[Yaoi] Modern Lover

[Michee]

Wow,ce final tare!!!In primul rand incep cu sfarsitul(stiu ca ar trebui cu incepultul dar nu ma pot abtine),a fost super mega tare,nu ma asteptam sa ii raspunda la intrebare cu:"Pe tine";si nu ma asteptam sa il sarute,dar asta mi-a placut la nebunie.Se vede ca tipul il place pe Kay,care cred ca este un pic confuz.Sper ca tipul acela il va face sa o uite pe Erika(offf,ce ma enerveaza femeia aia).In al doilea rand,ma bucur enorm ca Kay a lasat-o pe Erika acolo,in acea casa,asa ii trebuie daca imi raneste baietelul(stiu...sunt cam rea,dar sa fim seriosi,tipa chiar merita asta si chiar mai multe de atat).Debea astept continuarea,spor la scris si te felicit pentru un final minunat.P.S:Sus tipul misterios,frumos,indraznet si cu ochii verzi si jos Erika!

[Kira's Scarlet]

Wow! Ai un fel de a scrie...
Cum se poate sa fie atat de dragut? Ah, baiatul misterios. Noroc ca stau bine pe scaun altfel as fi sarutat podeaua (si nu ar fi fost un sarut ca intre Kai si mistery boy XD xD ) Sincer, la fel ca si Mikky nu ma asteptam ca mistery boy sa-i dea un astfel de raspuns. Am ramas poker face Dar a fost asa de dragut. Totusi, ceasul si felul de imbracaminte normal + faptul ca ai spus ca e bine facut mi-a cam stricat imaginea pe care o aveam. Sa zicem ca ignor detaliile. Bine fie, las de la mine.(Adevarul e ca urasc baietii cu muschiiiiiiii). In rest, mi-a placut. Aaa da : sper ca Erika sa dispara cat mai repede din peisaj. Nu o suport. Daca nu o faci tu, am un death note deci o sa trebuiasca sa rezolv eu problema ) (nu ma lua in seama * aberez)
Spor la scris! ^^

[Forever Young]

Mi-ai tras-o, ha? *ranjet sarcastic si badjocoritor ce nu are nici un emoticon drept corespondent*
Da, asta ai facut. Si stii de ce? Vad eu titlul: Modern Lover. Hell yah, fic Cinema Bizarre cu siguranta. In primul capitol tot ce speram era sa am dreptate, mai ales ca tipul de la sfarsit avea o descriere teribil de asemanatoare cu cea alui Yu din trupa.
Dupa care n-am mai fost asa sigura si acum nu mai stiu ce sa cred p.p
Ficul e foarte interesant, ador paranormalul si parapsihologia si tot ce tine de acest domeniu legat de spirite/fenomene stranii/etc. asa ca am citit totul cu mare placere si curiozitate. Atunci cand Kay s-a dus in casa aia bantuita eram sigura ca se va intampla ceva, ara aproape imposibil sa scape basma curata >:3 Ma amuza la nebunie ca el isi sustine ideea ca e ciudat sa se intample asa ceva intre doi baieti Cu timpul inca ce-o sa-i mai placa
Erika asta...ce e cu ea? Mie imi pare draguta...cu un topor infipt in teasta. Nu am nimic cu ea, dar sunt sigura ca sta intre relatia dintre cei doi, chiar daca e involuntar. Si nu stiu de ce dar mi-o inchipui cu par roz )
Am vazut cateva greselute de tastare si pare-mi-se ca si una de exprimare, dar nu am chef sa le caut acum -.-' patul ma asteapta de cateva ore bune.
Sper sa aduci repede urmatorul capitol, sunt extra curioasa
Te pup si iti urez spor si la si mai multa inspiratie

[Aliss_anime]

Hello! Iata ca datorita incurajarilor voastre am adus un nou capitol! Este mai mult un capitol care sa va scoata din ceata, sa explice tema ficului. Sper din suflet sa va placa si sa va lamuriti de cum sta treaba pe aici Kiss ya!

Capitolul 4

Start game!

