[Yaoi] Furtuna numita "adolescenta" (+18)

[YuneSugihara]

Furtuna numita adolescenta (Iubire inecata in trasnspiratie, sezonul doi)
Varsta minima: 18
Gen: yaoi, hentai pe alocuri
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: limbaj neadecvat celor sub 18 ani pe alocuri
Tipul de comentariu solicitat: simplu si avansat (depinde de cel care comenteaza)




Personaje din Iubire inecata in trasnpiratie sezonul 1 care apar si in acest sezon:
Dan (roller, actualul iubit al lui Mihai)
Mihai (prietenul din copilarie si actualul iubit al lui Dan)
Yune (eu)
Piko (Roxana, cea mai buna prietena a mea)
Cherry, Lana si Irina (prietenele lui Miki, decedat in sezonul 1)
Andy (iubitul lui Miki)
Fill (domnul Tace si Face)
Mircea (coleg de clasa cu mine si Piko)
EMO Roackera (Andreea, prietena sarita de pe fix)
Mihaela si Daniela (mamele lui Dan si Mihai)
Angajati in Arte: Piticu, Prizonieru, Mustata si Raul (gardieni la Arte), Tanti Mariana (vanzatoarea de la magazinul liceului), Profu de atelier, Profa de mate

Personaje noi:
Ovidiu Radulescu (DJ Electro)
Maya Radulescu (sora mai mica a lui Ovidiu)
Victor Coman (sculptor in pregatire, in Arte a XI-a B)
Razvan Preda (profesorul de sculptura al lui Victor)
Madalin "Kipi" Tudor ( transferat in Arte in clasa cu mine si Piko)
Alexandru "Axis" Orodici (fiul unui afacerist)
Marian Dumitrescu (prietenul din copilarie al lui Madalin)
George "Papa Yeti" (prietenul cel mai bun al lui Marian dupa plecarea lui Madalin)
Cosmin Argintaru (prieten de familie cu Madalin)
Radu "Heintz" Henciu (Liceul de Arta)
Ionut (iubitul Emo al Andreei)
Ciprian Tudor (tatal lui Madalin)
Blowjob (prietena cu EMO Roackera)
Gasca de rapperi : Yuki (Andreea), Vally (Valentina), Donny Fantoma, Laur, Curelusa si Rambo, , Johnny (prieten cu Donny), Pinky ( prietana cu Vally si Donny)

FURTUNA NUMITA "ADOLESCENTA"

CAPITOLUL 1

Incepe un nou an la Liceul de Arta, dupa incidentul de acum un an petrecut de Revelion, nu am mai avut niciun chef de scoala, dar acum revenisem in forta, dornica sa desenez, sa pictez, sa-mi vad noii colegi, daca invechitele cadre didactice s-au schimbat, iar unii dintre cei mai antipatici profesori au hotarat, in sfarsit, ca trebuie sa iasa la pensie.
Piko si cu mine ne indreptam nerabdatoare spre Liceu fara niciun stres. Spun fara niciun stres pentru ca este singura zi din an in care nu trebuie sa-mi car ghiozdanul. In curtea liceului o sa se desfasoare obinuitul discurs al directorului, impresii din vacanta, barfele legate de boboci si de cei transferati de la alte licee sau scoli, Liceul de Arta avand si clase de gimnaziu.
Ma indrept repede spre avizier sa-mi copiez orarul si trec pe langa locul in careu al clasei mele si a lui Piko. Un baiat mergea dezorientat si intreba pe toata lumea unde ar trebui sa fie clasa a X-a B. Piko s-a oferit sa-l ajute si dupa aia a venit la mine.
- O sa fie in clasa cu noi. Sa stii ca imi place ca mai nou vin si altii in clasa la noi, mai multa lume, mai multa distractie. Cica il cheama Madalin si s-a mutat in Germania cand era mic si acum s-a intors in Romania ca asa a vrut tatal lui. Yune, tu nu esti incantata?
- Ba da, iar cand o sa ajungem si noi la locul clasei noastre o sa putem sa-l cunoastem mai bine, sper, asta daca nu e unu' din pustii aia introvertiti. Chicotesc eu.
Ma indrept spre grup cand ma trezesc cu o durere groaznica in bratul drept, din cauza unei ciocniri cu un tip. Ma uit spre el, dar parca nici nu a observat ce s-a intamplat si mergea incontinuare pana la usa liceului. Se pare ca am mai dat peste unul dezorientat, o fi venit la clasa a doisprezecea. Nu am avut timp sa ma gandesc mai bine la cele intamplate si Emo Roackera isi face aparitia, facand toata curtea liceului sa-si intoarca privirea dupa ea. Nu in sensul bun, avea jeansi taiati cu lama, machiajul obisnuit, negru, bascheti in picioare si tricoul cu My Chemical Romance. Isi facuse pana si suvite blonde in parul brunet.
- Roxanaaaaa, mi-a fost dor de tine. Se pisicea in timp ce sarea de gatul lui Piko.
- Gata ca-mi iei aeru'. Se plangea Piko, in timp ce imita o voce sugrumata.
- Bam! Uite aici! Ce blugi castrati am, parca i-am ciordit din maaall!! Obinuitele glume isi faceau prezenta si noi deja incepusem sa ne destindem, directorul avea alte planuri.
Directorul, un tip gras, cam la vreo cincizeci de ani, imbracat la costum incepea discursul. Din scoala au inceput sa apara si cadrele didactice, iar dirigintii si-au ocupat locurile la clasele lor. Bobocii de la a noua pareau speriati inca de pe acum de director.
- ...Acum dupa cum stiti, probabil multi dintre voi, unii din profesorii nostrii au plecat din liceu si altii noi vin sa intregeasca al nostru colectiv... Continua directorul.
Am ramas cu gura cascata cand l-am vazut langa director pe cel care s-a izbit de mine si pana si acum simt lovitura.
- Dragi elevi, permiteti-mi sa vi-l prezint pe noul psiholog al liceului, domnul Ovidiu Radulescu. Aplauze va rog!
Cand s-a lovit de mine credeam ca e un elev din a doisprezecea, dar el trebuia sa fie tocmai psihologul scolii, prin urmare era proful nostru de psiho. Nu zic ca nu arata bine. Era imbracat intr-un costum albastru inchis, cu o cravata rosie si o camasa alba, impecabila. Nu puteam sa disting de la locul meu ce culoare aveau ochii lui, dar erau frumosi chiar si asa, par ma lung decat l-au avut profii din Arte, parul facial se rezuma doar la un cioc micut care il facea al dracu' de sexy.
- Bine v-am gasit, tuturor. Sper ca nu-mi veti da mari batai de cap, anul acesta. Eu vreau sa fim prieteni, sa veniti la cabinet daca aveti vreo problema si nu aveti cu cine sa o discutati. Vreau in calitate de profesor de psihologie sa va pun note cat mai mari, dar doar daca va ajutati pe voi insiva. Multumesc.
Vorbeste exact ca un psiholog, mi-am spus eu. Directorul ni l-a prezentat si pe noul profesor de sculptura de la clasa a unsprezecea, Razvan Preda. Anul asta, fostii a X-a B isi aleg specialitatile : design vestimentar, grafica, pictura monumentala sau sculptura. Domnul Preda se indrepta spre a XI-a B pentru ca urma sa le fie diriginte. Domnul Radulescu discuta cu niste elevi, pare foarte sociabil. Piko ma trage de mana.
- Vreau si eu sa stiu ce vorbeste bunaciunea. Spunea Piko.
- Nu ma smuci, ca vin. Ranjeam eu.
Ne faceam drum printre clasa a IX-a C si salutam in treacat cunoscutii.
- ...Grozav, ambitia mea este sa cunosc anul asta toti elevii mei. Tu cum te numesti? Il intreba domnul Radulescu pe unul dintre cei care face ca specialitate sculptura anul acesta.
- Victor Coman, domnule. Spunea in timp ce ii licareau ochii de emotie. Am aplicat pentru clasa de sculptura si am intrat primul in clasa.
- Se pare ca avem un mic geniu printre noi. Zambea domnul Radulescu.
Ceilalti incepusera sa-i puna intrebari profului putin deranjati ca Victor se facuse remarcat cu ceva in ochii lui. Pana la sfarsitul serbarii de inceput de an, domnul Radulescu deja plecase stiind numele si specializarile a cel putin douazeci de elevi. Dupa orarul meu, a doua zi aveam psihologia.

