03-05-2012, 01:26 AM
Multumesc pentru comentarii, în acest capitol vor aparea câteva cuvinte vulgare.
Capitolul VII
-partea întâi-(Dylan)
- Hei, ce cauti aici, prietene?
Stau pe pat aşteptând ca Ash să se întorcă acasă. M-a închis în casă şi nu mă lasă să ies de două zile, Antonia m-a vizitat şi i-a spus mamei că sunt bine şi că am nevoie de putin timp singur. Macar avea dreptul la telefon în orice moment. Încep să butonez plictisit telefonul, nici macar nu am jocuri interesante. Aparatul începe să vibreze în mâna mea şi privesc poza de pe ecran. Era Cameron, n-am vorbit cu el decât o singură dată decând i-am dat telefonul.
- Unde eşti, Dylan?
Vocea lui era calmă şi rece, exact ca a fratelui sau. Auzeam maşinile ce treceau pe stradă, deci a ieşit din casă.
- Sunt bine. Tu ce faci? Ai mers să-ţi cauti prietenii?
- Am întrebat unde eşti, nu dacă eşti bine. Ai concurat cu Lau, Dogy mi-a spus că urmează să faci asta. De asta ai disparut fară urmă?
- Nu-i asta, sunt la cineva acasă. El a plecat şi nu am cheia, deci nu pot încuia uşa.
- Dă-mi adresa, vin să stau cu tine. Sau e tipul pe care-l placi?
- Ce vrei să spui? Nu-mi place de nimeni.
- Sigur, de aia vorbeşti în somn. Oricum, vreau să discutam, când poti să ajungi la metroul de lângă Red? Sau...la naiba...
Am auzit cum telefonul cade şi se loveşte de pamânt, cel mai probabil a cazut în iarbă şi nu s-a spart. Aud ţipete şi lovituri, era o bataie şi eu nu aveam cu să ajung. Închid telefonul cautând un mod de a ieşi din casă. Brusc aud cum cheia se roteşte în broască şi uşa se deschide. Mi-am înşfacat în grabă teneşi şi m-am încaltat în drum spre uşă. Se pare că nu a încuiat-o. M-am împiedicat de şireturile desfacute, dar am continuat să alerg, ies pe uşa şi fug pe scari. Aud paşi în urma mea şi, cel mai probabil, Ash mă urmareşte.
Ajung în fata blocului şi îmi vad motocicleta exact acolo unde am parcato. Îmi scot cheile şi pornesc în viteză. La naiba cu Ash, la naiba cu cei care sunt acolo, la naiba cu Lau care sigur e implicat. Privesc în spate, dar nu vad să fiu urmarit, probabil că nu se aştepta să fug, mai bine aşa. Mă apropii de casă, trec pe lângă ea şi ajung la periferia oraşului. Red era încă un hotel frumos, roşu cu ferestre mari şi pretuti destul de ridicate.
Intru în metrou şi nu vad decât câteva femei şi doi barbati. Ies ţi privesc nedumerit în jur, nu a trecut mult timp, nu avea cum să dispară, doar dacă...
- Uauuuu. Ce caută marele Dylan aici? Te-ai ratacit, te-ai plictisit de târfulita aia? Mata cumva...
Sar la gâtul roşcatului doborândul, ochii lui negri stralucesc cu putere şi zâmbetul i se lăţeşte pe faţă. Se pare că a facuto intentionat, se joacă cu nervii mei.
- Undei?
- Ce, acum de interesează baietii? Gay jegos, hai loveştemă dacă ai curaj, nimeni nu se pune cu Al...
