[Yaoi] Mana stanga a diavolului

[Nywa]

Am venit cu un proiect nou si sper sa va placa. Are avertizare de +18 pentru limbaj, descriere, scene grotesti si multe altele. Enjoy it.


[center] Capitolul 1[/center]

- Numai zambi ca prostul si arata cartile! Tipa unul dintre "amicii" mei de poker la mine, facandu-mi sa mijesc ochii foarte stranii, parand niste fante amenintatoare.
- O data sa tipi la mine si vei fi mort, spun calm, privindu-l plictisit cu coada ochiului, pe tipul de langa mine, scotand un pistol si asezandu-mi-l la tampla.
Mda. Acum urmeaza o chestie destul de neplacuta pentru mine, dar si gadilicioasa, ce ma facea sa imi arat adevaratul chip la acesti idoti. Imi dau ochii peste cap, iar glontul imi intra in acel timp in cutia craniana, dandu-mi capul intr-o parte, parul flutura usor, apoi il las in jos. Un firicel de sange total nebisnuit isi facu aparitia de la tampla, picurand de cateva ori pe suprafata mesei. Il aud cum se aproprie de mine, facandu-ma sa zambesc si sa ridic usor chipul, privindu-i cu ochi lacomi, pofticios si infometati. Ma intorc rapid, apucandu-l pe pistolar de gat si ridicandu-l in aer.
- Unul ca mine nu poate fi ucis, spun si vocea mea era groasa, ragusita si suna, ca si cand ar mai vorbi inca cativa din trupul meu. Nici macar insusi Dumnezeu nu ma poate dobori, mai spus si deschid gura, incepand sa trag aer in piept.
Din gura nenorocitului aluia incepu sa ii sug toata energia din corp, imbatranindu-l si transformandu-l in cenusa. Glondul imi iesi din tampla, iar rana mi se vindeca. Ma intorc spre ceilalti doi si imi arat colti mari insotiti de dinti micuti si zimtati, foarte taiosi. Ma reped spre ei, bagandu-le fara nici un efort mainile in cutiele toracice, scotandu-le inimile si incepand sa le mananc cu o placere nebuna. Incetul cu incetul am inceput sa ii devor pe acei oameni, nelasand nimic in urma mea, decat tarana lor.
- Chinta roiala, netotilor, mormai, dand pe fata cartile mele, stergandu-ma cu antebratul acoperit cu o manusa de un gri-inchis, ce imi acoperea trei-sfert din mana, cu catarame si imi despartea degetul mare de restul, gura de sange.
Imi iau de pe fotoliu geaca din fas negru, pe trup, cu catarame, ascuzandu-mi maioul si trupul cu muschi discreti, dar puternici. Ies din subsolul blocului darapanat, in strada, punandu-mi o pereche de ochelari de soare, cu lentila in forma de lacrima si foarte negri, cu aspect de oglinda, pentru a-mi ascunde ochii. Mergeam calm pe strada, uitandu-ma din cand in cand dupa vreun muritor, al carui umbra era mai slaba sau mai puternica, in functie cum avea sfarsitul. Se parea ca Mu si Nu au mult de lucru in zilele astea cam post-apocaliptice. Incurand, dragi mei, tata va stapani Pamantul, rostesc in gand, zambind enigmatic si trecandu-mi limba peste buze. Privesc cerul de un violet intens, ce era strabatut de un fulger de un rosu-aprins si intens. Iar va ploua cu grindina si afaceristi de noul drog Crystal dream, vor iesi in carduri afara, pentru a pune mana fie si pe cateva bucatele de apa inghetata. Patetic. Imi bag capul intre umeri ca sa nu par ciudat, ca nu ma afecta schimbarile de temperatura din aceasta lume muribunda. O cioara zbura foarte aproape de mine, facand parul sa vajaie in toate partile, dandu-i un aspect foarte sinistru, chair daca nu era de ajuns de ciudat si asa. Cand ajung acasa, te omor, Upsilon! Marai in gand, pornind mai departe spre casa mea intunecata si demonica.

