Punem pariu [16-18+]

[Psike]

Deci e primul meu fic pe forum si primul la care am scris; e oarecum dramatic si ca personaj principal avem un adolescent, mai exact tip. Nu va fi yaoi explicit, dar vor exista tente de acest gen, deci am zis sa-l pun aici. Sper sa va placa si astept pareri sincere, dar nu in ras.

Capitolul 1


Lumina pătrundea prin fereastră şi creea tot felul de umbre pe cimentul holului. Era un hol simplu, zugrăvit cu alb în partea de sus, cu un brâu subţire albăstrui şi în partea de jos un crem. Trei ferestre mari, cam până la jumătatea peretelui, acoperite cu perdele albe cu ochiuri mari şi pe pervaz muşcate roşii, albe şi roz pal.
Aşteptam de o jumătate de oră, ce mi se păruse o zi, sau poate mai mult. Simţeam cum emoţiile mă cuprind şi chiar dacă eram calm de fel şi mai fusesem pus în astfel de situaţii, mi se întampla de fiecare dată. Respiram greu şi nu cred că era din cauza căldurii, căci caloriferele erau reci, iar afară ploua uşor. Copacii încă mai păstrau câteva frunze pe crengile ce începuseră să se înegrească şi iarba părea acum o pătură dintr-un material ieftin ce s-a decolorat.
Mă transferasem de la un alt liceu şi nu pentru că acolo n-ar fi fost bine, însă din cauza unor mici probleme trebuise să iau această decizie. N-am să vorbesc acum despre ce s-a întâmplat.
-Scuze de întârziere! îmi spuse plictisit o femeie.
Ieşise dintr-o sală, de la capătul coridorului şi pe uşă puteam observa un scris subţire şi mărunt: Cancelarie. Această doamnă era blondă, cu părul puţin mai jos de umeri, cu ochii căprui, nu foarte mari, înaltă, slăbuţă. Purta un costum din două piese, fustă până la genunchi, o cămaşă simplă şi un sacou, toate de culoare bleumarin. Mă mir cum de trăieşte pe uscat, arată a peşte.
I-am răspuns dând din cap şi am urmat-o pe hol, ascultând ţăcănitul tocurilor pe parchetul proaspăt lăcuit şi simţind miros de lămâie şi clor, semn că se spălase pe jos de curând. Mi-a spus că sala de clasă este proaspăt zugrăvită, că are mobilier nou, o mulţime de flori şi portrete ale unor importanţi scriitori, fizicieni şi istorici. Colegii mei erau, din spusele ei, isteţi, glumeţi şi foarte prietenoşi.
Ajunşi în faţa unei uşi de lemn, numită Sala nr. 13, ea a apăsat pe clanţă şi a intrat, urmând-o şi închizând uşor uşa. Când m-am uitat în clasă am simţit cum îmi stă ceva în gât, toţi mă priveau plictisiţi, mândri, iar mâzgălelile şi hârtiile de pe jos arătau buna creştere a elevilor. Se simţea şi un uşor miros de mai multe parfumuri proaste şi ţigări. Perdelele lipseau, iar geamurile erau incomplete, cioburi pline de praf, zăcând pe pervazuri.
Am înghiţit în sec şi după ce i-am salutat am trecut în bancă, ultima de la uşa. Am ignorat cuvintele „delicate” şi desenele îmbietoare de pe ea şi mi-am pus caietul şi pixul. Mă simţeam şi mai străin decât pe hol, iar ei continuau să mă privească sfidător. Mi-am aşezat capul rezemat de mână şi am încercat să fiu atent la profesoara ce vorbea atât de încet şi subţire, încât parcă nu avea aer.
După un sfert de oră credeam că adorm şi nu înţelegeam cum poate fi numită profesoară de istorie dacă preda din carte. Cum absolvise o facultate şi mai ales cum ajunsese să predea la liceu dacă nu avea minim de cunoştinţe. Însa cred că eram singurul ce-şi punea această întrebare, căci jumătate din cei ce se aflau în clasă dormeau pe bănci, sau priveau pe geam.
-Ce revoluţie a fost în 17….
-Franceză! am spus, răspunzând înainte ca ea să termine întrebarea.
-Foarte bine, domnule! Spuse privindu-mă pe deasupra ochelarilor. Avem un geniu printre noi! continuă ea şi-mi zâmbi acru.
-Ştie multe..probabil are 10 pe linie…aş vrea un prieten aşa…poate ies cu el după ore.
Mi-am dat ochii peste cap ,auzind şoaptele lor şi mirându-mă de prostia din această clasă, ce ar fi trebuit să fie elita liceului Sf. Alexei. Nu eram geniu, dar faţă de ei cu siguranţă cu câteva trepte mai sus pe scara evoluţiei. Cât despre fete, care erau îmbrăcate cu haine extrem de strâmte, colorate, cu paiete şi machiate mai rau ca cele ce prestează în baruri, am preferat să nu comentez.
Şi aşa începe viaţa mea în această clasa, cu vise călcate în picioare de tocuri şi adidaşi de firmă, parfumată peste măsură cu chestii ieftine şi mai ales mărci de ţigări şi rugându-mă să ies viu la finalul fiecărei zile şi cu cei doi neuroni întregi.