Noaptea se asternea maiastra peste orasul nipon, luna de un perfect rotund se ascundea printre norii de un negru aprins, precum smoala. In fata mea se inalta o casa impunatoare ce prezenta o tencuiala din marmura cu o folosire opulenta a ornamentelor din antichitate, cred ca varsta ei era de 300 de ani, cam asa. Imi dau una din buclele razvratite dupa ureche incercand sa-i las drum liber privirii pentru a putea examina totul, nimic nu s-a schimat...Am decis ca pentru aceasta reuniune sa port o rochie neagra lunga pana la genunchi cu o taietura dreapta, cu umerii goi si decoltata in zona sanilor. Intr-un final decid sa-mi intredeschid buzele pentru un zambet perfect, ies din limuzina si ma indrept catre intrare unde doi barbati imbracati la costum si cu masti de capcaun ma asteptau pentru a-mi deschide usa.
- Bine ati venit la petrecere! Va rog sa inchideti telefonul!
- Multumesc, desigur! Le spun eu inchizand miciutul aparat.
Odata ce am pasit in incapere ochii mei s-au putut delecta cu o imagine foarte incitanta, in jur de o suta de oameni costumati sau nu, bautura, distractie, toate erau acolo si noaptea parea ca nu va avea final.
A, am uitat sa ma prezint, ma numesc Erika Tompson si sunt de origine olandeza, m-am nascut in Amsterdam acum 20 de ani iar pe la 10 ani m-am mutat aici impreuna cu parintii mei membrii ai organizatiei "Alpha", o organizatie ce dateaza de mai bine de 400 de ani care se ocupa cu buna intelegere a spiritelor si a oamenilor pe a aceasi planeta. Ma rog aici ar fii atat de multe de spus, insa nu am de gand sa-mi stric buna dispozitie. Si nu am uitat ca singurul motiv pentru care am venit aici este el, fiul fondatorilor acestui grup, cel mai vanat tip atat de catre oameni cat si de finta supranaturale, este pur si simplu magic: atragator, dur, lider! Imi iau de pe masa de cistal un pahar cu sampaine spumoasa, nu cunoasteam atat de multa lume si nu eram prea comunicativa deoarece nu toata lumea este de nasul meu.
- Deranjez?
Vocea masculina ma facut sa tresar, mi-am intors chipul catre barbatul ce statea in spatele meu ramanand inmarmurita, arata fabulos! Adica alura lui misterioasa, parul drept tapat in sus cu o suvita roscata si corpul perfect acoperit de tatuaje ma fascinau. Ochii ii erau negri precum abanoasul, incercam sa descifrez o singura emotie insa nu reusam, parea atat de mat, o persoana a carei existenta era sub semnul intrebarii. I-am observat zambetul ce i-a pus in evidenta cei doi cercei de deasupra buzei, apoi cu un semn din degete mi-a aratat o camera spre catre trebuia sa ma indrept. L-am urmat tacuta inhaland adanc parfumul de regina noptii pe care il lasa in urma, am intrat in camera obscurta luminata doar de luna si am inchis usa. El s-a apropait de mine, impingandu-mi trupul in materialul dur, punandu-si palmele pe de-o parte si pe cealalat a mea in asa fel incat ii puteam simtii respiratia fierbinte ce imi deschidea drumul spre senzatii necunoscute. Ma privea direct acum insa intr-un mod care ma facea sa inghet de frica, deodata senzatia de extaz s-a transformat intr-un sentiment vast de nesiguranta, melancolie, simteam ca vreau sa plang apoi simteam o ura ce imi inunda sangele dorind sa fac rau...Ce se intampla cu mine?
- Luminile sunt stinse si parca iti aud gandurile umpland incaperea, se da doi pasi in spate pornind catre balustrada de la geam pe care se aseaza zambitor, cred ca imi placi, adauga pe un ton mai mult ironic privind luna.
- Yu, eu...buzele imi tremurau caci nu stiam ce sa-i spun deodata toata increderea mea de sine se dusese pe apa sambetei...
- Da, stiu. Nu te obosi cu texte, stiu ca ai venit pentru mine. Firar este asa de enervant! Insa am nevoie de tine, spunand asta se ridica si ajunge din nou in fata mea de data aceasta puanandu-mi o palma pe obraz, ah cat de fina era!
- Pentru ce? Indraznesc eu sa intreb privind podeaua insa rasul lui ma face sa-mi inghit cuvintele, incercand sa trec peste orgoliu pentru ca era dragut.
- f**k, este atat de simplu, ma intereseaza prietenul tau iar tu ma vei ajuta sa ajung la el!
Ce? Cum adica il interesa Kay si de unde stia de el? Adica cu ce e Kay mai bun decat mine? Nu mai intelegeam nimic, mintea mea era goala.
- Adica Kay?
- Kay deci? Interesant nume...Da. Sa spunem ca este un baiat special, cu aptitudini speciale, iar sarcina data de parintii mei este sa ma ocup de el.
- Cum adica? Eu sunt cu el de mai bine de un an si serios nu am vazut nimic special, rasul isi facuse aparitia pe buzele mele, adica serios chiar nu era nimic special la Kay, doar ma jucam cu el, o simpla marioneta.
- Simplu, se pare ca ne amneninta cumva grupul, dar nu asta este important. Ceea ce trebuie sa faci tu este sa il aduci in casa asta peste o saptamana, ceva legat de un proiect iar de aici ma descurc. Se apropie de mine sarutandu-mi scurt buzele, nu iti face griji te voi recompensa cu mine...

