[Yaoi] Sakura no shita de

[Nywa]

Este un fic in colaborare cu Trixie si sper sa va placa.

Titlul original: Sakura no shita de
Varsta: +18
Gen: Romance, actiune, aventura, yaoi, drama, fantasy
Observatii cu privire la continut: vedeti voi
Critica : de oricare, asta daca ne vor lasa.
Alte observatii: cititi macar.


Stateam in gradina din interiorul palatului lui Hyou Hageshii, hranind pesti in timp ce chipul meu de copilandru se oglinda in apa cristalina. Parul meu alb, lung pana la jumatatea spatelui, era prin intr-o coada, fiind singurul samurai din castel, caruia nu ii s-a permis sa se rada in mijlocul capului sau sa isi seppuku, cand am fugit ca un las din casa tatalui meu, cand aceasta a fost atacata de banditi. Bretonul rebel, imi intrea in ochii de un verde asemenea pisicilor negre. Un vantulet caldut de primavara strabatu gradina, mangaindu-mi usor flandurile pantalonilor largi, negri si stofa, cu flori albe de lotus si bluza neagra a kimonoului. Termin painea din mana si ma ridic in picioare, aranjandu-mi katana de la braul din fasie alba. Era singura mostenire de la tata, alaturi de tanto sau sabia scurta ce o aveam la noi tot timpul. Imi duc mana la bratul stang, unde se afla un fel de bratara din argint, in forma de vita-de-vie, care am primit-o de la mama mea, cand am facut pasipe ani. Aud pasi in spatele meu si ma incord usor, fiindca pentru un ronin nu era tocmai placut sa nu fi lasat nici macar o clipa de respiro din partea shogun-ului care ii slujesti direct sub comanda.
- Kaminari-san, aud glasul lui Mariko-san si ma intorc, plecandu-mi capul respectos.
- Mariko Hageshii-sama, spun pe un ton politic, chit ca tanara de douazeci de ani nu ma suporta si nici eu pe ea.
- Kaminari Inazuma-sama, fratele meu, a cerut sa te prezinti de indata la el, spuse bruneta salutandu-ma inapoi, apoi se indrepta si pleca alaturi de slujnica ei.
Trag aer in piept si pronesc spre intrarea in palat. Pe drumul pietruit cu blocuri de marmura, m-am intalnit cu diferiti samurai care se inclinau adanc in fata mea si eu le raspundeam, chit ca nu le convenea ca sunt preferatul shogunului si un las in ochii lor. Ajuns la intrare, ma descalt de sandalele cu cureluse din piele, ramand in tabi albi si pornesc pe coridoarele dreptunghiulare, condus de o slujnica. Batrana era fosta doica a lui Hyou si totodata fosta mea doica. Cand ajungem in fata unei usi glisante, o trag usor intr-o parte si intr-un in camera, ingenunchind si lipindu-mi palmele cu fruntea de podea, asteptand incunviintarea stapanului meu.
- A, Kami-chan, vad ca sora mea ti-a spus ca te caut, spuse Hyou, stand cu picioarele incrucisate si citind un pergament.
- Mariko-san a avut multa buna vointa sa ma anunte ca m-ati chemat, ca sa nu va necinstesc ordinul, spun ridicandu-mi capul si scotandu-mi sabile de la brau, punandu-le langa usa.
Barbatul de douazeci si trei de ani, cu parul negru, lung pana la fund, fiind doar o parte din el, prins intr-o coada la spate, iar bretonul ii intra in ochii de un caprui-chiocolatiu ce te cucerea din start. Purta o pereche de pantaloni negri si peste un kimonou din matase de un rosu de purpura cu un dragon auriu de jur-impreujul sau, iar cingatorile erau rosi-sangerii. Pe stativul din dreapta sa se afla katana impreuna cu tanto.
- Sti la ce m-am gandit dragul meu Kami-chan? Ma intreba, folosind numele de alint.
- Nu am cum sa ghicesc gandurile dumnitale atat de grandioase, incat sunteti la fel de intelept ca Buddha, spun pe un ton calm privindu-l respectos cum se ridica si se duse la fereastra.
- Vreau sa mergem doar eu cu tine si inca zece persoane, printre care cinci samurai shinobi, iar tu sa ii conduci. Ce aceste zece persoane, vom pleca la noapte la palatul de vara de pe muntele Fuji si vom sta acolo doua saptamani. Va fi minunat! Exclama ca un copil mic, in timp ce eu eram crispat. Vom calari impreuna, vom trage cu arcul, vom juca shogi, Go si... S-a intamplat ceva Kami-chan? Ma intreba, vazandu-mi fata alba ca un mort.
- Este periculos Inaltimea Ta. Sunt banditi si carausii nu vor putea strabate atata drum cu...
Zambi si se aseza in fata mea, luandu-mi chipul in mainile sale calde si puternice, ridicandu-l, facandu-ma sa il privesc in ochi.
- Cine a spus cineva despre carausi? Ma intreba, lasandu-ma mut.
A innebunit? Asta va fi curata sinucidere! Chit cu puterea mea de shinobi si a celor cinci, tot nu vom putea sa il aparam de banditi sau de ronini razvratiti. Trag aer in piept, incepand sa il ascult cum imi citeste un poem compus de el. Ce ma facu eu acum?...

Stateam alaturi de cinci samurai-shinobi, doi bucatari ai shogunului, un degustator si doua slujnice, asteptandu-l pe Hyou sa apara. Eram cu toti imbracati in haine din stofa maronie si mici saci - nici chiar saci - cu merinde pentru un drum de doua zile.
- Kaminari-san, convinge-l pe shogun ca este prostie sa pleci in toiul nopti pe drum de munte, imi sopti Reita pentru a cincia oara in decurs a doua ore.
- Crezi ca ma asculta? Am incercat pana acum! Uite-l ca vine. Gura sau iti fac eu seppuku fara sa clipesc, il mai amenint, apoi ne-am inclinat toti in fata brunetului.
Dupa ce am schimbat cateva vorbe, am pornit spre iesirea din curtea palatului, apoi spre padure, pentru a ajunge la castelul de vara. Buddha ajuta-ne...

[YuneSugihara]

Nici macar nu eram logata cand am citit capitolul, dar mi-a placut atat de mult in cat nu puteam sa nu trec pe aici cu un comentariu. La greseli de ortografie nu prea ma uit, descrierea e nici prea simpla, nici prea complexa. Hyou mi se pare putin copilaros, ca si conducator nu cred ca s-ar fi adresat cu "chan" nimanui, dar in fine. Am impresia ca stiu cam ce o sa se intample mai incolo intre Kami si Hyou sau daca nu ar fi interesant. Probabil mai tarziu voi afla de ce Mariko e asa de pornita impotriva lui Kami. De asemenea numele lui este foarte interesant pentru ca pun pariu ca va trece prin niste situatii care-l vor face demn de numele lui "Zeu". Imi place si faptul ca ai adoptat denumirile obiectelor folosite de samurai, vesmintelor, dar pentru cei care nu sunt familiarizati cu vocabularul acesta ar fi trebuit la sfarsit sa scrii ce inseamna respectivele obiecte, cum arata, chiar daca ai pus putina descriere in interiorul textului. De exemplu despre seppuku. E doar o remarca. Am inteles ca este o colaborare si abia astept sa vad cum va fi scris capitolul urmator. Anuntati-ma cand postati nextul. Nu stiu cum de nu s-a oprit nimeni sa lase un coment, ideea e superba.