[Wolves]

Crinel, asta e primul fic pe care il citesc de la tine. Cu regulile de pe ff puteam nici sa nu ajungem la asa zi <3 Ma bucur ca ai postat aici, abia astept sa vad nextul urmator. Nu ma asteptam sa scrii asa simplu, am inteles tot. Nu faci descrieri din alea pompoase si chestii de genul, ceea ce imi place mult de tot. Am citit si pot sa zic ca de la inceput e interesant. M-ai captivat. Un tip (ah, as prefera sa il descrii mai mult, ca sa imi fac o imagine) care se muta in scoala noua si se vede ca e destept.
Mi-au placut toate epitetele in legatura cu noii lui colegi. :D
Inca se simte ca un strain intre ei, nu cred ca il vor accepta asa usor. Dar cine stie.
De fapt, are el nevoie de asta?

Mă mir cum de trăieşte pe uscat, arată a peşte.

asta m-a dat gata, dar ti-am spus pe mess deja :zuppy04:

Imi place umorul tau, e asa ironic, dar nu vulgar. Sa scrii mai des expresii ca cea de sus, ma fac sa zambesc. Si ai incheiat capitolul superb. Am gasit ca am ceva in comun cu el, asa ma simt si eu in ultimul timp, alaturi de colegi. Adica ma dispera Universitatea, nu am rabdare sa se termine mai repede orele. Ah, vreau sa-i stiu numele, sper sa nu ne lasi in suspans mult timp.

Iti doresc succes, sa stii ca imi place mult si sunt sigura ca in continuare va fi interesant. Dar daca faci tragedie din fic, nu stiu ce iti fac ;)) Next!

[Fiction]