Noaptea, sinistra noapte pe care o uram atat de mult isi facuse aparitia din nou iar eu ma aflam intr-un loc ce nu era prea placut inafara intrunirilor de grup. Trag adanc aer in piept redobandindu-mi alura de persoana dura apoi pornesc cu pasi marunti catre Kay ce parea fixat asupra unei poze.
- Erika?
- Hmm, te-am speriat atat de usor? Credeam ca poti mai mult de atat...
Mi-am arcuit buzele intr-un zambet badjocoritor crezand ca urmeaza sa-mi adreseze iar cuvinte plicticoase de tanar indragostit insa spre uimirea mea m-a luat in brate strangandu-ma cu toata forta lui.
- Erika, ce cauti aici?
Nu stiam ce sa-i spun caci acum cateva zile i-am lasat pe banca un fel de ziar care cica scria despre fenomenele din casa si speram sa cada in capacana, recunosc ca la inceput am fost putin sceptica dar iata-l aici! Sper sa-l multumesc pe Yu, chiar il vreau doar pentru mine! Nu am apucat sa-mi termin sirul gandurilor ca mi-am simtit buzele acaparate de sarutarea lui, stai, de cand face Kay asta? Se implica atat de altfel in relatie, a preluat initiativa si parca dintr-o data pare mai interesant.
Cand sarutul a luat sfarsit, mi-am dat suivitele de par laoparte de pe chip venindu-mi in minte o scuza buna pentru care ma aflu aici.
- Si eu am acelasi proiect, de aceea am venit, pura intamplare...asta ca sa-ti raspund la intrebare.
- De unde ai stiut de locul asta?
Ah, serios? Nu sunt atat de deasteapta, dah ca sa inventez atatea...dar hai gandeste Erika!
- Bunica, mm ea mi-a povestit despre casa. Sa intram.
Imediat ce am intrat in casa am stiut ce avea sa se intample, marea intalnire dintre cei doi, Kay mi-a spus ca avea sa se duca sa filmeze la etaj iar eu m-am oferit sa inspectez voinica parterul. Dupa un timp auzind un zgomot curioasa am urcat si mi am lipit spatele de catre petretele camerei pentru a putea asculta ceea ce se vorbeste insa auzind...
- Asi putea fii oricine...asi putea fii iubitul tau, fratele tau, amantul tau fidel...
In acel moment am simtit cum este sa mori pe dinauntru, am cazut in genunchi lasand frau liber lacrimilor pentru a-mi putea inunda fata. Nu stima pentru cine plangeam mai mult, simteam ca il pierd pe Kay, ca inima lui de acum in colo nu-mi va mai apartine, iar pe de cealalta parte muream de gelozie chiar daca cuvintele rostite de Yu erau doar o joaca, imi doaream ca eu sa fiu sarutata cu pasine, sa zbor intr-o alta dimensiune alaturi de liderul grupului, dar ce sa fac? ce pot sa fac de acum?