Pumnul meu face cuntact cu fata lui, simteam cu degetele mi-au pocnic şi mă dureau, dar asta nu era nimic. Stateam deasupra lui, dar s-a rotit repede şi mi-a întors pumnul lovindu-mă drept în nas. Am simtit sângele scurgându-mi-se pe buze, am simtit gustul sarat şi mi-a placut. Era prima dată când îl loveam, de mult mi-am dorit, dar n-am vrut s-o bag pe Antonia în probleme. Acum că nu mai am nici o legatură cu ea nu contează. Zâmbesc ridicându-mi capul şi lovindul în gură. S-a ridicat de pe mine cladinându-se şi am observat sângelescurgându-i-se din buza superioară.
Prietenii lui erau pregatiti să intervină, dar le-a facut semt să stea deoparte. Aici era vorba doar de noi, de o veche prietenie, un joc şi o rivalitate uriaşă.
- Nu tu ai zis că te doare în cot de gaşcă, de noi, de prietenia ce ne lega. Ne-ai lasat pentru o pizdă. Învinge-mă, dar dacă o faci îţi vei asuma şi responsabilitatea.
- O voi face, şi-ţi vei retrage insultele la adresa Antoniei.
Îmi priveam în ochii „prietenul”, chiar speram să nu aibă legatură cu asta. Preferam să mă bat cu gorilele lui Manu, dar nu cu el. Cameron nu arata rau, deloc, nu l-au lovit tare, n-a fost o bataie, doar l-au imobilizat.
Prinzându-mă într-un moment de neatentie „ Alfa” m-a izbit de perete rânjind. Am simtit cum pumnul lui se loveşte puternic de abdomenul meu. Era mai puternic decât mine, era mai antrenat, dar nemotivat.
- Asta-i tot ce poti, Ren? La naiba, am renuntat sperând să te descurci, dar m-am înşelat, nu eşti bun de nimic, ai ramas tot un ratat.
Ren s-a înroşit de nervi, punctul lui sensibil, l-am insultat şi-şi pierde repede controlul. Îmi dă ocazia să mă mişc şi încercă să mă loveasă cu pumnul în faţă, dar mă feresc şi acesta loveşte peretele de caramidă. Cred că l-a durut nu glumă. Firicele de sânge se scrung pe peretele caramiziu în timp ce el se întorce pentru a mă lovi. Încă un atu pentru mine, sunt mai mic şi mai agil ca el. Mă strecor pe sub mâna lui lovindul cu cotul în gât. Acesta mă prinde de încheietură în timp ce cade şi amândoi ne lovim de beton. Am simtit cum capul mi se despică la contactul cu cimentul. La dracu, doare! Îl privesc pe Ren care statea întins pe spate şi respira greu. L-am lovin prea tare.
Mă ridic cu greu şi-mi duc mâna la ceafă, se pare că nu mi-am spart capul. Mă apropii de prietenul meu ce încă nu s-a ridicat şi îi întind o mână de ajutor. Baietii i-au dat drumu lui Cameron care a venit la mine pentru a se asigura că sunt bine. Încă arata rau, era slab şi palid, şi sigur simtea o nevoie nebună să se drogheze, dar era schimbat,mai plin de viuaţă.
Îi dau brunetului cheile de la motocicleta mea în timp ce ieşim. I-am spus să mergă acasă că vin şi eu mai târziu. Am pornit pe jos spre casă, cu Ren sprijinit de mine şi pe jumatate inconştient.
- N-am nevoie de ajutor.
- Eşti în haita mea acum, aşa că taci şi zi mersi că nu te-am lovit mai tare. Apropo, dă jos câteva kilograme pentru că eşti greu.
- Ştii ceva, îmi place de Antonia. Mă bucur că te-ai întors prietene.
Izbunesc în râs auzind replica lui. E la fel ca în copilarie, se pare că eu sunt cel care s-a schimbat, cel care l-a abandonat.
- Am adus personal invitatiile la nuntă. Ce bine că Ash nu-i acasă, nu prea mă place.
- Sunt aici, doar că ingor animalele de la uşa. Oricum, casă de paie.
Zâmbesc uşor abtinându-mă să nu râd. Se pare că Ash nu se întelege nici cu Antonia nici cu Ren, dar mi-a spus că se potrivesc şi trebuie să-i dau dreptate.