Buna. Am remarcat acest fic intamplator si mi-am zis ca ar fi frumos sa citesc...
In primul rand, titlul ficului sa zicem ca m-a atras cat de cat, ceea ce este un aspect pozitiv din start. Apoi, cred ca ar mai trebui sa remarc ca din primele clipe in care m-am uitat peste el, mi-am dat seama ca este o lucrare ingrijita si lucrata atent; nu superficial. ... Mi-am dat seama de asta pentru ca am vazut ca ai scris cu diacritice. Trecand mai departe, tot la aspecte de inceput, mi-a placut si felul cum ai structurat capitolul si asezarea in pagina.
Inainte de a incepe cu actiunea propriu-zisa, voriam sa aduc vorba putin si de eventualele greseli de exprimare sau tastare. Nu cred ca am zarit vreo greseala de tastare, dar nici de exprimare. Nu am stat sa verific acest aspect in detaliu, pentru ca am fost concentrat pe actiune mai mult si pe ficul propriu-zis.
Trecand mai departe... Pot spune ca este un fic. interesant si cu mult potential. Ideea pentru mine este originala, din moment ce nu am mai citit vreun fic. asemenea. Ceea ce cu adevarat m-a incantat, presupun ca este descrierea. Imi place cum descri si este destul de interesant. Un alt aspect pozitiv este cronologia ideilor care este perfecta. Este neambiguu si precis, ceea ce ajuta cititorul sa-si creeze o imagine cat se poate de clara asupra a ceea ce se transmite in fic. In rest, cu modurile de expunere stai bine, iar actiunea nu mi se pare a fi deloc grabita.
Imi place foarte mult ca stii sa imbini perfect as zice, cele trei moduri de expunere si, reusesti sa faci ceva chiar placut de citit si interesant. Am mai mentionat acest aspect si pe la alte ficuri si ma bucur ca tu reusesti sa-l respecti: cele trei moduri de expunere ar cam trebuie sa fie in balanta pentru ca totul sa iasa ok.
Din primele aparitii si de asemenea, felul cum a fost descris, personajul mi se pare destul de interesant. Cu toate ca nu ma suparam daca era un capitol mai lung, este oricum superb din viziunea mea.
Acum, pentru ca mi-ai trezit un oarecare interes pentru acest fic, te rog anunta-ma cand te gandesti sa postezi continuarea. Multumesc si succes in continuare!

Nu va fi yaoi explicit, dar vor exista tente de acest gen, deci am zis sa-l pun aici.

Cred ca as inebuni daca nu citesc in continuare. :> Simply (gonna) love it.

[Psike]

Despina:) Ma bucur sa te vad; cam asta e stilul meu de a scrie si asa obisnuiesc si la proze. Te mai astept si sper sa-ti placa ficul in continuare.

Fiction31 merci de comentariu.
Ma bucur ca-ti place ficul si ca n-am dat-o in bara cu nimic. Consider ca ma descurc cu modurile de expunere si poate pe la dialog sa mai am mici goluri, caci scriind proza n-am lucrat cu el.

Imi cer scuze daca capitolul este scurt, dar cam asa le-am impartit. Poate vor fi si mai lungi. Am pus azi, caci vroiam sa pun duminica, dar nu sunt acasa. Voi posta odata la trei sau patru zile.


