[Yaoi] Pariu ca te fac?!

[Katsu]

Capitolul 15
Jason P.o.V


Ramasesem fara aer. Mi-am pus mana pe piept, imi simteam ochii umezi. Cum se intamplase? Cum? Mike m-a tras in bratele lui si m-a strans puternic. Incepusem sa plang cu sughituri. Am strans materialul tricoului lui Mike in pumni. De ce tocmai lucrurile bune trebuie sa moara? Cum pot castiga oamenii rai de fiecare data? Pisicul nu fusese decat o victima a rautatii umane. Am incercat sa ma opresc, insa nu puteam.
- Puiut... te rog, opreste-te, a oftat Mike trecandu-si o mana prin parul meu. O sa fie bine, o sa vezi...
Cum sa fie bine? Cine il aduce inapoi? Era doar un animal micut, cum ii poti face rau?
- E-Era m-mort cand ai ajuns? l-am intrebat suspinand.
A incuviintat, adaugand dupa:
- Hai sa mancam...
- Nu mi-e foame, l-am resprins. Vreau acasa.
Mike s-a conformat si m-a luat de mana, mergand spre casa.

Aveam nevoie de libertate. Libertate ce mi-o ofeream in singuratate, numai eu cu mine. Ma hraneam cu ganduri, nu mai aveam nevoie de nimic. Mike nu imi intelegea nevoia, ma certa ca nu mananc sau ca nu dorm destul. Nu intelegea ca nu mai aveam nevoie, ca aveam nevoie de un refugiu unde sa fug si sa fiu singur, sa imi ingrijesc ranile si sa ma apar de lume. Nu mai vreau sa lupt orbeste cu timpul si rautatea, vreau sa ma ascund si sa raman aici, sa nu ma contopesc cu aerul murdar si plin de vapori de cruzime. Pentru mine iubirea nu mai inseamna libertatea de sta langa celalalt, de a lupta impreuna impotriva tuturor, nu mai inseamna euforie si zbor, ci, din contra, se preschimba in barlog ce ma ascunde, ma face gata sa sfasii de frica de-a nu fi sfasiat. O ura mocnita ma cuprindea cand auzeam de lume, o ura ce imi aprindea mecanic o dorinta de razbunare, care ma prindea in ea, imi acapara gandurile si imi macina inima.

*~*

M-am trezit ca dintr-un somn vesnic. Vedeam in ceata si ma durea capul. Am privit in jurul meu si l-am vazut pe Mike dormind cu capul pe abdomenul meu. Ce se intamplase? Unde eram? Mi-am privit mana, eram conectat prin niste tuburi la o punga cu lichid. Perfuzie, probabil. Ma durea capul... Mi-am ridicat mana si din greseala l-am atins pe Mike, care clipind des ma privi somnoros ca un copil. Pe urma, facand ochii mari, ma privi si imi zambit cald. Isi ridicase mana si, mangaindu-mi fata, ma intreba:
- Te simti bine, puiut?
Am incuviintat si l-am privit atent. Avea niste cearcane imense sub ochi, parea obosit si somnoros. S-a ridicat si m-a sarutat pe frunte.
- Cum am ajuns aici?, am intrebat cu o greutate in glas. Aveam o rezonanta ciudata, sunam mai feminin decat de obicei.
- Ai lesinat din cauza lipsei somnului si hranii, dar acum esti ok, nu-i asa?, m-a intrebat privindu-ma ranit. Ma simteam prost pentru ca l-am facut sa sufere atat cu mine. Defapt, uita ce am spus, mi-a zambit cald si m-a ajutat sa ma ridic putin. Ma bucur atat de mult ca esti bine.
Si-a unit buzele cu ale mele intr-un sarut dulce. Am inchis ochii. Deabea ca imi atingea buzele, insa simteam cum imi ard. L-am prins de tricou si l-am tras mai mult spre mine. S-a oprit dintr-o data. Dar vroiam mai mult... Am deschis ochii l-am vazut pe Mike privind-o pe mama. Am oftat si am privit-o vinovat. A venit la mine si m-a sarutat pe frunte. L-a privit pe Mike si apoi s-a intors cu fata spre mine, intrebandu-ma din priviri si prin telepatia mama-fiu daca are ceva de a face cu mine cazat la spital. I-am negat imediat. Mi-a zambit cald si m-a mangait pe crestet, Mike ridicandu-se de pe scaun si spunandu-i sa se aseze. A venit spre mine, m-a sarutat scurt pe buze si mi-a soptit ca se duce sa-si ia cafea, apoi apoi a intrebat-o si pe mama, care l-a refuzat, motivandu-i ca tocmai bause una.
- Ce ai patit dragule de ai ajuns aici? Nu ai mancat, ce s-a intamplat? Are Mike vreo legatura...
- Nu, am articulat hotarat, cu toate ca eram slabit, eu am avut o problema si nu am mancat sau dormit, si acum sufar repercursiunile. Mike doar a trebuit sa ma suporte in tot acest timp...
Mi-a zambit dezamagita si m-a luat de mana, incepand sa vorbim pana cand Mike a intrat din nou in salon. Atunci mama s-a ridicat si mi-a pupat obrazul, luandu-si la revedere si iesind. Iubitul a venit spre mine, m-a sarutat dulce si s-a asezat pe scaun, masandu-mi coapsa. Incepusem sa simt carcei in dreptul picioarelor, Mike imi observa schimbarea de expresie.
- Ce s-a intamplat, pui?
- Ma dor picioarele... talpile in special.
Atunci s-a ridicat si s-a asezat la capatul patului in sezuta, luandu-mi unul dintre picioare si incepand sa-l masese. Eram uimit de gestul lui, am vrut sa-mi trag piciorul inapoi, insa nu puteam sa mint, mainile lui care masau ferm ma relaxau si imi eliberau incordarea.