[Kira's Scarlet]

Decii ceee???? Nu pot sa cred...Erika e ..si Yu e..
Cert e ca m-am lamurit cum sta treaba, dar am intrat in soc. Unu : erika draga, daca indraznesti sa intervii intre cei doi...te zbor pe luna, iar doi : ori dispari singura din peisaj ori din nou : te fac eu sa dispari.
Draga Aliss, iti multumesc pentru acest next minunat. Acum m-am lamurit. Ura mea pentru Erika a devenit si mai puternica acum. Sper sa dispara cat mai repede. Sper ca Yu sa se indragosteasca de Kay si sa nu-i faca nimic. Nu vreau sa se intample nimic cu dragul de Kay...in sensul de a fii ranit (fizic si psihic). Cam atat am avut de spus. Esti minunata draga, ficurile tale ma incanta.
Iti doresc o saptamana plina de inspiratie si un pupic...iar Erikai ii doresc un glont in frunte. Te rog sa-i transmiti mesajul
Spor la scris ^^ ???

[Aliss_anime]

Hei!
Kira's Scarlet: i-am transmis Erikai mesajul tau insa pare ca nu vrea sa renunte Multzam fain pentru gandurile bune si sper sa nu te dezamagesc de acum in colo, o sa mai complic putin situatia in urmatoarele doua capitole apoi promit sa o las mai usor. Am adus repede next-ul caci o sa am de treaba cu tezele in saptamanile ce urmeaza! Kiss ya

Capitolul 5

Domination

In ultima vreme am avut parte de o serie de intamplari ciudate, de la viata cotidiana pe care o aveam am ajuns la intrebari nefiresti si sentimente ne mai intalnite. Si totusi, din beatitudinea aceea tulburatoare se desprinde un singur cuvant, un singur gand care sa exprime ceea ce cred mai presus de proprile convingeri, el. Din noaptea aceea nu am facut nimic altceva decat sa ma gandesc la el, sa ii dezleg misterul, sa ma conving pe mine ca nu este nimic rau sa fii indragostit de o persoana de acelasi sex. I-am simtit buzele atat de moi peste ale mele si sincer cred ca a fost cel mai minunat sarut din viata mea! Dupa ce sarutul a luat sfarsit i-am simtit degetele umbland pe spate si am tresarit usor caci nu eram obisnuit cu astfel de senzatii, m-am dat putin in spate asezandu-ma din nou pe banca cu privirea in jos.
- Hei, sper ca nu te-am speriat, murmura cand se aproipe de mine asezandu-se in fata mea, luandu-mi chipul in palme in asa fel incat sa ma poata privii in ochi.
- Mi-e frig. Incepuse sa ploua iar ploaia de pe chip mi se prelingea pe gat ...
- Vrei sa plecam? Ma intreba strangandu-ma si mai tare la pieptul lui, sarutandu-mi in acelas timp fruntea cu buzlele lui atat de fierbinti.
Imi placea atat de tare sentimentul de protectie pe care mi-l oferea incat asi fi stat la pieptul lui o eternitate.
Cand m-am ridicat sa-l privesc, m-am incalzit dintr-odata, el ramanand axat asupra mea.
- Nu ...
- Tu pari atat de naiv, cum ar putea cineva sa-ti faca rau?
Nu am putut sa nu-l intreb privindu-l cu un oarecare zambet vag.
- Totusi nu-mi explici cum de ai ajuns tocmai la mine?
- Conteaza atat de mult? Intrebarea fusese mai mult soptita.
- Nu...nu chiar...
- Bine eu trebuie sa plec, mi-asi dori sa ne intalnim diseara aici, vreau sa te duc intr-un loc.
- Stai! Hahaha...ai sa vezi. Stai calm.
- Bine, ne mai vedem atunci...
L-am vazut indepartandu-se de mine ca prin vis, inca mai ploua cu stropi marunti si mai simteam fiori reci insa nu cred ca erau de la apa ci de la el, Yu cred. Mi-am trecut degtele prin par pentru al indeparta de pe fata, nu il prea suportam, nu stiam inca daca aveam sa vin diseara aici sau nu, o parte din mine imi spunea sa vin dar parca inima era injunghiata la acest gand. Oh, cred ca imi pun prea tare mintea la contributie. Decid ca este timpul sa plec, fusese o zi prea plina si aveam mare nevoie de un dus fierbinte, o cafea linistitoare si poate un pahar de vorba alaturi de cel mai bun prieten al meu Akira.

