[Yaoi] Pariu cu moartea

[Clau~]

Hey, all~ ^^
Dupa cum vedeti, am inceput un nou fic, in colaborare tot cu Manu, draga de ea. ^^ Lectura placuta~


Varsta minima: + 18
Gen: yaoi, supernatural, slice of life, romance, action
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Oricare

Capitolul 1

Cu adrenalina pulsandu-mi in sange, am accelerat motorul frumusetii mele pe doua roti si am zambit multumit, simtind cum vantul se strecoara pe langa corpul meu cu viteza. Vedeam cu coada ochiului cladirile inalte ale Tokyo-ului si forfota neobosita a orasului, aplecandu-ma si mai mult in fata pentru mai multa aerodinamica. Eram un nebun si o recunoscusem dintotdeauna. Imi fusese spus asta inca de cand ma nascusem si incepusem sa vad spirite si fantome peste tot. Cine naiba avea sa stie ca erau de fapt entitati prinse intre doua lumi? Apoi, cu cat am crescut, am fost tratat la fel de rece, ca si cum as fi fost o greseala. Cele din orfelinat mereu se purtau urat cu mine si isi bateau joc de mine; asta pana cand am fugit si m-am angajat. Unde? In locul in fata caruia stau acum: "Laguna host club" si ale carui led-uri puternice fac numele inca si mai pretentios. Imi dau jos casca, parul meu lungut cazandu-mi armonios pe umeri si zambesc, pergatindu-ma de inca o noapte de libertate. Chiar daca munceam, mie mi se parea una din cele mai tari meserii. Asta poate si pentru ca niciodata nu ma bucurasem de prezenta cuiva cu care sa imi impart viata; nici familie, nici cunostinte si nici macar prieteni. Nu avusesem pe nimeni. Cand am fost sa-mi vad bunicii aproape am fost aruncat in strada, afland ulterior ca mama si tatal meu sunt morti. Mama fusese una din fiicele unui ambasador japonez, in timp ce tatal meu era un simplu student la jurnalism ce venise prin Tokyo cu ajutorul unui program de schimb de experiente. Se pare ca nu ma deosebeam atat de mult de propria mea mam: amandurora ne plac barbatii buni si placerile interzise.
Am pasit la fel de increzator in interiorul clubului, salutandu-l pe Jim - unul din bodyguarzi:
- Hei, Jim! Seful e venit? am spus eu pe un ton aproape soptit, uitandu-ma dupa seful meu.
- Hei, hei. Da, a venit. Si vezi ca e nervos din cauza ca iar ai intarziat, spuse barbatul sorbindu-mi corpul din priviri.
- Ei, imi trebuie timp pentru a intretine asta, am spus eu facandu-i cu ochiul si aratand spre corpul meu intr-o maniera... Sugestiva. L-am vazut pe barbat cum isi musca buza lasciv si se uita cu pofta la corpul meu in timp ce eu ma indreptam spre camera baietilor. Adevarul e ca eu nu eram un simplu chelner sau barman in acel club; intretineam, de fapt, "imaginatia si pasiunea clientilor la cote inalte", dupa cum spunea seful meu. Am intrat in camera spatioasa si dezordonata prin care erau tot felul de parfumuri, fixative, lotiuni si creme, in timp ce garderoba era ticsita cu haine provocatoare, si l-am vazut pe Takashi - seful meu - gesticuland nervos catre unii din colegii mei.
- Takashi, iubire, am spus eu si m-am agatat cu mainile de cravata lui, tragandu-l spre mine, si i-am dat un sarut scurt pe buze, chicotind amuzat. Takashi fusese pentru mine atat iubit, prieten cat si parinte; el m-a "cules" de pe strada de la varsta de saisprezece ani si m-a initiat in aceasta munca, stiind sa fie, in acelasi timp, si un sprijin pentru mine. Obisnuiam sa ma port foarte dulce si deschis cu el. Nici nu imi era greu, fiindca era un barbat ce arata al nabii de bine, frumos cladit si detinea niste ochi de un verde hipnotizant. Era unul din cei mai ingrijiti barbati, mai mult si pentru ca fusese si el unul dintre noi; in urma cu mult timp acesta lucrase la fel ca mine in acest local pana l-a sedus pe seful sau si i-a luat afacerea. Era recunoscut pentru asta, si, pe de o parte, il respectam. Eu, pe de alta parte, nu aveam nici o intentie sa ii fur clubul, desi as fi putut-o face foarte usor. Puteam sa imi folosesc si eu calitatile la ceva, nu?
