[Yaoi] Sakura no shita de

[Beatrix LaVey]

[center]***[/center]

Nu-mi venea sa cred ce se intamplase, el... El venise sa imparta perna cu mine. Fara sa vreau, de parca as fi fost un pustan fara niciun pic de experietna ,inghitisem in sec. Imi plecasem ochii, apoi zambisem amuzat din cale-afara, trecandu-mi limba peste buze. Ma apropiasem de el incet, mana mea asezandu-se pe talia lui cu blandete.
Nu avea niciun rost sa neg, il doream pe Kami si cu greu imi infranam dorintele de a-l poseda.
- Nu trebuie sa faci asta, am spus oftand si intorcandu-mi ochii in alta parte. Nu trbuie sa faci asta, Kami-kun, am cerut cineva... Pur, nu pe tine, am continuat apoi zambind cu blandete. Nu stiu de ce, insa nu doream sa fac ceva cu el, aveam o oarecare retinere.
- Nu mai e nimeni pur, stapane, rosti tresarind usor. Cand il numisem "iubit", tresarise, si vazusem o sclipire in ochii sai. Nu stiam insa cum as putea-o defini. Am zambit usor, cealalta mana mea urcand usor spre pieptul lui, jucandu-se usor cu kimono-ul de matase, curat si parfumat.
- Nu trebuie sa faci ceva ce nu vrei, Kami-kun. Am spus sa aduci pe cineva, repetasem fara sa vreau, nu sa te aduci pe tine insuti... Chiar daca esti pur, adaugasem intr-un final, privindu-l cu interes. Nu eram sigur daca el merita sa pateasca asa ceva. Cu toate ca era permis, cu toate ca eram shogunul si puteam avea orice, el era prea important pentru mine, intr-un fel sau altul.
- Nu am spus ca fac ceva ce nu vreau, stapane, a raspuns apoi incet, supus, si am suras fara sa vreau pentru a doua oara. Nu stiu cand, insa distanta dintre noi se micsorase consideraibl. Ma uitam la colierul de la gatul sau, gandindu-mi ca-mi este destinat mie. Continua la fel de tacut: E datoria mea sa...
- Datorie! am pufnit nervos, intorcandu-ma cu spatele. Kaminari, am spus fara vreun ton de politete, iesi!
Ma suparase. L-am privit cu coada ochiului, realizand ca incepuse sa tremure. De obicei, eram un baiat calm, insa, de aceasta data, nu ma putusem abtine.
"O face din datorie! E datoria lui sa isi faca stapanul fericit... " am incecat sa ma calmez in minte, insa nu reuseam. "Dar... Dar eu vreau mai mult decat sa fie datorie, eu vreau... Vreau ca el sa vrea, mi-am spus oftand cu parere de rau. Cum as fi putut afla daca o vrea sau nu?
Tanarul se apropie de mine sovaind. Inca stateam cu spatele la el, cu mainile in san. Isi asezase mainile pe umerii mei, incepand, usor-usor, sa ma maseze.
- Hyou-sama, stapane, nu am spus ca nu vreau sa... Nu am spus ca nu as vrea, se corecta imediat, rosu din cap pana in picioare. Ii simteam inima cum bate mai tare decat inainte si nu mi-am putut retine un zambet.Bietul de el, era atat de dulce, incat nu stiam nici eu cum ma abtineam sa nu ma arunc asupra lui. Hyou-sama... incepu in soapta. Vocea lui imi dadea fiori. Hyou-kun...
Imi pusese capac. Ma intorsesem spre el, curpinzandu-l in brate, fara sa ma pot abtine din a-mi calma dorintele primitive de a-l strange la piept. Desi nu stiam daca e sincer sau nu, ma simteam bine... Intr-un fel sau altul. Zambise.
- Jura, Kami-kun, am spus in soapta, iar el mi se supuse. Jura ca nu o faci din datorie!
Sovaiala nu lipsi. Insa o facuse, jurase. Ma cutremurasem in acel moment .Stiam ca un samurai nu avea sa spuna niciodata o minciuna, ceea ce ma facea sa zburd de fericire. Ma trecusera fiorii fara sa vreau si mi-am trecut limba peste buze.
- Cum de ai ramas pur? am intrebat in soapta si mi-am apropiat chipul de al sau, intorcandu-ma spre el. Zambise cu tristete, apoi isi plecase ochii. Nu eram prea rabdator sa aflu raspunsul, asa ca i-am prins barbia intre degete,cerandu-i sa-si ridice chipul.
Se conformase fara sa spuna absolut nimic altceva si zambisem binevoitor, dupa care imi apropiasem incet buzele de ale lui, incepand, incet-incet, sa il rasfat cu atingerile mele moi, fine,calculate. Am aruncat o privire usii inchise, dupa care m-am uitat la asternuturile pregatite. Fara sa vreau, zambisem din nou.