Rotunda, alba cu pete negre misterioase, mereu ascunsa in intuneric, luna este considerata cea mai buna prietena a fintelor supranaturale. Incetul cu incetul negura se asternea ca o mantie peste tara lalelelor impreuna cu prietenele ei stelutele stralucitoare. Pe geamul destul de mare din living briza usoara a vantului adia racoros imprastiand in casa un miros placut de liliac proaspat inflorit. Canapeaua alba era asezata chiar cu spatele catre geam in timp ce pe masuta din sticla zaceau trei lumanari negre aprinse si o cesca alba cu cafea proaspata. Eu, stateam intins pe materialul moale cu un prosop infasurat in jurul taliei savurand plictisit o carte de dragoste, adoram aceste romane chiar daca eram baiat. Deodata o bataie in usa ma face sa tresar speriat, cine putea sa fie la ora asta, 11:30? Las cartea deoparte ridicandu-ma lenes de pe canapea apoi ma indrept catre usa, cum nu aveam vizor am decis sa deschid insa facand asta am ramas stana de piatra. In fata mea se inalta un barbat, cam de vreo 25 - 26 de ani, ceva mai inalt decat mine imbracat intr-o pereche de pantaloni negri, o camsa visinie si o geaca de piele. Parul lui negru, cret ii statea parca tapat punandu-i in evidenta ochii de un verde mat. Fata ii era luminoasa, emana multa energie pentru un moment amintindu-mi de intalnirea din parc pe care o ratasem.
- Ma numesc Henry, imi pare rau ca am venit atat de tarziu, dar abea acum am primit adresa ta. Vocea calma si respiratia calda ii dadeau un aer atat de galant. Am adus benzile desenate trimise de domnul Toma, profseorul de statistica paranormala.
Ah, da. Imi amintesc ca zilele trecute am predat un proiect atat de interesant incat domnul Toma mi-a promis ca imi va trimite pe cineva pentru a desena in benzi desenate tot ceea ce am scris. Dar la ora asta mi se parea atat de inoportun.
- Imm, da imi amintesc...dar nu am apucat sa-mi termin bine replica ca acest Henry a si intrat in casa mea fara a-mi cere permisiunea, ba chiar s-a asezat comod pe canapea lasandu-ma cu gura cascata.
- Hei! Ce crezi ca faci, adica inteleg ca vi pentru ceva legat de scoala, dar ora si modul in care ai intrat
- Ai o cafea?
Ce??? Stai putin drept cine ma lua? Ok cred ca o sa incepem cu stangcul caci deja mi se pare atat de antipatica acesta persoana, insa hai Kay relaxeaza-te ai mai avut deaface cu persoane ciudate si dificile, da-i ce vrea, ascultal si va pleca singur.
- Mmm, da cred ca am...am murmurat pe un ton ironic luand o cana zgomotos in care am turnat aleatoriu lichidul negru. I-am inmanat-o soptind un "ce poate fi dragut la tine" pe care se poare ca l-a auzit.
- Zambetul meu imi este cel mai bun atu, nu crezi asta? Mi-a spus amuzat luand o gura de cafea.
Waw mai luadaros si sarcastic ca tine nici ca am mai vazut, doar pleaca! Dar da zambetul tau poate fii putin dragut, dar stai ce fac...il urasc!
- Deci, ce vrei sa facem ca sa terminam si sa pleci?
- Hm, pe cat esti de dragut pe atat de tafnos, i like it!