Cum am intrat pe usa ma intampina pisica mea neagra, Lede, incepand sa se frece de picioarele mele, stiind ca am mancare pentru ea in buzunare. Zambesc, dar zambetul mi se estompa pe chip, cand am simtit un miros greu de crini si trandafiri putrezi, venind chair din bucatarie, impreuna cu un zornait de lanturi, stiind deja cine era in apartamentul meu modest si letal.
- Daca cioara ta va mai zbura asa de jos pe langa mine, ii rup capul si ii beau sangele, informez pe Ingerul Mortii, ce bea incet o ceasca de cafea amara, mucegaita de mult.
- No, te rog esti si asa ciudat si fara ajutorul corbului meu. Spune-mi si mie ce adolescent de nouasprezece ani cu parul violet-rubiniu cu reflexi de alb la lumina, iar ochii de un negru cu particule de albastru si pupila alba. Deci? I-a spune-mi, imi ceru raspunsul, facandu-ma sa imi atintesc ochii de culoarea aurolei boreale in albastru si negru spre ea.
- Doar in Iad exista, la fel cum exista Emo cu lanturi prinse de catusele de la incheieturile sustinute doar de niste fibre de muschi, imbracata cu niste zdrente pe care le numesti haine, ce iti acopera doar partile intime, iar parul e de un verde-neon atat de aprins, incat ma dor ochii chiar si cu ochelari de soare, o impung cu vorbe, iar Upsilon facu o fata ranita, apoi incepu sa rada ca o idioata.
Ii dau de mancare Ledei si trag un scaun in fata tipei, asezandu-ma cu spatarul in fata, punandu-mi pe el antebratele si lasandu-mi pe ele barbia. Ingerul ofta si imi spuse ca se afla aici pentru a-mi da o misiune.
- Un baiat pe nume Jessey McGregori e in moarte clinica...
- Nu e in departamentul meu, e in al tau, deci, mi-a parut bine sa te vad Upsi, pe acolo e usa, te rog sa pleci, spun ironic si nerabdator sa scap de ea, fiindca vroiam sa plec putin pe la casele de toleranta din oras.
- Ha, ha, ha, m-am start de ras, nu alta, imi raspunse ironica, afisandu-si o fata acra. Lu va fi foarte suparat, cand va auzi, ca vestitul No l-a refuzat, dupa ce a primit un ordin direct, ma informa, oftand pe un ton teatral, atragandu-mi atentia.
- Upsilon, ti-am spus vreodata cat de mult te iubesc? Esti preferata mea dintre Ingeri Mortii, o lingusesc, fiindca astfel nu as primi defel informatia.
Tipa ofta si bau ce mai era in ceasca, apoi isi drese glasul, trecandu-si limba peste buze, jucandu-se cu rabdarea si nervi mei, cu care stateam foarte bine, chiar si pentru ametite ca ea.
- Deci, mama lui Jessey din America de Sud, Rio de Janiero, care sunt emigranti din Los Angeles, a facut un pact cu Lu, ca fiul ei sa poarta toata viata nu stiu ce tatuaj a unuia dintre draguti lui, numai ca el sa traiasca, dar..., se intrerupse si trase aer adanc in piept, ridicandu-se in picioare si eu la fel.
- Sufletul sau refuza sa se intoarca in trup la comanda lui Lu si asa ca ma trimite pe mine de la mama dracului din Londra pana in Rio, ca sa ii gasesc sufletul, sa aflu cui draguti ii apartine si apoi sa ii promit o chestie, de care o sa ma leg toata viata mea de nemuritor pana o indeplinesc sau ma dezleaga el, ca sa se intoarca in suflet si ca Lu sa ii ia sufletul mamei baiatului imediat cu ajutorul lui Mu sau Nu? Intreb, punand cap la cap informatile primite de la verzuie.
- Exact frumosule, imi spuse in latina, iar eu oftez, facand-o sa chicoteasca sadic. Ne mai vedem No, mai spuse si ma pupa pe buze, ranindumi-le, fiindca saliva ei era ca un acid sulfuric pentru cei ca mine.
Disparu intr-un vartfez de fum negru, inainte ca eu sa mai apuc sa imi testez sabile si atacurile dimensionale, letale, precise si n-au nevoie de ascutit sau ingrijit. Ma trantesc pe canapeaua din sufragerie si inchid ochii, gandindu-ma daca sa merg pe Lede sau cu avionul. Ii aud mieonatul pisici ce ma facu sa zambesc amuzant. Voi merge cu Lede...

