[Yaoi] Mana stanga a diavolului

[Nywa]

[center] Capitolul 3[/center]

Priveam orasul de pe acoperisul unui bloc destul de inalt, de unde aveam o panorama superba, daca eram turist. Numai de turism nu aveam eu timp acum, fiindca trebuia sa il gasesc pe pustiul ala, sa ii aduc Sufletul inapoi, apoi sa ii trag o bataita zdravana la poponeata. Imi fut o palma peste frunte amintindu-mi rolul Sufletelor cu Stapani, ce ma facu sa ma gandesc la o alta pedeapsa.
- Tampita aia de profesoara m-a pus sa scriu pe doua table, cu scris mic Nu este bine sa infund toaletele..., se pierdu vocea unui muritor, ce trecu prin spatele meu, plangandu-se la amicul sau.
Ranjesc diavoleste, imi bag mainile in buzunarul gecii si pornesc spre intrarea in lift. Cred ca o sa-l pun si eu pe Jessey sa imi scrie de zece mii de ori Nu ma voi juca niciodata cu substantele chimice ca sa fac eu bum, eventual sa il fac pe altul bum. Apas pe butonul cu un P mare si ma razam de peretele liftului, junruandu-l in gand pe Lu, care era un idiot si jumate, incat nu puteam sa il numesc..., ma rog, nu puteam sa ii spun cuvantul ala idiot ce incepea cu o litera din alfabet si pe Dumnezeu, ca mi-au luat penajul minunat. Doi nenorociti! Marai in gand, incuntandu-ma, iar umbra din spatele meu deveni mai compacta si aproape palpabila, facand ca pereti liftului sa protesteze infundat. Trag aer in piept pentru a ma calma, fiindca nu era bine sa distrug liftul. Eh, eu nu pateam absolut nimic, dar cei care asteptau in dreptul usilor pateau ceva. Daca uni dintre ei mureau, puteam sa fac pariu cu oricine pe oricat, ca ii vedeam pe dereglati de Mu si Nu, peridandu-se pe aici si pe ceilalti, uitandu-se la ei ca la circ. Dingul liftului ma trezi din visare si ies din lift, dar...
- No! Aici! Aici! Striga cineva, iar eu m-am prefacut ca nu pe mine ma striga, ametita aia de Nu, dar pana sa apuc sa ma indepartez, tipa ma apuca de mana si ma intoarse spre ea. Esti surd sau ce? De ce ma ignori, cand te strig? Ma intreba furioasa fata de saispe ani, cu o coafura... daca cositele impletite cu pene de paun, ce se observau printre suvitele prinse la radacina cu puf roz si taiat ca dracu, la breton - o parte mai sus si alta mai jos - se numeste coafura, eu sunt... Arhangelul Mihail.
- Normal ca te ignor, clov de circ ambulant, care ma striga tocmai de la capatul coridorului! Marai nervos, smulgandu-mi mana din a ei, privind-o drept in ochii de un rosu-aprins, combinat cu negru si verde-neon, cu pupila de un albastru-electric, in forma de stea cu sase colturi.
Fata se maimutari in fata mea, arajandu-si cearceaful de un galben-pai, ce era aranjat, incat sa para o toga romana, purtata de regine sau printese. Asta era una dintre tinutele ei normale, fiindca o data am vazut-o imbracata doar cu niste stelute de mare, ce ii acoperea feminitatea si nuri, lasand restul la vedere. O vad pe Lede, ce facu o fata socanta, sa ma vada cine ma insoteste, dorindu-si din suflet, sa se prefaca, ca nu ne cunoastem absolut defel. Nu o vinovateam. Eu imi doream la fel! Nu se uita din cand in cand la noi, sa fie sigura ca nu am sters-o apoi se opri intr-un gang, asezandu-se pe un container de gunoi, facandu-ma sa ridic o spranceana intrebator.
- Sti ce se intampla daca nu ii gasesti Stapanului pe Jessey? Ma intreba, privindu-ma cu pocainta, mila si dor, de parca as pleca la vreo cruciada sau la Jihad.
- Da, voi primi de la Lu o bataita la poponeata si ignor pe messenger de la Stapanul lui Jessey, incat ma voi tranti pe podea, incepand sa plang, lovind podeaua cu pumni si picioarele, ca un copilas de trei ani, mormai iritat de simpla prezenta a tipei, ce arata... ma rog, arata cum arata.
Nu scoase traditionalul Ha! Ha! Ha!, pe un ton ironic si iritat, aratand ca nici eu nu ii eram tocmai drag ei. Lede ma intreba mintal, ce a fost cu acea chestie cu mistocareala, dar i-am retezat-o scurt, spunandu-i ca are treaba de cautare, facand-o pe copila sa scoata limba la mine si sa ma injure printre dinti. Mda, se vedea cat de iubit eram de alti.

O ascultam calm pe fiica mea, cum imi transmitea mintal, toate informatile adunate despre Sufletul meu, in timp ce stateam la masa de la o cafena si beam linistit un frappe cu gheata. Nici nu stiam de ce beam acel lucru, fiindca si asa nimic nu avea efect asupra mea, fiindca si asa nu percepeam unele chesti, decat daca imi intrau in carne si atunci, ca niste senzati gadilicioase si nimic mai mult. Nu simteam in rest absolut nimic. Chiar daca eram considerat nesimtit de multi, nu imi pasa. Multumesc mult Lede, voi face o cercetare in casa lui, ii transmit fetei, lasand niste bani pe masa, pe care ospatarul ii lua imediat, cu ambele maini. Se vedea de la o posta ca muritori au uitat de mult calea lui Dumnezeu si au apucat-o pe alta cale, dar asta nu insemna sa fi ca o lipitoare de lacom. Trag aer in piept si dispar din fata unor muritori, aparand in fata blocului tanarul, aproape sperind-o pe Lede.
- Ce etaj? O intreb, privind blocul inalt de zece etaje, de garsoniere, cercetand din priviri o cale de intrare in cladire, dar nu prea aveam cum.
- Etajul cinci, geamul cu draperi albastre ce flutura in bataia vantului, ma informa fata si eu am ridicat o mana in sus, iar fata ma prinse, teleportandu-ne in camera tanarului.
O trimit pe visinie sa cerceteze locuinta, cat timp eu cercetam camera pustiului. Pufnesc usor si bajocoritor. Semana cu o camera de adolescent obisnuita. Postere cu formati, patul nefacut, dulapul vraiste, sticle de alcool pe podea, droguri prin sosete, un jurnal, niste C.D.-uri... Imi opresc cautarea cu ochii, indreptandu-ma direct spre jurnalul, ce statea aruncat neglijent pe jos. Il iau in mana si incep sa rasfoiesc prin el, citind el fugitivo, printre randuri pentru a descoperi un loc unde ii placea lui sa marga in viata umana. Zambesc, cand gasesc ce cautam si apoi fluier dupa Lede, ce aparu imediat, cum am chemat-o la mine.
- Sa mergem, spun calm, punand jurnalul la cureaua blugilor, fiindca presimteam, ca aceasta treaba cu Calauza, nu este o chestie tocmai usoara.
Acum inteleg de ce Gamma s-a retras din aceasta slujba. E de tot rahatul...