(OVIDIU)

Ritmul, sound-ul imi curge prin vene, dub-ul imi inunda creierul, iar trance-ul imi face corpul sa reactioneze de parca m-am drogat. Noaptea este intunecata, misterioasa, pasionanta, timpul cand eu ma simt liber. Ma misc precum cineva strabatut de convulsii cand sunt la mixer si la platane. Dupa instalatii si boxe ma simt extraordinar. Ii fac pe pusti sa danseze dupa mixurile mele, eu sunt stapanul clubului, fratele party-ului si dusmanul cel mai aprig al celor care nu petrec pana dimineata sau nu dau muzica la maxim. Rup o parte din mine si o transmit spre bratele care misca incontrolabil efectele si platanele electrocutand multimea, creand o unda de soc pentru creierele si inimile lor. Ma misc incontrolabil, stapanind orice sunet iesit din boxe spre deliciul petrecaretilor. Asta simte DJ Electro. Pana si cand dorm, o emisfera a creierului meu inca vibreaza si imi cere sa ma trezesc si sa ascult muzica, sa caut ritmuri noi si sa le pun in practica la club.
Viata de noapte e prezenta in fiecare oras, in special in cele mari, unde tinerii "obositit" vin sa se stoarca si mai rau de toata vlaga si suflarea din ei in club, sa petreaca pana dimineata. Obisnuiesc sa dorm cam trei ore pe noapte. Nu spun trei, cred ca e prea generos. Maxim doua ore jumatate pentru ca noapte de noapte fac mixuri, iar zi de zi rezolv problemele psihice ale pacientilor mei. In viata de zi cu zi sunt psiholog la Liceul de Arta si am si un cabinet particular. Intalnesc mereu oameni si oameni, fiecare pacient e o noua provocare. E foarte interesant sa vezi cum e sa modelezi mintile oamenilor, sa vezi care le sunt slabiciunile, fobiile.
La deschiderea anului scolar am facut cunostinta cu o multime de tineri interesanti si talentati. Elevii de la muzica au organizat o mica orchestra, teatrul o sceneta, pictura a adus portretisti, iar sculptura a organizat un atelier de modelat in lut. Am facut cunostinta cu clasele de pictura si sculptura, preferatele mele, iar maine am primele mele ore de psihologie in liceu. Inainte de ore, am o noapte la dispozitie sa dau party la club.
Ma uit la ceas si constat ca e al naibii de tarziu. Fac un dus ca sa-mi revigorez corpul, iar apoi ma transform. Bratele mi le acopar de manusile goth, pantalonii stramti negrii sunt acum pe mine, imi pun un tricou punk si imi zburlesc parul. Ca ultime retusuri, imi pun lentilele verde electric si protectia alien in dreptul gurii. Nu am de gand sa am neplacuta surpriza ca cineva din liceu sa ma recunoasca. La slujba trebuie sa fiu profi mereu.
Am facut din nou noapte alba, iar adolescentii s-au unduit pe ring. Seara a fost dedicata ridicarii barierelor dintre sexe. Fetele au putut sa se imbrace ca baietii si invers. Am urmarit amuzat si infierbantat baieti dansand lasciv cu alti baieti, fete sarutandu-se, tricouri aruncate pe podea. Am vazut pe acolo cativa elevi din Arte fumand. Pe fata Andreea rockerita, cu o colega, cativa de la sculptura. Majoritatea sculpturii era acolo, dar nu l-am vazut pe baiatul ala pe care l-am remarcat in curtea liceului. Am uitat cum il chema si imi pare rau. Am retinut, insa pe cei pe care nu doream sa-i retin.

[AbiiShu']

Asa cum ti-am promis, trec pe aici! Ma bucur ca te-ai apucat de scris si sezonul doi la "Iubire inecata in... transpiratie?", dar sunt cateva lucruri care nu prea m-au incantat.
In primul rand, nu mi se pare la fel de interesant un yaoi cand este scris din perspectiva unei fete. In la doilea rand, ficul are mult prea multe personaje. E usor de retinut numele, dar restul te incurca, descrierea fizica / morala si toate cele [stiu ca nu s-a ajuns la asta, plus ca o parte din personaje sunt din celalalt fic, dar eu, de exemplu, nu-mi mai aduc aminte mare lucru despre persoanele ce apareau in el caci, tot asa, erau multe.]. Si-n ultimul rand, o greseala enorma pentru mine, in sezonul unu in ultimul capitol, ai aratat cum sunt lucrurile dupa cativa ani, nu mai stiu cati. Acum te-ai intors in trecut. Povestea este mult prea incurcata! Ar fi fost mai ok sa fie tot despre aceleasi persoane, dar in continuarea sezonului anterior, gen toti elevii de atunci peste ani sa fi ramas prieteni [cum ai spus si tu atunci], iar la liceu sa fie povestea despre alte noi generatii, poate in care cei vechi sa fie profesori...
Ah, mi-am amintit! Mi-e mega-dor de Miki! Si de Andy putin, de Dan si Mihai deloc caci lor le merge bine. Chiar astept sa vad cum o mai duce Andy dupa moartea iubirului lui. Paaaai.. astept nextul si nu uita sa ma anunti, te rog. Bafta!

[YuneSugihara]

Multumesc pentru coment Abi. La liceu a inceput un nou an cu noi profesori si elevi. Singurul cuplu care a ramas din primul fic este Dan-Mihai, in rest totul este diferit. Intr-un asemenea fic, cu atatea perechi nu am cum sa nu adaug multe personaje. De fapt toate ficurile au mai mult de trei sau patru personaje, ti se par multe pentru ca eu scriu ce personaje vor aparea pe tot parcursul ficului. Nu o sa apara toate intr-un singur capitol, majoritatea sunt secundare care declanseaza actiunea. Vei vedea ca am pastrat perspectiva personajelor, ca in celelalte ficuri.

Sper ca mai multe persoane imi vor citi ficurile si sa dea macar un comentariu. Daca l-au citit ar putea sa isi exprime parerea ca sa stiu ce ar trebui corectat sau imbunatatit.

CAPITOLUL 2

Orele au inceput bine, am primit un test fulger la mate, dar i-am revazut pe Dan si pe Mihai. S-au mutat anul trecut impreuna si par foarte fericiti. Mircea doar se uita rautaciosla ei. Gelozia il rascoleste, i se citeste pe fata. Ii observ aproape in fiecare pauza cum se saruta sub scara feriti de ochii celorlalti elevi, sau de cei ai profesorilor. Au inceput si ei sa iasa in gasca cu mine si Piko. Sk8-ul s-a transformat mai nou intr-un loc unde se aduna tot felul de grupulete. Intr-un colt vezi Emo, intr-altul rapperi, rockeri, dubberi, iar gasca noastra s-a marit considerabil avand membrii din diferitele stiluri, Andreea - Emo, Yuki, Vally, Donny - Rapperi, Eu, Piko si majoritatea - Rockeri, Andy - Dubber. De la incidentul petrecut de Revelion nu am mai pastrat asa o legatura buna cu prietenele cele mai bune ale lui Miki. Eele au inceput sa se distanteze de grup si astfel noi am hotarat ca ele nu merita atentia noastra. Au mai ramas cu noi doar Fill si Andy, din vechiul grup. Nu avem de ce sa ne plangem, cand ne strangem la "bancute" ocupam multe locuri. Cand intram in parc, toata lumea se holbeaza la multimea nostra colorata si la diversitatea stilurilor pe care le abordam, dar suntem prieteni respectand ceea ce sunt cei de langa noi, nu avem conflicte si in ciuda diferentelor suntem mai apropiati decat cei care prefera un singur stil de muzica. Intr-un final, am convins-o pe prietena mea Mitsu sa iasa din casa. I-am explicat ca ar trebui sa se deschida spre lucruri noi. Enna nu a fost niciodata o persoana retrasa, dar Crissu a fost. De cand a intrat in grupul nostru pot spune ca si-a schimbat mentalitatea, in sensul bun, nu mai este introvertita si spune omaneilor in fata ceea ce gandeste.