Deodata se ridica de pe canapea lasand cana de cafea pe masa, vine spre mine pana cand chipurile noastre se aflau la un centimetru distanta ceea ce imi dadea o stare de nervozitate si neliniste inexplicabila. Ma cuprinde in brate fortat si desi ma zbateam cat puteam pentru a sacapa din stransoare lui simteam ca eforturile mele erau in zadar, pur si simplu era puternic chiar prea puternic.
- Pielea ta miroase atat de bine, nici nu stii ce mi-asi dori sa-ti fac acum!
- Ce? Glumesti nu? Lasa-ma sau...
- Sau ce?
Ma izbeste cu putere in zidul din spate in acel moment simtind o durere insuportabila intr-o fractiune de secunda vine in fata mea puanadu-si mainile pe de-o parte si pe cealalta a capului meu. Ochii lui erau acum rosii iar venele mai umflate. Ce fel de finta era el? Asa ceva nu am mai vazut nici sutdiat, ce ma fac, simt ca mor de frica, respiratia incepand sa curga pe pielea mea iar inima batand ca un tren accelerat.
- Te intrebi probabil ce sunt? Iti aud gandurile atat de bine!
Buzele lui imi atingeau pielea gatului sarutand usor anumite particele in timp ce mainile se plimbau linistite pe intreg corpul, eu nu faceam nimic, ma simteam pur si simplu impietrit de frica cu mintea absolut goala.
Dupa ce a rostit acele cuvinte care m-au facut si mai confuz i-am simtit palmele al naibii de fine pe pieptul meu, in timp ce doua degete trageau cu neinsetare de unul din sfarcurile mele facandu-l sa se intareasca. Ma simteam deja speriat, nelinistit si desi am incercat sa scap din ceea ce incerca el sa faca diferenta de putere isi facea simtita prezenta.
- Hai sa te lamuresc, sunt un vampir! Cum sa explic, o fiinta care traieste pentru totdeauna si care profita de tot ceea ce ii place...iar tu...
Nu, nu cred! Un vampir? Asa ceva nu exista, sigur visez, omg o sa innebunesc. Ce tot vorbeste el aici? In acest moment mintea mea pulsa si pulsa informatii ce imi dadeau o durere groaznica de cap. Toate convingerile mele, toata viata mea era data peste cap caci asa ceva nu era o oare care informatie, era ceva de necrezut!
- Tu? Te rog nu ma omora, de ce in ultimul timp sunt eu, numai eu?
Izbucnisem in lacrimi, ma simteam coplesit de tot si speriat de faptul ca asi putea fi cina lui iar viata mea se poate incheia asa aici. Poate am facut o mie de greseli dar clar nu meritam o moarte ca asta.
- Deocamadata nu poti sa stii de ce tu dar stai linistit ca nu te omor inca!
Spunand asta ma strange tare de brate, facandu-ma sa scot un scrancet infundat se impinge si mai tare in mine, lipindu-si trupul de al meu, si strecurandu-si piciorul drept intre picioarele mele, ridicandu-l putin atingand acea zona sensibila si facand ca prosopul sa alunece. Limba lui si-a facut din nou loc cu usurinta printre buzele mele, intrand si explorand locul umed al gurii, jucandu-se in acelasi timp cu limba mea. Ma simteam ca o leguma deoarece nu reusam sa misc nimic de frica, incercam sa-mi mobilizez creirul insa trupul imi era inert, iar muschii incordati de teama. In momentul in care m-a intors cu spatele catre el si fata catre zid m-am panicat, i-am simtit coltii ce aproape ca m-au facut sa lesin pe gatul meu si degetele pe posteriorul meu. Si-a dat pantalonii jos si a inceput sa ma patrunda puternic facandu-ma sa scot un tipat puternic. Viata mea s-a incheiat...