Capitolul 2

Mă aflam în staţia de autobuz, aşteptând să merg acasă. Refuzasem toate invitaţiile în oraş, la suc, la film sau oriunde altundeva şi consideram că-mi fusese de ajuns pentru o zi să suport epidemia lipsei de neuroni.
Stropii cădeau mai tare acum, îi simţeam lovindu-mi faţa şi scurgându-se apoi pe obraz şi ajungând uşor pe gât, gâdilându-mă şi trecându-mi pe sub tricou. Deşi ştiusem că va ploua nu luasem umbrela; mai rău decât să mă ud mă deranja să ţin în mâinile şi aşa îngheţate, o umbrelă udă.
Priveam şirul de umbrele de pe trotuarul opus şi acel amestec de culori, materiale, ochi, chipuri ce se mişcau aşa de rapid în faţa privirii mele, de parcă totul ar fi fost un film. Am zâmbit gândindu-mă la discuţia avută c-o colega azi şi mă întreb şi acum cum am suportat, sau m-a suportat.
-Bună, scumpule! îmi spuse ea, făcându-mi cu ochiul şi aşezându-se pe banca mea.
-Salut! am spus sec.
-Nu vrei să ne cunoaştem mai bine? mă întrebă ea dând din genele rimelate excesiv.
-Mă cunosc extrem de bine, mulţumesc!
-Vai, ce dulce eşti! continuă ea muşcându-şi buza.
-Defapt sunt foarte acru şi de fiecare dată când deschid gura leşină câte cineva! am spus rânjind rautăcios.
-O să mă cauţi tu! spuse ea şi plecă enervată.
-Da sigur, strada Boscheţilor, blocul Bordelelor, scara Dame de companie, apartament Cosmetice,etaj Carantină!
-Hei, frate! mă striga un băiat.
L-am privit şi era fostul meu coleg de clasă şi bun prieten. Ne înţelegeam bine şi chiar dacă ,aşa cum zicea el, eram şoricel de bibliotecă, mai ieşeam uneori. Nu se schimbase deloc,deşi nu-l mai văzusem de câteva luni, doar se tunsese puţin şi părea mai înalt.
-Ne-ai lăsat singuri, cine ne mai zice şi nouă la fizică?
-Îţi spune Dana! am zis zâmbindu-i cu subînţeles.
-Ce să-mi spună, numere de telefon? a spus începând să râdă, am râs şi eu. Hai,te las! a continuat şi mi-a întins mâna.
Am zâmbit şi mă bucuram că-l văzusem, adică deşi nu mă avusesem în relaţii prea speciale cu foştii colegi erau mult mai de treabă şi dacă te obişnuiai cu ei rezolvai multe. De câte ori nu scăpasem de absenţe pentru că îi dusesem dirigintei ghivece cu flori, sau donam mereu jucării vechi, haine şi altele directoarei ce avea nişte acţiuni la un spital de copii. Îmi aminteam cu drag şi un uşor surâs în colţul buzelor de glumele din ora de istorie, dar mai ales de pauzele în care toţi ne adunam în faţă, la catedră şi criticam profesorii.
Un zgomot gutural şi o frână m-au anunţat că sosise autobuzul. M-am urcat şi scoţând biletul l-am compostat, apoi m-am dus la geam şi m-am rezemat, căci era prea gol să stau la uşă şi prea plin să caut un loc.

[Wolves]

Ah, next <3 Cand am vazut ca ai de gand sa pui un next pe saptamana, imi venea sa iti dau in cap cu ceva =)) Glumesc. Sa pui mai des, mie imi place sa citesc. Ador cum scrii.
Prima parte, inainte de dialog e geniala. Crinel, nu ai idee ce frumos iti iese.
Asa, mai departe ... scuze de expresie, dar aia se poarta mai ceva ca o curva :D
El a zis "ma cunosc extrem de bine, multumesc" - ma crezi ca mor de ras? Eu nu m-as fi gandit sa dau asa replica. Vai, il ador, asa rautacios cum este.

-Da sigur, strada Boscheţilor, blocul Bordelelor, scara Dame de companie, apartament Cosmetice,etaj Carantină!

Asta m-a dat gata, nu mai pot! =))
Si eu le aduceam profesorilor ghivece cu flori, sau donam jucarii. Glumesti? Ai scris de mine, fara sa iti dai seama. Nu ai idee ce-mi place cand seman cu cineva din ficurile pe care le citesc <3
Ah, chiar ca a fost scurt! Vreau next, urgent. Nu te mai laud, caci iti vor creste urechile, dar esti geniala. :zuppy05:

[Fiction]

Buna din nou. Am sesizat ca ai postat continuarea la fic. Ce sa zic; un singur lucru nu prea m-a incantat: faptul ca acest capitol a fost prea scurt. Oricum, am citit ce ai zis la inceput si am inteles situatia. :)
Oh doamne. A fost un capitol nice anyway. Mi-a placut foarte mult descrierea de la inceput. Te-a introdus foarte bine in fic si ti-a creat o pofta de a citi. Ma rog, parerea mea. Apoi, ce mi-a mai placut este atitudinea baiatului cand a vorbit cu farta aia. >:) A dat niste replici cat se poate de interesante. Then, ce sa mai zic.
Nu cred ca ai avut greseli de tastare. Ma rog, chestile astea nici nu prea conteaza cand ficul este bun. So, nici greseli de exprimare n-ai avut. Apoi, modurile de expunere au fost la locul lor si de data asta si-mi place lucrul asta. Am inteles ca nu ai mai lucrat cu dialogul sau ceva de genul, dar oricum mie mi se pare ca e la locul lui si ca e ok. Actiunea devine din ce in ce mai interesanta; cronologia ficului dar si cronologia logica (care presupune ca actiunea sa se intensifice in aceste momente) sunt la locul lor.
Per total, a fost un capitol reusit. Normal ca imi place si voi astepta cuminte si in liniste (sigur ca nu) urmatorul capitol. Sper sa ma anunti si bafta si multa inspiratie ca sa duci ficul asta pe un nivel la fel de inalt ca pana acum.