[Beatrix LaVey]

Multumesc pentru comentariu.


[center]***[/center]

Dupa cum vrusesem, mi se facuse voia, astfel ca mergeam in castelul de vara din munti. Atatea razboaie cate de duceau la Osaka si revolte la care fusesem nevoit sa iau parte, dand sfaturi din cand in cand, ma obosisera teribil, astfel ca aveam nevoie de odihna si prima persoana la care ma gandisem fusese Kaminari-san, ronin-ul, persoana in care aveam o incredere oarba.
Eram constient ca ma pot insela, insa acest tanar imi era subordonat si imi facuse juramantul. Se stie ca noi suntem persoane de cuvant, astfel ca puteam avea incredere, fara rezerve, cum aveam fata de ceilalti din castel, samuraii sau persoane de alte ranguri.
Dupa munca de lamurire pe care am dus-o cu Kami-chan, am reusit sa-l fac pe acesta sa sa inteleaga ca vreau la castelul din muntele Fuji si nu avea sa ma impiedice cu nimic. Desi eram tanar, manuiam foarte bine sabia, astfel ca nu ma temeam de nimic, stiam ca pot face fata hotilor si, alaturi de el si oamenii pe care aveam sa-i iau, stiam ca voi fi in siguranta.

Se intunecase cerul si mai tare acum, iar samuraii nu mai puteau distinge ora la care ne aflam. Am suras auzind cateva fosnete, dar se parea ca ma inselasem cand imi pusesem mana strans pe manerul sabiei, fiindca nu se afla nimeni imprejur si nu era nimic in neregula, ci doar imaginatia care imi juca feste.
- As dori sa facem tabara aici, am spus cu vocea-mi inconfundabila, fara inflexiuni si de temut, care facea distinctia intre mine si ceilalti, dat fiind faptul ca eram de neinduplecat.
- Hyou-sama, sunt hoti si... incepuse Kami-chan, insa am dat negativ din cap, aratandu-i ca nu imi pasa. Imediat, au sarit toti de pe cai, incepand sa aranjeze locul, pregatindu-l pentru un loc unde se poate poposi. In scurt timp, Kami-chan veni la mine, cerandu-mi permisiunea sa mearga in padure.
I-am oferit-o fara sa stau pe ganduri, fiindca aveam incredere in tanarul pe care-l luasem sub aripa mea protectoare. Multumit, m-am asezat jos, in jurul unui foc. Avusesem in inspiratia de a ne lua si ceva mancare cu noi, astfel ca acum aveam ce gati si ce manca.
In timp ce asteptam cuminti, discutand, mi-a venit o idee.
- Ce credeti despre Kaminari-san? am pus intrebarea rapid, fixandu-i pe rand pe fiecare care se afla acolo cu privirea, ranjind. Nu stiu de ce o facusem, simtisem nevoia, astfel ca nu ma putusem abtine. Toti ceilalti ramasesera cu gura cascata, insa mi se supusera, incepand sa spuna numai cuvinte de lauda.
- Este un baiat bun, spuse unul dintre ei.
- Un ronin desavarsit! raspunse in graba altul.
Dupa zeci de laude de genul, care aveam impresia ca sunt facute nu doar de ochii mei, ci chair din inima, unul se trezi sa spuna:
- Este o valoare, Hyou-sama, insa nu s-a culcat cu nicio femeie pana acum, desi toate stau la cheremul sau...
Barbatul rosise teribil de tare, iar eu nu mi-am putut stapani un zambet, care totusi masca teribila curiozitate care pusese imediat stapanire pe mine. Inainte sa pot intreba ceva, respectivul se ridica si pleca, iar eu am inceput sa mananc, cazand imediat pe ganduri. Am renuntat la a pune orice alta intrebare, in timp ce ceilalti incepusera sa vorbeasca despre una sau cealalta, din cand in cand cerandu-mi respectuos o parere pe care o ofeream dupa o buna bucata de gandire, dar nu la ceea ce fusesem intrebat, ci la ceea ce auzisem despre Kami.
"Oare... ? " incepusem, insa imediat am renuntat, datorita faptului ca hotarasem ca e in zadar sa imi bat capul cu astfel de lucruri. Nu era oricum treaba mea, el facea ce voia, asa cum si eu faceam ce voiam. Incepusem sa ma gandesc serios sa-i impun celui ce insinuase acele lucruri despre Kami-chan sa isi faca seppuku, dar renuntasem rapid la ideea mea, stiind clar ca nu avea niciun rost. In fond, eu cerusem acea parere, iar el mi-o daduse respectuos, asa cum trebuia sa se poarte cineva cu stapanul sau.
Mi-am inchis ochii pentru cateva momente, dupa care m-am ridicat, incepand sa ma uit prin jur. Ma adanceam in intunecata padure fara teama, insa cu mana pe sabia mea, fara sa ma gandesc vreun pic sa-i dau drumul.
- Hyou-sama.... am auzit o voce, iar cand m-am intors, am dat cu ochii de parul alb-argintiu si parfumat al lui Kami-chan, ochii aceia frumosi, verzi ca smaraldul, trupul frumos cladit. Am suras vazandu-l.
"... Nu s-a culcat cu nicio femeie pana acum... " am auzit si mi-am inchis ochii, dupa care am revenit la pozitia initiala, de calm indiferent, incercand sa nu-i arat ca ma ingrijoreaza. Incepusem sa cred ca e ceva cu el, fiindca n-ar fi fost prima persoana care pateste ceva rau cu vreo femeie, asa ca am preferat sa tac din gura.
I-am facut semn sa ne plimbam si se lua dupa mine, mergand ceva mai in spate. Am zambit, multumit de respectul ce mi-l arata, dar i-am facut semn sa vina langa mine si mi se supuse, incepand sa mergem umar langa umar. Am suras binedispus, asteptand sa inceapa sa vorbeasca.
Nu izbutise, asa ca am continuat sa cercetam padurea. In scurt timp insa, unul din samuraii dinainte se apropie de noi si ne spuse ca gasise un izvor termal.
- Perfect, sa facem baie! am ordonat imediat si toti au inceput sa se dezbrace, mai putin Kami-chan. Am tacut din gura, realizand ca poate se jeneaza intr-atatia barbati, dar m-am dezbracat si eu, ramand doar cu un petic ce-mi acoperea organul, dupa care am intrat in apa calda.
- Hyou-sama, daca imi permiteti, eu voi merge sa ma plimb, spuse cu bunavointa tanarul, apoi i-am dat inganduirea mea si s-a indepartat.
Imediat, mi-am dat capul pe spate, incepand sa privesc cu atentie in jurul meu pe ceilalti, care se bucurau ca si mine de apa ce ne mangaia trupurile usor incalzite din cauza drumului.
- De ce Kami-san nu intra in apa, cu noi? am intrebat brusc si, ca de fiecare data, i-am fixat pe fiecare-n parte cu privirea, multumit de puterea pe care o exercitam asupra lor.
Toti sovaiau, iar eu nu m-am putut abtine sa nu zambesc. Nu stiam ca sunt chiar asa de impunator, incat sa se sperie toti si sa se uite unul la celalalt, cu privirile cuprinse de confunzie. Intr-un sfarsit, o slujnica ce se afla pe marginea apei catadicsi sa-mi raspunda, sovaind:
- Nu se dezbraca inciodata de fata cu cineva, stapane, si cand face baie, face singur, nu e nimeni de fata, nu stim de ce. Mereu ne-a refuzat pe toti care-am vrut sa-l ajutam, imi explica femeia, iar eu i-am multumit printr-o inclinare a capului si aceasta se inclina la randul ei usor, facandu-ma sa zambesc, isna in sinea mea sa pufnesc.
O alta slujnica se amesteca atunci in discutie, continuand:
- Se spune ca a fost blestemat si are basici pe piele, de asta niciodata nu-si arata pielea.
Le-am facut semn sa plece in acel moment si mi-am inchis ochii, incepand sa ma relaxez.
"Daca ii voi ordona sa se dezbrace, sigur o va face, ma respecta... Dar oare vreau sa vad ce are de aratat acest asa-zis blestem? Ce e cu el? " m-am intrebat in sinea mea, apoi mi-am indreptat privirea catre pasii ce se apropiau.

