Tocmai acolo?
- Da, sau vrei in Ecuador unde poti sa te joci cu tigrisorii, stii tu, ca atunci cand ai ajuns in cusca tigrilor cand te-am dus la Zoo.
- Iti bati joc de mine, nu?
- Stii ca te iubesc. Zambise iar si band din ceasca cu cafea, se ridicase si imi spusese sa ma imbrac in ceva adegvat vremii aceleia, caci trebuia sa ajungem la aeroport.
- CEE~ Dar, cum? Ce naiba se petrece aici, omule?
- Taci si imbracate in haine groase, are sa ninga mult acolo.

In zece minute ajunseseram la aeroport, era mama, Kalani, Ayashi si bunicul.
Imi venea sa mor, cum de se petreceau toate acestea atat de repede.
Inaintasem spre toti trei si intrebasem indignat de situatia in care ma aflam:
- Ce mama dracului se petrece aici, cum de plec astazi, cum de tata e un tiran si de ce nu plangeti. Haideti sa vad lacrimi! Paream ironic, dar nu prea, eram speriat de tot ceea ce se petrece, fiindca intr-un timp atat, dar atat de scurt aveam sa merg in Alaska. La naiba, era zapata de zece metrii acolo, nici macar o plaja ceva... aveam sa mor.
- Nu a putut nimeni sa-l opreasca scumpul meu, tatal tau a vorbit de mult cu familia Nenobu si cu directorul de la liceul Isec, insa priveste partea buna iti vei face prieteni noi si vei invata la un liceu bun din America.
- Dar mama, deja imi dadeau lacrimi, insa tata ma impingea spre fata.
- E pentru binele tau, Ka Nui, ti-am spus ca trebuie sa te racoresti putin, plus are sa-ti prinda bine.
- Te urasc!
- Si eu pe tine! Dupa aceasta ne luaseram in brate si nu ne mai daduseram drumul cateva minute bune.
Era o prostie, totul se petrecea atat de repede. Reusisem sa-mi iau ramas bun de la Kalani si de la bunicul, spunandu-le ca ii voi suna.
Inainte sa trec de poarta, cineva ma trasese in spate, era Brik si familia lui ce venisera sa-si ia ramas bun.
- Ce faci aici? Eram uimit.
- Uite! Imi inmanase un top de hartii si plicuri. Daca vei simtii nevoia sa vorbesti cu cineva cand iti va fi greu, poti sa imi trimiti scrisori, voi fi buvuros sa-ti raspund la ele, Ka Nui. Dupa asta ma stranse in brate si imi multumise, apoi dandu-mi drumul ma impinsese in fata si luandu-si ramas bun a doua oara, imi zambise si continua sa ma priveasca pana ce aveam sa dispar printre nori.
Facand cu mana din avion la ei, am inchis ochii si am zambit pentru ultima data acestui loc paradisiac.