[Yaoi] Mana stanga a diavolului

[Nywa]

[center]Capitolul 11[/center]

Ma simteam bine sa il stiu pe Jessey bine si in brate, in timp ce buzele mele erau ocupate cu ale sale. Parfumul trupului sau, ma facea sa imi doresc si mai mult, iar aceasta chestie am putut sa o simt in pantaloni. Il aud scanzind de durere, cand am inceput sa il strang putin mai tare in brate, vrand sa il fac una cu trupul meu, una cu mine. Ma indepartez de el, la o lungime de un brat, privindu-l atent in ochii aceia de albastru-cenusiu, ce pareau acum mai plin putin de viata si mai energici.
- Nocte, imi sopti numele, dandu-mi fiori pe sira spinari, de ce este Alucard atat de nervos si suparat pe mine? Continua intrebarea, facandu-ma sa oftez zgomotos, in timp ce coboram amandoi la parter.
- El crede ca tu m-ai obligat sa ma rog, lucru ce mi-a adus incostienta mea si vizita Arhanghelului Gavril pentru a ma ucide...
- Cea ce este adevarat! Se auzi vocea blondului de la parter, insotita de un miros de sange, semn ca el s-a hranit din asistenta.
Imi dau ochii peste cap, indreptandu-ma spre el pentru a descoperi cadavrul muriotarei in mijlocul unei pentagrame satanice. Vreau sa il intreb ce s-a intamplat in incapere, dar i-am ghicit imediat gandurile, cand i-am vazut ca a scos de la spate un cutit cu varful ascutit din cristal. Ma indepartez de el, impigandu-l pe muritorul din spatele meu spre iesirea din casa, inainte ca nebunul asta sa sara asupra noastra si sa faca un lucru, pentru care eu sa platesc scump.
- Te-ai inmuiat scumpul meu Nocte. Te-ai lasat fraierit de aceasta creatura a binelui, ca sa sinucizi singur, dar eu te pot ajuta sa revi pe calea ce-a dreapta, care ne-a fost zamaslita inca de la nastere, incepu sa vorbeasca Alucard, iar vocea ii era groasa si suna ca si cand vorbeau mai multi deodata.
Mijesc ochii si scot din pantaloni crucea din aur, prinsa pe un lant din argint, exact cand Arhanghelul se napusti asupra noastra, dar se lovi de cruce, ce il facu se retraga, incepand sa urle de durere. Iesim din conac, iar eu imi bag in pantaloni cruciulita, il apuc pe muritor de mana, incepand sa il trag dupa mine spre padure, pentru a ne pierde urma sau sa gasesc vreo poienita, in care sa am timp suficent pentru a-mi elibera aripirile si sa disparem in vazduh. Imi foloseam corpul ca un scut impotriva crengilor si a frunzisului din acea padure.
- Baga-te aici, soptesc, impingandu-l intr-o scorbura de copac si ma ascund si eu acolo, exact la timp, cand nenorocitul ala de Alucard trecu deasupra mea. Liber, soptesc si iesim de acolo, indreptandu-ne spre mijlocul paduri.
Eram cu ochii in toate partile, fiindca ma puteam astepta oricand sa fiu atacat de nenorocitul ala, care mi-a fost un timp iubitul meu, in Iad. Aud o bufnitura in spatele meu, facandu-ma sa ma intorc speriat, dar m-am calmat imediat, cum l-am vazut doar pe Jessey cum statea in genunchi si respira greu.
- Imi cer scuze, ca am uitat ca tu esti doar un muritor, spun mai mult pentru mine, dandu-mi jos geaca si facandu-l sa se imbrace cu ea, pentru a se proeja cat de cat de frig. Va trebui sa zburam de aici, ii soptesc in ureche, dandu-i un mic pupic pe obraz, iar castaniul mari ochii de curiozitate, intrebandu-ma din priviri cum.
Ma ridic in picioare, ma dau cativa pasi in spate, imi rotesc usor umeri pentru a-i dezmorti cat de cat, apoi simt cum intre omoplati, carnea si pielea incepu sa se desfaca, lasand sa iasa doua anverguri negre, ce aveau trei metri lungime. Le scutur o data si aparu un penaj atat de negru, incat absorbea intreaga lumina, putand sa ii folosesc energia pentru a ma camufla. Il iau pe Jessey in brate, sar si batand puternic din aripi, ridicandu-ne in aer si disparand pe cerul nopti, indreptandu-ne undeva departe de blond si de nebunia lui.

Priveam cu ochi goi cei doi iepuri pusi la fript la un foc, in timp ce Jessey era ocupat sa se holbere la un paianjen de apa sarata, care se afla intr-una dintre numeroasele balti din pesterea de langa oceanul Atlantic.
- Crezi ca ne va gasi? Ma intreba Sufletul meu, iar eu ridic din umeri, intorcand iepuri in frigaruie pentru a se praji foarte bine pe ambele parti. Dar ce l-a apucat pe Alucard, de s-a purtat parca ar fi... posedat, murmura baiatul, atragandu-mi dintr-o data atentia.
Ma incrunt incercand sa imi reamintesc de fiecare data cand l-am vazut pe Alu posedat, iar raspunsul veni imediat: niciodata cu exceptia nopti trecute. Ma ridic de la foc si ii dau iepurele lui Jessey, apoi ma duc la gura pesteri, trabatand cu privirea intreaga intindere albastra, incercand sa imi calculez cat timp mi-ar trebui sa ajungem in America si de acolo poate vom fugi peste oceanul Pacific in Asia sau Africa.
- Nocte? Imi pronunta numele ca o intrebare, iar eu am continuat sa cercetez oceanul.
- Doua zile fara oprire pana in America, mumur ca pentru mine, apoi ma intorc la foc, asezandu-ma pe piatra si luand celalalt iepure si incepand sa mananc calm. Un Arhanghel al Iadului ii este interzis sa foloseasca pentru a fi posedat de demoni, fiindca are niste puteri abominabile, ce pot fi folosite impotriva umanitati, iar daca nu gresesc, cel care il posedeaza pe Alucard este chair taicasu, ii raspund la unele intrebari nerostite, iar baiatul aproba din cap.
- Deci exista mai multe speci de "chesti" rele in Iad, spuse, facand cu degetele ghilimelele pentru chesti. Demon sau draci, Arhanghel ai Iadului, Ingeri Morti, Lucifer si Cavaleri ai Apocalipsei, dar ce esti tu? Ma intreba, facandu-ma sa zambesc trist si ironic.
- Eu sunt unul dintre Cavaleri Apocalipsei, insasi Stapanul Morti, cel mai puternic din Iad dupa tatal meu si cel mai periculos de invocat, ii marturisesc adevarata mea identitate, iar Jessey casca gura uimit.
Eu sunt ca o bomba cu ceas baiete, imi spun in gand, continand sa mananc linistit, gandindu-ma la cate spirite am trimis in Iad. Multe...