- Iata castelul, stapane! mi se adresa o slujnica, iar eu am inclinat din cap. Eram usor obosit si din nou cazut pe ganduri, isna silueta masiva a castelului din munti ma facu sa zambesc multumit ca ajunsesem, fiindca asta insemna numai relaxare si bunavointa.
Continuam insa sa ma gandesc la Kami-chan. Chiar il simpatizam pe copilandrul asta...

[Nywa]

[center]***[/center]

Stateam pe micutul scaunel din baia castelului de vara de pe muntele Fuji si ma sapuneam singur, asa cum facusem de cinci ani de cand aveam paispe ani si spatele mi-a fost taiat in doua. De la umarul stang pana la soldul drept aveam o cicatrice urata, iar de teama sa nu fiu respins pe seama aceste imperfectiuni grosolane, am ales sa nu ma culc cu nici o persoana, numai daca sunt obligat. Intr-un fel am devenit calugar, dar unul foarte periculos...
- Kami-chan, esti acolo? Vin sa te sapunesc pe spate? Aud glasul lui Hyou, iar eu m-am clatarit repede, apoi m-am bagat pana in barbie in apa.
Stapanul meu intra impreuna cu o slujnica si imi zambi usor, chiar bine-dispus, aratand ca odihna si mancarea ii facuse bine. Imi las capul pe spate si ridic mainile la suprafata apei, cu palmele in sus. Ma concentrez putin, iar din apa iesi abur dand impresia ca sunt intr-un izvor termal, dar din ala de vulcan, cu mult abur. Il vad pe shogun cum se baga in bazin alaturi de mine si trebuia sa recunosc, ca barbatul era bine inzestrat de la Buddha. Zuki se inchina usor, apoi iesi din camera, lasandu-ne singuri. Mi-am lipit - aproape lipit - marginea bazinului, privindu-l usor speriat pe stapanul meu, finiindca niciodata nu am fost vazut gol de cineva in baie.
- Baia asta te face sa te gandesti ca esti in sanul lui Buddha, spuse deodata brunetul, intizandu-se in cada, iar eu aprob tacut din cap. Kami-chan, la palat se zvoneste ca nu te-ai casatorit sau ca ai impartit perna cu cineva. Este ceva ineregula cu tine? Ma intreba deodata privindu-ma atent, iar eu am simtit ca ma fac mic sub privirea sa.
- Nu este nimic cu mine Inaltimea Ta, dar nu vreau ca, copii mei sa aibe onoarea patata, ca tatal lor este un las, spun calm, privind drept inainte, pierdut.
Vad cum se apropie de mine si cand vru sa ma atinga, m-am scufundat, inotand pe sub-apa pana in capatul celalalt, unde erau halatele. Ma ridic in picioare, dar cu fata la el, iesind cu spatele din cada si mergand asa pana la umerasul cu halate. Iau unul pe mine si apoi incep sa ma sterg pe par, intorcandu-ma si cu spatele, fiindca cicatricea era acoperita.
- Corpul tau mi se pare sanatos si nici urma de blestem cu besici, il aud deodata pe Hyou cum rosteste, iar eu ma intorc, marind ochii la el, ca un om total aerian.
- Ma scuzati, dar ati rostit ceva Hyou-sama? Il intreb plin de respect, fiindca eram curios sa aflu de unde a pornit zvonul cu besicile pe corp.
- Neh, prin castel se zvonea ca din urma unui blestem ai besici pe piele si ti-e rusine de ele, imi raspunse, iar eu chicotesc usor nervos.
Daca aflu cine a fost prostul sau proasta care a pornit acest zvon il sau o decapitez fara sa stau la discutii. Ma inclin barbatului, apoi strig dupa Zuki si Hana pentru a se ocupa de shogun. Cred ca o sa ma plimb putin prin imprejurimi, imi spun in gand si pornesc spre camera mea pentru a ma schimba

Ma plimbam agale pe langa palatul modest de trei etaje, imbracat intr-un kimonou de un rosu-sangeriu, cu un dragon, de jur-imprejurul meu. Padurea era atat de calma si linistita, incat ma imbia sa ma intind pe jos si sa meditez, dar niste pasi ma facu sa tresar. Ma intorc si o vad pe Zuki alaturi de un magar si pe spatele sau se aflau trei cosuri de nuele pentru cumparaturi.
- Kaminari-san, Inaltimea Sa te-a rugat sa mergi cu mine la satul de la poale pentru a cumpara cate ceva pentru cina, spuse satena, facand o mica plecaciune.
- Sigur Zuki, sa mergem, spun vesel si am pornit spre sat.
Drumul pana in asezarea respectiva a fost destul de lunga, dar pe drum am ras, glumit si vorbit despre o multime de lucruri. Asa am aflat ca, comandatul armatei lui Hyou are douazeci de concubine, iar nevastasa aproape i-a luat capul cand a aflat ca doispe dintre ele au ramas grele. Saracul om, ca nu a stiut cand sa se opreasca din iubit si luat, iar acum va fi mancat de viu de ceilalti cincisprezece fii si fiice ale lui, cand va trebui sa imparta averea.