[Lexxu]

Pai, am venit si pe aici. Buna Nywa, imi place mult cum descri si si mai mult actiunea. Imi place acest personaj "No". E suberb. Si din punct de vedere al infatisarii pe care tu i-ai creat-o, iar din punctul de vedere al caracterului sau, nu am ce comenta. Imi place. Un invincibil. Un sau o creatura, zeu, ce e, care face ce vrea si nu e niciodata pedepsit.
Spuneai ceva ca tasu; o sa conduca lumea muritorilor? Pai abea astept! Daca imi place asa de mult din primul capitol, ma astept la multe lucruri bune din partea ta sa stii!!
Cum am putut observa. Trebuie sa mearga dupa un tip numit Jessey. El va fii iubitul sau asa-i? :o3. Sper ca da^^.

Pai, greselute nu am vazut. Astept nextul cu nerabdare, dar pana atunci bafta la tastat si pupici. Ja nee.

[Kimera]

Am vazut titlul deja mi-a atras atentia. Pot sa zic ca degaja un sentiment de curiozitate acest titlu si da indiciul "supranaturalului" existent in fic. Imi place personalitatea lui No, calm, rece, distant si nu stiu de ce mi se pare nepasator. De aemenea descrierea pe care i-ai facut-o mi se pare interesanta, desrierea unui demon mai neobisnuit as spune. Nu mi-am dat seama de prea multe lucruri avand in vedere ca ete primul capitol si totul are o perdea de mister, dar pe parcurs sper sa se clarifice totul. Ei bine, multa bafta la cris si te rog sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol. ja ne!

[Nywa]

Mersi pentru coemnturi si un big hug pentru voi

[center]Capitolul 2[/center]

Incurand, ii soptesc pisici mele in gand, cand aceasta intinse o labuta printre grati spre mine, pentru a se juca cu cataramele de la manusa. Nu imi venea sa cred ca am acceptat misiunea de Calauzitor, pentru a-i face pe plac lui Lu. Imi dau ochii peste cap, ce erau acoperiti de o pereche de lentile de contact albastru-cenusiu. Incurand acele lentile se vor topi din cauza acidului de pe suprafata ochiului meu.
- V-am adus lapticul pentru pisicuta dimneavoastra, dar aveti grija sa nu il varsati pe scaun sau pe jos, ma ruga insotitoarea de zbord, iar eu i-am zambit cuceritor, mirosind cum se inrosi in obraji, fiindca eram orb cu lentilele de contact pe ochi.
Ce prost am fost, ca nu m-am dat orb, putand sa port ochelari de soare si in avion, dar atunci ar fi insemnat sa apelez la Mu sau Nu pentru a-mi insotitori de bord. Pufnesc usor, iar respiratia mea rece se transforma in mici rotocoale de aburi, cand intra in contact cu aerul cald din avion. As fi atras si mai mult atentia asupra mea nsite adolescenti cu niste culori... ma rog, chiar si un clov de circ arata a frumusete mondiala fata de cei doi gemeni-siamezi, care aratau... nu gaseam un grad, cuvant, persoana, lucru, obiect, animal sau culoare ce sa il sau o folosesc pentru comparatia infatisarii celor doi. Imaginea acelor ciudateni ale... naturi daca ii pot numi asa, insotindu-ma pe avion, ma facu sa tremur involuntar, simtind cum mi se zbarleste parul de pe ceafa. Trag aer in piept - chiar daca nu aveam cu adevarat nevoie de el - pentru a-mi alunga senzatia de... greata, iritare sau incordare, provocata de imaginea alor doi ametiti si jumatate.
- Doamnelor si domnilor, in cinci minute aterizam pe aeroportul Santos del Rio. Puneti-va centurile si fixatile bine, se auzi vocea pilotului in braziliana prima data si apoi in engleza.
- Sa o facem si pe asta Lede, chiar daca nu o sa ne placa, ma adresez pisici, punandu-mi centura de siguranta si incerc sa ma relaxez in scaun, chiar daca imi era cam imposibil sa o fac acum.
Avionul incepu sa piarda altitudine, aternizand cu o zdruncinatura usoara, facandu-mi pisica sa se infoaie agitata. Dupa ce am trecut de punctul de control, primul lucru a fost sa ma duc la baie, pentru a-mi da jos si ce mai ramasese din lentilele de contact si sa imi pun pe ochi, ochelari de soare. Acum tot ce trebuia, era sa il gasesc pe acel pusti, dar nu singur, apoi sa il dau in custodia favoritului lui Lu si ma pot intoarce inapoi in Londa. Abia asteptam sa ma intorc acolo, unde fetele faceau orice pentru droguri si senzati tari, iar ce senzatie mai tare decat cineva ca mine, ce nu oboseste niciodata fizic si este in stare sa isi gaseasca prada oriunde si oricand. Dupa ce imi verific tinuta alcatuita dintr-o pereche de pantaloni negri, cu catarame, adidasi negri, o bluza pe trup neagra, ce imi dezgolea umeri, fiindca aveam, pe dedesupt un maiou pe gat, de aceeasi culoare ca si bluza, era acoperit de o geaca de trening, neagra cu dungi albastru-nocturn. O privesc pe Lede si o scot din cusca, punand-o pe blatul de la chiuveta, iar din cursca ei scot niste haine de femeie, apoi imi pun mainile de o parte si alta a corpului animalului, aplecandu-mi capul, incat buzele mele ii atingeau nasucul mereu umed si cald.
- Am nevoie de tine, frumoasa si letala mea Lede, arata-te sub forma umana, scumpul meu succubusc si draga mea fiica, soptesc si ii dau un mic sarut pe gurita.
Parca ar fi fost in filmele digitale pe computere, pisica se transforma sub privirile mele, intr-o superba tanara de cincisprezece ani - varsta cand a fost violata si ucisa, dar ca si un cadou pentru mine, Lu a facut-o succubusc - cu sani de marime medie, iar parul ca al meu, ii ajungea pana in talie. Ochii ii erau caprui cu tente de violet si relexi de verde-pisicesc spre albastru-demonic, cand lumina ii invada retina. Fata ma imbratisa, fiind bucuroasa ca ma vede si prin alti ochi, decat cei de pisica. Dupa acest scurt episod emotional, i-am dat voie sa se imbrace, tragand pe ea o rochita, mini, neagra, pe trup, din dantela neagra si in picioare niste jambiere din lana, pe picior, preferand sa ramana desculta. Iesim din aeroport, comportandu-ne, ca si cand ar fi normal infatisarea noastra stranie. Ne urcam intr-un taxi si ii comunic adresa spitalului soferului, rugandu-ma sa nu dau peste o pacoste de muritor, ca il bagam atunci si pe Lu undeva cu ordinile sale, fara sa imi pese ca imi va lua si anvergura, ca si asa mi-a luat minunatul meu penaj, dupa care plangeam - metaforic - si acum. Oftez si imi las capul pe spate, ascultand sporovaielile soferului in legatura cu politica si lumea asta ce era pe sfarsite.

