[Yaoi] Prizonierul

[Clau~]

So, so~ Am revenit cu next-ul. ^^ Am cam exagerat spiritul dramatic in acest capitol, insa I hope you'll like it. And lectura placuta~ ^^
FuNnY bUnNy; oh, my darling. Dar eu vreau sa iti multumesc. Pentru ca chiar apreciez suportul tuturor cititorilor mei si nu numai. Si scuze pentru "nici o" si "nici un", but capitolele sunt deja scrise si cand corectez in prealabil rar ma uit la genul de greseli. Asta a fost ca sa iti spun ca nu sunt indiferenta la ceea ce critici. ^^
yuehan; si eu care credeam ca eu sunt o persoana imaginativa. * si usor schizofrenica, daca ma gandesc. :-?* Ei, dar mi-ai luat-o inainte. :)) De ce te-ai gandi ca Erika e insarcinata cu copilul lui Dave? :)) Esti crazy, man. Anyway, likee it~ Mersi pentru comm si ca citesti~ Si, btw, nu iti vei mai dori scene sangeroase sau de groaza dupa ce o sa vezi cum arata o scena de groaza la mine. -.. I'm so sadic...

Cu drag, VandaQ

Chapter XVI

Dupa ce statuse toata dupa-amiaza band cafea si depanand povesti impreuna cu Erika, Davis se intoarse mult mai calm si fericit acasa, nerabdator sa ii comunice vestea satenului. Urca in graba scarile, zambind larg, si deschise usa apartamentului, spunand pe un ton dulce:
- Am ajuns, iubire!
- Hei, spuse Tim fericit si ii sari in brate, strangandu-l. De la discutia cu Elinor se simtea mai ispasit si stia ce avea de facut.
- Hei, hei, mai usor ca ma sufoci. Dar ce e cu tine de esti asa fericit? spuse chicotind Davis.
- Dar cu tine ce e? intreba Tim si il saruta scurt pe buze. Spune tu si spun si eu.
- Pai, incepu Davis si se indrepta impreuna cu Tim spre canapea. O fosta prietena buna de a mea a venit azi in oras. Si m-a invitat la nunta ei. Iar eu m-am gandit sa vii cu mine. Ar fi un prilej de destindere pentru amandoi, plus ca Erika, prietena mea, ar vrea sa te cunoasca, spuse Davis entuziasmat. Cum auzi cuvintele lui Dave, Tim se ridica de pe canapea, cu o expresie usor surprinsa si indurerata, pronuntand fara vlaga:
- Nu pot merge... Nu pot.
- De ce? spuse Davis curios.
- Ma duc in Idaho.
- Pentru? intreba brunetul incurcat. Pentru ce avea nevoie Tim sa se duca in Idaho?
- Ma duc sa-l gasesc pe Ronald Bucker, spuse Tim hotarat si se indrepta spre bucatarie pentru a-si turna un pahar cu whiskey. Vrei? spuse acesta si ii facu semn lui Davis spre sticla. Insa, in loc sa raspunda, Davis se ridica de pe canapea si se indrepta spre el, spunandu-i:
- Ce vrei sa spui? Cum adica te duci in Idaho? Esti nebun, Tim?
- Nu, deloc. Cu un cub sau doua de gheata? spuse la fel de impasibil Tim, turnand whiskey in doua pahare. Lua unul si il dadu peste cap, iar Davis facu acelasi lucru, apoi spuse:
- Mie asa imi pare. De unde stii tu ca il vei gasi pe Ronald Bucker acolo?
- Stiu! se rasti enervat Tim. Daca tot sunt asa nebun atunci lasa-ma naibii in pace si vezi-ti de nunta ta! striga din nou Tim, trantind paharul pe blatul de bucatarie, apoi merse rapid in camera sa, trantind usa. Davis ramase impietrit, cu paharul in mana si privirea pierduta; de ce se rastise satenul asa la el? Cand isi mai veni in fire, incerca sa il faca pe Tim sa deschisa usa, strigandu-i ca ii pare rau, insa Tim, enervat, deschise muzica la maxim si apuca o foaie pe care scrise cu litere mari "PLEACA!". Davis era pe punctul de a renuntala a mai incerca sa-l convinga pe Tim, apoi vazu ca de sub usa iese o foaie alba. O ridica de pe jos si citi enervat literele scrise pe ea, apoi se rasti la barbatul din camera:
- Bine, plec! Dar asta e ultima data cand mai vorbesti cu mine, auzi? Sa te ia... Insa nu putu termina injuratura si isi abtinu toate celelalte injuraturi, muscandu-si cu putere o buza si dand cu piciorul in usa. Tim tresari aproape speriat de comportamentul brunetului si vru sa se duca dupa el, insa ramase tintuit locului, cu privirea inlacrimata pironita pe tavan, pe fundal melodia inca rasunand cu aceeasi putere. Auzi ca prin vis usa de la intrare si abia atunci indrazni sa se ghemuiasca nevolniv pe pat si sa ia perna in brate, incepand sa planga disperat. Ce facuse? Davis voia sa il ajute, ii voia doar binele si el nu avea nici un drept sa se poarte asa cu el... Acum era, insa, prea tarziu. Ce fusese facut de acum era facut si timpul era ireversibil pentru amandoi. Se ridica de pe pat, stergandu-si grabit lacrimile, si deschise usile dulapului alegand cateva haine la intamplare, in timp ce inca suspina si incerca sa-si abtina plansul. Isi arunca gramada de haine in valiza, se imbraca cu paltonul si lua cele doua bilete de avion privindu-le. Urma ca el si Davis acum sa faca bagaje, sa rada si sa se sarute din orice, apoi aveau sa se odihneasca noaptea, a doua zi dimineata urmand sa plece, fericiti, spre Idaho; acum, insa, toate erau pierdute. Lua un bilet de avion, unul lasandu-l pe blatul de bucatarie langa paharul de whiskey pe care brunetul il bause. Cuburile inca nu se topisera; il lua, zambind nostalgic, apoi il lasa pe blatul de bucatarie, o lacrima mare scurgandu-i-se pe obraz. Ajunse la buze, unde se topi, apoi urmara altele, insa Tim nu le mai dadu importanta si iesi pe usa, incuind-o. Cobora scarile si lua un taxi, spunandu-i soferului sa il duca cat mai repede la aeroport. Cu putin noroc prindea un avion si isi putea schimba biletul. Poate ca nu va mai fi nevoie sa ma intorc in Salt Lake... isi spuse cu un zmabet trist pe fata, imaginile frumosului oras desfasurandu-i-se in fata ochilor precum niste imagini cadentate ale trecutului. Se vazu pe el in drum spre editura, admirand orasul, il vazu pe Albert si pe editorul-sef, isi aminti de discutiile lui aprinse cu MacKenzie si chipul dragut al doamnei Elinor, apoi il vazu si pe Davis, asa cum il vazuse prima data: incapatanat, indaratnic si cu tupeu. Ofta aproape imperceptibil, gandindu-se din nou la cum se certase cu brunetul, apoi auzi vocea soferului ce il destepta din reveria lui:
- Stati linsitit, domnule. Orasul va ramane neschimbat in lipsa dumneavoastra. Tim zambi catre barbat apoi spuse, trecandu-si privirea peste cerul vinetiu pe care rasareau stelele, apoi ii raspunse soferului:
- Ai dreptate... Orasul va ramane neschimbat... Dar eu nu, la fel si Davis, continua el in gand si zambetul de pe fata i se sterse, privirea cazandu-i pe biletul de avion din mainile lui.