Duceam asinul de capastru in timp ce tanara de saptispe ani cerceta atent lista cu mancare, ce am cumparat-o din piata. Deodata drumul ne fusese blocat de doi banditi cu sabile scoase din teaca. Ii spun fetei sa stea in garda, apoi apuc manerul katanei mele si pornesc spre ei, scotand sabia. Armele se inclestara cu un sunet infundat. Banditi erau destul de bine antrenati, dar forta cu care lovea, viteza cu care ma miscam si agilitatea carea o aveam, imi permise sa ii ucid pe amandoi, cu o miscare de arc si capetele lor se odihneau pe muschiul padurii. Ma uit la mana stanga, unde am simtit o mica intepatura, dar nu vad nimic suspect, decat o subtire dunga, semn ca mi-a taiat kimonoul. Trebuie sa il cos cand ajung la castel, spun in gand pornind mai departe.
Cand am ajuns la castel, ma simteam ametit si tot corpul imi protesta, mai ales bratul stang. Il gasim pe Hyou cum juca Shogi alaturi de Hana si Reita, in timp ce mancau sushi si beau sake. Privirea mi se incetosa brust, picioarele imi cedara si eu am picat in abis...

Deschid cu greu ochii, dar ii maresc de uimire cand imi dau seama ca sunt in camera lui Hyou, iar bratul stang imi ardea mai ceva ca un foc mocnit.
- Cum te simti Kami-chan? Il aud pe shogun si chipul sau mi se profila in fata ochilor, dandu-mi seama ca stateam intins pe paturile sale.
Vai ce rusine...

[Beatrix LaVey]

[center] * * * [/i]center]

Ceva nu era in regula, iar eu nu tiam cum sa rezolv. Cand Kami-chan cazuse in fata mea, stiusem ca se intamplase ceva. Ceva foarte rau. Imi doream sa schimb totul, sa nu-l fi lasat sa mearga cu slujnica la cumparaturi. Ma simteam vinovat si voiam sa schimb greseala pe care o facusem, desi acum era prea tarziu. Mi se povestise tot ceea ce se intamplase si nu stiam cum sa modific lucrurile.

Isi deschisese ochii aceia frumosi, verzi, patrunzatori, fixandu-ma cu privirea. Mi-am trecut limba peste buze, luand apoi din apa din micul bol acea carpa cu care il stersesem pe Kami pe frunte. Nu m-am putut abtine si am suras trist.
- Cum te simti? am intrebat cu blandete, renunand la orice forma de politete. Mi-am trecut mainile prin parul sau, dupa care mi-am continuat treaba de a-i sterge fata transpirata, cu picaturi de sudoare pe aceasta. Am oftat usor cand isi deschise buzele, vrand parca sa spuna ceva. Trecuse insa o buna bucata de timp si nu auzisem nimic din partea lui.
- Ti-e foame? am interbat dupa o tacere profunda ce se lasase in camera, iar el inclina afrimativ din cap, facandu-ma sa surad din nou cu tristete. Isi tinea mana pe sabie, in garda. Nu i-o dadusem jos, aveam incredere in el si stiam ca sunt in stare sa ma apar, chiar daca nu eram acum inarmat cu nimic.
O slujnica intra in camera, pliand usa, si se inclina lung, pana in pamant. I-am facut acelasi gest ca raspuns, dar din cap, si apii mi-am luat ochii de la ea, aruncandu-mi-i pe mancare. Am luat bolul si am spus calm, intorcandu-ma spre Kami-chan:
- Multumescu-ti. Poti pleca.
Dupa alta inchinaciune, femeia pleca, iar eu incepusem sa suflu in orezul fiert, luandu-l in betisoare. Kami-chan facuse ochii mari, parca neintelegand, si i-am cerut sa deschida gura. Spre multumirea mea, nu mi se impotrivi, ceea ce era perfect, datorita faptului ca imi placea sa fiu ascultat.
Incepu sa manance toata mancarea pe care i-o dadeam pana ce o termina. Ma intrebam ce e cu el de se comporta asa, mai ales ca nu scosese niciun cuvant. Cand am lasat castronelul de mancare jos si m-am ridicat, vrand sa plec, i-am auzit vocea aproape soptita:
- Va multumesc, Hyou-sama.
Cand m-am intors catre el, am realizat ca se rusinase. Nu intelegeam de ce si, oricat as fi vrut sa stau departe de el, nu putusem, asa ca pasii mi se indreptasera catre el, care statea in patul meu. Se parea ca realizase asta, fiindca devenise brusc mai rosu decat inainte si parea si agitat.
- Cum te simti? repetasem intrebarea de mai devreme, la care nu primisem raspuns. Dadu din cap in semn de "Bine" si eu am continuat: Mi s-a povestit ce ai patit. Esti brav, Kami-chan. Te-au ranit?
Samuraiul ma privi cu ochii aceia foarte frumosi, iar eu imi luasem calm locul pe pat, incolacindu-mi picioarele, adoptand pozitia de meditare. Mi-am dus mana pe fruntea sa, realizand ca e usor caldut, insa nu peste limitele normale, si am zambit cu bunavointa, coborandu-mi degetele fine usor pe chipul sau, intr-o atingere blanda.
Nu stiam nici eu de ce ma comportam asa, mai ales cu un subaltern al meu, insa baiatul asta mi se parea foarte simpatic si nu ma puteam tine departe. Cu toate ca era un luptator foarte puternic, imi parea firav si parca cerea protectie.
M-am simtit imediat usor umflat jos, in locul ascuns de sub kimono. Am zambit, realizand imediat ca am nevoie de o femeie. Nici macar eu nu mai stiam de cand nu mai avusesem pe cineva, nu mai impartisem perna cu nimeni de o foarte buna bucata de timp.
Cand se dezmetici de-a binelea, tanarul incepu sa protesteze, fiindca voiam sa-l hranesc din nou. Trebuia sa fie sanatos, si de asta ma asiguram chiar eu, in ciuda faptului ca el nu voia. Mi-am lins buzele usor, continuand sa-i mangai cu aceeasi blandete obrazul, zambind in acelasi timp.
"Al dracului! Imi trebuie o fata neaparat!" mi-am spus usor iritat, dar nu am lasat sa se vada asta. Kami-chan, care era de departe foarte rusinat si stanjenit de modul cum ma comportam, incepu sa protesteze. Eram tandru, ceea ce probabil ca-l alarma pe tanar, de aceea se comporta asa. Nici macar eu nu-mi puteam explica motivul purtarii astfel, dar, de fapt si de drept, eu eram shogun-ul si puteam face orice imi doream.
Dupa multa sovaiala a lui Kaminari-chan, am intrebat brusc:
- Esti ranit?
Tanarul facuse ochii mari, neintelegand, privind in jur cu o confuzie de departe obsevabila. Am zambit usor iarasi, coborandu-mi ochii la locul unde kimono-ul sau era rupt. Banuiam ca se zgariase in incaierare si, nevazand sangele, ma asteptam sa nu fie ceva grav, insa faptul ca lesinase ma ingrijora destul de tare.
- Da, stapane, spuse aproape soptit. Am fost taiat, insa e doar ceva banal, multumesc, continua foarte respectuos, ca de obicei. Imediat ma incruntasem. Nu imi placea ca lesinase, devenisem ingrozit de cauza acestui lucru.
"Oare... Oare a fost otravit? " m-am intrebat oftand, insa era putin probabil sa se fi intamplat acest lucru, fiindca aici, in Japonia, majoritatea luptelor erau corecte. Cu toate astea, orice s-ar fi putut intampla in acel loc.
Din nou, am inceput sa-i mangai chipul lui Kami-chan. Imi atintisem privirea asupra buzelor sale frumoase, ce stateau usor intredeschise. Era cald, iar pielea i se inrosise, invadata de sange. Nu mi-am putut retine un zambet si, in acelasi timp, mi-am coborat mana usor, pe barbia sa. In momentul in care aproape imi trecusem degetul peste buzele lui Kami-chan, acesta izbucni incepand sa tremure:
- Stati, Hyou-sama, nu puteti sa... ! Va rog! rosti rapid, iar eu imediat am incetat orice gest. Nu am spus niciun cuvant, doar mi-am indepartat mana. Kami-chan, care era rosu in obraji, continua: Hyou-sama, stapane, aveeti nevoie de un baiat... ?
Am ramas cu gura cascata in acel moment. Niciodata nu fusesem intrebat astfel de lucruri. Nici macar nu stiam daca am sau nu nevoie de un baiat pentru a imparti perna. Nu stiam nici macar ce sa raspund. Oare aveam nevoie de un baiat? Daca da, de cine? Si daca nu... De ce ma comportam asa cu Kami-chan?!
"Toata tarasenia trebuie sa inceteze!" mi-am spus in minte, oftand puternic in acelasi timp. Continuam sa-mi fixez privirea in ochii sai, fara sa spun nimic altceva. Nu era nevoie de cuvinte. Ochii lui verzi parca insistau sa ii raspund, insa am fost salvat de intrarea lui Zuki-san.
- Stapane... spuse facand o plecaciune. M-am ridicat in acel moment, ordonandu-i sa inceapa sa-l ingrijeasca, in special la rana facuta de curand in cauza acelor banditi. Am iesit in urmatorul moment, inca gandindu-ma la intrebarea lui, daca voiam sa-mi impart perna cu un baiat, aveam nevoie de acest lucru.
Am intrat intr-o camera, facandu-i semn unei tinere slujnice sa se apropie de mine. Toate se inclinara, iar aceasta ma urma. Trebuia sa ma descarc intr-un fel. Am dus-o in camera mea, dupa care i-am acut semn sa priveasca patul si, spre marea mea multumire, intelese din start ceea ce voiam, incepand sa se dezbrace.
Mi-am dat kimono-ul jos, apoi panza ce-o aveam pe mine, dezvelindu-mi trupul extrem de frumos, bine lucrat si fara cusur. M-am asezat in asternuturi cu ea, incepand s-o sarut. Nu aveam prea mare rabdare, asa ca imediat am pus-o sa se aseze pe spate, fata desfacandu-si picioarele in momentul in care cerusem acest lucru doar prin atingerea coapselor.
M-am asezat si am patruns-o in acel moment brusc, incepand sa ma avant din ce in ce mai adanc, ocazional scotand gemete de placere si eu, dar si ea. Era bine, ma usuram de toata tensiunea avuta, insa gandindu-ma la Kaminari-san.
"Oare cum ai arata tu sub mine, in locul acestei femei? " m-am intebat, trecandu-mi limba peste buze. Miscarile mele devenisera grabite, iar fata se agata de umerii mei, urland de placere. Multumit, mi-am continuat adancirile, insa inca foarte uimit de faptul ca ma gandeam la Kami-chan, il vedeam pe el in locul acestei fete.
"Ce e in neregula... ? " m-am intrebat continuad. Distractia si oroarea mea in acelasi timp abia incepusera.