Toata atentia insa mi se concentrase acum asupra lui Kaminari, pe care il sarutam cu atentie. Nerabdatoare, limba sa se strecura in urmatorul moment in gura mea, lasandu-ma perplex pentru cateva momente. Surasesem, apoi incepusem sa ne sarutam cu foc, pasiune si dorinta.
Imi coborasem mainile pe trupul sau, pe talie, strangandu-l mai aproape de mine. Nu mi se impotrivi, ci isi duse mainile in jurul gatului meu,dar cu sfiala. Ma intorsesem si-l impinsesem usor spre lenjeria asezata cu multa pricepere acolo, pregatita sa ne primeasca. Incepusem sa-mi plimb mainile in jurul esarfei de matase din jurul taliei lui Kaminari.
Acesta isi ridicase privirea, in timp ce limbile noastre inca se dezmierdau una pe cealalta, se jucau si isi cereau una celeialalte tot mai multa pasiune. Oftasem usor de placere, mai ales cand ii simtisem mainile lui Kami asezandu-se pe pieptul meu.
- Kami-kun... spusesem in soapta cand se indepartase pentru a lua aer. Se uitase la mine, iar in ochii sai frumosi, verzi, putusem citi un sentiment necunoscut mie pana atunci, ce nu-l puteam defini. Imi doream sa stiu ceea ce vrea, asa ca am continuat: Esti sigur? Sincer?
- Hai! venise imediat raspunsul sau, apoi iarasi imi sarutase buzele. Am oftat, dupa care, indepartandu-l, am inceput iarasi sa vorbesc, la fel de sincer ca de obicei:
- Cand am cerut pe cineva pur... Era ca pentru a te inlocui. Pentru a-mi calma poftele, pentru a nu te rani pe tine. Totusi... Fiecare persoana pe care am avut-o de ceva timp incoace te inlocuia pe tine si... Te reprezenta pe tine. In loc de ei, erai tu. Si nici macar nu stiai...
Rosisem fara sa vreau. Nu era ceva specific unui shogun, insa era specific unui om, asa ca nu imi putusem infrana acest pas facut de corpul meu. Pulsul mi se accelerase, iar Kami-kun se indepartase usor, apoi incepuse sa-mi desfaca incet kimono-ul, dandu-l jos pana ce ma lasa gol in fata lui, in toata splendoarea.
La fel, el incepu sa se dezbrace. Statea fata in fata cu mine, lasandu-ma sa-l admir. Era cel mai frumos pe care-l vazusem pana acum. Cea mai frumoasa fiinta, daca ma gandeam mai bine. Pasiunea luase viata in interiorul meu, simteam cum imi curge foc prin vene.
- Esti sigur? intrebasem din nou, iar el dadu afirmativ din cap. Zambisem multumit de reactie, insa, oricum ar fi fost, chiar daca ar fi spus ca nu e pregatit, nu m-as fi suparat. Intr-un fel, chiar imi doream sa faca in urmatorul moment cale-ntoarsa si sa ma lase, fiindca nu voiam sa-l ranesc. El insa nu parea a avea acest lucru in minte.
Incepusem sa ma intreb daca e doar atractie fizica. Zambisem calm, cu caldura, si imi strecurasem limba in interiorul gurii sale imediat ce se apropiase putin de mine. Doream sa-i simt caldura umeda a gurii, dulceata fina a miscarilor pe care le facea cand dansa alaturi de limba mea. Pe scurt, baiatul ma innebunea.
Imediat ce intrerupsesem sarutul, se lasase in genunchi in fata mea. Mana sa apucase organul meu intarit si se uita in sus pentru cateva momente, dupa care, nerabdator, isi indreptase privirea spre acesta, apropiindu-si usor buzele senzuale de el.
Mi-am infpi mainile in parul lui si, inainte sa poata face ceva, l-am ridicat sus. Era uimit, ochii lui ma priveau neintelegatori, iar eu zambeam.
- Nu te arunca cu capul inainte. Tu nu esti ca ceilalti, tu nu trebuie sa faci ceva de genul, am spus calm, dupa care l-am tarat usor spre asternuturi, asezandu-ne impreuna acolo. Se pusese ascultator, desfacandu-si picioarele. Din nou, incepusem sa rad.
- Stapane, de ce... ? voise sa-ntrebe, insa ma plecasem deasupra lui si ii sarutasem fruntea, apoi coborasem si ii sarutasem buzele frumoase, fine si dulci. Nu ma sinchisisem sa ii raspund, insa, in urmatorul moment, se parea ca nici lui nu-i mai pasa de orice raspuns, fiindca, doar intr-un moment, mana sa imi cuprinse gatul. Incepuse sa se joace in parul meu negru, lung, neted, rasucind buclele drepte, in timp ce sarutul nostru tot mai doritor se afunda.
Imedit ce l-am rupt, Kami-kun se uita la mine neintelegator. Imi coborasem buzele pe gatul lui, incepand sa ii inspectez pielea fina. Nu stia prea multe, nu era experimentat, ceea ce ma facea sa ma simt si mai bine alaturi de el. Era al meu, eu aveam sa fiu primul din viata lui.