*

Fumul se ridica in valuri ademenitoare, in timp ce lumina calda, plapanda, cuprindea intreg localul, invaluindu-l intr-o mantie de mister. Undeva la bar, Davis se uita la paharul din fata lui, din care aproape ca nu bause nici o gura, si incerca sa reconstruiasca in minte chipul lui Tim. Insa de fiecare data cand i se parea ca a reusit, imaginea frumoasa a satenului ce zambea iubitor catre el, era stearsa de acel Tim ce i se dezvaluise in acea seara; rece si razbunator, gata sa treaca peste orice pentru binele sau, chiar si peste... El.
- Te-a parasit? intreba barmanul cu un zambet aproape cuceritor pe chip. Era un tanar de vreo nouasprezece ani, destul de simpatic si cu niste ochi caprui, vii.
- Huh? intreba distras Dave si mai bau o gura din lichidul aramiu.
- Intrebam daca te-a parasit cumva prietena de esti asa abatut.
- Ai putea spune si asa...
- Atunci te-a inselat.
- Si asta e la fel de plauzibil, spuse Davis, aproape razand de situatia in care se afla. Da, am fost parasit de iubitul meu pentru o fantoma ce il bantuie inca de cand era copil, isi spuse in minte si nu isi putut abtine un chicot scurt.
- Ei, omule, asta e spiritul. Zambeste! Mai sunt detsule. Si destui... spuse cu un zambet viclean baiatul, facandu-i cu ochiul lui Davis. Reporterul zambi la randul lui si intreba pe un ton intim:
- Stii unde e baia?
- Normal ca stiu. Davis surase multumit si se ridica de pe scaun, indreptandu-se cu pasi lenesi si hotarati spre baie. Din urma lui, strigand catre un coleg de-al lui sa-i tina locul, barmanul se indrepta cu pasi rapizi, intrand dupa Davis in baie. Brunetul il prinse pe baiat de gulerul camasii si il arunca intr-o cabina de baie, incepand sa-l sarute salbatic si sa ii desfaca nasturii camasii. Baiatul isi arunca bratele dupa gatul lui si incepu sa il mangaie pe spate, apoi sa-l sarute pe gat in jos, nerabdator.
- Stai... spuse deodata Davis si il indeparta usor pe baiat de langa el.
- Nu te gandi la nimic, imagineaza-ti ca sunt iubita ta, ii sopti baiatul excitat la ureche si incepu sa ii desfaca nasturii camasii. Davis ii prinse, insa, mainile si ii spuse pe un ton autoritar:
- Am spus sa stai! Scuze, trebuie sa plec... Iesi din cabina, apoi din baie si isi lua paltonul, dand peste cap brandy-ul ce mai ramase in pahar. Iesi din bar si isi indrepta privirea spre cer, soptind numai pentru el:
- Ce am facut?...

[FuNnY bUnNy]

Hey!:*. In primul rand , la multi ani!\:D/. In al doilea rand , yuehan , expresiile "alt sfarsit al lumii" si "stres" erau scrise cu ghilimele...invizibile:D. Nu vorbeam serios , evident:). Sfarsitul lumii n-o sa vina din cauza unor preziceri ale mayasilor si nici ale alinierii planetelor , ci din cauza noastra , a oamenilor , daca nu oprim actiunile astea daunatoare cum ar fi poluarea , defrisarile , secarea apelor etc. Parerea mea. Poate fi asa sau poate fi cum ai zis tu , dar cine stie?^^
Si in al treilea rand , sa trecem la subiectul principal , si anume ficul. Se pare ca cele doua minute(cu aproximatie) de fericire si pace dintre cei doi s-au scurs asa cum trece apa unui rau printre pietre. Tim a reactionat , intr-adevar , neasteptat de violent. Dave macar a incercat sa-l calmeze si sa-si ceara scuze , chiar daca nici el nu a reactionat dupa prea...pozitiv , sa zicem. Dar a fost un capitol interesant si suprinzator , in acelasi timp.
Ai avut trei greselute;):
-"el nu avea nici un drept"(niciun)
-"Cobora scarile si lua un taxi"(cobori)
-"nu bause nici o gura"(nicio)
Stai foarte ok cu virgulele , le-ai pus unde trebuie in capitolul asta. Bravo!;)
Totusi nu putea satenul sa plece in alta perioada decat cea in care au fost invitati la nunta? Sa schimbe biletul ala cu altul? Sau ii era teama sa nu dea coltu' Ronald , sa afle fantoma ce vrea Timy sa faca si sa-i faca felu' batranelului?
Ma bucur ca apreciezi comentariile mele , dar nu trebuie sa-ti ceri scuze. Eu nu-ti zic greselile ca sa le corectezi in capitolul respectiv , ci sa nu le mai repeti in capitolele viitoare sau in alte ficuri.
So , I'm waiting for next! Hurry up and bye!>:D<:x