*~*

Azi veneau rezultatele examenelor si tot odata admiterile la universitate. Mike scapase usor, primise o bursa la NYU Athletics, insa eu asteptam cu nerabdare si emotie sa vad ce am facut. Rezultatele veneau la pranz, Mike era la antrenament si ma plictiseam. L-am zarit pe Alex, asa ca m-am dus la el. Mergea clatinat.
- Alex, te simti bine? Nu prea arati... as fi vrut sa continui insa ma intrerupe cu o durere in ochi si voce.
- Jason, trebuie sa-ti spun ceva, mi-a spus intorcandu-se spre mine si prinzandu-mi umerii.
Am incuviintat si l-am tras dupa mine afara. M-am asezat pe o banca si l-am invitat langa mine.
- Uite, imi pare rau ca te fac sa ii ascunzi lucruri lui Mike, insa trebuie sa-mi promiti. Asta e de 50 de ori mai important decat taieturile.
L-am linistit si l-am asigurat ca am gura pecetluita. A privit pamantul, incepand sa planga dintr-o data. M-am speriat. L-am luat de mana si am incercat sa-l linistesc.
- Alex, spune-mi, ce e?
- Jason, il iubesc pe...
- Pe cine iubesti?
Cand a spus tatal lui Mike l-am simtit mai tensionat, a trebuit sa-l imbratisez. L-am strans tare, incercand sa-l fac sa uite. Imi era atat de mila de el... Sunt uimit si eu, adica dintre toti tocmai acel om crud, ma intreb si eu cum a reusit sa se indragosteasca tocmai de el, insa asta e iubirea. Le loveste cand vrea si te lipste de cine vrea. Dupa mi-a dat drumul din imbratisare si inceput sa priveasca in jos cu ochii goi si inlacrimati.
- Si ce sa fac atunci? Ce sa fac? Cum pot fi inragostit de cineva care mi-ar putea fii tata, si mai ales care e tatal celui mai bun prieten? E imposibil, o sa sufar iar ca un bou ce sunt.
Si -a lasat fata sa pice in palme si a inceput sa suspine.
- Alex, trebuie sa fii sincer. Daca ii spui acum, nu iti mai faci sperante pentru mai incolo. Adica ce poate sa-ti spuna? Da sau nu.
- Da, dar de cuvintele asta doua depind sentimentele mele, mi-a raspuns inca inlacrimat.
- Dar gandeste-te, daca aflii acum, mai incolo nu mai suferi.
M-a aprobat si s-a ridicat. Si-a sters lacrimile, si-a luat rucsacul si mi-a multumit. A plecat, iesind din curtea scolii. A oftat dezamagit. Imi parea atat de rau de el. Cum e sa te indragostesti de cine nu trebuie? Am simtit cum cineva imi atinge umerii, si m-am intors repede. L-am zarit pe Mike.
- Ce faci aici singur, pui?
M-am gandit imediat la Alex, insa mi-am alungat gandul si am ridicat din umeri. Veni fericit in fata mea, incalecand banca ca pe un cal si sarutandu-ma scurt pe buze.
- Ia ghici cine a intrat la Universitatea de Drept si a iesit sef de promotie?
L-am privit uimit, imi zambea cu gura pana la urechi. Mi-am simtit ochii umezi si am sarit pe el imbratisandu-l strans. Ce putea fii mai bine? Instinctiv gandul mi s-a dus iar la Alex, daca si el s-ar putea bucura de aceleasi sentimente...