Capitolul VII
-partea întâi-(Dylan)
- Hei, ce cauti aici, prietene?
Stau pe pat aşteptând ca Ash să se întorcă acasă. M-a închis în casă şi nu mă lasă să ies de două zile, Antonia m-a vizitat şi i-a spus mamei că sunt bine şi că am nevoie de putin timp singur. Macar avea dreptul la telefon în orice moment. Încep să butonez plictisit telefonul, nici macar nu am jocuri interesante. Aparatul începe să vibreze în mâna mea şi privesc poza de pe ecran. Era Cameron, n-am vorbit cu el decât o singură dată decând i-am dat telefonul.
- Unde eşti, Dylan?
Vocea lui era calmă şi rece, exact ca a fratelui sau. Auzeam maşinile ce treceau pe stradă, deci a ieşit din casă.
- Sunt bine. Tu ce faci? Ai mers să-ţi cauti prietenii?
- Am întrebat unde eşti, nu dacă eşti bine. Ai concurat cu Lau, Dogy mi-a spus că urmează să faci asta. De asta ai disparut fară urmă?
- Nu-i asta, sunt la cineva acasă. El a plecat şi nu am cheia, deci nu pot încuia uşa.
- Dă-mi adresa, vin să stau cu tine. Sau e tipul pe care-l placi?
- Ce vrei să spui? Nu-mi place de nimeni.
- Sigur, de aia vorbeşti în somn. Oricum, vreau să discutam, când poti să ajungi la metroul de lângă Red? Sau...la naiba...
Am auzit cum telefonul cade şi se loveşte de pamânt, cel mai probabil a cazut în iarbă şi nu s-a spart. Aud ţipete şi lovituri, era o bataie şi eu nu aveam cu să ajung. Închid telefonul cautând un mod de a ieşi din casă. Brusc aud cum cheia se roteşte în broască şi uşa se deschide. Mi-am înşfacat în grabă teneşi şi m-am încaltat în drum spre uşă. Se pare că nu a încuiat-o. M-am împiedicat de şireturile desfacute, dar am continuat să alerg, ies pe uşa şi fug pe scari. Aud paşi în urma mea şi, cel mai probabil, Ash mă urmareşte.
Ajung în fata blocului şi îmi vad motocicleta exact acolo unde am parcato. Îmi scot cheile şi pornesc în viteză. La naiba cu Ash, la naiba cu cei care sunt acolo, la naiba cu Lau care sigur e implicat. Privesc în spate, dar nu vad să fiu urmarit, probabil că nu se aştepta să fug, mai bine aşa. Mă apropii de casă, trec pe lângă ea şi ajung la periferia oraşului. Red era încă un hotel frumos, roşu cu ferestre mari şi pretuti destul de ridicate.
Intru în metrou şi nu vad decât câteva femei şi doi barbati. Ies ţi privesc nedumerit în jur, nu a trecut mult timp, nu avea cum să dispară, doar dacă...
- Uauuuu. Ce caută marele Dylan aici? Te-ai ratacit, te-ai plictisit de târfulita aia? Mata cumva...
Sar la gâtul roşcatului doborândul, ochii lui negri stralucesc cu putere şi zâmbetul i se lăţeşte pe faţă. Se pare că a facuto intentionat, se joacă cu nervii mei.
- Undei?
- Ce, acum de interesează baietii? Gay jegos, hai loveştemă dacă ai curaj, nimeni nu se pune cu Al...
Pumnul meu face cuntact cu fata lui, simteam cu degetele mi-au pocnic şi mă dureau, dar asta nu era nimic. Stateam deasupra lui, dar s-a rotit repede şi mi-a întors pumnul lovindu-mă drept în nas. Am simtit sângele scurgându-mi-se pe buze, am simtit gustul sarat şi mi-a placut. Era prima dată când îl loveam, de mult mi-am dorit, dar n-am vrut s-o bag pe Antonia în probleme. Acum că nu mai am nici o legatură cu ea nu contează. Zâmbesc ridicându-mi capul şi lovindul în gură. S-a ridicat de pe mine cladinându-se şi am observat sângelescurgându-i-se din buza superioară.