- Am onoarea sa... Fii al meu... ? am soptit usor, iar el isi inclina ceremonios capul, schitand un zambet. I-am observat sinceritatea senina din acesta si am zambit la randul meu,depunandu-i un sarut pe buze. Era atat de dulce, incat imi venea sa-l iau in brate si sa-l sarut, sa-l strang la piept si sa-l dezmierd cu atingerile mele. Totalitatea dorintelor mele ma facea sa ma cutremur. NU stiam ca pot dori pe cineva atat de tare...
Kaminari parea si el uimit. Poate nu toti shogunii facusera asta vreodata, insa eu puneam pret pe ceea ce voia el. Doar el, nu si restul. Pe el il doream fericit, voiam sa-l vad in bratele mele cum zambeste si mi se daruieste doar pentru ca vrea, nu pentru ca asa trebuie.
Jocul inceput continua acum. Ii sarutam gatul, in timp ce el continua sa se joace in parul meu, netezindu-l pentru a-l ciufuli si mangaindu-ma. Am suras, lingandu-i pielea gatului. Il simtisem cum se infiorase si am zambit multumit, dupa care am inceput sa sug, iar el se crispa.
- Stapane.... rostise in soapta, dar eu ii pusesem degetul la gua si tacuse imediat, intelegator. M-am ridicat si l-am sarutat pe buze, insa nu pentru mult timp, pentru ca, imediat, am coborat tot mai jos, pe pieptul sau. Mugurasii intariti imi atrasesera atentia din prima clipa. Mi-am atintit privirea spre unul dintre acestia si, in timp ce, cu o mana, il masam pe celalalt, mi-am plecat buzele, incepand sa-l sug pe cel stang. Pentru prima data in aceasta seara, Kami se arcuise si gemuse lung, inchizandu-si ochii.
"Muzica! " mi-am spus in minte. Melodia scoasa de totalitatea sunetelor lui Kaminari ma facu sa ma infior tot. Ma excita teribil sa il aud cum scoate acele mici atentii, intaratandu-ma cu blandetea inocenta a necunoscatorului.
Satul de sfarcul stang, imediat, buzele mi-am plecat ascultatoare catre cel drept, in timp ce mana imi relua locul. Ma jucam in acelasi fel, ascultandu-i in acelasi timp si inima grabita. Ritmul i-o luase razna, ceea ce ma innebunea si pe mine. Incantat ,am scos un geamat usor, apoi mi-am lins buzele. Era la fel de dulce. Imi continuasem insa drumul, de aceasta data spre abdomen, lingand fiecare centimetru de piele ce-o intalneam in cale. Zambisem cand scosese un oftat si imi continuasem tot mai jos drumul.
- Stapane! exclamase in momentul in care ajunsesem sa-i prind in mana organul intarit, fierbinte. Am zambit, dupa care mi-am lins buzele, uitandu-ma la el. Intelesese, se pare, ca nu are cum sa ma opreasca. M-am aplecat usor si l-am sarutat, apoi mi-am trecut limba peste acesta. Il linsesem pe toata lungimea, dupa care-l prinsesem intre buzele ferme, incepand sa-l sug usor. Mainile lui Kami se inclestasera in parul meu, iar vocea sa se auzise ca un suierat prelung.
In timp ce mana se juca cu testiculele sale, gura mea calda ii strabatea organul intarit. Prins in vraja placerii, Kami gemea usor, insa destul, incat sa ma faca pe mine sa continui. Nefamiliarizat cu placerea, se arcui dintr-o data si tot lichidul cald imi invada gura.
Ma asteptasem la asta. Fusese atat de scurt, incat nu ma puteam abtine sa nu zambesc. Mai rosu ca niciodata, acesta se ridica in fund, incepand in soapta sa-si ceara iertare. Am simtit cum ceva curge din coltul gurii mele si, cu degetul, am luat lichidul, incepand sa-l ling.
Kami devenise jenat, iar eu inghitisem caldura aceea ca de foc, rezultatul pasiunii.
- Stapane, imi pare rau... spuse, iar ochii mei mustratori il facura sa vorbeasca iarasi imediat: Hyou-sama... Imi cer iertare!
Amuzat, m-am aplecat asupra sa, curpzinadnu-i buzele in ale mele, oferindu-i posiblitatea sa guste pasiunea lichida de care ma bucurasem eu. Fericit ca nu eram suparat, incepu sa ma sarute prelung, limba sa calda jucandu-se cu a mea.
Imi coborasem mana intre picioarele sale. Dispuneam de o rabadare de otel, ceea ce imi permitea sa ma joc cu micutul, asa ca, zambind, m-am intins usor catre o masuta aflata la capul nostru, luand de acolo un bol cu unguent pe care-l luasem pe degete, apoi ma indreptasem imediat spre orificiul sau.