Ora de psihologie ar fi putut sa dureze la nesfarsit pentru mine, ca sa pot sa il privesc pe profesor. Era la fel de elegant ca ziua precedenta. El chiar stie sa-fi faca treaba, nici nu a raspuns la mobil in timpul orei, dupa ce s-a terminat s-a scuzat pentru lipsa de politete de care a dat dovada si a iesit din sala.
- Ai vazut, ma, ce cioc are nebunu'. Ii spunea Mircea prietenului sau. Stai calm ca nu o sa mai arate asa de bine dupa o perioada de stat in Arte.
- De unde stii tu? Intervin eu.
- Intuitia, Anca, intuitia. Raspundea Mircea.
- Mircea, zi-mi Yune, ti-am mai spus. Stiu ca ma cheama Anca, dar toti prietenii imi spun Yune.
- Te-ai gandit ca poate eu nu te consider prietena? Cu asta Mircea parca mi-a tras o palma imaginara. Tot restul zilei am fost suparata pe el si asta se vedea cu ochiul liber. Data viitoare ar trebui sa-si gaseasca alta o persoana pe care sa o mai calce pe nervi. Am plecat de la banca lui ca sa vrobesc cu Mitsu si Piko pe hol.
Profa de mate e la fel ca anul trecut, nu ne lasa mai moale nici in a doua zi de scoala. Am descoperit cu teroare ca profesorul nostru de atelier era acum si proful nostru la Istoria Artei, ce poate merge mai prost? Sper ca toti prietenii mei o duc mai bine decat o duc eu.


Din jurnalul lui Dan
Luni, ora 17

Ei, iata ca am inceput jurnalul al doilea. Stau pe pat in apartamentul meu cu iubitul. E in spatele meu si m-a luat in brate tare de tot, pieptul lui cald mi se lipeste de spate pentru ca abia am venit de la liceu si am apucat sa-mi dau jos doar tricoul Monster Energy. Stiu ca poate sa citeasca ceea ce scriu si de asta incerc sa-mi descriu putin sentimentele, sa vada ca am curaj sa sa le pun si pe hartie. Cred ca a vazut ceva, pentru ca acum imi maseaza cu manutele alea delicate ceafa si ma face sa fiu strabatut de un fior placut.
Tocmai mi-am intors capul intr-un unghi cam nefiresc, dar l-am sarutat, plin de toata iubirea mea. De cand m-am mutat cu el am invatat ca trebuie sa fiu mai calm si mai relaxat. Fiecare isi are rolul sau in relatia asta. Eu merg la lucru patru ore seara la un bar, el gateste, iar curatenia o facem impreuna. Mai primesc si bani de la mama, dar majoritatea banilor cu care avem grija de noi si casa sunt cei castigati de mine. Ar trebui sa mananc ceva, sa ma schimb si sa o intind la bar.
- Puiule, vezi ca daca trebuie sa cumperi ceva ti-am lasat bani pe masuta. Ii spun lui Mihai.
- Nu e nevoie, o sa cumparam impreuna in weekend ce avem nevoie. Vorbea Mihai la fel de timid ca intotdeauna. Dan iubea asta la Mihai, inocenta lui, dragalasenia, curiozitatea. L-a strans la piept si si-a ascuns fata in tricoul lui. Mihai isi trecea degetele lungi si subtiri prin parul iubitului sau, apoi il saruta pe frunte.
- Sa nu intarzii... Spunea Mihai soptit catre Dan.
Dupa ce iubitul lui a plecat, blondul a scos din sertar un caiet cu coperti cartonate roz. S-a asezat pe pat in acelasi loc in care a stat Dan si a inceput sa umple o pagina cu pixul de pe masuta.


Din jurnalul lui Mihai

Frumosul meu brunet a plecat la bar, dupa ce a scris si el in jurnal. Nici nu mai avem timp sa ne dam cu rolele atat de mult ca inainte, dar sunt fericit, il am pe el si asta imi ocupa tot timpul. Pun toata dragostea mea in ce gatesc, il ascult cand se plange ca la bar a avut clienti scandalagii, ma tine in brate si ma consoleaza cand nu ma simt bine. Eu am fost gay mereu, dar nu mi-am dat seama. Il iubesc pe Dan si nu as vedea pe nimeni altcineva cu mine. Nu o sa uit niciodata prima experienta sexuala cu el, cum mi-a sarutat buzele plin de pasiune, de parca eu am fost mereu alesul. Corpul meu ii poarta peste tot atingerile, amintirea pielii lui, buzelor lui moi, limbii lui umede si fierbinti pe mine, in mine. Simt ca sunt cuprins din nou de aceea voluptate si nu mai scriu nimic. Vreau sa-mi golesc mintea de placerea pe care o simt cand sunt cu el, macar atunci cand el nu e acasa. Jurnalul ma face sa fiu putin speriat de mine deoarece numai aici pot descrie ce simt cu adevarat. Latura mea salbatica e undeva doar in creier. Sunt atat de timid in realitate. Tin minte ca doar o data, sau de doua ori aceea parte mi-a preluat controlul. Una din acele dati a fost cea in care m-am masturbat in camera cu imaginea lui Dan in minte. Nici nu vreau sa ma gandesc la asta! Poate ca sunt obsedat de el.
Cand a venit seara si s-a intors acasa, a facut un dus si dupa ce ne-am uitat putin la tv unul in bratele altuia giugulindu-ne ca doi porumbei, m-am daruit lui asa cum fac de obicei, dar de data asta ne-am iubit cu patima. M-am straduit sa nu mai fiu atat de timid spunandu-mi ca nu e prima oara cand o faceam. Am adormit peste el exact iu pozitia in care am terminat actul.


(OVIDIU)


Am facut psihologia cu clasa a XI-a B azi. Am reusit sa imi amintesc cum il chema pe pustiul ala, Victor Coman. Razvan, profesorul lui de sculptura mi-a spus ca el nu e ca ceilalti elevi ai lui pentru ca el deja primeste comenzi pentru lucrari de sculptura si ca e cel mai talentat din toate generatiile pe care le-a avut. Am mers la club cu cateva ore in urma si pe drum m-am intalnit cu el, aproape am dat peste el! Mergeam cu masina, iar el cara o bucata destul de mare de lemn. Mergea aproape pe mijlocul strazii. M-am oprit din condus si am coborat geamul.
- Sa stii ca daca vrei sa te ocolesc, nu am cum! M-am rastit la el. Nu puteam sa rist sa vorbesc cu el ca la ora la psihologie, si-ar fi dat seama ca sunt eu sub tot machiajul si costumatia mea. Stiu sigur ca m-ar fi recunoscut. El doar a balbait niste scuze, si-a inclinat putin capul si a plecat miscandu-se tot la el de incet, din pricina greutatii lemnului.
Maya era acasa si ma astepta uitandu-se cumintica la desene animate.
- Ovi, stii ce i-a facut Jerry lu' Tom? Stii, stii? Ma intreba ea sarind sa se prinda de gatul meu.
- Nu. O sa-mi spuna printesa Maya? Ma uit eu la ea.
- La transformat in masa, in fier de calcat si dupa aia zana soricel l-a facut pe Jerry invizibil! Vreau si eu sa fiu invizibila. Obisnuita gandire a unei fetite de sapte anisori a surioarei mele.
- Hai printeso, e timpul sa te duc in castel ca sa adormi, poate o sa te faci invizibila daca esti cuminte si te culci. Incerc eu sa o conving sa mearga la culcare dupa ce ma demachiez.
- Bineee, dar promite-mi ca o sa ma machiezi si pe mine asa cand ma fac mai mare.
- Promit. Gata, in pat cu tine acum. Rad eu si o duc in dormitor.
Ar fi fost frumos daca ar fi avut si tata grija de ea.

[Katsu]

L-ai pus pi Zuuuup. Of, cat te iubesc. L-am citit deja pe blogul tau, insa e bine ca l-ai pus si aici, ca sa se bucure lumea de el. :D Da, sunt multe personaje, insa e ok pentru mine, pentru ca asa vor fi multe cupluri, deci are cititorul de unde alege. Acum despre fic, nu iti voi da un comantariu avanat, pentru ca nu sunt eu in stare de asa ceva, insa voi comenta despre idee si personaje. Dan si Mihai raman tot doi dulci, in schimb imi pare tare rau de Andy, sper ca nu o va duce intr-o alta extrema.. Smile, Andy, it gets better : ) ! Ovidiu e foarte interesant ca si personaj, cu personalitatea lui dubla. Oricum, voi citi pe blogul tau si voi comenta pe zup.
Spor la scris! *hug*
Zbye!

[YuneSugihara]

Multumesc Nicky pentru comentariu. Iata nextul cum am promis. Sper sa va placa. Hug!