[Kira's Scarlet]

Staii...Kay a fost cee??? Doza de soc de la Aliss. Iubire mica, iti place sa ne sockezi..Bietul Kay, imi pare asa de rau pentru el. Ala e un vampir?? Si eu am doua ficuri cu vampiri. Dar Henry ala e superb si tafnos...Nu prea e genul meu, dar merge. Si eu am teze saptamanile viitoare. Mult succes.
Um..oare ce va face Yu?? Poate...poate si Yu e vampir?? XD XD Kyaa...Vreau un Yu vampiras coconas sa ma joc cu el...(ehhe nu ma lua in seama...aberez iar )
Um...spor la scris.^^ This chapter was great :->

[Aliss_anime]

Hello! Multzam mult pentru comm Kira si daca pana acum totul era in ceata de acum povestea se clarifica! Daca data trecuta am postat 2 cap lungi acum o sa postez unul mai scurt si o sa revin cu nextul mai lung...Enjoy

Capitolul 6

4: 30 PM

- Buna, cum te simti?
- Acelasi sentiment in fiecare dimineata, doar ca mai puternic. Nu pot sa iti descriu exact ce simt, dar nu mai e placut sa respir.
O tacere mormentala se lasa in incaperea slab luminata de luna rotunda precum o minge, un surd ecou al picaturilor cristaline de ploaie isi mai facea aparitia uneori dar disparea, disparea treptat. Tanarul cu parul castaniu precum castana, scurt, lasat sa cada liber pe frunte isi sprijini spatele de zidul rece inchizandu-si ochii pana ce o negura totala a gandurilor il cuprinse. Era obisnuit cu aceste nonculori, cu banalitatea lor dureroasa.
- Inteleg...
- Visele imi acapareaza viata din ce in ce mai mult...si...simt ca nu mai apartin pe pamant.
Lasa receptorul undeva pe masa incheiand convorbirea printr-un inganat adanc, nu mai avea puterea de a rosti un banal "pa" sau inspiratia in a mai gasi alte subiecte de convorbire, simtea un puternic dor de baie. Urca incet scarile din lemn de nuc ce il duceau catre prima incapere, deschide usa apoi intra. Isi lasa palmele pe comoda ce sustinea lavoarul, apoi ridicand capul privind adanc oglinda....Pentru un moment a avut impresia unei calduri toropitoare ce tocmai il izbea in crestet, a scos un servetel din dulapiorul ce sustina oglinda stergandu-si sudoarea de pe frunte.
- E teribil de cald!


