[Yaoi] Mana stanga a diavolului

[Nywa]

[center]Capitolul 12[/center]

Zburam deasupra oceanului Atlantic, foarte aproape de apa albastra si pura, ca in caz de ceva, sa ne putem feri. Jessey avea o mana intinsa in jos, atigand apa cu buricele degetelor, razand in hohote, cand vreun delfin sarea in fata noastra sau pe deasupra noastra.
- Nocte, tu ce fel de magie sti? Ma intreba deodata castaniul, cand eu am luat altitudine, fiind purtat de un curent cald.
- Jessey, magia nu exista neagra sau alba, este doar magie comuna, care oameni o egaleaza cu cea alba, dar acea magie alba o practica doar anumiti ingeri, printre care si armata de Arhangheli, in rest ingeri poseda anumite puteri supranaturale, la fel ca si mine si restul de locuitori ai Iadului sau Raiului. Magia dificila sau interzisa pentru muritori, poarta numele de magie neagra pentru voi, dar pentru cei de teapa mea doar forte, ii explic o parte din inceputul calatoriei lui spre lumea fortelor si a controlul puterilor care le are de la mine, iar cei care practica magia neagra in Iad sunt Cavaleri Apocalipsei, Lucifer si sotia lui Naja, ii mai spun, lasandu-ma din nou spre suprafata de safir a oceanului, mai ales ca am depasit mult un vas de croaziera.
- Inseamna ca Arhangheli Iadului nu poseda nici un fel de magie, in afara de forta supranaturala? Ma intreba, iar eu am aprobat din cap, ridicandu-ma putin mai sus, cand am vazut un rechin inotand pe sub noi. Ai mai spus de magie interzisa muritorilor, care este aceea? Continua avalansa de intrebari, punand astfel punctul pe I.
- Invocarea, ii raspund simplu, oftand, cand i-am simtit privirea intrebatoare a pustiului. Invocarea este interzisa pentru muritori, fiindca in primul rand nu sti cu ce demon ai de-a face si in al doilea rand acesta iti poate poseda corpul, poti sa sti ca tu te indrepti spre Iad fara pic de posibilitate de iertare, ii raspund la intrebare, incheind astfel acest subiect pentru moment.
Jessey aproba tacut din cap, apoi incepu din nou sa indinda mainile in lateral, avand grija sa nu ma deschilibreze din zbor, facand pe Superman. Un Superman veritabil, spun in gand, tinandu-l de mijloc, zburand repede, razand o data cu el. E atat de bine sa fi liber!

Sar fara nici o grija gardul de sarma, folosindu-mi puterile pentru a-l ridica si pe Jessey, cum am ajuns pe partea cealalta. Pana acum nu ne-a observat nimeni cum am sosit in New York. Dupa ce muritorul ajunsese din nou in bratele mele, ii privesc hainele murdare si cam rupte, ce ma facu sa ma gandesc sa ii fac rost de unele noi.
- Nocte, ce se va intampla cu Lede? Ma intreba baiatul, care mergea dupa mine, tinandu-ma de mana pentru a nu se pierde pe strazile Manhattan-ului, care erau niste adevarate labirinturi.
- Lede isi poate purta singura de grija si mereu se intoarce la mine sau la mama ei, ii raspund, ducandu-l intr-un gand si ii pun sa se aseze in spatele unei pubele de gunoi. Ma intorc imediat, ii soptesc si ii dau un mic pupic pe frunte.
Apuc cleanta de la usa din spate a unui magazin de haine si dupa ce scot din functiune alarma si camera video, il chem pe tanar inauntru, punandu-i in brate niste haine curate, trimitandu-l sa se spele la baia angajatilor. Imi iau si eu pe mana o pereche de blugi negri, mai larguti, un miaou pe trup negru si o geaca neagra, cu o multime de fermoare. Imi mai iau o pereche de tenisi in mana si il urmez pe Suflet in baia angajatilor. Dupa ce ne spalam pe trup, ne imbracam cu noile haine, iar eu dau foc vechilor haine, imediat cum am iesit afara din magazin, arucandu-le la o strada distanta, intr-un container de gunoi, ce lua imediat foc.
- Si acum? Ma intreba tanarul, in timp ce eu il tregeam dupa mine pe strazile aglomerate de oameni, asteptand ca sa se asterne intunericul, pentru ca adevarata fata a orasului sa fie expusa.
- Gasim un loc de odihna. O biserica, un lacas crestin, unde Alucard sau eu nu putem intra, ii spun, cautand disperat un loc de odihna sfant.
- Dar biserica din cimitir? Ma intreba castaniul, facandu-ma sa opresc si sa observ ca eram in fata unui cimitir.
- Esti un geniu, soptesc si ii dau un mic sarut pe buze si intram in cimitirul pustiu si sinistru.
Priveam foarte atent criptele darapanate sau crapate, plantele ofilite si lumanarile topite. Ma opresc in fata porti de la micuta capela din mijlocul cimitirului, privind chioras dupa bariera invizibila ce tinea creaturile raului la o departare de doi metri de altar in orice directie.
- S-a intamplat ceva? Aud glasul curios a lui Jessey, apucandu-ma de mana si tragand de mine, iar eu m-am lovit imediat de acea bariera.
- Nu pot intra Jessey. E loc sfant, iar eu nu pot intra...
- Fiindca nu ai credinta, ma intrerupse el, lipindu-si corpul de al meu, privindu-ma cu ochii de un albastru-cenusiu, ce pareau acum si mai adanci. Nu trebuie neaparat sa crezi in Dumnezeu, trebuie sa crezi in mine si e deajuns. Te rog, crede cu inima ta, imi sopti, sarutandu-ma tandru pe buze, asezandu-si o mana pe pieptul meu, in dreptul inimi.
Aprob din cap si ma las tras de tanar prin bariera, la usa capelei, pe care o deschid si intra in cladire. Maresc ochii cand il vad acolo pe Arhanghelul Gavril, imbracat in tunica lui alba, cu aripile de zapada iesind din spate, iar ochii de un albastru-cenusiu, ne priveau bucuros. Il trag pe Jessey in spatele meu si cu ajutorul puterilor mele, imi scot cruciulita, punand-o in fata mea, pentru a o folosi atat in defensiva, incat si ofensiva.
- Vad ca ai reusit sa imi pazesti fiul destul de bine, Nocte, spuse Gavril, iar eu maresc ochii de uimire, intorcandu-ma spre Jessey, iar cruciulita pica pe podeaua din beton, scotand un sunet infundat.
Baiatul il privea la fel de socat, cum il priveam eu pe pusti. Care este adevarata ta origine, Jessey?...