[rozalix]

[font=Arial][color=#9400D3]Un capitol perfect din toate punctele de vedere,dar nici celelalte nu au fost mai prejos.Trebuie sa recunosc ca e unul dintre cele mai bune ficuri yaoi pe carele citesc.Nu am observan nicio greseala,iar daca au fost atunci nu le-am vazut.Sper sa continui cat mai repede.Bafta la scris!!!!!!

[Nywa]

* * *

Stateam in fund si o priveam pe Zuki cum imi schimba pansamentul in timp ce auzeam cum Hyou isi satisface placerile carnale cu una dintre slujnicile de aici. Aveam doar bratul stang scos din kimonou avand grija sa nu mi se vada si spatele. Dupa ce termina de schimbat pansamentul imi zambi, fluturandu-si genele lungi, invitandu-ma la o noapte cu ea, dar am respins-o rapid, facandu-i semn sa plece. Ma ridic cu greu in picioare, fiindca genunchi imi tremurau, dar mi-am revenit rapid. Am iesit din camera, trecand pe langa cealalta camera a shogunului, indreptandu-ma spre a mea pentru a-mi schimba kimonoul intr-unul mai pe trup pentru a face putin antrenament cu betele de bambus. Pe coridor ma intalnesc cu Zapu si ii dau ordin sa se pregateasca pentru un antrenament cu betele de bambus al carui adversar voi fi eu. Aproba tacut, chiar daca in gand blestema ideea care mi-a venit in cap.

Stateam pe veranda legandu-mi aparatorile de la pulpe in timp ce purtam o bluza neagra din stofa usoara, pe gat, prinsa cu cateva nasturi in partea dreapta, cu maneca lunga si la mijloc o esarfa din satin tot neagra. Pantaloni putin pe picior si in picioare nelipsitele tabi si sandalute. Imi iau sabia de bambus si astept sa vina Zapu, dar in loc de el aparu Hyou purtand o costumatie ca a mea, dar hainele erau de culoarea mierii.
- Sper ca nu te superi Kami-chan, dar as vrea sa ma antrenez eu cu tine, spuse barbatul punandu-se in pozitie de lupta.
Ma uit disperat la Reita si Zapu, care imi faceau semne disperate sa ma lupt cu el. Trag aer in piept si il atac cu gandul sa il lovesc la sold, dar para batul, iar la izbirea puternica, am simtit o vibratie trecand prin lemn, pana in varful firului de par. Am inceput sa ne luptam ca doi tigru pe o femela sau pentru teritoriu. Din greseala am dat atat de tare cu betele incat le-am rupt si Hyou calca gresit pentru a si feri de aschi, picand peste mine. Mainile sale se aflau de o parte si alta a capului meu, unul dintre picioarele sale se afla intre ale mele, iar buzele lui lipite de obrazul meu. Rosesc rapid, iar inima imi bubuia cu putere, asteptandu-se la urmatoarea miscare a brunetului, dar acesta se ridica de pe mine si imi spuse ca vrea un baiat pentru diseara, dar destul de incet, incat sa aud doar eu. Maresc ochii ochii de uimire, apoi aprob din cap si ma ridic de pe jos, chemandu-l pe Reita la mine.
- Reita-san, te duci in sat si aduci un baiat ca stapanul nostru sa imparta perna cu el, ii soptesc in ureche, iar barbatul se inclina in fata mea si pleca. Zuki, Hana, vreau sa imi pregatiti baia si niste sake si mancare pentru stapanul Hyou. Sa fie servite in camera sa, le spun servitoarelor si acestea se inclinara adanc, apoi plecara la treaba lor.
Trag aer in piept si ma indrept agale spre veranda, apoi spre camera mea pentru a-mi cauta un kimonou cat de cat elegant.