CAPITOLUL 3

Ah, la naiba! Am incercat de mai multe ori sa ma imprietenesc cu Victor de la a XI-a, dar nu a iesit nimic, in schimb, m-am imprietenit cu noul nostru coleg, Madalin. El a spus ca putem sa-i zicem Kipi, in Germania asa era obisnuit sa fie strigat. Parintii lui au divortat si el s-a intors in tara cu tatal lui, domnul Ciprian, pe care l-am cunoscut atunci cand eu, Piko si mai multi prieteni am fost la petrecerea lui. Nu-mi vine sa cred ca mai exista parinti care isi lasa copii sa faca ce vor, care asculta rock si sunt poate mai de gasca decat alti adolescenti. I-am cunoscut si pe doi din prietenii lui Kipi, Marian si Cosmin. Cosmin era un cocalar autentic, cu freaza data cu gel, lant de aur la gat, ciocate in picioare si camasa roz, descheiata la primii nasturi. Marian in schimb era imbracat in jeansi negrii mulati, tricou cu Black Veil Brides si o sapca NY. Piko l-a convins sa-si dea ochelarii jos si sapca, arata foarte bine fara ele. Pacat ca e la alt liceu decat noi. Vestea buna e ca mi-a cerut numarul.
A doua zi la Arte, directorul a dat o regula in liceu, fara pantaloni mai scurti de genunchi. Am vazut cum "Raul", unul din gardienii liceului il trimitea pe Radu alias Heintz acasa, sa se schimbe. Cand s-a intors in curtea liceului, avea un morman de hartii in brate, s-a impiedicat si i-au zburat toate. Madalin si Piko au sarit sa-l ajute si dupa aia s-au imprietenit. Au schimbat ID-uri si au inceput sa iasa din cand in cand impreuna. Vremea era foarte placuta, nici un nor nu se vedea pe cer, iar soarele facea in ciuda celor care aveau ora de sport. In timp ce alergam, mi se alaturase Andreea care abia atunci ajunsese la ore.
- Ce faci? Mergem si noi azi in Sk8? Gafaia in timp ce alerga.
- Daca nu primesc vreo tema, merg. Toata gasca sau e numai o invitatie pentru mine.
- Doar tu si Piko, ca in vremurile bune. Spunea ea.
O aprob si continui ora de sport. Mircea m-a enervat toata ziua, facea crochiuri dupa mine in banca sau oriunde vroia el, se dadea la Dan, fara succes, evident. Totul a decurs bine, in rest. La matematica n-ea adus testele initiale, am luat un amarat de opt, care pentru mine insemna un dezastru pentru media generala si dupa aia am tulit-o cu Piko spre Sk8. Incepuse sa se innoreze de la a treia ora si a plouat, iar Sk8 era plin de apa. Parca a adus cineva un lac si la pus in mijlocul pistei de role. Cine credeti, ca era acolo? Bianca Blowjob. Toti baietii ii ziceau asa din cauza dintilor. Erau departati unul de altul, dar asa ii avea ea, nu trebuie sa blamam pe cineva pentru defectele lui. Ce-i drept fata era putin scrantita, isi botezase sanii, se dadea la toti baietii care ii ieseau in cale si ca sa punem capac la tot azi a sarit cu Andreea in balta. S-au udat pana la piele si s-au amuzat. Nu-mi vine sa cred ca au facut asta! Toti oamenii se holbau la ele cand ieseam din parc, apoi Andreea a bagat-o intr-un boschet si a fugit. La liceu am aflat ca Andreea a luat niste etnobotanice de la Donny Fantoma, unul dintre rapperi. Asta explica comportamentul ei mai scrantit decat de obicei. Un somn bun o sa o calmeze.


(OVIDIU)


Ce m-am distrat in club, baga-mi-as p***! Am luat niste canabis la bord si gata. Faza e ca nu-mi mai amintesc ce am facut dupa ce tipul emo mi-a zis ca-s bun. Sper ca nu am facut ceva necugetat, adica sex, ca asta inseamna ca m-am dezbracat si ca poate ma dau de gol fara sa stiu.
Pfiuu, m-am mai linistit, nici un semn sa fi futut pe cineva in ultimele douazeci si patru de ore, fara sa stiu. Inca resimt efectul marijuanei , altfel nu as fi vorbit asa buruienos.


Trei ore dupa canabis, ma simt ca nou. Mi-am sculat printesa si am dus-o la scoala, de la anu ma gandesc sa o transfer in Arte. Oricum ii place sa deseneze si daca vrea si ea, acolo o duc.
Pana acum, Victor Coman a fost pregatit la toate orele mele de psihologie si la sfarsitul orei mi-a zis ca vrea sa-i fac o programare la cabinet. Poate vrea sa-i fac testul IQ. Ma imbrac repede cu jeansi, un tricou alb cu dj pe el, castile la gat, imi zburlesc parul si o intind la liceu. Azi nu am ore de psihologie, am doar la cabinet. Conduc prin aglomerati a infernala si ajung in cabinet dupa vreo jumatate de ora de condus. Victor ma astepta la usa. Descui usa si ii fac semn sa intre primul. Avea capul plecat si mergea timid, s-a impiedicat de pragul usii, a parut rusinat si s-a asezat pe canapea in fata scaunului meu.
- Cu ce pot sa te ajut? Il intreb eu.
- Vreau sa-mi spuneti daca sunt normal.
- Cum adica normal? Imi dau eu ochelarii in joaca mai jos, pe nas, parand foarte mirat.
- Legat de munca mea.
- Ok. Sa-ti vad fisa, deci tu esti...
- Victor Coman XI-B. Il las eu pe el sa se prezinte, desi stiu foarte bine cine e.
- Aici scrie ca primesti comenzi de sculptura in fiecare luna, ai castigat toate concursurile la care ai participat esti briliant. Ce e in neregula cu tine? Il intreb eu surprins.
- Tocmai asta este problema mea, domnule profesor. Mie frica sa nu gresesc, iar ca sa nu gresesc idolul meu spunea ca trebuie sa exersez timp indelungat.
- Cine este idolul tau?
- Michelangelo Buonarroti.
- Tututor ne e frica sa gresim, dar asa suntem noi oamenii, nu untem perfecti, invatam din greseli si nu le repetam daca stim ca am suferit de pe urma lor. Stiu ca poate vei spune ca oamenii sunt masura tuturor lucrurilor si ca sunt fiinte perfecte, ca asa ai invatat la Istoria Artei, dar nu e asa...
- Nu despre asta e vorba. Vreau sa stiu daca sunt bolnav. Parea el disperat. Ma asez in fata materialului pe care vreau sa-l sculptez si pana cand din mainile mele nu iese o opera de arta, nu pot sa ma opresc. Au trecut zile in care nu am mancat deloc, nu am baut apa, pur si implu am cazut din picioare din cauza oboselii. Sunt obsedat de sculptura? Parea el disperat sa gaseasca raspunsul. Vreau doar sa stiu. Daca am o problema nu vreau sa o rezolv, sunt fericit asa, dar vreau doar sa stiu daca ea exista.
- Nu esti obsedat. Doamne fereste! Tu esti unul dintre acei oameni care nu se pot relaxa pentru ca iti iei munca prea in serios. Radeam eu in timp ce-l vedeam ca era jenat.
- Atunci invatati-ma sa ma relaxez. Spunea in timp ce se apleca peste masuta sprijinindu-se in maini de ea. Avea un trup binefacut, ca si mine de altfel, tricou cu inscriptia 'i'm a broken heart', cu doua inimi frante, jeansi nici prea stramti nici foarte largi si o pereche de bascheti cu sireturi de culori diferite. El parea tipicul elev in Arte. Isi purta parul scurt si zburlit si avea niste ochi verzi minunati, de culoarea jadului.
- Trebuie sa o luam cu inceputul. Stai comod si sper ca ai ceva timp liber, daca vrei sa-ti dau niste sfaturi, bineinteles. Spun eu.
- Da. Am terminat specialitatea pe ziua de azi si am toata ziua libera. O sa mai vin si vineri daca e nevoie si atunci am specialitate dimineata si liber dupa-amiaza.
- Vom vedea. Ii zambeam eu. Spunemi, cand iesi cu prietenii?
- Eu, eu, nu am prieteni...Imi raspundea cu tristete in voce.
- Toata lumea are prieteni...
- Nu si eu. Imi taie el replica. Eu muncesc prea mult. Vedeam asta in ochii lui care se umezeau.
- Stai calm, te rog. Intai ar trebui sa-ti aloci un anumit numar de ore pe zi, ca sa muncesti, dupa aceea sa te destinzi in aer liber, sa iesi in oras cu cativa colegi, poate va impreieteniti. Descopera si unde iti place sa te plimbi, unde te simti bine...Ii mai dau cateva sfaturi, iar el isi sterse cu podul palmei ochii.