[Clau~]

Well, dragii mei cititori, am trecut de sarbatori, de anul nou cu bine si ne apucam din nou de treaba, nu? ^^ Astfel ca va aduc un nou capitol~ Lectura placuta.
FuNnY bUnNy; La multi ani si tie, scumpa~ Sa stii ca si eu tot timpul cand citesc sau vad chestii dramatice ma intreb chestii de genul. De ce au facut asa cand puteau face altfel? Sincer: nu stiu. :-? Thx pentru comm~ :*

Cu drag, VandaQ

Chapter XVII

Dincolo de piscurile inalte, cerul isi imbraca haina de purpura in timp ce luminile celeste se ridicau vii si patrunzatoare pe firmamentul intunecat. Crengile urmareau lin si galant unduirea vantului ce suiera melodios, in timp ce deasupra, pe cerul infinit, se ridica cu maretie, sfioasa si tremuranda, o luna plina ce isi revarsa razele aurii cu o deosebita afectiune. Stelele suspendate pe panza intunecata a cerului se pierdeau printre norii rasfirati ce invaluiau cu o boare mistica intregul peisaj. Stand pe scaun, Tim aproape ca adormea, avand cafeaua inca neinceputa in mana. Ofta adanc si se hotara sa bea o gura din ea, dar se racise si nu mai avea acelasi gust; era amara la fel ca si lacrimile ce ii scapau cateodata printre genele aproape plecate. Se uita cu jind dincolo de geamurile de sticla ale aeropotrului si si-ar fi dorit sa nu plece, sa fie inca acasa, in pat, sub apararea calduroasa a bratelui brunetului lui iubit. Langa el se aseza, apoi ,o doamna cu un baiat de mana, copilul avand vreo cinci ani. Il privi un timp, apoi incepu sa incerce sa ii atraga atentia, facand fel si fel de giumbuslucuri. Mama lui vorbea intruna la telefon si il atentiona din cand in cand, insa dupa ce aceasta revenea la convorbirea ei, se apuca iar de tipat si vorbit tare, incat Tim nu mai rezista si isi intoarse privirea rece si dura asupra acestuia si ii spuse sa stea locului. Baiatul, cu o privire incoltita si tematoare, se aseza la locul lui, ingramadindu-se in mama sa si inganand un " imi pare rau, domnu' ". Tim zambi multumit ca in sfarsit ii iesise ceva bine, insa dupa ii paru rau pentru copil si, oftand, se ridica de scaun. Isi arunca paharul cu cafea rece la gunoi, apoi se duse la automat si isi lua un baton de ciocolata, revenind pe scaunul lui.
- Vrei? intreba zmabind satenul si copilul blondin accepta bucata de ciocolata, zambind drept multumire. Tim manca cealalta jumatate, apoi se lasa in scaun pentru a sta mai comfortabil, convins ca mai avea ceva timp pana cand avionul lui pleca. Era obosit din cauza a tot ce se intamplase si nu mai voia nimic; cearta lui cu Davis, apoi drumul pana la aeroport si schimbarea biletului il epuziasera. Trebui sa fie zambitor si calm cu toata lumea, chiar daca ar fi vrut, de fapt, sa strige si sa zbiere, sa se descatuseze de acea durere covarsitoare. Apoi, ca prin minune, auzi cum este anuntat zborul lui si sari mecanic din scaun, zambind usurat ca in curand se termina o parte din calvar si avea sa prinda o odihna buna pe avion. Insa, nici de data asta nu fu lasat sa se bucure de libertate, caci isi auzi numele strigat si, cand isi intoarse capul, il vazu pe Davis ce alerga disperat din urma lui.
- Dave? Ce cauti aici? Brunetul, aproape cu rasuflarea intretaiata, il prinse in brate si il saruta apasat, fara sa il lase sa riposteze, obrajii lui Tim inrosindu-se.
- Ince... teaza! Suntem in public, Davis! spuse printre saruturi si gurile de aer ce le lua Tim. Ce faci aici? intreba pe un ton trist si, in acelasi timp, ce se voia impasibil.
- Imi pare rau. Imi pare asa rau ca am tipat la tine si ca... Insa Davis nu isi mai putu continua fraza caci lacrimile lui Tim incepura a curge si satenul, cu un zambet afectat pe chip, ii spuse:
- Idiotule... Ce ti-a luat asa mult?
- Nu sunt prea punctual, spuse brunetul si il lua in brate, strangandu-l la pieptul sau cu putere. Imi pare rau.
- Oh, taci cu parerile de rau. Da-le naibii, spuse aproape razand de fericire Tim si il stranse si mai puternic in brate pe Davis.
- Te iubesc, orice ar fi. Si oricate fantome ai vrea sa vanezi, voi fi alaturi de tine, ii sopti dulce Davis si Tim ii surase iubitor, sarutandu-l scurt pe buze.
- Wow... se auzi din spatele lor si pustiul blondin se uita surpins la ei. Mama lui il lua de langa cei doi barbati, Tim incepand sa rada aproape meschin.
- De ce razi? Copilul ala e aproape traumatizat din cauza noastra.
- Oricum m-a enervat intruna, spuse chicotind satenul si se desprinse usor din imbratisarea lui Dave. Oh, avionul! spuse acesta desteptat.
- Nu-i nimic. Il luam pe urmatorul. Pana atunci bem o ciocolata calda si o sa mai "speriem copii", spuse zambind tandru Davis. Tim surase la fel de fericit si pornira amandoi, tinandu-se de mana pentru a-si schimba din nou biletele.