Am intrat in spital, fara sa ii dam prea multa importanta receptionerei, ce se lua dupa Lede, ca sa se incalte, dar a renuntat imediat, fiindca fata isi folosi puterile primite cadou si de drept, inca din nastere. Zambesc bucuros, ca isi foloseste acest drept, dar revin rapid serios, mai ales cand o vad pe mama lui Jessey.
- Buna, tu trebuie sa fi despre cel care mi-a vorbit Upsilon, eu sunt Amanda Caine, spuse femeia, intizand mana spre mine, iar eu am dau mana cu ea, pupandu-i dosul palmei, iar muritoarea tresari cand imi simti repiratia pe pielea ei.
- Eu sunt Calauzitorul, iar aceasta este Lede, le fac femeilor cunostinta. As putea sa il vad pe baiat, pentru a-i verifica semnul si apoi sa ii anunt Stapanul? O intreb pe satena - Amanda avea parul saten, lung si des, carliontat -, care apropa rapid din cap.
Intru in salon si il vad pe pustan conectat la aparate. Ii iau fisa si imi pun ochelari in par, citind datele. Pentru un copilandru de saptispe ani, sa te joci cu substantele chimice din laboratorul de chimie si sa faci o data cu el bum, nu erai prea destept.
- Sa vedem noi al cui dragut esti, mormai si imi musc degetul aratator, iar prin epiderma subtire, isi facu o bobita de sange de culoare purpurie spre portocalie.
Ii intorc capul intr-o parte si ii ridic in sus barbia, dezvelindu-i gatul, putand sa ii vad venele ce ii strabateau acea portiune. Soptesc niste cuvinte in latina, dar pe dos si las picatura de sange sa ii atinga pielea, ce o absorbi, formand un tatuaj in forma de dragon tribal, alb-negru, facandu-ma sa maresc ochii de uimire, apoi sa zambesc ironic. Lu, sarpe batran si viclean ce esti. M-ai trimis sa fiu Calauzitor pentru propriul meu Suflet si sa il iau in puterea mea, imi spun in gand si iesi din salon, apucand-o pe Lede de mana si tragand-o dupa mine. Era timpul sa ii cautam sufletul prin locurile ce le adora sa le viziteze in timpul vieti, dar presimteam ca o sa cautam intr-un fel acul in carul cu fan. Fiecare prada are si un barlog, iar un pradator de calibrul meu mereu isi gaseste prada...