Stateam pe perna in fata unei masute rotunde alaturi de stapanul meu si un baiat de vreo cincisprezece ani de la casa de toleranta din sat. Ochii sai negri erau uimiti sa vada cine l-a chemat pentru a imparti cu el perna. Era imbracat destul de atent, cu un kimonou albastru si cu diferite stele arginti pe el si o pereche de pantaloni largi ca ai nostri. Hyou purta un kimonou rosu din matase, cu un dragon verde de jur imprejurul sau iar panza de la brau era de un verde-smarald. Eu ieseam cel mai mult in evidenta fiindca purtam un fel de tunica, taiata in lateral si pantaloni usor bufanti, stransi la glezne. Era alb si pe el era cusuta cu ata rosie-sangerie diferite modele de vita de vie.
- Si cum te cheama tinere? Il intreba shogunul, in timp ce eu serveam sake si eram atent la pustan.
- Kenta ma cheama, marite stapan, spuse satenul cu glas micut apoi se uita la mine speriat.
Barbatul zambi multumit de ceva si incepu sa bea sake, in timp ce eu mancam calm niste orez cu peste crud si alge proaspete. Kenta ii canta ceva shogunului cu vocea, apoi tacu asteptand urmatoarea porunca. Am inceput sa radem si sa povestind diferite nimicuri pana cand veni Zapu la noi si imi sopti ceva, facandu-ma sa ma incrunt.
- Stai aici si daca ii se intampla ceva stapanului te toc pe viu! Marai amenintator si dupa ce ma inclin in fata brunetului ies din camera.
Asta mai trebuia acum! Un mesager de la sora lui, cea ce insemna ceva de rau. Cobor repede pe veranda si ii vad pe ceilalti patru samurai pregatiti sa rapuna pe oricine. Ridic mana dreapta si din palma iesi o flacara albastra ce aparu in patru locuri pe poteca intunecata. Aceasta flacara imi permitea sa vad cine se apropie si in caz de ceva sa il ucid fara sa imi scot sabia din teaca. Il vad pe mesagerul cu toate insemnele castelului Osaka venind spre noi si transform focul intr-o flacara rosie-aprinsa, ce imi permitea sa ii lumineze calea fara sa arda nimic. Cam douazeci de minute veni si calaretul si imi dadu un pergament cu peceta de ceara. Dupa ce am schimbat cateva politeturi, m-am intors in camera lui Hyou si i-am dat pergamentul. Acesta il citi repede si zambi amuzat.
- Se pare ca Mariko-san si sotul ei, Hitsugaya-san asteapta un copil de la noua concubina pe nume Miyo, imi spuse ce continea pergamentul, chiar daca nu am intrebat.
Il vad cum se ridica si se dezbraca de haine, ramand gol in fata mea si se duce spre baiatul care mai avea doar panza pe el, facandu-ma sa ma intreb cat am lipsit. Vreau sa ma ridic sa plec, dar barbatul imi interzise, facandu-ma sa mijesc ochii intrebator.
- Vreau sa stai aici cu mine si este un ordin. Poti sa mananci, sa bei, dar sa te uiti tot timpul la mine, imi spuse pe un ton calm, rece si poruncitor, facandu-ma sa oftez si sa ma asez la loc.
Imi torn putin sake si gust putin, apoi incep sa mananc usor ce a mai ramas pe masa, scotandu-mi tanto-ul pentru a-mi curata un mar de coaja si sa il tai feli. Din greseala ma tai superficial la degetul aratator si il bag in gura, pentru a opri cei cativa stropi ce vor iesi incurand. Ce vrei de la Hyou ca ma privesti atat de insistent?...

[Beatrix LaVey]

[center]***[/center]