*

In interiorul apartamentului sau micut, se instalase o caldura zapusitoare, ce fu repede inlocuita cu o temperatura placuta atunci cand Marta aerisi camerele.
- Batrane, caldura asta tampa nu iti face bine. Lasa aerul curat sa intre.
- Si gerul sa imi intre in oase, a? spuse Ronald Bucker luandu-si cana de cafea de pe masa.
- Nu ai sa racesti. Si chiar si asa, am sa am eu grija de tine daca cumva ai sa te imbolnavesti. O sa-ti gatesc supa de pui si...
- Sa gatesti? Mai bine ma arunc de pe acum pe geam, spuse batranul si rase amuzat, Marta facand acelasi lucru in timp ce stergea praful.
- Ei, atunci am sa iau niste mancare nesanatoasa de la fast-food si o incalzesc. Mai bine?
- Si cum ramane cu supa?
- Inca ai dinti! Poti mesteca si mancare solida, asa ca lasa-ma cu supa, spuse femeia chicotind, si veselia lor fu intrerupta de soneria usii ce rasuna in camera.
- Ma duc eu, spuse Ronald si se ridica de pe canapea, infasurandu-si corpul mai bine cu halatul gros. Se uita pe vizor si zari dincolo de usa doi barbati ce studiau plictisiti cu privirea holul blocului. Deschise usa si intreba pe un ton destinat intrusilor:
- Da?
- Domnul Ronald Bucker? spuse Davis cu un zambet amiabil pe chip, zambet ce obisnuia sa il aiba de fiecare data cand lucra cu cate o persoana ce urma intervievata.
- Da, eu sunt. Va pot ajuta cu ceva?
- Sunt sigur de acest lucru. Eu sunt Davis White de la Utah Daily Chronicles si el este...
- Nu sunt interesat! spuse Ronald cu o privire ostila si aproape inchise usa, cand vocea lui Tim se facu auzita.
- Va rog! E vorba de Rose! Vocea ii era disperata si ochii ii cereau ajutor; cand auzi acel nume, batranul deschise usa si spuse pe un ton grabit "intrati".
- Marta, draga, cred ca e de ajuns cu curatenia pe azi, spuse pe un ton bland Ronald si Marta intelese imediat sensul cuvintelor lui asa ca isi lua toate pamatufurile si carpele si iesi din apartament.
- Va rog, luati loc, spuse ospitalier batranul. Va servesc cu ceva?
- Nu, multumim, spuse Davis, razpunzand si in locul lui Tim.
- Stiam ca veti veni, spuse cu un zambet multumit pe chip Ronald.
- Chiar? intrebara surprinsi cei doi barbati, uitandu-se unul la altul.
- Da. Cred ca ati aflat deja povestea Rosei de sunteti aici, nu?
- Da, in marte parte da.
- Si ati venit la mine pentru solutie?
- Va pot intreba de unde stiti aceste lucruri? intreba cu vocea-i masurata de reporter Davis.
- Timy, pune-ti iubitul la punct si zi-i sa ma lase sa continui, spuse detasat batranul si, pentru prima data in treizeci de ani, isi aprinse o tigara. Ah, de mult nu mai facusem asta, spuse acesta tragand un fum. Cei doi se uitara usor surpinsi la acel om ce parea ca stie absolut tot; ce era cu acel batran?
- Domnule Bucker...
- Spune-mi Ronald, la naiba. Ma faci sa ma simt batran. Si nu mai stati asa tepeni. Suntem prieteni de mult timp, copii, spuse cu un zambet prietenos pe chip Ronald. Tim se destinse usor-usor, la fel si Davis, si satenul spuse din nou, parca mai linistit:
- Ronald, care este, deci, tarasenia cu fantoma asta?
- Mai bine o iau cu inceputul, spuse batranul grav si isi atinti ochii pe un perete, de parca ar fi vazut un film derulandu-se; chiar era un film. Un film de mult pierdut si ratacit in amintirile unui om batran si experimentat. Toata teroarea a inceput acum mult timp. Nu stiu anul, nicioadata nu am fost prea bun la istorie, sper ca intelegeti. In fine, acea fata, Rose - ciudata potrivire intre numele scolii si numele ei, neh? -, acea fata a fost pur si simplu carbonizata. A fost gasita in laboratorul de chimie, insa la acea vreme politia nu a prea dat importanta incidentului. Totul a fost uitat usor, scoala reconstruita, vremea a trecut si oraselul nostru drag a ramas la fel de linistit. Singura care nu a uitat, insa, a fost Rose. Si se pare ca responsabil pentru accidentul ei a fost un baietel, unul Toby. S-a presupus ca fata a incercat sa-si ia viata, dar nu a fost asa. Se pare ca cei doi copii se jucau pe acolo nesupravegheati si au varsat niste solutii.
- De unde... incepu Tim insa Ronald ii zpuse cu un zambet afectat pe chip:
- Baiete, cand ai sa ajungi la varsta mea ai sa intelegi ca cunoasterea e tot ce iti ramane. Acum lasa-ma sa continui. Unde ramasesem? Ah, Toby. Se pare ca el a provocat accidentul si din vina lui Rose a ramas prinsa in flacari. Au mistuit-o, iar pana cand au sosit pompierii aproape toata scoala a fost arsa. A fost reconstruita mai tarziu in aceeasi forma, apoi din nou, insa sub planul unui alt arhitect care a schimbat locul laboratorului de chimie cu...
- Biblioteca, spuse scurt Davis, Tim uitandu-se curios la cei doi.
- Exact.
- Si spiritul a ramas prins acolo, atacand toti baietii de varsta lui Toby ce semanau cu el, nu?
- Se pare ca reporterasul e bine informat, Timy.
- Dar ceva nu se leaga. De ce la cincizeci de ani diferenta?
- Ah, ai descoperit si asta. Voiam sa v-o spun chiar eu. Ei bine, pentru ca in 1902 scoala a fost reconstruita, nu? Restaurata, mai bine zis, iar in 1903 era din nou functionala. Peste cincizeci de ani, in 1951 s-a facut acea reconstructie de care ziceam si care a durat pana in 1952. In toamna anului 1952, ei bine, eu...
- A atacat pentru prima data. Tu ai fost prima victima. Corespundeai profilului lui Toby, nu? Deci fantoma a fost trezita de noua recontructie. Am inteles. Apoi, peste cincizeci de ani s-a intamplat ca Tim sa fie in biblioteca. Acum inteleg, concluziona Davis ganditor, in timp ce Tim privea uimit catre cei doi.
- Bineinteles ca au mai fost aparitii ale ei, insa nu au avut impact, spuse Ronald si isi stinse tigara, rasfuland usurat.
- Am mai vazut-o eu, spuse Davis, amintindu-si de seara cand Rose i se aratase. Aproape ca o luase la fuga de frica si, in acelasi timp, ochii ei atat de goi si neutri trezira un fel de mila in el.
- Si eu am mai vazut-o. Imi face vizite aproape lunare, spuse razand Ronald, apoi zambetul i se sterse si se ridica de pe canapea cu o gravitate calculata. Scotoci intr-un sertar si dintr-un cufar incuiat scoase o bucata de hartie rupta si galbena.
- Luati-o, spuse batranul si ii inmana hartia lui Tim.
- Ce e asta?
- Solutia la toate problemele. Eu nu am putut s-o fac, am fost slab si imi pare rau pentru asta. Probabil ca e vina mea ca ti s-a intamplat ce ti s-a intamplat, dar... Nu am avut puterea. In plus, tu il ai pe reporteras, nu? se adresa el direct lui Tim, zambindu-i parinteste. Acum plecati. Marta ma va certa daca o retin mult din treaba, spuse batranul si isi lua cana de cafea de pe masa, uitandu-se la televizor. Tim mai incerca sa spuna ceva, insa batranul parca nu ii mai auzea; in definitiv, isi incheiase misiunea. Primul pas fusese initiat, iar din acest moment doar curajul si hotararea celor doi aveau sa decida soarta Rosai cat si a posibilelor ei victime.