Din jurnalul lui Dan


Am mers la lucru si vin acasa parca mai obosit ca niciodata. Banii de fiecare data trebuie sa-i calculez si sa-i dramuiesc cum trebuie, altfel nu-mi ajung pentru o luna. Am de intretinut apartamentul, pe mine si pe iubitul meu. O sa fac efortul sa-mi iau o slujba cu program normal si clar, platita mai bine. Sunt fericit ca il am pe Mihai langa mine, ca el nu e ca profitorii sau profitoarele alea "imi dai si mie niste bani, tati?" El e constient ca muncesc pentru noi, ca sa ne fie bine, iar atunci cand avem mai multi bani sa-i fac pe plac. Mi-ar placea sa pot sa-l rasfat mai mult si de aceea incerc sa fac o schimbare. Il vad si pe el cat se straduie. Cu banii pe care ii are din alocatie si ce primeste de la parinti isi cumpara materiale pentru liceu, tempera, coli, panze. Nu m-a lasat niciodata sa-i dau eu bani pentru asta. El spune ca trebuie sa ma scap de o cheltuiala. Ochii lui blanzi si ce mai, el in intregime, ma fac sa continui, sa nu ma dau batut, sa nu cad lat de oboseala dupa ce vin de la servici. Pana si cu timpul stau prost, ma impart intre liceu, slujba si scumpul meu Mihai. Stiam de la inceput ca nu o sa ne fie usor, dar suportam cu stoicism. Cand vin seara, il gasesc pictand, desenand sau facandu-se temele. Stiu ca si pentru el e greu. El se imparte intre liceu, facut curatenie, mancare si mine. Are grija mereu sa se ridice repede de la treaba lui cand vin acasa, imi serveste masa, sta cu mine, vorbeste cu mine si instista mereu sa spele vasele, dar eu nu-l las. Stiu ca are si el teme si e elev tot in Arte, stiu cat e de greu, doar suntem amandoi acolo. Il sarut pe frunte si merg apoi sa spal vasele. Stam impreuna la tv sau laptop, vorbim despre ce am facut in ziua respectiva si dormim impreuna. Cand avem programul putin mai lejer ne permitem cateva ore in care putem sa facem dragoste.

Din jurnalul lui Mihai


Of, iubitul se ingrijoreaza din nou pentru bani. Stiu ca nu sunt prea multi si chiar ma gandeam sa-mi iau o slujba. Pagina asta din jurnal chiar nu trebuie sa o vada, vreau sa fac si eu asta. El se straduieste atat, ca sa ne fie noua bine. Am si asa programul foarte solicitat, dar pot sa mai renunt la niste lucruri ca sa-mi las timp pentru o slujba, macar part time. Sa simt ca fac ceva si eu sa aduc un venit. Mi-au folosit orele cand stateam langa mama, curios sa vad ce gateste si cum gateste. Tata ma certa mereu spunandu-mi ca ar trebui sa fac ce fac ceilalti baieti, sa merg la fotbal, sa ma uit la meci, sa fiu interesat de masini, dar mie imi placeau multe lucruri pe care le facea mama. Sunt constient ca in relatia mea cu Dan, eu sunt fata si el e baiatul. Nici nu as vrea putea sau mai binezis, nici nu as vrea altfel. Ma simt in siguranta cand ma strange in brate, fericit ca il am si implinit ca ma iubeste doar pe mine.

[Katsu]

Aww... Cat de cute poate fii Mihai.. Mi-am promis ca-ti comentez fiecare capitol, si asa o sa fac. In capitolul asta nu i-ai avut pi Madalin si Alex, da' nu ma supar, am citit capitolul cu muulta vreme inainte, dar nu ma deranjeaza sa-l citesc inca o data. Sa inteleg ca daca ai inceput sa-l postezi pe zup o sa-l termini? Pentru ca-s curioasa ce patesc amorezii. Cuplul principal (cred), adica Ovidiu si Victor avanseaza incet incet si imi place, pentru ca profu' e asa de subtil cu micile lui atentii. Am mai spus, mi se pare cam dubioasa treaba cu Dj noaptea si profesor plictisitor ziua, dar tinand cont ca am si eu un astfel de profesor, nu comentez. (nu e Dj, dar are o pasiune pentru cluburile de noapte si muzica dubstep)
Sa aduci nextu' cat mai repede, si, cu toate ca nu prea iti comenteaza lumea fic-ul, cu siguranta ai cititori. *hug*

[YuneSugihara]

Multumesc pentru comentarii si sper sa reveniti. Voila "le next"

CAPITOLUL 4

O zi normala la Arte implica batai de eleve pe coridor, nu elevi, eleve, note mici din cauza lipsei temelor, profesori foarte exigenti, multi elevi care nu sunt dornici de carte, dar nici de specialitate. Piko si cu mine am decis ca prietenia noastra cu Andreea ar trebui sa ia sfarsit. Asta datorita lui Ionut, un fake emo pe care ea l-a intalnit. Nu se cunosteau decat de cateva luni, dar au facut ceva de care eu, ca fata, sincer nu as fi mandra sa o fac cu un tip pe care nici nu-l cunosc cum trebuie. Am incercat sa-i explicam ca daca ar fi iubit-o nu ar fi obligat-o sa aleaga intre doua lucruri la fel de penibile, penetrare sau handjob, intr-un loc rau famat din oras. Si-a aratat in sfarsit adevarata fata, m-a insultat in fel si chip, nu am facut decat sa incerc sa-i dau un sfat. Ea mereu l-a luat ca pe o cearta, doar nu vroia sa stau cu mainile in san si sa-i dau o medalie pentru asta. Pana si pe Madalin pe care nu-l cunoaste asta bine, l-a facut fitos, dar pentru ca nu face ce vrea ea. Spune lucruri despre el pe la spate si despre mine si Piko gandise mult timp lucruri urate, ne-a considerat proaste si ca o sustinem in orice a vrut, dar gata. Am terminat-o cu ea si nu va reusi niciodata sa ma faca sa-mi schimb parerea. Am fost si la cabinetul domnului Radulescu sa-i cer un sfat legat de asta, dar fara sa-i spun ca e vorba de Andreea. Pana si acum incerc inca sa-i mai pastrez o reputatie curata. Mi-a spus ca atunci cand spunem unele lucruri cuiva, nu putem sa le luam inapoi, chiar daca ne-am cerut scuze mai devreme sau mai tarziu, acele cuvinte lasa o impresie permanenta in inima persoanei ranite. Mi-a spus ca e decizia mea daca vreau sa continui tot in minciuna sau nu. Am decis ca trebuie sa ma eliberez de o povara.
Am fost la bloc la Madalin in dupa-amiaza aia si ne-am intalnit si cu Marian si cu George. Madalin se intelegea bine si cu George, pe care eu si Piko il poreclisem "Papa Yeti". Din cauza skatebordului avea mersul ala specific skaterilor. Oriunde mergea el, mergea si placa lui, iar in cazul lui Marian, oriunde mergea el, mergea si sapca lui. Nu era aceasi sapca, dar pentru el sapca era lege, probabil. Statea pana tarziu seara pe Skype cu George, mergea la Madalin de cate ori avea ocazia deoarece, spunea el "trebuie sa recuperam timpul pierdut". Avea o voce dragalasa, mai subtire putin, fata de a altor baieti. Goerge era glumet, mereu avea cate o poanta in maneca. Am decis ca ei meritau mai mult sa ne fie prieteni, decat EMO Roackera. Au mai trecut oricum cateva zile pana Madalin sa0mi dezvaluie orientarea lui sexuala pentru ca se vedea oricum, din comportament, cum se misca, cum vorbea. Era cam ca mine si Piko, se uita dupa baieti pe strada ,ma inreba daca sunt buni. Ei bine, grupul se marise cu inca o fata, dar mie imi placea Madalin asa cum era. Marian si George stiau si ei, dar nu se fereau de el. George era hetero, dar aveam dubii in ce-l priveste pe Marian. Il lua pe Madalin in brate din cand in cand, pe banca isi pune mana dupa el. Nu conteaza oricum, asta e viata mea normala si astia sunt prietenii mei obisnuiti.