Ajuns acolo, il facusem sa tresara. Ungeam insa locul incet, fara pic de graba, in timp ce buzele noastre inca se framantau una pe cealalta si se gustau, o data cu mangaierea profunda a limbilor jucause si fine. Il simtisem cum se incordase din nou si nu-mi putusem stapani un suras.
- Kami-kun, am spus in soapta, stai relaxat.
Daduse afirmativ din cap, apoi, cu aceleasi miscari inocente, isi desfacuse picioarele, lasandu-mi degetul mijlociu sa patrunda in el, adancindu-se cu repeziciune din cauza unguentului ce ma facea sa alunec foarte repede. Simteam micul orificiu cum pulsa, strangandu-se in jurul meu, si imi inchisesem ochii , prins in mrejele placerii. Un geamat prelung se auzi din gura lui Kaminari din nou, in momentul in care imi strecurasem un al doilea deget acolo.
-Hyo-kun, e dureros... spuse in soapta, apoi stranse din dinti. Iarta-ma, uita ce-am spus. Un samurai nu se plange, rosti rosind, iar eu m-am aplecat asupra lui si l-am sarutat lung, cu o dorinta de necontrolat. I-am pus stapanire pe buze, in timp ce incepusem sa ma adancesc usor in ineriorul lui, facandu-l sa scoata scancete dupa scancete, dar care, usor, se impleteau cu gemetele.
Rabdarea imi pierise acum aproape in totalitate si nu-mi putusem stapani dorinta. Imediat, degetele mele parasira locul pe care-l inspectasem pana atunci, ducandu-se catre unguent iarasi. Am luat din belsug, ungand iarasi locul. Trebuia sa nu-l doara, asa ca voiam sa alunec cat mai lin in el.
Un geamat lung il facuse pe Kami sa se arcuiasca usor, apoi eu ma asezasem intre picioarele lui. Se uita la mine cu ochii lui verzi, blanzi, de caprioara, si nu-mi putusem stapani un suras. I-am luat usor picioarele, punandu-i-le pe umerii mei, apoi ma pozitionasem in acel loc, adancindu-ma incet, fara graba. Se arcuise imedat micutul, prinznadu-se de umerii mei si scancind. Perlele din colturile ochilor sai ma facura sa realizez ca nu era chiar asa de alunecos cum vrusese, desi inaintam fara nicio problema.
- Te doare? intrebasem, iar el, in ciuda lacrimilor, daduse negativ din cap si incercase sa zambeasca, insa reusi numai o grimasa. Nu m-am putut abtine, i-am sarutat buzele dulci, gustandu-le fierbanteala, in timp ce trupurile noastre se contopisera. Modul lui de a scanci, tremurul acela, comportamentul, toate ma facusera sa nu ma pot abtine, sa vreau mai mult.
Incet, rabdator, incepusem sa ma misc in el,facandu-l sa scanceasca tot mai mult. Si totusi, fara sa se lase, continua sa ma primeasca. Il simteam strangandu-se in jurul meu cu usurinta, ca si cum m-ar fi inghiti. Mi-am inchis ochii, apoi rostisem in soapta:
- Ma faci fericit.... Fericit cum n-am fost vreodata, Kami-kun. Te doare? intrebasem, iar el inclinase iarasi din cap si ceru sa ma sarute.
Speram din tot sufletul sa nu regrete...
- Hyou-sama... e placut... spusese in soapta, iar eu ii oferisem un zambet din toata inima, acoperindu-i buzele cu ale mele. Imi grabisem ritmul miscarilor, fiindca nu rezistam asa, si incepusem as gem din ce in ce mai tare, la unison cu sunetele de placere si, inacelasi timp, durere, scoase de el. Muzica aceasta imi facea trupul sa tanjeasca. Ma simteam zvacnind in el. Incet, mana mea mersese intre picioarele lui si incepuse sa maseze organul excitat iarasi. Surasesem din nou.
Jocul nostru continua mult, adanciturile mele devenind tot mai profunde, in timp ce el gemea innebunitor si scancea, oferindu-mi aceleasi sunete de care sa ma pot bucura. Era o noapte pe care nu doream sa o uit vreodata si stiam prea bine ca nu aveam sansa s-o uit.
Eram atat de excitat, incat nu mai putusemr rezista: in momentul in care simtisem lichidul cald intinzandu-se pe abdomenul meu si al lui Kami-chan, provenit de la el, o facusem si eu: imi eliberasem toata pasiunea stransa, lichidul fierbinte ca focul raspandindu-se in inteiorul tanarului.
Cu grija, ma lasasem in bratele tanarului, apoi, in timp ce-i sarutam pavilionul urechii, satisfacut, intrebasem:
- Regreti, Kami-kun?
Ramasesem cu rasuflarea intretaiata, asteptandu-i raspunsul.