Zarea isi pierduse nuantele dulci de galbem si aramiu, totul ramanand acum pustiu, linistea ingrozitoare completa imaginea vantului racoros. Mergeam agale pe aleea ce strabatea parcul privind abatut soarele stins. Lacrimile cerului incepeau sa cuprinda totul in calea lor iar eu stateam acolo simtindu-le toata durerea, imi facea bine, simteam ca asa sufletul meu incepe sa se elibereze caci nici eu nu ma mai puteam intelege. Nu mai stiam ce este realitate sau ce este vis. Totul incepuse pe cand eu aveam sase ani, cand mama si tata au plecat la petrecerea lor aniversara iar eu am ramas singur acasa. Dupa povestea de seara si sarutul din partea mamei am adormit insa ceva...ceva s-a intamplat. De atunci traiesc in mister, nu stiu cine sunt dar nu am lasat sa se vada asta, nu vreau ca ceilalti sa ma considere un nebun desi poate ca sunt...
- Akira, eu ma duc la un tenis, vrei sa vi? Spuse deodata sora mea intrand val vartej in camera. Ah cat uram asta!
- Nu, ma simt putin rau si prefer sa dorm...
- Mm, ok atunci, plec! Aaa, vezi ca va veni mai tarziu iubitul meu, o sa doarma aici.
- Aici? Dar ce nu are casa? O intreb putin enervat de situatie.
- Hai nu fi obrzinc. Pa.
Am mormait cateva injuraturi printre dinti aruncand cu o perna in usa ce tocmai se inchisese lasand in urma o dara densa de parfum. Ah, nu stiu exact ce ma facea pe mine si Katherin frati, eram complet diferiti, dar incercam sa o accept...M-am asezat mai bine pe pat, punadu-mi o perna sub spate pentru a-mi fi mai confortabil apoi am luat telecomanda aprinzand TV-ul. Schimband haotic canalele am oprit pe unul de muzica trance caci genul acesta ma linistea foarte mult. Ah, nu-mi vine sa cred! Cat il ador pe omul acesta, Ian, este idolul meu, as face orice sa-l intalnesc, in timp ce toate fetele sunt innebunite dupa el si si-ar da si viata numai pentru trei secunde in preajma lui, baietii se simt linistiti de muzica lui mirifica. La prima vedere pare un om normal, inalt, slabut dar binefecaut, cu parul blond lasat sa cada liber peste chip si ochii de un caprui spre galben.
Un sunet strident a spart linistea ce domnea in incapere, fulgerul ce tocmai a strabatut cerul m-a facut sa tresar speriat. Uram furtunile! Uram intunericul! Cerul deodata se innegurase iar luminile stridente crapau cerul in timp ce picaturile de ploaise imi cutremurau geamul. Mi-am strans puternic genuchii la piept incercand sa respir cat mai corect caci simteam ca nu mai am aer si ma sufocam. Cand muzica sinistra a fulgerului a cantat nota maxima am scos un tipat puternic si cateva lacrimi mi-au brazdat obrazul. Uram singuratatea in pustiu, tot ce imi doream acum era sa ca cineva sa fie langa mine, sa ma stranga in brate...Dar ca totul sa fie si mai sinistru am observat cum usa de la intrare in camera se deschidea treptate afisand putin cate putin un fel de umbra, in momentul in care s-a deschis de tot am scos un tipat puternic inchizandu-mi raid ochii.
- Te simti bine pisicuta?
Vocea aceea m-a facut sa ridic capul si sa-mi deschid ochii un pic nervos caci tocmai auzisem "pisicuta" cuvantul pe care il uram cel mai mult. In fata mea se inalta un oarecare tip, adica iubitul surorii mele pe jumatate ud din cauza lacrimilor mari ale ploii.
- Cine te crezi tu sa intri asa in casa, apoi in camera mea si cine te crezi tu sa-mi spui mie "pisicuta"? Il intreb rastindu-ma in asa fel incat sa nu aud tunetele de afara.
In negrura incaperii il vad venind spre mine, era imbracat intr-o pereche de pantaloni negri si o camasa de un alb pur parul avandu-l tot negru in asa fel incat sa te sperie groaznic. Se aseaza pe marginea patului, trecandu-si mana prin par in timp ce cealalta desfacea putin cate putin nasturii camasi lasand la vedere un abdomen bine lucrat, mai bine ca al meu....
- Ce crezi ca faci?
- Nu este evident? M-a prins ploaia si camasa este uda...Apropo o sa dorm cu tine, Katerin nu ajunge in seara asta si...nu-mi place sa dorm singur pe furtuna...





A trecut mult timp de cand a cazut in transa, dar acum simt ca exista speranta...L-am urmarit indeaproape, ah, a devenit atat de rebel, o cu totul alta persoana, cred ca il plac asa...Am tot incercat in tot acest timp sa-l schimb, sa-l modelez dupa bunul meu plac, insa ce rost are? Ma simt mai insufletit asa, cateodata nervos asi putea spune gandindu-ma ca poate acum totul va fi diferit, adica el s-ar putea sa nu mai simta aceasi atractie...Undeva in lume exista "the real" cum imi place sa spun, dar oare o sa-l gasesc vreodata? O parte din mine crede ca nu mai exista speranta...dar nu ma las batut, voi face tot posibilul...promit!

[Kira's Scarlet]

Nu prea inteleg atat de multe din nextul asta. Poate sunt eu mai ametita sau adormita.
Oricum mi-a placut iubitul surorii. Cam indraznet.
Cam cati ani avea Akira atunci??
Pot spune ca acest capitol m-a bagat in mister.
Huh! Oricum a fost interesant. Poate cine stie...Aia doi nu o sa doarma... Iar! Aberez, iar! Scuze. Nu ma pot abtine
Oricum, bafta la tastat!

[Kurama^_^Sweet]