[Kimera]

Multumesc ca mi-ai spus ca ai postat nextul. Pot sa zic ca raman uimita pe zi ce trece de acest No. Mi-a placut sa aflu ca pisica lui nu e prea normala si de fapt trebuia sa ma astept la asta, doar nu era sa tina pe langa el un animalut care sa nu-i aduca foloase. Sunt curioasa cu aceasta cautare si aceasta incurcatura cu sufletele daca le-as putea spune asa deoarece momentan am o gramada de intrebari ceea ce face ca in capul meu sa fie o invalmaseala. Sper sa deslusesc cat mai multe pe parcurs, acesta fiind un fic ce imi pune mintea la contributie. Bafta la scris si nu uita sa ma anunti. Ja ne!

[Lexxu]

Buuuun, deci am ajuns si eu pe aici. Imi place mult nextu:* si de asemenea il ador pe acest No. Pisica lui putea fi mai frumoasa de atat? Hmmm. Deci sufletul lui este acest pusti de 17 ani, care zace pe patul de spital. Interesant. Greseli de tastare nu am vazut si oricum nici nu am fost prea atenta la asta. Astept sa aduci nextul pentru a vedea ce se va intampla pe viitor cu cei doi. Ei, iti ador ficul. Bafta la scris si pupici. Ja nee!

[Nywa]

[center] Capitolul 3[/center]

Priveam orasul de pe acoperisul unui bloc destul de inalt, de unde aveam o panorama superba, daca eram turist. Numai de turism nu aveam eu timp acum, fiindca trebuia sa il gasesc pe pustiul ala, sa ii aduc Sufletul inapoi, apoi sa ii trag o bataita zdravana la poponeata. Imi fut o palma peste frunte amintindu-mi rolul Sufletelor cu Stapani, ce ma facu sa ma gandesc la o alta pedeapsa.
- Tampita aia de profesoara m-a pus sa scriu pe doua table, cu scris mic Nu este bine sa infund toaletele..., se pierdu vocea unui muritor, ce trecu prin spatele meu, plangandu-se la amicul sau.
Ranjesc diavoleste, imi bag mainile in buzunarul gecii si pornesc spre intrarea in lift. Cred ca o sa-l pun si eu pe Jessey sa imi scrie de zece mii de ori Nu ma voi juca niciodata cu substantele chimice ca sa fac eu bum, eventual sa il fac pe altul bum. Apas pe butonul cu un P mare si ma razam de peretele liftului, junruandu-l in gand pe Lu, care era un idiot si jumate, incat nu puteam sa il numesc..., ma rog, nu puteam sa ii spun cuvantul ala idiot ce incepea cu o litera din alfabet si pe Dumnezeu, ca mi-au luat penajul minunat. Doi nenorociti! Marai in gand, incuntandu-ma, iar umbra din spatele meu deveni mai compacta si aproape palpabila, facand ca pereti liftului sa protesteze infundat. Trag aer in piept pentru a ma calma, fiindca nu era bine sa distrug liftul. Eh, eu nu pateam absolut nimic, dar cei care asteptau in dreptul usilor pateau ceva. Daca uni dintre ei mureau, puteam sa fac pariu cu oricine pe oricat, ca ii vedeam pe dereglati de Mu si Nu, peridandu-se pe aici si pe ceilalti, uitandu-se la ei ca la circ. Dingul liftului ma trezi din visare si ies din lift, dar...
- No! Aici! Aici! Striga cineva, iar eu m-am prefacut ca nu pe mine ma striga, ametita aia de Nu, dar pana sa apuc sa ma indepartez, tipa ma apuca de mana si ma intoarse spre ea. Esti surd sau ce? De ce ma ignori, cand te strig? Ma intreba furioasa fata de saispe ani, cu o coafura... daca cositele impletite cu pene de paun, ce se observau printre suvitele prinse la radacina cu puf roz si taiat ca dracu, la breton - o parte mai sus si alta mai jos - se numeste coafura, eu sunt... Arhangelul Mihail.
- Normal ca te ignor, clov de circ ambulant, care ma striga tocmai de la capatul coridorului! Marai nervos, smulgandu-mi mana din a ei, privind-o drept in ochii de un rosu-aprins, combinat cu negru si verde-neon, cu pupila de un albastru-electric, in forma de stea cu sase colturi.
Fata se maimutari in fata mea, arajandu-si cearceaful de un galben-pai, ce era aranjat, incat sa para o toga romana, purtata de regine sau printese. Asta era una dintre tinutele ei normale, fiindca o data am vazut-o imbracata doar cu niste stelute de mare, ce ii acoperea feminitatea si nuri, lasand restul la vedere. O vad pe Lede, ce facu o fata socanta, sa ma vada cine ma insoteste, dorindu-si din suflet, sa se prefaca, ca nu ne cunoastem absolut defel. Nu o vinovateam. Eu imi doream la fel! Nu se uita din cand in cand la noi, sa fie sigura ca nu am sters-o apoi se opri intr-un gang, asezandu-se pe un container de gunoi, facandu-ma sa ridic o spranceana intrebator.
- Sti ce se intampla daca nu ii gasesti Stapanului pe Jessey? Ma intreba, privindu-ma cu pocainta, mila si dor, de parca as pleca la vreo cruciada sau la Jihad.
- Da, voi primi de la Lu o bataita la poponeata si ignor pe messenger de la Stapanul lui Jessey, incat ma voi tranti pe podea, incepand sa plang, lovind podeaua cu pumni si picioarele, ca un copilas de trei ani, mormai iritat de simpla prezenta a tipei, ce arata... ma rog, arata cum arata.
Nu scoase traditionalul Ha! Ha! Ha!, pe un ton ironic si iritat, aratand ca nici eu nu ii eram tocmai drag ei. Lede ma intreba mintal, ce a fost cu acea chestie cu mistocareala, dar i-am retezat-o scurt, spunandu-i ca are treaba de cautare, facand-o pe copila sa scoata limba la mine si sa ma injure printre dinti. Mda, se vedea cat de iubit eram de alti.