[Elyy]

O la la, totul incepe sa se lege :X
Ma bucur ca lucrurile s-au rezolvat intre cei doi ca altfel faceam ca toate alea :))
Mama, la faza aia din baie, imi venea sa il strang pe barmanul ala de gat daca puteam, auzi la el, sa se atinga de Davis, hm. :))
Ma intreb ce o fi scris pe foaia aia data de Ronald, ramane sa vedem.
Eu una astept nextul cu nerabdare, chiar daca nu o sa-ti las mereu com eu citesc capitolele cum apar :X

[yuehan]

Doamne....nu prea sunt intr'o stare asa buna dar vreau sa iti las un comentariu...si mda scz ca nu ti'am lasat un comentariu la celalalt capitol....mda l-am fost scris dar mi'sa bocat pc-ul si a trebuit sa il resetez si nu am mai intrat, sorry....mda poi faza cu Erika care ar fi insarcinata cu copilul lui Davis....hmmmm nu stiu de unde mi'a venit :)) mda imaginatia mea e o ia razna mai mereu si nu stiu cum imi vin ideile astea......ma rog....
WoW deci la capitolul ala am ramas asa soc, nu credeam ca se vor certa si sincer ma bucur ca Davis a plecat din barul ala inainte sa fie prea tarziu,ce nesimtit a fost si acel barmant, theee sa se dea la Davis,imi venea chiar sa il lipesc de toti pereti,nenorocitu! Theee dmn ma bucur chiar ca a plecat dupa Tim si ca s-au impacat :3 a fost suuuper si aproape am cazut cu totcu scanul cand am citit faza cu:
"- Wow... se auzi din spatele lor si pustiul blondin se uita surpins la ei. Mama lui il lua de langa cei doi barbati, Tim incepand sa rada aproape meschin.
- De ce razi? Copilul ala e aproape traumatizat din cauza noastra.
- Oricum m-a enervat intruna, spuse chicotind satenul si se desprinse usor din imbratisarea lui Dave. Oh, avionul! spuse acesta desteptat.
- Nu-i nimic. Il luam pe urmatorul. Pana atunci bem o ciocolata calda si o sa mai "speriem copii", spuse zambind tandru Davis." =))))) saracutzul baietel a ramas traumatizat pe viatza :))))
Suuuper chiar si hmmmmm sunt curios sa vad ce e scris pe faoia aia de la Roland >3> suuuper oricum,nu mai pot de curiozitate incep deja sa imi imaginez schene oribile cu Rose atacandui :))...eh :D
Spor la scri, bye bye

[Clau~]