Prietenii lui erau pregatiti să intervină, dar le-a facut semt să stea deoparte. Aici era vorba doar de noi, de o veche prietenie, un joc şi o rivalitate uriaşă.
- Nu tu ai zis că te doare în cot de gaşcă, de noi, de prietenia ce ne lega. Ne-ai lasat pentru o pizdă. Învinge-mă, dar dacă o faci îţi vei asuma şi responsabilitatea.
- O voi face, şi-ţi vei retrage insultele la adresa Antoniei.
Îmi priveam în ochii „prietenul”, chiar speram să nu aibă legatură cu asta. Preferam să mă bat cu gorilele lui Manu, dar nu cu el. Cameron nu arata rau, deloc, nu l-au lovit tare, n-a fost o bataie, doar l-au imobilizat.
Prinzându-mă într-un moment de neatentie „ Alfa” m-a izbit de perete rânjind. Am simtit cum pumnul lui se loveşte puternic de abdomenul meu. Era mai puternic decât mine, era mai antrenat, dar nemotivat.
- Asta-i tot ce poti, Ren? La naiba, am renuntat sperând să te descurci, dar m-am înşelat, nu eşti bun de nimic, ai ramas tot un ratat.
Ren s-a înroşit de nervi, punctul lui sensibil, l-am insultat şi-şi pierde repede controlul. Îmi dă ocazia să mă mişc şi încercă să mă loveasă cu pumnul în faţă, dar mă feresc şi acesta loveşte peretele de caramidă. Cred că l-a durut nu glumă. Firicele de sânge se scrung pe peretele caramiziu în timp ce el se întorce pentru a mă lovi. Încă un atu pentru mine, sunt mai mic şi mai agil ca el. Mă strecor pe sub mâna lui lovindul cu cotul în gât. Acesta mă prinde de încheietură în timp ce cade şi amândoi ne lovim de beton. Am simtit cum capul mi se despică la contactul cu cimentul. La dracu, doare! Îl privesc pe Ren care statea întins pe spate şi respira greu. L-am lovin prea tare.
Mă ridic cu greu şi-mi duc mâna la ceafă, se pare că nu mi-am spart capul. Mă apropii de prietenul meu ce încă nu s-a ridicat şi îi întind o mână de ajutor. Baietii i-au dat drumu lui Cameron care a venit la mine pentru a se asigura că sunt bine. Încă arata rau, era slab şi palid, şi sigur simtea o nevoie nebună să se drogheze, dar era schimbat,mai plin de viuaţă.
Îi dau brunetului cheile de la motocicleta mea în timp ce ieşim. I-am spus să mergă acasă că vin şi eu mai târziu. Am pornit pe jos spre casă, cu Ren sprijinit de mine şi pe jumatate inconştient.
- N-am nevoie de ajutor.
- Eşti în haita mea acum, aşa că taci şi zi mersi că nu te-am lovit mai tare. Apropo, dă jos câteva kilograme pentru că eşti greu.
- Ştii ceva, îmi place de Antonia. Mă bucur că te-ai întors prietene.
Izbunesc în râs auzind replica lui. E la fel ca în copilarie, se pare că eu sunt cel care s-a schimbat, cel care l-a abandonat.
- Am adus personal invitatiile la nuntă. Ce bine că Ash nu-i acasă, nu prea mă place.
- Sunt aici, doar că ingor animalele de la uşa. Oricum, casă de paie.
Zâmbesc uşor abtinându-mă să nu râd. Se pare că Ash nu se întelege nici cu Antonia nici cu Ren, dar mi-a spus că se potrivesc şi trebuie să-i dau dreptate.