O ascultam calm pe fiica mea, cum imi transmitea mintal, toate informatile adunate despre Sufletul meu, in timp ce stateam la masa de la o cafena si beam linistit un frappe cu gheata. Nici nu stiam de ce beam acel lucru, fiindca si asa nimic nu avea efect asupra mea, fiindca si asa nu percepeam unele chesti, decat daca imi intrau in carne si atunci, ca niste senzati gadilicioase si nimic mai mult. Nu simteam in rest absolut nimic. Chiar daca eram considerat nesimtit de multi, nu imi pasa. Multumesc mult Lede, voi face o cercetare in casa lui, ii transmit fetei, lasand niste bani pe masa, pe care ospatarul ii lua imediat, cu ambele maini. Se vedea de la o posta ca muritori au uitat de mult calea lui Dumnezeu si au apucat-o pe alta cale, dar asta nu insemna sa fi ca o lipitoare de lacom. Trag aer in piept si dispar din fata unor muritori, aparand in fata blocului tanarul, aproape sperind-o pe Lede.
- Ce etaj? O intreb, privind blocul inalt de zece etaje, de garsoniere, cercetand din priviri o cale de intrare in cladire, dar nu prea aveam cum.
- Etajul cinci, geamul cu draperi albastre ce flutura in bataia vantului, ma informa fata si eu am ridicat o mana in sus, iar fata ma prinse, teleportandu-ne in camera tanarului.
O trimit pe visinie sa cerceteze locuinta, cat timp eu cercetam camera pustiului. Pufnesc usor si bajocoritor. Semana cu o camera de adolescent obisnuita. Postere cu formati, patul nefacut, dulapul vraiste, sticle de alcool pe podea, droguri prin sosete, un jurnal, niste C.D.-uri... Imi opresc cautarea cu ochii, indreptandu-ma direct spre jurnalul, ce statea aruncat neglijent pe jos. Il iau in mana si incep sa rasfoiesc prin el, citind el fugitivo, printre randuri pentru a descoperi un loc unde ii placea lui sa marga in viata umana. Zambesc, cand gasesc ce cautam si apoi fluier dupa Lede, ce aparu imediat, cum am chemat-o la mine.
- Sa mergem, spun calm, punand jurnalul la cureaua blugilor, fiindca presimteam, ca aceasta treaba cu Calauza, nu este o chestie tocmai usoara.
Acum inteleg de ce Gamma s-a retras din aceasta slujba. E de tot rahatul...