Nu-mi venea nici macar mie sa cred ce ii cerusem bietului Kami-chan. Si nici macar eu nu stiam de ce voiam ca el sa ramana cu mine in timp ce eu imparteam perna cu acel baiat. Ma simteam murdar din pricina acestui lucru, insa nu ma puteam opri, trebuia sa fac asa ceva, aveam neaparata nevoie.
Nu trecuse nici macar o zi de cand imi impartisem perna cu o femeie, iar acum voiam un baiat. Era prima mea incercare de acest gen, insa asta nu ma impiedica in a face ceea ce-mi doream. Si, in fond, daca i-as fi provocat durere, nu era nimic rau in acest lucru, datorita faptului ca eram shogonulul si,daca voiam, il puteam pune chiar sa-si faca seppuku fara ca macar sa-mi pese de cine era el si ce facuse pana atunci.
"E doar unul de la o casa de toleranta. Nici macar nu-mi pasa de el! " mi-am spus in minte si am oftat, in urmatorul moment asezandu-ma in asternuturi. Baiatul care era acum acoperit numai cu o panza aproape transparenta astepta acum calm, gata de orice. Nu voiam insa sa-i fac rau. Am suras binevoitor, dupa care m-am aplecat asupra sa, dandu-i un sarut pe frunte.
Nu cerea mai mult, ceea ce ma multumea. M-am pus deasupra lui, coapsele mele ferme stand in jurul taliei sale fragile. Era atat de tanar...
- Kenta, cati ani ai? am intrebat surazand, dupa care i-am dat un sarut pe acele buze voluptoase, in timp ce ii simteam privirea lui Kami-chan atintita asupra mea. Am suras iarasi cand tanarul reusi sa-mi raspunda:
- Am saptesprezece, stapane.
"Atat de tanar.... " mi-am spus in minte. M-am gandit sa-l intreb cum ajunsese acolo, insa nu avea niciun rost, era, pur si simplu, ceva ce nu ma privea pe mine. VOiam doar sa imi impart perna cu cineva, iar ei se presupunea ca mi l-au adus pe cel mai bun de la acea casa de toleranta. "Mi-ar fi placut ceva pur..." mi-am spus si, imediat, gandul mi-a zburat la Kami-chan. "Oare el e pur? " m-am intrebat, apoi privirea mi-a fost atrasa de tanarul care isi coborase mana intre picioarele mele.
Mi-a cuprins penisul, incepand sa-l mangaie usor, cu dorinta, din cate vedeam. Era o onoare pentru un baiat, mai ales din casa de toleranta, sa spuna ca si-a impartit perna cu insusi shogun-ul. Am gemut usor cand i-am simtit mana cuprinzandu-ma in totalitate, in timp ce cealalta imi lua testiculele in palma, incepand a le masa cu pricepere, provocandu-mi o deosebita placere.
Voiam sa ma las prins in mrejele acestuia, insa Kami-chan, care ma privea incontinuu, nu-mi dadea voie sa fac acel lucru, pur si smplu nu ma puteam gandi decat la el. Mi-am trecut limba peste buze, aplecandu-ma usor si incepand sa-l sarut cu dorinta crescanda, insa nu de a-l avea pe el, ci pe Kami-chan. Am devenit agitat de-ndata ce mi-am dat seama ca nu-l voiam pe Kenta si nu el era sub mine, ci insusi Kami.
"Buddha, ce mi se-ntampla?! " m-am intrebat si, imediat, i-am indepartat mainile din acel loc si i-am ordonat cu o voce ce nu admitea refuz:
- Intoarce-te!
Tanarul se intoarse ascultator, exact cum ii cerusem, stand in patru labe, ca pruncii. Am zambit vazandu-l in acea pozitie,dar parca nu era el, ci era Kami-chan. Pentru a reveni la realitate, m-am uitat prin camera, surprinzandu-i privirea adevaratului Kaminari, ce ma privea grav, parca asteptand noua mea miscare.
"De-ai fi tu in locul lui... ! " mi-am spus oftand, dupa care mi-am pozitionat penisul erect intre fesele tanarului de sub mine si mi-am pus mainile pe spatele lui, urcand cu ele pe umerii lui, unde mi-am infipt degetele fara mila, gata sa ma ajut de aceasta pozitie.
M-am impins cu blandete in el, fiindca imi imaginam ca e Kami. Nu-mi placea ca mi se intampla asta. De ceva timp, nu mi-l puteam scoate din minte pe samurai-ul meu favorit, cel mai talentat dintre toti. Misterul in care isi invaluia persoana ma facea sa fiu din ce in ce mai interesat, astfel ca ajunsesem sa ma tin dupa el.
"Esti Shogun! Il poti avea cand vrei, viu sau mort! " mi-am spus in minte, insa am realizat imediat ca n-as fi vrut in ruptul capului sa-l fac pe tanar sa simta vreo durere. Eram o fire destul de ciudata.
- Stapane... spuse Kenta, aducandu-ma practic cu picioarele pe pamant. Nu stiu cat timp statusem asa, cufundat in ganduri, dar se parea ca era destul de mult. Tanarul de sub mine tremura din toate incheiieturile, prin toti porii putandu-i-se transmite dorinta.
M-am uitat pentru ultima data la Kaminari, dupa care m-am impins usor in baiatul adus, ajutandu-ma de mainile ce mi se aflau pe umerii lui. Locul acela era folosit mult, din cate se vedea, fiindca tanarul doar gemuse lung in momentul in care ajunsesem acolo, adanc, contrar asteptarilor mele, care imi doream sa fi simtit cel putin vreun pic de durere, dar nu se intamplase acest lucru.
- Da... Da, stapane! Aah! gemuse tanarul lung, iar eu mi-am grabit ritmul miscarilor.
Speram sa fie un act frumos, insa totul parca se desfasura mecanic, fara niciun pic de pasiune. Nici nu ma mira, avand in vedere ca baiatul era doar un necunoscut. La saptesprezece ani, deja sa fie atat de larg! Nici macar mie nu-mi prea venea a crede, insa iata ca aceasta era realitatea, asa ca nu aveam motive sa ma indoiesc.
"Oare Kami-chan cum e... ? " m-am intrebat in mintea mea, dupa care am realizat ca iarasi ma gandisem la el. Imi venea sa tip, sa urlu. De ce se afla el in mintea mea!? M-am uitat spre el, intrezarindu-i chipul scump, frumos, la care tineam destul de tare.
In mintea mea aparuse posibilitatea obligarii samurai-ului sa devina al meu. Nu avea insa niciun rost, nu-mi paceau lucrurile mecanice, asa cum se desfasurau acum intre mine si acest baiat.
Am marit ritmul miscarilor in el, coapsele mele ferme lovindu-se de fesele sale, scotand un sunet caracteristic care parca ma zgaria pe creieri, la fel ca si gemetele tanarului. Eu doar gafaiam, insa nu eram deloc multumit de ce se intampla acum. Mi-am trecut limba peste buze, dupa care mi-am dus mana intre picioarele baiatului, incepand sa-i mangai organul ce se apropia de final. Asa cum ma asteptasem, tanarul se elibera in scurt timp pe mana mea.
"As putea-o lua ca pe o ofensa si sa-l ucid! " mi-am spus ranjind malefic, insa mi-am alungat imediat aceste ganduri sumbre, deoarece bietul baiat nu merita asa ceva, mai ales ca facae tot posibilul sa ma satisfaca pe mine, nimic altceva.
In scurt timp, m-am eliberat si eu in interiorul lui, cazand deasupra sa...

Pe-o parte, eram satisfacut. Pe de alta parte, mi-as fi dorit ca cel de sub mine sa fi fost Kami-chan, nu un necunoscut. Am suras trist, dupa care i-am cerut unuia dintre slujitori sa-l trimita inapoi de unde l-au luat pe tanarul baiat, platindu-l.
Ma aflam acum in camera lui Kaminari, fata in fata cu el, fixandu-l cu privirea. Era interesant sa-l vezi pe tanarul cum ma priveste, parca neintelgand.
- Dezbraca-te! am spus pe acelasi ton porunci tor specific mie si am oftat in momentul in care tanarul dadu negativ din cap, fiindca nu voia s-o faca. Kaminari-san, e un ordin! am spus pe aceeasi voce formala avuta pana atunci si am facut un pas spre el. Baiatul se dadu in spate, inca dand negativ din cap. Ma cam enervasem, nu-mi convenea de nicio culoare sa nu mi se dea curs ordinilor.
- Stapane, te rog... spuse in soapta, dar am dat negativ din cap.
Am luat tanto-ul de la brau si, imediat, i-am taiat hainele baiatului, acestea cazand imediat la podea. Ii lasase trupul gol in fata mea. Arata exceptional, nu-mi venea sa cred ca se ascunde!
- Dar... Nu inteleg, Kami-chan. Esti... Foarte frumos... am spus, insa el dadu negativ din cap si se intoarse docil cu spatele la mine, descoperind o cicatrice avuta pe diagonala spatelui sau. Am oftat usor, trecandu-mi degetele peste suprafata albicioasa avuta de tanar si am suras usor, am injurat toate blestemele de care banuiam ca suferise de i se intamplase acest lucru.
- N-a fost niciun blestem, stapane, spuse incet tanarul, iar eu am cascat ochii. De fapt... Cand eram mic, un strain m-a taiat pe spate, mi l-a despicat...
Ii puteam citi durerea din suflet, fiindca aceasta se reflecta in voce, si am oftat usor, apropiindu-ma de el usor.
- Kami-chan, imi pare rau...Am fost badaran, m-am comportat cum nu trebuie.
Eram miscat de acest lucru, dar se parea ca si el era miscat de faptul ca eu, shogun-ul, imi ceream scuze in fata unuia din subalternii mei. Dar nu era oricare...
- Stapane, nu trebuie sa va cereti scuze... E... E in regula, spuse aproape in soapta, intorcandu-se spre mine. Mana mea ramasese pe umarul sau, apoi urcase usor spre gat si spre obraz, cuprinzandu-l. Am zambit usor, apoi i-am cuprins privirea, ochii aceia albastri, frumosi.