(MADALIN)

Ce bine ca am venit de la liceu! Nu mai suportam o secunda in fata prefacutei Andreea. Am fost si eu prieten cu ea, dar dupa ce am vazut mesajul din telefonul lui Yune m-am convins ce gandeste ea inr-adevar despre mine. M-a enervat la culme, daca s-ar fi legat si de faptul ca sunt gay, atunci nu stiu ce as fi facut. Marian si George s-au instalat pe canapeaua mea ca de obicei, dar isi mai face prezenta si Cosmin. Pana sa plec in Germania si Cosmin era unul din prietenii nostrii, dar nu stiu ce s-a intamplat, a devenit un cocalar. Rupe manelele in spatele blocului, se cocalareste cu aia ai lui, dar parintii spun ca e prieten de familie si poate sa vina oricand vrea la mine. Imi spune "Pufi" si ma deranjeaza. Stie ca m-am schimbat cat am stat in Germania si a vazut ca nu ma intereseaza fetele. Marian s-a schimbat in ochii mei de cand m-am intors. E mai dragut decat imi aminteam, ori asta, ori e gayismul meu de vina. Ma rog. Cand a venit Marian ieri la mine eram doar in boxeri si am sarit in pat peste el dezbracat ca mi-a scris pe chat la un joc "p***". Vad ca nu l-a deranjat daca azi sta si rade cu mine si George. Am facut putin caterinca de faza aia, dar a trecut. Nu vreau sa creada ca ma dau la el pentru ca deja mi-am intalnit persoana speciala, acum o saptamana cand m-am intors. Eram aproape in fata blocului, am vrut sa iau coltul si m-am izbit de un tip mai inalt ca mine cu aproape doua capete. El doar s-a uitat la mine cu ochii lui verzi ca smaraldul si m-a ajutat sa ma ridic. Il cheama Alexandru Orodici si am vazut ca avea o masina superba, un Bugatti Veyron albastru inchis. In Romania era singurul pe care-l vazusem cu o asa masina, in Germania mai vazusem. Imi zicea tata ce masini erau pentru ca se ocupa cu showroom-uri la Köln. S-a prezentat, eu m-am prezentat, cel mai stangaci din viata mea pentru ca mi se impleticea limba cat de frumos si stilat era. Blugi Deep Jeans, un maiou gri,un sacou desfacut Versace si ochelari de soare tot de la marca numita. Avea pielea fina, pometii inalti, ochii albastrii ca cerul, buze senzuale, pline si un nas perfect. Nici nu mai vorbim ca zambetul m-a dat pe spate, o dantura perfecta, ca portelanul de alba si gropite mici in obraji. Nu mai stiam clar ce e cu mine. Am fost la el de trei ori saptamana asta. Abia l-am cunoscut si mi-a propus sa iesim in oras. Cand l-am intrebat daca pot sa iau asta ca pe o intalnire a ras cu pofta si a spus "de ce nu?" Doamne, imi sparge inima pieptul cand ma gandesc la el. Asa frumos ca un vis si are o tona de bani. A venit in oras pentru liceul de mate-info, deci e si destept. Cum se poate sa le aiba pe toate? Acum trei zile am dormit la el, in patul lui, cu el. Doar am dormit. Daca i-as spune lui Yune, mi-a facut micul dejun in stil frantuzesc si mi l-a adus la pat, la pat. Frate, bunaciunea s-a trezit inaintea mea doar ca sa faca micul dejun. O chifla pufoasa cu unt, croiassant cu un fel de gem de zmeura, un fel de bruschete cu guacamole si carne de curcan si bineinteles ca sa fie perfect, cafea cu lapte. Am luat micul dejun impreuna in pat si am mai vorbit despre una despre alta. M-am simtit de parca eram proaspat casatorit. Vorbesc cu el atat de deschis, nici nu-mi vine sa cred ca are saptesprezece ani. A iesit din baie doar cu un prosop in jurul braului, i-am observat patratelele si m-a intrebat cu ce parfum sa se dea, pana la urma doar a intrat in baie s-a ras si a folosit un after shave Dolce Gabbana. Camera lui era decorata in stil victorian, cu toate ornamentele alea complicate pe la colturile peretilor si mobila, totul perfect. Ma innebuneste rafinamentul pe care-l are, inteligenta si frumusetea. Combinatie letala.

(OVIDIU)

Dupa ce am terminat conversatia in cabinet cu Victor mi-am luat cheile de pe masa si am mers spre parcarea liceului. L-am vazut pe el stand intr-un colt si gandindu-se probabil la ceva. Am mers pana la el si a tresarit cand i-am atins umarul.
- Vrei sa mergi cu mine in oras? L-am intrebat. Te scot la un suc. Ii zambesc dulce, tot ca in cabinet.

- Mi-ar placea. Imi raspunse el aplecandu-si capul si schitand un mic zambet timid.
- Urca. Il indemn spre Cadillacul Cien argintiu. El urca si ii simt parfumul atunci cand ma aplec sa inchid portiera. Imi inunda narile si stiu ca o sa fie o placere sa conduc langa el. Am incercat sa mai aflu amanunte din viata lui si am ajuns si la a mea. I-am zis de sora mea Maya, dar cand a venit vorba de timp liber am tacut, nu pot sa-i zic de club si de al doilea eu.
Ajunsi la o terasa micuta pentru cocktailuri, am comandat doua smoothie de pepene galben si menta. Caldura era insuportabila si combinatia foarte fresh, numai buna pentru a zi ca aceea. Barmanul mi-a spus ca nu mai aveau decat un pahar in care se servea respectivul smoothie si ca nu mai aveau ceva asa de fresh. Nu voriam sa mai conduc pana in capatul celalalt al orasului pana la o alta terasa asa ca pana la urma am comandat unul pentru Victor.
- Dar va e cald si dumneavoastra. Spunea el.
- Nu-i nimic. O sa mai iau inghetata pe drum. Il linistesc eu.
- Domnule insist. Va rog! Se plangea el. Cand barmanul se aproapia i-am soptit sa ne aduca doua paie Jumbo. A pus paiele in cocktail si l-a asezat in dreptul lui Victor. Asa o sa fii multumit? Il intreb eu.
- Cum asa? Se mira el. Il indemn sa guste si el se supune. Isi aseaza degetele delicat pe pai si ia o inghititura din cocktail, ramane putin uimit cand eu iau o inghititura cu celalalt pai din pahar.
- Asa. Zambesc eu. El nu se poate abtine si chicoteste. Isi sprijinea cealalta mana pe masa . Avea bratari multicolore si una din piele neagra subtire, degete subtiri si lungi, unghii ovale ca ale unei fete. Isi mai ridica din cand in cand ochii spre mine cand sorbeam amandoi din cocktail, dar apoi se uita rusinat in jos. Cand am ajuns la jumatatea paharului il tachinam pe Victor jucandu-ma cu degetul pe fata lui, iar el se amuza.
Dupa ce am terminat acolo, Victor si-a luat rucsacul pe umar si am mers unde am parcat. Se pare ca am reusit sa-l fac sa se mai relaxeze putin. Urca in masina, vizibil mai fericit decat atunci cand am plecat de la liceu.
- Unde mergi? Il intreb eu in timp ce bag cheia in contact.
- Pe Strada Pacii, daca stiti unde e.
- Cum sa nu, stau la cateva strazi distanta. Raspund eu entuziasmat.
- Atunci e perfect. Ma uimea Victor, ca era mai prietenos decat la inceput.
La semafor, nu am putut sa ma abtin, asa ca am incercat sa-i pun mana pe picior, sa-l mangai. Ah! Nu pot, e elevul meu! Ma mustrez in gand, inainte sa-l ating. Victor primeste un telefon si eu nu am apucat sa mai fac nimic. Era pe difuzor, norocul meu. Era Razvan, profesorul de la sculptura. I-a zis ca aveau nevoie de ajutor in atelier si ca trebuiau sa moneteze niste ornamente pana seara. Dupa ce a inchis am incercat sa-l linistesc pe Victor si acum era momentul potrivit. L-am mangaiat pe picior si i-am spus ca totul e in regula, i-am promis ca-l las la liceu.

(VICTOR)

Domnul Preda m-a chemat la atelier a doua oara intr-o singura zi "daca esti un elev bun, cum sa nu te chem.". Domnul Radulescu a incercat sa ma faca sa ma relaxez si am vazut si eu prima oara, dupa mult timp cum sa ma destind. Nu-mi vine sa cred ca am baut cu dansul din acelasi pahar! Daca multi folosesc expresia "fluturi in stomac", pot spune ca aveam "lilieci in stomac" in momentul ala. Parea asa de relaxat, uitandu-se la mine cum sorbeam din cocktail. Eu nu ma puteam abtine sa ma uit in ochii sai verzi. Munca o sa-mi distraga putin atentia. Mi-a spus ca are o surioara care e la scoala vizavi de casa mea. Ceea ce inseamna ca o mai aducea cu masina, o sa ma intalnesc cu dansul mai des.
Am lucrat la ornamentele alea pana seara tarziu si domnul Preda a fost mandru de rezultatul final, pana si eu am fost. Am iesit din liceu si domnul Radulescu ma astepta?!
- Te conduc acasa. Stiam ca Razvan isi munceste elevii. Doar nu o sa mergi pe intunericul asta ! Imi spunea dansul.
- Va multumesc foarte mult, domnule. Ii eram eu recunoscator. M-a dus acasa, s-a dat jos si a mers in spatele meu pana la usa. Vreti sa intrati putin, domnule? Il intreb pe profesor.
- Nu e nevoie. Nu vreau sa te deranjez. Ne vedem maine la liceu. Mi-a spus el. Apoi m-a prins de umeri si m-a sarutat pe obraz afectuos. Mi s-a furnicat toata pielea, i-am zambit la randul meu.
L-am vazut ca urcase in masina si am intrat in casa atat de fericit, nestiind de mine si am trantit usa, fara sa vreau.