- Ash... spuse acesta oftand si privindu-ma enervat. Ai intarziat! Iar! continua acesta la fel de nervos.
- Oh, haide, iubire... Sunt doar doua ore, am spus eu cu un ton jovial si degajat incepand sa ma uit printre haine si sa aleg cateva. Stiam prea bine ca nu ii pasa atat de mult de clienti - pentru el erau doar masini de scos bani - incat sa ma puna sa vin la timp, insa avea o asa-zisa pretentie sa fim punctuali. Aici eram usor favorizat de relatia mea cu el pentru ca pe mine nu ma certa sau pedepsea niciodata din cauza intarzierilor.
- A intrebat Mizuki de tine.
- Bosorogul ala? Am crezut ca l-am adus la faliment ultima data, am spus eu oftand nemultumit. Hoshi Mizuki era unul dintre clientii mei constanti ce puteau fi storsi usor de bani. Desi era intr-adevar potent financiar, in ceea ce privea aspectul ma nemultumea complet; era genul de batranel scund si plin care tremura depravat cand vede o bucata de carne mai frageda.
- Si eu credeam asta. Dar nu te mai plange si vezi ca te asteapta, spuse Takashi hotarat, parasind camera. Mi-am salutat colegii, vorbind cate ceva cu ei si am inceput sa-mi aranjez parul in nuanta dulce a caramelului ce era usor ravasit in urma cursei. L-am prins la spate, lasand firele mai scurte sa se reverse pe langa chipul meu oval ce avea o nuanta pala asemanatoare cu a piersicii. Mi-am zambit in oglinda - dupa ce mi-am luat pantalonii scurti si maieul lung si decoltat pe mine -, buzele mele rozalii si voluptoase arcuindu-se armonios.
- Extrem de sexy, mi-am soptit eu, trecand cu ochii mei ciocolatii peste reflexia din oglinda. Intorcandu-mi capul am vazut ca unul din colegii mei, Kori - un blondin absolut adorabil - isi luase pe el o rochie vaporoasa si scurta ce era menita sa ii scoata in evidenta pulpele suple. Bineinteles, nu erau mai apetisante ca ale mele; ma mandream cu un corp subtire si zvelt, in acelasi timp fiind bine proportionat.
- Da-mi asta! am spus eu chicotind copilaros si am tras, practic, de pe un tip camasa neagra neincheiata ce o purta, imbracandu-ma cu ea.
- Imi permiteti acest dans, domnisoara? am spus eu cu o figura teatrala distinsa si eleganta, aplecandu-ma in fata lui Kori si intinzandu-i mana pentru a-l invita la dans. Acesta incepu sa rada si imi accepta invitatia, eu incepand sa ma zbantui impreuna cu blondinul prin camera. Radeam cu totii, mai mult din cauza nazbatiei mele, pana cand am auzit vocea lui Takashi strigandu-ma, asa ca am sarutat mana "domnisoarei" mele si am facut o reverenta in fata lui Kori:
- Imi pare rau, domnisoara. Ma cheama datoria! Am luat-o la fuga spre seful meu, auzind inca chicotele celorlalti apoi brunetul - Takashi - imi spuse ca ma asteapta bosorogul. L-am cautat cu privirea prin camera si, dand de el, mi-am dezbracat camasa si am aruncat-o pe bratele lui Takashi, trecandu-mi mana prin par intr-un gest increzut. M-am indreptat cu pasi felinici si lascivi spre Mizuki, corpul meu unduindu-se placut, in timp ce puteam vedea clar placerea barbatului atunci cand ma zari. Mi-am inabusit greata intr-un zambet formal si, ajungand in dreptul sau, acesta imi spuse zambind pofticios si excitat:
- Ah, frumusetea mea. Cat te-am asteptat. Tare iti mai place sa ma tii pe jar.
- Mizuki... Nu credeam ca ai sa mai vii saptamana asta, am spus eu zambind stramb in timp ce acesta incepu sa imi pipaie fesele fara rabdare.
- Nu am putut rezista! A trebuit sa te vad, iti jur, chiar daca aproape am vandut un sfert din actiunile firmei. Sper ca macar in seara asta sa fii... I-am oprit cuvintele, punandu-mi degetul peste buzele sale si am spus:
- Hai, mai bine plateste pentru camera aia ca sa vorbim linistiti. Acesta nici macar nu statu pe ganduri, umplandu-i contul sefului meu cu alte sute de mii de yeni, in timp ce eu ma indreptam cu barbatul spre camera. De vorbit nu cred ca aveam sa vorbim, insa cu siguranta va trebui sa fac fata avansurilor lui nesimitite si sa il pun la punct, in acelasi timp incercand si sa-l storc de bani.