[Psike]

Despina draga nu-mi cresc urechile:)))), dar ma bucur ca-ti place. Si da cam asa sunt si eu in viata de zi cu zi.
Fiction31 ma bucur sa te revad. Sper sa nu dezamagesc si sa te mai am pe aici:)

Capitolul 3

Copacii şi clădirile fugeau parcă de ceva, iar texturile se amestecau creeând nuanţe de negru, verde cu pete gri, galben albicios.
Mi-am lipit tâmpla de geam şi am închis ochii, durerea începuse să-şi facă apariţia şi câteva ace timide îmi zgâriau pielea, apoi uşor pătrundeau prin învelişul subţire şi la un moment dat se multiplicau şi intrau în cutia craniană creeând un zgomot puternic şi ascuţit.
M-am dus în bucătărie, lăsând uşa deschisă la mine în cameră şi am deschis frigiderul uitându-mă cercetător, dar nu era decât o cutie de brânză topită, ceva carne şi nişte porcării prin oale. Am strâmbat din nas şi l-am închis, dând să ma întorc.
-Nu mănânci? mă întrebă mama, intrand pe cealaltă uşa, dinspre hol, în bucătărie.
-N-am ce!
-Dar cum? Ai brânză, îţi poţi face omletă, cartofi!
-Mama tu trebuia să-mi faci, trebuia să găsesc!
-Dar n-am avut când c-am dormit!
-În timpu săptămânii te trezeşti la 5:00 să te uiţi după tata când pleacă cu aia şi acu n-ai mai stat sau ce? am spus eu ridicând tonul.
-Cum îndrăzneşti?! a spus şi m-a privit mirată de ceea ce avusesem curaj să-i spun. Când eşti singur acasă îţi faci şi acum?
-Mama trebuie sa facă, da lasă, altădată lasă-mi bilet şi-mi fac singur! am spus şi am deschis uşiţa de la masca de chiuvetă aşezându-mă să-mi curăţ nişte cartofi.
Ea a ieşit din bucătărie şi fratele meu a intrat pe la mine prin cameră.
-ÃŽmi dai ÅŸi mie, nu?
-Aha!
Mama aflase că de când ne mutasem în noul apartament tata începuse să umble cu o şefă de la el din secţie, spunea el din interes. Însă mama tot afla de la diferite persoane ce-o ştiau că mereu e vazut cu ea, pe la toate schimburile. Au început să apară discuţii, certuri, ţipete, ameninţări. Tata i-a spus că daca se duce şi îi zice soţului ei sau ei o dă afară şi altele. Devenise enervant să-i ascult, s-o ascult pe mama.
-Azi iar a luat maÅŸina ÅŸi a plecat cu ea, la ÅŸi un sfert!
Mi-am dat ochii peste cap şi butonând în continuare telecomanda i-am spus:
-Da parcă nu te mai interesa?
-Păi nu mă mai interesează, poate să facă ce-o vrea!
-Şi-atunci de ce dracu te uiţi mereu?
……………….
-Iar se ceartă? mă întreabă fratele meu mai mic, auzind ţipete din celălalt dormitor.
-Doar discută! spun eu, privindu-l şi încercând să zâmbesc.
………………….
Încerc să mă uit peste lecţia la chimie pentru mâine şi mai arunc câte o privire la ceas, e 22:30. Aud şoapte din sufragerie, fratele meu şi mama dormind aici duminica. La un moment dat aud uşa spre hol deschizându-se şi fratele meu începând să plângă; mama e agitată şi tata începe să ridice tonul. N-am chef să mă duc şi să iau parte la circ. La 0: 00 s-a facut linişte.
Dimineaţa când să plec vine mama şi-mi spune că aseara fratele meu i-a zis tatei că el nu-l mai vrea, că niciodată nu stă cu noi, tata mereu stând şi citind cărţi sau uitându-se la tv în celălalt dormitor, reproşându-i pur şi simplu tot ce i-aş fi spus eu. Am zâmbit mulţumit şi se pare că i-o plătise cu vârf ,dacă tata ajunsese să-i ceară iertare.
Mereu i-am zis mamei că pur şi simplu nu pricep de ce mai stă cu el, dacă o înşeală pe faţă şi se ceartă aşa, dar nu primesc răspuns.
După incidentul din acea seară la două săptămâni s-au certat iar, chiar de ziua mea. Mi-am făcut bagajele şi am sunat-o pe bunica, spunându-i că mă mut la ea. Fratele meu a rămas cu ai mei şi sigur aveau să se descurce. Normal că nu le-a convenit, dar ştiau că bunica va avea grija de mine. Mi-am depus dosarul la noul liceu şi zilele la bunica au început.
Autobuzul s-a oprit în staţie şi am coborât. Mi-am îndesat caietul în buzunarul din spate al blugilor şi mâinile în cele ale hanoracului şi am pornit spre cartierul „Salciei”.