[Katsu]

Nu m-am putut abtine sa nu comentez. Na.. Deci si capitolul asta mi-a placut muuult.. Pana si eu incep sa ma indragostesc de Alex. Pe naiba, chiar ca le are pe toate=)) . Andreea m-a enervat din prima clipa, nu de alta dar cunosc si eu una deasta ;)). Paaaai.. eu deja am citit, cum am mai spus, si poate vei continua pentru ca sunt atat de curioasa ce se va intampla cu Alex si Madalin.

Spor la scriiiiis si kissez.

[YuneSugihara]

CAPITOLUL 5

Acum chiar ca am terminat-o cu Andreea. Imi pun in aplicare "Planul de distrugere" pentru ca nimeni nu-si bate joc de mine si scapa nepedepsit. Eu, Piko si Madalin am fost dispusi sa o iertam, dar dupa ce mi-a mai facut inca o faza urata am decis ca ea chiar nu mai merita o alta sansa. Chiar si Ionut se despartise de ea din cauza comportamentului. Asa ca am decis sa o excludem pe ea, dar sa iesim incontinuare cu Ionut. Ii facuse rau si Valentinei, Vally din gasca de rapperi, ii spusese bunicii ei o tona de lucruri, numai ca sa o faca sa o trimita din oras, ii furase gasca de prietene, iar acum era si ea pornita sa o distruga. Noi nu i-am spus niciodata fratelui sau tatalui ei ce face ea si pun pariu ca nu ar mai face in veci rau nici unei muste, sau ar fi mai rau de atat? Nu cred ca s-ar invata minte.

(MADALIN)

Am iesit in skate ca de obicei, dar dupa aia ne-am intalnit cu EMO, pardon Muie Roackera. Ne-am straduit sa nu o bagam in seama, iar ea si teroristele ei au facut cale intoarsa spre niste scari de la intrare in parc, vai, acum "e cool sa stai acolo..." Tot "bancutele" raman cele mai tari.
Am ocupat cu gasca bancutele si i-am vazut si pe Dan si Mihai ca au venit sa se dea cu rolele. Dan purta un short verde cu flori albe, un tricou alb si rolele agresive, iar Mihai purta un short albastru cu flori albe, un tricou alb si aceleasi role. Se asortau azi. Stiam ca ei aveau o relatie mai speciala, stateau unul langa altul inainte sa coboare pe pista. Ei le-au salutat pe Piko si pe Yune, dar pe mine nu, nu avusesem prilejul sa fac cunostinta. Am batut-o la cap pe Yune sa ma prezinte si dupa aia abia am intrat si eu in conversatie cu Dan, care e un tip foarte de treaba. Mihai imi pare timid, insa o sa reusesc sa il fac si pe el mai deschis.
Soc, dupa cateva minute in care s-au dat cu rolele, Dan si-a scos tricoul. Am tipat cand l-am vazut si am inceput sa zic "Domnu' Doctor Bogdan"- pentru ca asa era numele lui intreg, Dan era doar prescurtarea. El chiar m-a auzit si venea mai aproape de bancute ca sa-mi faca in ciuda. Numai Yune, Piko si cativa prieteni mai stiau ca eu sunt gay, dar era prea de tot. Dan era prea bunaciune si se plimba in fata mea cu pieptul lui binefacut. Ma macina gelozia cand Mihai il atingea pe spate, s-au cand il mai tragea de mana din cand in cand. De ce trebuiau sa fie impreuna?? Nu ma mai gandesc la el pentru ca eu deja simt ca fac parte din ceva minunat cu Alex.
Dupa ce am servit dimineata micul dejun impreuna, el a facut dus, am facut si eu si am plecat spre liceu cu masina lui. M-a lasat in fata, toata lumea s-a intors sa vada cine e tipul ce coboara dintr-o masina scumpa, cine e la volan si tot restul. Am intrat la ore si toata ziua m-am gandit doar la el, la cat de perfect e, din toate punctele de vedere.


(OVIDIU)

Cand l-am atins mi-am simtit inima in gat. Momentul parea atat de tensionat pentru mine, el a acceptat ca fiind un gest amical. Azi la liceu mi-am tinut orele ca de obicei, dar la a XI-a B nu puteam imi iau ochii de la Victor pe tot parcursul lucrarii de control. Imi sprijineam capul in ambele maini si ma uitam in jos spre orar ca sa-mi distrag atentia. Mi se parea ca tinea si pixul cu gratia cu care sculpta. L-am vazut la atelier cand Razvan m-a chemat sa vad "cel mai talentat elev al lui". Tinea in mana dalta si privea toata opera sa vada daca nu cumva a ratat vreun loc, lemnul prinsese forma, un inger cu aripi minutios lucrate, insa fara chip.
Dupa ce terminasem cumparaturile mergeam spre casa. Il vad pe Victor peste strada, parea adancit in ganduri. I-am facut semn cu mana sa vina spre mine, mi-am coborat geamul si i-am zis ca daca vrea sa o vada pe sora mea poate sa urce in masina.
- Cum o cheama? Ma intreaba el sfios a doua oara.
- Maya, asa a vrut mama. Raspund eu.
- Aveti o mama cu bun gust la nume penru copii. Imi vorbea facand ochii mari in timp ce-si zburlea parul brunet.
- Am avut. A murit. Ii atrag eu atentia.
- Imi pare rau sa aud asta, iertati-ma domnule, nu am vrut sa va fac sa va amintiti lucruri dureroase.
- Nu-i nimic. Raspund cu o figura impasibila. Ca sa clarific si despre tata, el ne-a parasit cand Maya avea trei ani, iar tatal vitreg a plecat de langa noi cand a murit mama. As fi vrut sa mai traiasca sa vada ce om josnic si-a ales langa ea. I-am promis ca o sa am grija de Maya si asa am facut. Ea e totul pentru mine. Vedeam cum privirea lui Victor se schimba cand a auzit ultima mea propozitie. Vroiam ca si el sa insemne ceva pentru mine. Poate ca-mi doream un copil ca el.
Intre scoala, cabinet, Maya si casa nu-mi mai ramane decat clubul. Nu prea flirtez cu fetele in club. Imi place sa le privesc cum danseaza, cum le flutura parul in lumina reflectoarelor, cum baietii incearca sa le curteze. E ca si cum de la butoane imi urmaresc piesele de sah, dar nu stiu ce miscare vor face incontinuare, caci joaca dupa altfel de reguli. Ultima oara cand am adus o fata la mine a fost cu trei zile in urma. Incuiasem usa dormitorului si ma asigurasem ca o pusesem pe Maya in pat. Parul fetei, brunet si ochii albastrii m-au fascinat de cand am vazut-o intrand in club. Eram dornic sa o am in patul meu. Nu parea trecuta de optsprezece ani, dar nici nu m-am deranjat sa o intreb daca era virgina. Mi-a dat camasa jos in timp ce-i tremurau mainile si si-a trecut de asta data degetele peste pieptul meu fara sfiala. S-a asezat in poala mea si am inceput sa ne sarutam. Credeam ca o partida o sa ma faca sa scap de stres. Mi-am strecurat mainile sigur pe mine sub bluza ei cu volanase si i-am desfacut sutienul. I-am mangaiat bratele, dar cand i-am privit a doua oara mainile, imaginea degetelor lungi, cu unghii ovale imi rascolea inima. Degetele ei erau asemanatoare cu cele ale lui Victor.
- Nu vreau sa o facem daca tu nu vrei. O asigur eu. Poate doar o sa ne jucam putin astazi si ne mai intalnim.
- Da. Imi placi mult, dar as vrea sa vad cine esti sub toate astea. Facea ea semn spre lentilele de contac si toate lucrurile care ma faceau sa devin Electro, nu Ovidiu Radulescu.
- Daca o sa devenim mai apropiati probabil ca o sa scap de ele. Glumeam eu in timp ce ma jucam cu o bretea de-a sutienului ei negru.
Am sarutat-o intre sani si i-am dat jos lenjeria intima, in timp ce fusta a ramas pe ea. Tot ce am facut a fost doar sa-i masez cu degetul aratator clitorisul. Era umeda, iar erectia mea nu a intarziat sa apara. Nu am vrut sa mai continui pentru ca imaginea mainilor lui Victor impreunate cu ale mele la cocktail ma facea sa ma simt prost. Ea a inteles ca probabil trebuia sa ne mai cunoastem si am facut schimb de ID-uri si numele de telefon inainte sa se imbrace si sa mai vorbim in sufragerie.
Acum cand sunt cu Victor acasa, parca nici nu s-a intamplat. Eu sunt bisexual, dar nu am mai avut relatii cu baieti de prin clasa a X-a.