Chapter XVIII -[size=4]Last chapter

Cei doi barbati se aflau in fata scolii Rose park school, in timp ce luna isi prelungea razele aurii peste ei. Se uitara, pentru o clipa, unul la altul, impartasind parca, prin priviri, aceeasi idee si apoi Tim ofta ingreunat, pronuntand lipsit de putere:
- Esti sigur?
- Pentru asta am mers pana in Idaho, nu? spuse Davis prinzandu-l in brate pe Tim. Sunt aici, continua si il saruta scurt pe frunte, el insusi simtindu-se neputincios. Dupa ce il parasira pe batran se urcara in primul avion si desfacura hartia data de Ronald. In flacari s-a nascut, in flacari va muri... scria cu un scris caligrafic pe acea hartie ce dezvaluia secretul nimicirii spiritului lui Rose. In prima instanta cei doi nu fura prea convinsi de mesajul acesteia, insa, pana la urma, isi dadura seama ca inevitabilul trebuia produs: ca spiritul fetei sa fie exterminat scoala trebuia arsa.
- E singura solutie, spuse Davis calm si rece, iar Tim simti pentru prima data ca barbatul de langa el e mai puternic decat oricine altcineva. Asa ca hotarara amandoi sa urmeze ceea ce biletul cerea si, cum ajunsera acasa, cumparasera zece litri de benzina si se indreptara, in plina noapte, spre scoala.
Priveau inca inspaimantati scoala si zgomotele din jurul lor pareau a fi impuscaturi de tanc in acea liniste lugubra si infricosatoare; noaptea stapanea semeata intregul peisaj, in timp ce vantul cald misca norii gri pe cer cu viteza, lasand lumina lunii sa imbratiseze intregul tablou cu raceala ei misterioasa. Ochi nevazuti ii urmareau pe cei doi, in timp ce Tim si Davis nici nu banuiau fortele impotriva caror luptau.
- E timpul, spuse hotarat Davis si, cu greu, se desprinse din imbratisarea lui Tim. Luara amandoi cate un butoi de cinci litri si incepura sa inconjoare scoala, lasand dare din lichidul imflamabil in urma lor. Udara peretii, usa, geamurile, tot, asigurandu-se ca nici un colt din cladirea nu avea sa ramana intreg. O ultima dara fu trasata de Davis si, cand bidonul de plastic se goli, isi sterse transpiratia de pe frunte si ii spuse lui Tim pe un ton hotarat:
- Departeaza-te.
- Bine, spuse Tim ascultator si se departa de el traversand strada si ajungand pe celalalt trotuar. Davis, cu mainile tremurande, aprinse chibritul si il lasa sa cada, apoi o lua la fuga. Flacara chibritului urma atent dara de benzina ce ducea spre scoala, apoi focul se raspandi rapid, intetit de rafalele calde de vant. Ajuns langa Tim, Davis il lua in brate si amandoi privira cum scoala se transforma intr-un rug funerar in flacari, scanteind incadescent. In scurt timp, cladirea ceda si, in mai putin de un sfert de ora, aproape ca se prabusise cu totul; cei doi barbati privira indelung focul ce parea ca devine din ce in ce mai mare, apoi privindu-se pentru scurt timp, se departasera de aceasta. In timp ce mergeau usor, linistea noptii fu strabatuta de un strigat puternic, ca de fiara prinsa, iar geamurile cladirii explodara brusc. Tim se uita speriat la cladire si aproape ca plangea de teama, in timp ce Davis tot spunea "sa mergem" si incerca sa il calmeze pe saten.
- Am facut o greseala! tipa disperat Tim si aproape ca ii venea sa se arunce in flacarile ce cuprinsera intreaga scoala.
- Taci! Nu e gresit nimic! Totul e bine! spuse Davis si il trase dupa el la masina, urcandu-se apoi in ea. Se asigura ca Tim e in regula si porni cu viteza, incordat si temator de ce putea sa se intample.
- Chiar era singura?... se trezi el spunand si Tim il privi intrebator si inca marcat, spunandu-i:
- Ce ai spus?
- Nimic, nu am spus nimic... spuse Davis si incerca sa zambeasca, insa sentimentul ca facuse ceva rau si ca avea sa se intample ceva nu ii dadea pace. Dar ce urma sa se intample?

Gonea pe sosea cu spaima in suflet si, in cele din urma, ajunse in fata blocului, urcand apoi scarile si sprijinindu-l pe Tim ce abia se putea tine pe picioare. Intra in apartament si il lasa pe saten pe canapea, apoi se duse spre micul bar si isi turna un pahar de tarie, dandu-l peste cap lejer. Isi mai turna unul si il bau la fel de repede, apoi ofta profund si puse paharul pe blatul de bucatarie, sprijinindu-se de acesta.
- Era singura solutie... spuse el, fara sa se adreseze cuiva, ca un fel de imbarbatare.
- Davis... sopti Tim pe un ton sfarsit si, totodata, rugator. Aproape ca tremura din cauza a ceea ce se intampla si el inca credea ca nu fusese o idee buna. Dar, pana la urma, fusese ideea lui sa mearga in Idaho, nu?
- Singura solutie... repeta absent Davis si parea ca nici nu il aude pe Tim. Satenul se ridica de pe canapea si se indrepta spre el, apoi il prinse in brate, soptindu-i numele de mai multe ori.
- Singura... Nu-i asa, Tim? spuse Davis si abia atunci remarca ca acesta il imbratisa.
- Da... spuse Tim si zambi mincinos, el insusi stiind ca nu fusese o idee buna de la inceput. Cand Ronald ii spusese ca nu a putut sa o faca, aproape ca ii venise sa rada. Ce lucru ingrozitor putea sa fie acea solutie, salvarea lui? Acum stia...
Brusc, lumina incepu sa palpaie frenetic si Tim se prinse temator de bluza lui Davis, brunetul uitandu-se in jur scrutator.
- Ce dracu'... bolborosi Davis si lumina se stinse. Peste camera se aseza linistea si intunericul, strabatut de cateva lumini fugare de pe strada, cuprinse intregul loc. Bataile inimilor celor doi isi marira ritmul si, inconstient, se prinsera mai tare in brate.
- Cred ca s-a ars... spuse Davis neconvins de ceea ce spusese.
- Davis, stai aici, te rog, spuse Tim si il privi, prin intuneric, pe brunet. Davis dadu afirmativ din cap si isi calma putin nervozitatea, rugandu-se sa fie doar un scurtcircuit. Insa, in scurt timp, rugaciunile lui au fost spulberate... De pe holul ingust al apartamentului o lumina stranie, albastru-verzuie rasari si in aceasta era fantoma Rosei. Ochii duri, scrutatori, parul brunet ce aluneca indolent pe umeri, buzele rasfrante intr-o linie stranie, corpul ei slab si nuanta cadaverica a trupului; aceasta traversa spatiul dintre hol si cei doi barbati, plutind, fara sa paseasca si fara sa faca vreun gest. Cei doi se uitau ca prinsi in transa la ea si Tim voia sa tipe, insa corzile vocale ii erau blocate din cauza fricii. Se uitau uimiti de groaza la fantoma din fata lor ce tot inainta si Davis, intr-un act de curaj, tipa spre ea:
- Mori, diavole! Trebuia sa mori, afurisito! Stafia se opri si capul fetei se pleca brusc, parul negru revarsandu-i-se peste chipul de copil. Cei doi o privira la fel de incremeniti si Tim incepu sa planga de groaza, iar, daca nu l-ar fi tinut Davis in brate, acesta s-ar fi prabusit pe jos fara forta. Apoi, cu o miscare lenta, fata isi ridica capul, insa, in loc de chipul de copil, aparu fata unui monstru, cu ochi rosii, plini de venin si ura, si cu un zambet machiavelic ce ii patrona intreg aspectul si ce dezvaluia dintii ascutiti ai acesteia, plini de sange. Isi dadu capul pe o parte, privindu-i la fel de meschin si incepu sa rada demonic si malefic, vocea ei dubla facandu-i pe cei doi sa tremure neputincios.
- Muritori prosti! se rasti ea, zambind nervos si dement. Ati crezut ca ma puteti opri?! Rasetul ei bolnav se facu din nou auzit in camera, apoi fata ei se preschimba in una la fel de meschina, dar amuzata. Toby... Oh, Toby... spuse fata si incepu sa planga, in timp ce radea la fel de diavolesc, vocea ei infricosatoare inghetand pulsurile celor doi barbati care abia mai respirau din cauza fricii. M-ai lasat acolo! Lasule... Acum ai sa vezi ce inseamna moartea, dragul meu! spuse ea zambind diabolic si se indrepta cu viteza spre cei doi, razand sadic...