[Lexxu]

Ma bucur ca ai adus nextul si mersi ca m-ai anuntat:*. Dupa cum spuneam, ador personajul acesta No. Este misterios, indiferent, uneori nesimtit :-" dar bine macar ca arata ca un zeu (dupa cum l-ai descris tu). Eh, saracuta Lede mult are de umblat dupa fundul "tatalui" ei. I-ar trebui o vacanta. Hmm, sunt curioasa ce o sa se intample, caci devine din ce in ce mai interesant. Suflete, calauzitor - misto. Abea astept nextul. Nu uita sa ma anunti! Pai, mi-a placut mult capitolul acesta, ca si celelalte de altfel. Bafta la scris si Ja ne!

[Kimera]

Multumesc ca m-ai anuntat de faptul ca ai postat nextul. No devine din ce in ce mai interesant ca personaj combinand diferite tipuri umane. Are o gramada de "calitati" ca sa le spun asa: nesimtire, nepasare, ignoranta, deci un personaj de a dreptul interesant. Usor usor incep sa deslusesc povestea ficului cat de cat si sper ca in curand sa imi dau seama de unele mistere ce inca sunt foarte bine ngropate in ficul tau. Mi-a placut descrierea camerei adolescentului, clar ai redat perfect un tip rebel si care nu le-ar spune parintilor adevarul nici taiat. Bafta la scris si nu uita sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol.

[Nywa]

[center] Capitolul 4[/center]

- Esti sigur ca spiritul sau vine aici? Ma intreba Lede, stand cu fundul pe o cripta funerara si citea plictisita o revista de moda, scotand din cand in cand, cate un sunet de dezgust.
- Vine, spun scurt, atragandu-i atentia. Orice suflet ce are un Stapan, este Polegeist, iar eu simt orice Polegeist ce trebuie sa revina la viata, iti dai seama ce va fi aici, ii raspund la intrebarea nerostita a fetei, teleportandu-ma cu trei metri mai in spate, cand o cruce ateriza, exact in locul in care am fost mai devreme. Sa inceapa jocurile, mormai pentru mine, dandu-mi jos geaca, dar nu inainte de a-mi lua un lant din argint, cu o cruce de aur prinsa de el, folosindu-ma doar de puterile mele psihokinetice, fiindca acele metale imi puteau face rau - aurul imi lasa urme de arsura adanci, iar argintul ma lasa fara vlaga in corp -, iar pentru spirite, le obliga sa revina in trup sau sa isi ocupe pacea interioara. Misc mana in fata, iar crucea porni spre spiritul baiatului, ce era ocupat cu Lede, arucand in ea cu ramasite.
- Lasa-ma in pace! Tipa el, iar puterea sa de Polegeist, ma facu sa pic ingenunchi si sa tremur usor, fiindca puterea ce o poseda era aproape egala cu a mea.
Pufnesc usor in bajocora, fiindca un Suflet se apropia, ca Polegeist, la putere cu Stapanul sau. Sar de pe alee, aterizand cu o gratie de invidiat pe capul unei statui, ce infatisa un inger rugandu-se pentru cel raposat. Imi misc mana si crucea se indrepta spre tanar, ce incerca sa o respinga, dar trecu prin scutul sau de energie, legandu-l imediat.
- Da-mi drumul! Tipa Jessey, zbatandu-se ca un nebun, pentru a se elibera de sub puterea lantului si a cruciei. Te rog, da-mi drumul, ma implora, iar ochii sai albastri-cenusi, au inceput sa se incarce cu lacrimi, dar pe mine ma lasa rece.
- Intoarce-te in trupul sau, spun rece si calm, asezandu-ma pup in fata lui, fiindca castaniul era pe jos, din cauza puterii ce o avea crucea asupra lui.
- De ce? Ma intreba, cu ochii in lacrimi, ce au inceput sa ii curga pe obraji rumeti. N-am pentru ce sa traiesc, murmura, facandu-ma sa imi dau ochii peste cap.
- Asculta-ma bine Jessey. Eu nu as fi venit dupa aici, daca nu imi erai Sufletul meu, sa ma milogesc de tine sa te intorci in trup, fiindca e de ajuns sa iti odorn si gata, dar va fi foarte dureros pentru tine, ii explic situatia, neavand chef sa ma mai tocmesc cu el.
Satenul - Jessey - imi zambi complice si imi spuse ca se va intoarce, daca il invat magie neagra si cum sa o foloseasca. Raman usor uimit, ascuzand rapid uimirea, dupa o masca de indiferenta si calm total. Aprob, facandu-mi un x in dreptul inimi, ce se imprima in piele, pentru a-mi amintit tot timpul promisiunea ce i-am facut-o Sufletului. Pustiul imi zambi si inchise ochii, iar spiritul sau disparu, reintorcandu-se in trup, in timp ce eu mormaiam blesteme peste blesteme lui taicamiu si lui Lu si la mai multi, acordandu-le o atentie deosebita, mamelor lor. Imi privesc fiica, care tatai dezaprobator, apoi imi spuse ca ii este foame si vrea sa manance niste mancare japoneza. Ridic din umeri si o urmez, dupa ce am bagat crucea la loc sigur, sa nu o ating din greseala cu pielea, ca o pateam rau.
- Vreau ramen, tati, spuse Lede, facandu-ma sa mormai iritat, imitand-o pe tanara, fiindca numai de mancare nu aveam eu chef acum.