(VICTOR)

Domnul Radulescu mi-a promis ca o sa ma ia intr-o zi sa o cunosc pe sora dansului, dar nu am crezut ca va fi atat de curand. Cand am intrat in apartament, micuta l-a intampinat cu o imbratisare, iar domnul Radulescu a sarutat-o pe frunte.
- Uite, Maya, el este Victor. Este unul dintre elevii mei de anul acesta. Spunea dansul.
- Ce degete frumoase are! Exclama fetita.
- E sculptot. Lucreaza mult cu mainile.
- Eu sunt Victor. Ii spun intinzandu-i mana.
- Eu sunt Maya si o sa fac opt ani. Vorbea vesela. Ovi, ma ajuti si pe mine la teme dupa ce pleaca Victor? Il intreba ea pe domnul Radulescu. Ovi, ce alint simpatic pentru domnul profesor.
- Te ajut, ca de obicei. Zambea profesorul.
Dupa asta, am vazut-o pe Maya cum fuge la etaj. Domnul Radulescu a venit din bucatarie cu doua cesti de cafea cu ornamente complicate.
- Nu trebuia sa va deranjati domnule. Spun eu, gesticuland mult.
- E placerea mea Victor. Mi se adresa dansul. Apropo, vreau ca de acum in colo sa-mi spui Ovidiu cand discutam in particular. Le permit elevilor sa ma tutuiasca in timpul liber pentru ca nu sunt foarte in varsta. Chestia asta cu "domnule" ma depaseste. Chicotea "el".
Am vorbit si am ras mult cu el, ba chiar am reusit sa beau toata ceasca de cafea. Eu nu beau cafea aproape deloc si e o minune ca am terminat-o.
- Stii, vreau sa stiu ce parere ai tu despre asta, fiind inca adolescent. Spunea Ovidiu serios. Ce crezi despre relatiile homosexuale?
- Pai, au existat inca din antichitate si nu cred ca este ceva gresit. Pana si Michelangelo a avut probabil inclinatii spre asa ceva. Chicoteam eu. Multi artisti si personalitati de seama au fost gay. Raspund eu surprins de intrebarea lui Ovidiu.
- De exemplu, tu, ce orientare sexuala ai? Ma intreaba domnul Radulescu.
- Nu cred ca am asa ceva. Raspund eu. Daca exista vreo orientare care sa ma lege de arta mea, atunci pe aceea o am. Eu nu am avut prietena sau prieten. Ma simt apropiat de cineva acum. Ii spuneam rusinat, uitandu-ma in ochii lui superbi.
- Iti spun si eu, dar asta va ramane doar intre noi. Nu imi e rusine sa recunosc, dar daca ma va intreba altcineva ii voi spune probabil. Uite...Se codea el. Eu sunt bisexual. Mi-a spus el in timp ce se uita la buzele mele. Mi-am ferit privirea de a lui si am luat ultima inghititura de cafea. Si eu ma simt apropiat de cineva. Continua el. Ma simteam prost ca a spus asta. Mi-am luat rucsacul de langa canapea si m-am ridicat.
- Cred ca trebuie sa plec, am o sculptura neterminata la atelier. Spuneam eu. La revedere. Probabil l-am facut sa creada ca m-am speriat ca e bi, dar nu e asa! Nu mai puteam sa suport sa ma uit la el. Ma ardea pieptul si imi imaginam ca buzele lui se apropie de ale altei persoane. Ma sufocam pur si simplu in drum spre usa si nici cand am iesit afara nu am putut sa ma eliberez. Adia vantul, dar respiratia nu vroia sa-mi devina normala. Imi tremurau picioarele, vedeam in ceata totul si nici nu aveam o destinatie in minte. Vroiam doar sa ma indepartez de casa domnului profesor. Mergeam repede, cu inima batandu-mi tare, respiratia neregulata. Am ajuns la atelier la liceu, iar domnul Preda era sa faca un soc cand m-a vazut in ce stare sunt. Nu am putut sa-i zic nimic, am cazut in pragul usii, nu mi-am mai amintit nimic dupa aceea cand m-am trezit in camera de spital.
Domnul Preda era langa pat, pe un scaun si astepta nerabdator sa ma trezesc.
- Victor! Striga el bucuros. Tocmai atunci un medic a intrat in camera si i-a dat fisa mea. Scrie ca ai suferit un atac de astm. Eu nu stiam ca tu ai asa ceva. Spunea el potrivindu-si ochelarii.
- Nici eu nu am stiut ca am asa ceva. Ii zaspundeam mirat. Adica, am mai respirat greu inaninte, dar nu mi s-a intamplat asta niciodata.
- Ti-a prescris niste medicamente si scrie ca trebuie sa-ti cumperi un tub din ala. Ai astm. Imi spunea profesorul de sculptura. Iti cumpar eu tot ce ai nevoie. Se oferi el. Maine iesi din spital. Imi da el vestea care ma rascoleste din nou. Vroiam sa termin cat mai repede sculptura. Nu i-am mai spus nimic, m-am intors in pat pe o parte si am asteptat sa plece.
Se facuse intuneric afara si am luat pe mine un halat de spital, m-am strecurat prin spate si acum sper ca nu o sa trimita pe cineva dupa mine. Am fugit cat m-au tinut picioarele, se lasase racoare, vantul imi brazda fata si eu stiam ca o sa o fac chiar daca voi cadea lat pe drum. Tremuram, aveam febra probabil si respiram prost, din nou. Am intrat in atelier, am izbit usa de perete, iar apoi am incuiat-o ca sa nu ma deranjeze nimeni. Stiam ca intr-o zi ce am pus bine, o sa-mi fie de folos. Am scos din sertar cateva lumanari groase si le-am asezat pe marginea mesei langa statuie. Aveam cam patru ore sa termin ce vroiam sa fac pana sa se stinga. Mi-am luat dalta si capete foarte subtiri si am inceput sa sculptez un chip. Am lucrat cele patru ore, dar nu am reusit sa definitivez ochii si buzele Arhanghelului meu. Lumanarile s-au stins una cate una si am inceput sa pipai orbitele si lini dintre buze. Am sculpat pe intuneric, cu doar o raza a lunii intrand pe geam in atelier, dupa ce am considerat ca am terminat am asezat pe jos trei foi de ziar si m-am culcat acolo cu dalta in mana, cu betonul rece sub mine, plangand ca un copil mic. Nu stiu cum va reactiona domnul Preda maine dimineata cand va intra aici. Mi-am zcrijelit numele pe soclu si am adormit instantaneu.

[Katsu]

Urmeaza o avalasa de "Te Iubesc". Te IubescTe IubescTe IubescTe IubescTe IubescTe IubescTe IubescTe IubescTe IubescTe IubescTe IubescTe Iubesc (gata ca fac spam.)
Nu pot sa-ti spun cat imi place fic-ul tau. E pur si simplu uper cute. Asa... Greseli sa stii ca nici macar nu m-am uitat dupa ele. Dar am gasit ceva.. In capitolul..4. Ai spus la un moment dat ca Alex s-a uitat la Madalin " cu ochii lui verzi ca smaraldul ", iar apoi cand Mada l-a descris ai spus ca avea ochii albastri..
Ma poti lamuri te log? Trebuie sa imi fac o imagine cat mai realistica a lui Axis, perfectul asta.
Mada e un scump, personajul meu preferat. Tu nu uita sa mai postezi si pe blog, ca mai e lume (ca mine de exemplu) care il viziteaza si doresc sa devoreze tot ce scrii.
Eu astept next-ul si spor la scris! Kisses!