[Dream_great]

Te pricepi incredibil de bine la suspans,ma faci foarte curioasa.Urmatorul capitol sper sa vina mai repededeoarece curiozitatea nu ma lasa in pace.Descrierea este foare amanuntita ce nu am intalnit la multe fictiuri.
Felicitari si abia astept next-ul...

[Michee]

Vrei sa ma omori???Nu mai rezist..sunt foarte,foarte curioasa sa vad,sau mai bine sa citesc,ce va raspunde Kami(imi place numele,e foarte dragut).Ma asteptam ca,Kami sa vina si sa "imparta perna cu Hyou",asta spre bucuria lui Hyou care nu mai putea sa se abtina sa nu-l vrea pe Kami,desi s-a abtinut destul de bine ,pana la un punct cand si-a pierdut "controlul" atunci cand Kami i-a spus pe nume ,fara"-sama",apoi a urmat ce a urmat.Debea astept continuarea, te felicit pentru acest capitol interesant.Spor la scris!

[Nywa]

[center]* * *[/center]

Imi priveam stapanul cu ochii pe jumatate acoperiti de ploape, in timp ce incercam sa imi calmez inima, ce galopa in pieptul meu. Dupa ce mi-am revenit cat de cat, l-am sarutat pe Hyou-kun pe buze si i-am spus ca nu regret ca am impartit perna cu el. Brunetul imi zambi si imi saruta ploapele, apoi ma trase in bratele sale, acoperindu-ne cu paturile din matase. Imi pun capul pe pieptul sau puternic, inchizand ochii si scufundandu-ma intr-un somn adanc, fara vise, in timp ce mana barbatului imi mangaia protector spatele...