*

Soarele parasea linia orizontului, ridicandu-se pe firmamentul azuriu si imprastiind uniform raze stralucitoare. Roua diminetii sclipea frenetic in lumina provenita de la el, in timp ce vrabiile isi reluara cantecul. Barbatul deschise lenes ochii si o zari alaturi pe sotia lui, zambind multumit si dandu-i o suvita de par ca atarna pe chipul ei frumos. Se ridica din pat, inca ametit din timpul somnului, si se intinse usor, apoi casca zgomotos si se duse spre bucatarie. Se uita pe geamul dinspre balcon si zari niste rufe ce se balansau de la etajul superior, incruntandu-se curios. Deschise usa ce dadea spre balcon si, cand se uita mai de aproape, vazu ca nu erau doar rufe, ci pareau a fi niste manechine, niste picioare. Se uita la fel de intrigat la cele patru picioare si trase de ele in jos. Se auzi o ruptura apoi... La picioarele barbatului doua cadavre se prabusira. Unul era in barbat brunet si altul unul saten, amandoi plini de sange. Barbatul se dadu inapoi, cazand in fund din cauza uimirii, si se uita la chipurile mutilate ale celor doi; ochii lor reci priveau in gol, in timp ce pe amandoua chipurile era incrustat un R inflorit, scris caligrafic.
- Ce e, dragule? se auzi o voce feminina din spatele sau si, imediat ce femeia vazu cadavrele, scoase un tipat ingrozit, un grup de ciori luandu-si zborul de pe un fir de electricitate, in timp ce penele lor ce cazusera se imprastiara in vant...

Rose fusese razbunata... In flacari s-a nascut un demon, in sange si-a inecat razbunarea un inger...


Cuvant de incheiere


Pfiuu~ I'm pretty happy that I finished this fic. Toate ca toate, insa sunt multumita ca mi-a iesit asa. Ideea cu "cuvintele de incheiere" e, of course, imprumutata din manga~
Ok, fic-ul acesta a inceput cred ca mai mult din dorinta de a incepe un fic. De obicei ma plictisesc mult prea repede de proiectele mele si nu imi place sa stai mult la un fic. Probabil acesta e si motivul numarului mic de capitole pe care il au. So~ Ideea mea principala era despre un tip care e bantuit. Nu aveam nimic in cap, nici macar numele. :)) Apoi am scris prima parte a capitolului si imi trebuia un titlu. "Prizonierul" a reiesit din dorinta mea de a spune ca Tim se afla intr-un fel de inchisoare din cauza Rosei. Sper ca am reusit sa fac asta. Daca nu, asta e~ :)
Ideea, iarasi, era foarte neclara. Mi-am zis ca va fi un fic horror si atat, insa nu m-am putut abtine sa nu bag yaoi. Si asa a apraut reporterasul bagacios - Davis. Numele lui mi se pare o chestie de inspiratie totala, fiindca - nu stiu daca se mi se intampla doar mie - simt ca il descrie perfect. Am incercat sa il fac pe Tim un uke dificil, insa nu mi-a iesit chiar cum voiam. Davis, in schimb, pot spune mandra, ca e o realizare. :X
La inceput, am scris, cred, vreo zece capitole. Nu ma puteam opri din scris. :)) Iar ideile imi veneau fara sa ma gandesc la ele. Sfarsitul, in schimb, mi-a luat ceva mai mult. Ideea cu moartea celor doi mi-a venit intr-o seara, nu mai stiu in ce context. :)) Clar e ca la inceput nu voiam sa-mi omor personajele, insa, pana la urma, am facut-o; cu toate ca le ador, misterul si groaza trebuiau duse pana la capat. O problema mare pe care am avut-o au fost anii. :)) Nu stiu daca ati observat - ;;) -, dar anii sunt pusi corect. Si mi-a luat ceva sa calculez. Plus ca, trebuia sa fiu atenta ca toate datele sa se potriveasca... -.- Horrible.
O parte ce am iubit-o la fic-ul asta a fost orasul. Salt Lake City; am stat ore bune sa ma documentez despre el si am citit pana si despre clima si despre redactiile din Utah si toate celelate chestii. Pana si Rose park school e reala. ^^ Dap, iubesc orasul ala~ Mai toate orasele mentionate in fic mi-au luat ore de documentatie. *Asta m-a facut sa ma simt ca un scriitor* Am ajuns chiar sa verific cate ore de zbor sunt intre Florida si Utah. -.-
O alta chestie e ca tin sa imi justific lipsa de yaoi. -.- I mean, actiunea in sine. In primul rand: sunt groaznica la a descrie scene de amor. Nu le am cu exprimarea sentimentelor si grabesc actiunea, deci nu e nimic incitant in a citi ceva de acest gen scris de mine. In al doilea rand, - cred ca am mai spus asta - nu am tinut neaparat sa dezvolt relatia celor doi. Sper ca ati inteles ca fic-ul nu era axat pe asta. ^^
Capitolul meu preferat, asa cum am mai spus, e al treisprezece-lea. Asta fiindca imi place cum am descris acel moment cu Rose. :X Personal, nu am displacut niciun capitol. Toate cred ca au ceva aparte si, sincer, imi place stilul ce l-am abordat. *narcisista :))*
In sfarsit~ Imi place ce a iesit din ideea mea neidee si sper ca si voua la fel de mult. ^^ Kiss-you all~ and thank you a lor for your support. *hug*