[Nywa]

[center]***[/center]

Stateam gol in fata stapanului meu si nu stiam cum sa imi ascund roseata din obraji, dar mana sa calda ma facea sa cred ca sunt imbracat in lumina soarelui.
- Kami-chan, de obicei samurai isi poarta cu mandrie cicatricile, dar tu... tu esti diferit si de aceea imi placi atat de mult, imi spuse si isi apropie chipul de al meu.
Rosesc si mai mult in obraji pe care i-am simtit in flacari, cand buzele lui Hyou-sama se presara peste ale mele. Buzele sale erau atat de fine, de matasoase, de calde... de dulci. Simt cum acestea se intredeschise sub ale mele si limba sa cea naravasa se strecura ca un sarpe in gura mea. Raman uimit, apoi inchid ochii, lasandu-ma in voia sarutului, in timp ce mainile sale ma apucara de talie si imi lipira trupul de al sau. Imi pun mainile pe pieptul sau puternic, in cercand sa creez un scut intre mine si el, dar de fapt ma agat cu degetele de kimonoul sau, ca un punct de sprijin sa nu pic din picioare, care erau ca niste nuele de rachita.Limbile noastre se atingeau si se luptau una cu cealalta, incat buzele ni s-au contopit, dar le desparteam, cand brunetul schimba pozitia capului, atunci tragand aer in piept. Era asa de bine in bratele sale...
- Stapane ma scuzati ca va deranjez, dar baiatul s-a trezit si va roaga sa ii vorbiti pentru ultima data, ne intrerupse o slujnica dupa usa de hartie.
In acea clipa am simtit un pumnal in inima, dar m-am calmat rapid, spunandu-mi ca sunt doar o jucarie in mainile stapanului meu si putea sa faca ce vroia cu mine. Barbatul ma privi o clipa, apoi imi dadu un sarut scurt si imi ura noapte buna. Cand iesi din camera mea, avusese grija sa nu ma vada femeia gol. Imi trebui cateva clipe sa ma trezesc din starea de amorteala, apoi imi iau kimonoul de dormit si ma bag in paturi, adormind imediat...

Dimineata veni foarte repede, iar eu dupa ce m-am trezit si am facut baia de dimineata si m-am imbracat in obisnuitul kimonou negru, m-am indreptat spre iesirea din curtea exterioara a palatului, avand de gand sa ma duc pana in sat.
- Kami-san, asteapta-ma! Ma striga cineva si cand ma intorc, maresc ochii, vazandu-l pe shogun alergand spre mine.
Purta un kimonou ca al meu, dar in loc de floarea de lotus, a lui avea frunze cusute pe ele. La brau avea cele doua katane de samurai si parul prins intr-o coada cu o panglica din satin alb. Ma uit intrebator la el, iar Hyou imi raspunse ca vrea sa vina cu mine in sat, sa petrecem timpul doar noi doi. Maresc ochii de uimire, apoi oftez ponind mai departe spre sat, fiindca orice discutie in contradictoriu cu stapanul meu, era de la inceput sortita esecului. Mergeam tacuti unul langa celalalt, pana in acea asezare, unde ne-am dus la un mic magazin de dango, comandand bilutele de orez pe bat si ceai de plante.
- De mult nu am mai mancat dango si am vorbit doar noi doi, spuse brunetul zambindu-i usor fetei, care ne servi.
Am aprobat din cap, nestiind cum sa ma adresez, iar shogunul imi facu cu ochiul, dandu-mi de inteles sa ma adresez pe numele sau real.
- Asta inseamna sa venim mai des pe aici, Hyou-san, spun eu, gustand din ceaiul delicios.
Barbatul imi zambi, apoi ma intreba daca vreau sa mergem impreuna pe malul lacului termal din apropiere, iar eu am aprobat zambind, fiindca asa mai ma relaxam putin. Dupa ce am mancat, ne-am indreptat spre izvorul termal, vorbind despre poiezie, cantece, barfele de la palat - cam toate avand subiectul eu - si altele asa. Cand ajungem la bazinul termal, Hyou se dezbraca rapid, ramand gol, apoi sari in apa in picioare, ridicandu-se rapid la suprafata ei, incepand sa inoate. Ma dezbrac cu oare-care retinere, apoi sar in plonjon in cap, ducandu-mi mainile deasupra lui, pentru a nu ma lovi si am intrat sub apa, iesind repede la suprafata ei.
- Kami-kun unde ai invatat sa sari asa? Ma intreba stapanul meu, venind in spatele meu si ma imbratisa, dandu-mi un mic pupic pe gat.
- Am fost pe mare un an cu barbari si de la ei am invatat sa sar asa in apa mari sau a oceanului, ca astfel apa cu puterea ei ma ucidea, ii raspund si ma intorc spre el, cand ii simt mana pe burta mea.
Brunetul imi zambi, apoi imi apuca barbia cu doua degete si buzele sale le acapara pe ale mele intr-un sarut pasional si plin de dorinta pentru mai mult. Limba lui se strecura ca un sarpe in gura mea, atingandu-mi limba si invitand-o la joaca. Ii raspund cu oare-care teama, ducandu-mi mainile dupa gatul sau, incepand sa ma joc cu parul matasos si umed. Era asa de bine in bratele sale, dar m-am indepartat rapid de el, cand mana sa cobori spre fundul meu.
- Iarta-ma Kami-kun, dar vreau la noapte sa imi aduci ceva... pur pentru a imparti perna cu mine, imi spuse shogunul, iar eu am aprobat din cap, inghitand in sec.
Absolut nimeni din castel numai este pur in afara de...

- Kaminari-sama plecati undeva? Ma intreba Lee, in timp ce eu imi prindeam la gat un mic lantisor din aur cu un rubin in forma de lacrima pe el.
- La o plimbare prin palat. Daca ma cauta cineva, spui ca ma antrenez, iar shogun-ul nu vrea sa fie deranjat pana maine dupa amiaza, mai spus si ies din camera.
Ma indrept cu pasi repezi spre camera stapanului, prurtand pe mine un kimonou de un rosu-aprins cu un dragon auriu cusut pe el. Intru in camera si Hyou se opri la exact la jumatatea drumul intre masa si buzele sale cu mana in care se afla o cearca cu sake.
- Sunt aici pentru a imparti perna cu dumneavoasatra, spun eu pe un ton calm si imi trag putin de tivul kimonoului de la gat, aratand latisorul. Nu am impartit perna niciodata cu vreo femeie sau cu vreun barbat pana acum, asta daca doriti sa o impartiti cu mine, spun pe un ton umil, ingenunchind in fata lui.

[Dream_great]

Pot sa spun ca e primul fic pa care il citesc ce are descrierea amanuntita si personajele destul de originale.Felicitari si as vrea sa stiu cand apare urmatorul capitol caci te-ai oprit intr-un punct culminat iar suspamsul ma ucide:D.