Dimineata veni destul de repede, incat am fost treaz la cantatul cocosului. M-am ridicat cu multa grija dintre paturi, ca sa nu imi deranjez stapanul care dormea linistit pe spate, cu o mana peste ochi si cealalta peste pieptul puternic. M-am imbracat cu hainele in care am venit si am iesit din camera in cea mai mare liniste posibila, indreptandu-ma spre camera mea. Norocul meu ca nu am intalnit nici un servitor pana in odaia mea, unde mi-am luat un halat pentru a merge sa fac baie. Ies din camera ducandu-ma la baie, unde m-am asezat cu dificultate pe scaunelul mic. Acum trebuia sa am grija la anumite miscari, ca sa nu ma ranesc si sa dau de banuit unde am fost noaptea trecuta. Ma sapunesc singur, apoi ma clatar de clabuci, intrand in vana cu apa calda, relaxandu-ma cu adevarat. In curand va trebui sa ne intoarcem la palat si atunci nu voi mai putea petrece atat de mult timp impreuna, fiindca eu va trebui sa plec pe mare alaturi de barbari, iar el ramanea la palat. Oftez si ma ridic din vana, stergandu-ma pe corp si imbracandu-ma cu o pereche de pantaloni negri, stransi jos, un mic kimonou pe langa piele si peste un kimonou negru, crapat intr-o parte si alta, prins in partea dreapta cu doi nasturi arginti. Il leg de mijloc cu panza de matase si imi pun katanele la brau. Imi pieptan parul, prizandu-l intr-o coada, apoi ies din baie dand nas in nas cu Ryo.
- Kaminari-san, am primit porumbel de la palat, ca Stapanul trebuie sa se intoarca de urgenta. Sora lui a ramas grea cu un servitor, ma instinta acesta, dandu-mi un pergament.
Ma uit uimit la el, apoi pornesc in fuga spre dormitorul stapanului meu, nepasandu-mi ca am sa-l trezesc. Intru in camera, aproape speriindu-le pe cele doua slujnice, care i-am adus de mancare lui Hyou-kun. Le spun sa ne lase singuri, iar fetele chicotira, aruncandu-ne priviri oachese, ce ma facu sa scot doar putin katana din teaca, ca ele sa fuga speriate.
- Kami-kun ce s-a intamplat? Ma intreba ingrijorat, ridicandu-se dintre asternuturi in toate splendoarea sa. Ce ai patit de ai dat buzna aici si le-ai speriat pe fete? Continuat, venind in fata mea si punandu-si mainile pe umeri mei si imi dadu un mic sarut pe buze.
- Hyou-kun, am primit veste de la palat. Sora dumneavoastra a ramas grea cu un servitor. Acesta este pergamentul descifrarii mesajului, spun, dandu-i pergamentul invelit in matase si ma dau mai in spate, ca sa nu fiu eu cel lovit.
Barbatul desfacu sulul si citi repede, apoi imi spuse sa pregatesc patru cai, pentru ca ne intoarcem pentru doua zile inapoi. Aprob din cap si ies din camera, cautandu-l pe Ryo.

Alergam prin padure ca niste stafii, calare pe patru armasari negri. Eu eram imbracat ca un ninja si cu masca pe fata, doar ochii de pisica mi se vedeau, iar Hyou-kun era cu o pelerina neagra de drum, cu capison in cap, pentru a nu sti hotii cine este cu noi. Deodata o ploaie de sageti se abatura asupra noastra, ce ma facu sa ma arunc asupra shogun-ului si picand intr-o rapa, rostogolindu-ne pana la poalele ei. Ma ridic cu greu in picioare si privesc in sus unde se aflau bantiti, asa ca l-am luat pe stapanul meu in spate si am pornit spre o pestera din apropiere. Am inceput sa alerg cu el in spate, fiindca era ranit la brat si dara de sange, lasa urma pe pamant. Trec prin apa unui rau si ne scufundam pana la gat, pana trecem in partea cealalta. Ies la mal si pornesc rapid spre pestera cu pricinea, fiindca trebuia sa imi vindec stapanul.
Il asez pe un pat de muschi si cu ajutorul tanto-ului ii tai maneca kimonoului pana la umar, ramand uimit de rana adanca se ce intindea de mai jos de umar pana aproape de cot, ca un sarpe. Oftez si ii curat rana, apoi i-o cos cu fir alb de matase, ca sa nu ii mai curga sange, ii imobilizez bratul intre doua atele de bambus si il pun sa stea in loc cu o esarfa din bumbac neagra. Fac focul cu grija sa nu scot fum si ies din pestera ducandu-ma sa pescuiesc peste cu tanto-ul, avand grija sa stau in umbra ca un adevarat ninja. Cam dupa o ora ma intorc inapoi in grota si dupa ce scot din peste organele, ingropandu-le pentru a nu atrage animale de prada, il pun la prajit pe frigarui, apoi ii sterg fruntea lui Hyou-kun. Impins de un impuls prostesc, il sarut usor pe buzele acelea apetisante si moi, ce mi-au atins azi-noapte tot corpul, aducandu-ma pe culmile fericirii.
Te iubesc Hyou-kun...