Inganam fiecare cuvant pe care visinia ii spunea mamei Sufletului meu, in legatura cu plecarea ei cu Nu in Iad. Nu intelegeam ce atata explicatie trebuia, fiindca ii s-a spus clar care sunt conditile, inainte sa semneze cu sangele ei, pentru as reinvita fiul. Simt cum cineva ma prinse de mana, facandu-ma sa ma uit la baiat, ce acum isi reveni din moartea cerebrala si ii fac cu ochiul amuzat. Acesta casca gura, ramand socat, dar isi reveni si imi zambi incurcat, arata ca ii pare rau ca m-a atacat in cimitir.
- Incurand te vei face bine si voi avea eu grija sa nu te mai joci cu explozibilul, il informez pe un ton ce nu lasa loc comentarile.
Aproba din cap, incercand sa se ridice in picioare, dar nu l-am lasat, fiindca acum eram destul de expus pentru alti, asta multumita lui Lu. Nu stiam de ce vroia sa ma pedepseasca in halul acesta, devenind vulnerabil in fata inamicilor mei. Pufnesc ironic, indepartandu-ma de pusti si ducandu-ma la geam, gandindu-ma la Alu, fiul lui Berzelius, primul copil a lui Lu. Inchid ochii incercand sa imi amintesc cum arata Alu, dar in spatele pleoapelor aparu imaginea stearsa, vazuta ca prin vis a unui tanar ce parea mai mic decat mine la intaltime, cu parul de culoare deschisa, la fel si ochii ii avea. Nu imi puteam aminti exact culorile lor sau aspectul trasaturilor, dar stiam ca erau deschise.
- Du-te dracului Lu! Marai nervos, fiindca el a pus special un ritual pe mintea mea, cand m-a exilat din Iad, ca sa nu mi-l pot aminti pe Alu.
O simt pe Lede venind langa mine si luandu-ma de mana, asezandu-si capul pe umarul meu, unde ii placea sa stea, chiar si cand era pisica. Trag aer in piept si ii spun lui Jessey, ca o sa-l astept la el acasa, apoi am iesit din salon impreuna cu visinia.
- Ce s-a intamplat tata? Ma intreba calma, privindu-ma atent, pentru a ma prinde cu minciunea.
- Mi-e ciuda ca nu pot sa mi-l amintesc pe Alu. In afara ca ii vad imaginea ca prin vis si stiu ca parul si ochii, sunt de culori deschise, nu imi pot aminti nici un detaliu. Sunetul vocii, culoarea exacta, cum arata cu adevarat, dar totusi e mai bine cum mi-l amintesc acum, decat inainte, ii marturiesc, iesind din spital, indreptandu-ne spre apartamentul muritorului.
- Inainte? Repeta fata neincrezetoare, privindu-ma cu acei ochi minunati.
- Cum am fost exilat din Iad, am incercat sa mi-l amintesc pe Alu si ce am facut noi, dar totul era negru opact. In timp cu rabdare, am slabit ritualul ce mi-a fost facut, dar..., ma opresc in mijlocul propozitiei, oftand din suflet, fiindca chiar imi era dor de el.
Lede imi flutura un zambet de rau amurg, apoi ma apuca de mana, tragandu-ma dupa ea. Ce ai in minte, scumpa mea fiica?...