P.S.: Multumesc tuturor celor care au comentat si criticat - Quinn, Sushi, FuNnY bUnNy, Elyy, yuehan. M-ati ajutat enorm, dragilor, si va datorez multe. 'Love you~ ^^ [/size]

[Elyy]

Ce..ce...ceeee? Deja finalul? Ai maiii :x
Bun deci scumpa mea ficul a fost fantastic, iar sfarsitul nici numai spun....ceva de-a dreptul original :x
Am citit cuvintele de incheiere si m-a bucurat sa vad ca te-ai documentat mai intai, faza cu anii da, si pe mine m-a ametit daca ma crezi, dar oricum au fost corecte puse toate datele.
Singer, intr-un fel nici nu ma asteptam la un heppy end pentru cei doi pentru ca ai mentionat de la inceput ca este si horror, dar totusi e un lucru bun ca Rose n-o sa mai bantuie pe nimeni, intr-un fel.
Te felicit pentru acest fic fantastic, mi-a plauct mult ca ne-ai tinut in suspans pana la sfarsit, si iti urez mult succes in continuare :X

aaa si sfarsitul: Rose fusese razbunata... In flacari s-a nascut un demon, in sange si-a inecat razbunarea un inger... , vaii, ce frumos :x Asta mi-a atras atentia prima oara cand am dat sa citesc capitolul :))

[Michee]

Esti geniala!Tare fic si te felicit pentru realizarea lui.Sincer ,nici eu nu prea le am cu exprimarea sentimentelor,si asta m-a atras cel mai mult la fic-ul asta.Idea cu fantoma este brilianta ,iar titlul mi-a placut la nebunie ,mai ales ca exprima,cum ai spus si tu,faptul ca Tim era inchis parca intr-o inchisoare din cauza fantomei ,care ii controla viata .Jos palaria pentru idea cu anii .Sunt cam trista ca s-a terminat. Intr-un fel si eu ma asteptam la un final mai putin fericit pentru baieti.Personalitatea puternica a lui Davis ce se imbina perfect cu personalitatea firava a lui Tim m-a facut sa urmaresc,curioasa,povestea interesanta a celor doi.Si inca ceva,fic-ul m-a cucerit prin ultima fraza ,pe care ,pur si simplu,o iubesc:"In flacari s-a nascut un demon,in sange si-a inecat razbunarea un inger...".

[FuNnY bUnNy]

Buna , scumpa!:*. O sa incep cu niste scuze pentru ca n-am mai trecut pe la tine de ceva timp , dar timpul nu-mi mai permite sa intru atat de des pe site. Deci , sorry^^". Imi pare rau ca ai terminat ficul , si mai ales cum l-ai terminat. Nu ma asteptam ca cei doi sa moara si , sincer , n-as fi vrut sa se intample asta , dar asta a fost ideea ta si ai conceput-o cum ai vrut , plus ca este adevarat ce ai zis , misterul si groaza trebuiau duse pana la capat. Totusi , e trist ca le-ai aranjat o asemenea soarta. Lui Toby cel adevarat trebuia sa-i faci asta. Dar sa privim partea buna , au sfarsit impreuna:D.
Greseli nu ai avut decat in capitolul XVII , doar doua , ultimul fiind "curat" , deci felicitari:
-"Ofta adanc si se hotara"(hotarî)
-"pentru a sta mai comfortabil"(confortabil)-nu stiam daca este greseala de tastare sau ai gresit tu , de aceea am preferat s-o pun.
Am observat ca ai ceva probleme cu verbele care se termina in "î". Cu "â" se scrie in interiorul cuvantului , mai putin atunci cand este un cuvant compus(subînteles , de exemplu) , iar "î" se foloseste la inceputul cuvantului(înainte) si intotdeauna la sfarsitul lui(a hotarî).
Si inca ceva. Ai scris tu pe undeva in ultimele doua capitole "aveau sa decida soarta Rosai" sau ai mai folosit "Rosei" mi se pare. De obicei , prenumele feminine din limba engleza sau americana nu se transforma ca in limba romana cand traduci in astfel de situatii , doar cele care se termina in "a" (Trina->Trinei). De fapt , si in romana se intampla la fel , doar prenumele in "a" se transforma asa , in cazul celor care se termina in altceva , gen Carmen , se adauga „lui” in fata prenumelui (lui Carmen). Rose nu se termina in "a". Dar daca traduci si numele si nu-l iei ca atare , se poate sa se transforme daca se termina cu „a” in romana(Mary->Maria->Mariei). Dar sunt sigura ca stii si tu asta:).
Mi-a placut ca ai facut capitolele mai lungi si ca ai folosit figuri de stil. Ai inceput foarte frumos al XVII capitol folosind acele epitete si metafore si ce ai mai folosit , plus ca ai niste idei dragute cum sa le incadrezi si cum sa le formezi;). Si ultima fraza o ador , mi-a placut la nebunie:x.
Si titlul a fost sugestiv si pe mine una m-a atras. Bravo pentru idee!:);)
Am intrebari , ca de obicei:D. De unde stia Ronald ca pe saten il cheama Tim , din moment ce nu a apucat sa se prezinte? Dar ca Davis era iubitul lui? Oricum , e bine ca Dave si-a dat seama ce greseala imensa era sa faca la bar si ca si-a cerut scuze , dar si Timy ar fi trebuit sa ii ceara scuze brunetului. Orgoliosul...[-(
Mi-a placut faza cu pustiul de cinci ani din penultimul capitol:)).
Si nu esti narcisista , asa cum te-ai considerat. Daca nu-ti place ceva facut de tine , devii frustrat. So , mai bine "narcisist" decat frustrat:P;).
Si mai bine ca ai adaugat si putin yaoi pentru ca daca nu era la sectiunea asta , nici ca ma uitam:-”.
Mi-a placut enorm acest fic si sper ca termini si "Avatar" cu acelasi stil unic pe care-l ai si ca ai sa incepi alte creatii pentru ca ai imaginatie si talent. La ultimele doua capitole am fost in suspans , imi batea inima in ritm accelerat. O fi fost de vina si ora dois'pe noaptea , cand le-am citit?:-??
So , multa imaginatie in continuare si ne mai auzim!;)>:D<:X