[Fiction]

Oh 'hai'. ^^ Ma bucur ca ai postat nextul si ca am ajuns si eu pe aici. Sa incepem.
Capitolul asta mi s-a parut plin de schimbari si mi-a placut. A fost destul de interesant si pot zice ca m-a si captivat. Totusi, mi-ar fi placut daca era putin mai lung. Dupa parerea mea, ai mai fi putut sa insisti putin pe sfarsitul lui, pentru ca mi s-a parut putin grabit. Cred ca mai mergea ceva descriere acolo. Nu stiu... doar iti ziceam. Am pbservat si ca ai folosit ceva mai mult dialog capitolul asta, dar sincer cred ca nu a stricat, deoarece nu mi s-a parut a fi sec sau ceva.
Lasand la oparte aceste aspecte destul de minuscule, in rest cred ca totul a fost ok. Incepe sa mi se para tot mai interesanta povestea si sunt tot mai dornic sa citesc.
So... I'll wait pentru urmatorul capitol. Daca nu uiti, anunta-ma cand il pui. Daca uiti, ...lasa ca tot nu scapi de mine. :P

[Psike]

Stiu c-am spus la inceput ca vor fi doar tente, dar nu stiu in ce directie mi se vor indrepta ideile, asa ca doresc sa-mi fie mutat la yaoi. Multumesc si daca e ceva astept PM.

[Wolves]

Scuze că nu am comentat până acum, dar am avut niște zile nu prea bune și nu aveam chef de nimic. Acum mă apuc de citit și comentez <3 Ah, deja văd că-i mic capitolul :zuppy05:
- creeând -
Am impresia ca e greșit cuvântul, dar nu sunt sigură, știi tu de ce. )
Acum am mai priceput câte ceva. Capitolul a fost interesant, am aflat mai multe despre el. Aș vrea să știu câți ani are fratele lui, cât de mic este.
Doamne, pot să jur că-mi aduce aminte de mine și de nervii mei. Și eu fac așa când sunt produse în frigider - mi-e lene să gătesc și se încep certuri, de la nimica toată.
Părinții lui se ceartă, taică-so e un fustangiu după cum am înțeles ... mdaaaa.
Fix situația de la mine din familie!
Deci așa s-a mutat la bunica lui, acum e clar.
Ai descris foarte frumos, mai ales la început. Trebuie să iau niște lecții de la tine.
Oh, pune next! :zuppy11: