[Yaoi] Dragoste incatusata

[AbiiShu']

Primaaa, iar! <3
Oh, Doamne! Ce mai capitol! De data asta mi-ai inchis gura si mi-ai raspuns la multe, multe intrebari. Sunt curioasa cat de mult ii va mai multumi Cameron lui Chris. Si, mm, daca Sebastian si Ryan vor fi impreuna, Cameron ce va face? Blake i-a spus ca nimeni n-o sa-l abandoneze. Nu prea vad cum s-ar putea intampla daca cei doi vor ajunge impreuna. Si, oricum, as prefera ca dulceata aia de Chris sa-l consoleze. Poate vor avea o relatie in viitor, desi nu mi-i pot inchipui seme pe niciunul, si acelas lucru l-as putea spune si despre Sebastian si Ryan. N-au ei mutra de pasivi! xD
Mm, astept nextul si nu uita sa ma anunti si de data asta cand postezi, te rog!

[Lexxu]

Se pare ca sunt a doua. In primul rand merci pentru capitol<3 a fost; gustos.
Se pare ca Ryan si Seb' o sa fie impreuna(ok nustiu daca am zis si-n comentariul anterior, dar daca ei o sa fie impreuna care o sa fie seme-le si uke-le? :3). Chestia asta ma baga in ceata si ma face tare curioasa. Acum sa revenim, Seb, se pare c-a primit o bataie pentru vizita aceea si iar a ajuns sa fie ingrijit de Cam. Woaa, totusi ceva bun a iesit din asta "multumirea" lui Cam pentru Chris. Cand am citit povestea din perspectiva lui Chris am ramas pur si simplu asa; O.O gen; sigur e asa? Visez?:)). Am o vaga presimtire ca ei doi o sa fie impreuna, insa ma pot si insela. Poate cum Chris nu mai simte nimic doar o sa se foloseasca de Cam. Mmm interesant. Cu fiecare capitol ce trece devin din ce in ce mai curioasa (tin sa mentionez ca ador ficurile cu inchisoare; puscariasi si dastea'). Cea mai tare faza a fost la sfarsitul capitolului. Am ras putin, imaginandu-mi fata lui Chris si a lui Cam cand a spus cuvintele acelea. Sper sa-i fie recunoscator mai mult timp! Pai spor la scris in continuare si hai repede cu noul capitol :3. Kissez.

[Allison]

Hehe... am venit cu continuarea :) Scuzati intarziere ! Zilele astea o sa tot fiu aglomerata, asa ca probabil ca va dura pana vin si cu restul capitolelor. Incerc sa postez Ch. 12 inainte sa plec la munte, dar nu promit nimic :* Enjoy !

Chapter Eleven
Sebastian’s POV

Stateam in pat, intins pe burta si rasfoind plictisit o revista sportiva de anul trecut. Cand vine vorba de divertisment nu prea imi dau silinta daca e orice altceva decat sex. Lucru pe care ar cam trebui sa il schimb, acum ca eram suficient de invalid cat sa observ. Bataia lui Ryan ma lasase inconstient o noapte intreaga si in dureri a doua zi, dar bataia gardienilor din zona carcerelor care s-a adaugat ulterior acesteia a fost chiar ultima picatura din pahar. Corpul meu trebuia sa se refaca si cum altfel sa se refaca decat, ah, da, stand degeaba. Muream de plictiseala de cand ma trezisem si nu exista absolut nimic de facut aici decat sa citesti si recitesti putinele reviste pe care ai reusit sa le procuri de la gardieni sau alti detinuti de-a lungul anilor. Din pacate pentru mine, din moment ce celula mea nu a reprezentat niciodata vreun obstacol pana acum si eu eram liber sa ma plimb pe holuri cu Yuji, nu mi-am batut niciodata capul cu achizitionarea unor obiecte de divertisment.
Mda. Mi-e cam mila de detinutii adevarati din locul asta, care nu fac decat sa isi studieze peretii zi de zi. Acum inteleg de ce sunt inchisorile vazute atat de prost de oameni. Ma rog… pe langa aducerea intr-un singur loc a tuturor infractorilor psihopati dintr-o anumita zona.
-Au castigat, se auzi o voce groasa din spatele meu, care ma facu sa ma intorc imediat cu fata spre usa.
-Aa, tu erai, fac eu plictisit cateva secunde mai tarziu dupa ce dau cu ochii de Yuji si imi intorc atentia la revista.
-Iti place fotbalul? se auzi gardianul din nou, de data asta de mai aproape.
Am ridicat simplu din umeri, dand pagina. El se tranti nonsalant peste mine, sprijinindu-se cu umerii de peretele lateral al celulei, de care erau lipite paturile supra-etajate. Am simtit imediat o durere in dreptul coastelor si al spatelui, dar nu am scos nici un sunet.
-Au castigat campionatul pana la urma, continua castaniul. Aveau sanse foarte mici in anul ala, nimeni nu credea ca vor reusi. Mai ales presa. Presa era cea mai sceptica, aproape ca ii calca in picioare, rase el. Dar apoi, chiar cand toata lumea si-a luat ochii de pe ei si… stii tu, au inceput sa urmareasca echipa cu cele mai mari sanse de castig, favorita vremii… chiar atunci, s-au redresat si le-au tras o mama de bataie tuturor. Si au castigat campionatul.
S-a lasat o liniste adanca imediat ce a terminat de vorbit, parca pentru a-i marca cuvintele. Nu prea ma dadeam in vant dupa fotbal… sau orice alt sport in mod special… dar din felul in care povestea Yuji, nu imi era greu sa ma umplu de mandrie pentru echipa asta. Am dat inapoi la articol, citind absent. Nu era mare lucru, vorbea despre unul dintre meciurile pe care le pierdusera si despre cum le-au mai scazut sansele de a castiga campionatul odata cu infrangerea asta. Dar revista era din 2009 oricum.
-E echipa ta favorita?
-Cam asa ceva, raspunde Yuji, usor amuzat.
-Nu stiam ca iti place fotbalul.
-Ma mai uit din cand in cand. Eram destul de bun in liceu.
-Da, asta pana cand ti-ai dat seama ca traficul de droguri e mai avantajos decat o cariera sportiva, am zis eu batjocoritor, aruncand revista pe podea si intorcandu-ma sa il privesc in ochi.
Ma lovi in joaca cu pumnul in umar. L-am vazut zambind, apoi aplecandu-se spre mine, dar imediat dupa aceea nu am mai reusit sa procesez nimic altceva in afara de capul meu lovindu-se de marginea patului si durerea ingrozitoare din umar, care incepea sa se intinda spre restul corpului. Era ca un lichid fierbinte care se scurgea in interiorul meu, contopindu-se cu durerea din coaste si spate, facandu-ma sa ma incolacesc instinctiv de durere si sa injur printre dinti.
-Ce dracu’, Yuji! am tipat eu la el de indata ce am putut sa imi redeschid pleoapele, cu mana inca asezata pe umar, de parca asta m-ar putea ajuta cu ceva.
Yuji s-a ridicat ca ars din pat si mi-a ridicat cu o mana tricoul. Nu stia de bataie, el deja plecase cand am reusit eu sa ies din carcera in care era Ryan. Am citit pe fata lui spaima si in clipa imediat urmatoare, furie.
-Cine ti-a facut asta? intreba el pe un ton controlat, dar iti puteai da seama usor ca abia se abtinea sa nu o ia la goana dupa responsabil si sa il omoare pe loc.
-Cine crezi? zic eu, tragandu-mi tricoul la loc.
Deja eram amandoi in picioare, privindu-ne lung, certandu-ne unul pe celalalt din priviri din motive diferite.
-Ti-am zis sa nu ii enervezi! izbucni el in cele din urma.
-Am pierdut notiunea timpului! Am iesit dupa 11-12 minute si Ryan a incercat sa ma retina, dar gardianul l-a impins si… ma rog… stii si tu cum e Ryan, da-ti seama singur ce a iesit apoi!
-Ma doare undeva de „cum e Ryan”! Tu nu trebuia sa te duci de la bun inceput! Futu-i, Seb! Doar stii ca nu pot sa te apar intotdeauna!
-Stiu!
-Atunci ce mama naibii ai cautat tu in zona carcerelor?! Ce ti-a trebuit sa-l vezi pe Jennings daca stiai ca gardienii aia nu dau nici doi bani pe numele tau?
-Asta e!
-Prostule! Tot timpul e vorba de el ! Ryan in sus, Ryan in jos! Uite unde te-a adus scumpul tau Ryan si de data asta! Cand o sa te inveti minte?
-Ia mai scuteste-ma! Nu am chef de asa ceva acum.
-Cand o sa ai tu chef, o sa fie prea tarziu!
Nu i-am mai raspuns. Ma durea fiecare rana pe care mi-am procurat-o saptamana asta intr-un asemenea hal ca imi venea sa ma dau cu capul de pereti. M-as fi intins inapoi in pat sa ma mai linistesc, dar stiam ca asta nu o sa faca decat sa il starneasca si mai tare pe Yuji, asa ca am continuat sa stau in picioare, privindu-l obosit, incercand din rasputeri sa nu dau semne ca as fi in dureri.
Yuji isi inclesta si desclesta pumnii de cetava ori, inchizand si redeschizandu-si pleoapele in incercarea de a se calma, in timp ce respiratia ii devenea tot mai putin zgomotoasa.
-Daca iti place atat de mult de el, de ce nu ii zici odata?
Mi-am intors privirea de la chipul lui, brusc interesat de una dintre petele de murdarie de pe peretele alaturat. Nu am zis nimic, orice as fi zis ar fi inrautatit lucrurile numai. Abia se calmase si incercam din rasputeri sa evit un scandal, nu sa il incep chiar eu. Yuji nu stia motivul pentru care mersesem la carcera, nu stia ca eu deja ii spusesem lui Ryan. Credea probabil ca nici macar eu nu sunt constient de sentimentele mele si era mult mai bine sa ramana asa. Daca afla ca l-am sarutat, era in stare sa ne omoare pe amandoi intr-un acces de furie.
-Hm? insista el, apropiindu-se de mine. Era calm, vorbea rar, dar ceva din vocea lui ma facea sa ma dau mai in spate, mai departe de el. Parea ca incearca sa ma provoace.
-Nu e nimic de genul asta, Yuji, incerc eu sa il asigur, dar inca nu eram in stare sa il privesc in ochi.
Continua sa inainteze pana ce spatele meu atinse peretele celulei, apoi se opri pentru cateva clipe, privindu-ma intens. Am inghitit in sec, asteptand o izbucnire de gelozie, o palma, un tipat, ceva, orice. In schimb, el ma prinse cu doua degete de barbie si ma forta sa il privesc in ochi, ramanand la fel de tacut ca mine.
Avea ochii negri ca taciunele, plini de batjocura, dar si o usoara dezamagire.
-Ah, nu? fu tot ce spuse el, fara sa isi desprinda ochii din ai mei.
-Nu, repet eu, ceva mai hotarat de data asta, dandu-i mana la o parte. Nu e nimic intre mine si Ryan. In afara de ceea ce s-a intamplat acum doi ani si de faptul ca inca mi-o trag cu sufletul lui pereche, nu e nimic.
Rase. Un ras scurt, neimpresionat, care iti ingheta sangele in vene. Aproape ca imi doream sa ma pocneasca acum, numai sa nu fie atat de glaciar.
-Dovedeste-o, zise castaniul in cele din urma, dupa ce termina de analizat fiecare trasatura a fetei mele, parca intr-o incercare de a-mi descifra gandurile din spatele fiecarui gest catusi de neinsemnat.
-Poftim?
-Am zis „Dovedeste-o”. Dovedeste ca e asa cum zici tu.
-Cum naiba…?
Ridica simplu din umeri, apropiindu-si fata mai mult de a mea.
-Esti istet, te descurci tu. Vreau sa imi arati ca nu e asa cum cred eu. Ca nu simti nimic pentru Ryan si nu ai simtit niciodata.
Ma saruta apasat pe buze, avand grija sa nu imi atinga restul corpului in nici un fel insa. Deja isi invatase lectia dupa episodul cu umarul si realiza si el ca aveam nevoie de timp sa ma vindec. In mod normal, nu ar da nici un ban pe un asemenea detaliu. Era un sadic, adora sa domine. Cred ca eram singurul om din inchisoarea asta pentru care a luat pozitia de pasiv vreodata.
L-am prins cu dintii de buza de jos inainte sa aiba timp sa se retraga, adancindu-mi privirea in a lui, cautand raspunsuri. Ce vroia de la mine defapt? Cum sa ii dovedesc? Probabil ca intelese cat de derutat eram pentru ca ranji amuzat imediat ce i-am dat drumul. Isi batea joc de mine.
-Prost mai esti ! strig eu, impingandu-l de langa mine.
-Il las pe Jennings in pace daca imi dovedesti ca n-ai nici o treaba cu el, rase el, facand cativa pasi in spate.
Deja devenea interesant. Daca Yuji era convins ca nu exista nimic intre noi, viata lui Ryan era deja asigurata pentru urmatorii 2-3 ani cel putin. Era un targ foarte avantajos. Mi-au scaparat ochii de incantare si nu m-am putut abtine sa nu zambesc multumit.
-Si daca nu reusesc sa iti dovedesc? intreb eu pe un ton jucaus.
Privirea lui Yuji se inaspri, devenind amenintatoare, dar ranjetul batjocoritor nu ii pieri de pe buze.
-Atunci am sa ma asigur ca i se ofera cel mai bun tratament al inchisorii de pana acum.
Probabil ca mi-a inghetat zambetul pe fata de uimire, pentru ca a durat cateva minute pana sa imi amintesc sa reactionez. Stiam deja de multa vreme ca nu era intelept sa il enervezi pe Yuji. Nu a fost intelept cat era unul dintre detinuti si cu siguranta ca nu avea sa fie intelept acum, cand capatase pozitia de gardian. Era in stare sa il omoare pe Ryan daca avea motivatia necesara. Si il cunosteam destul de bine cat sa imi dau seama ca era un tip extrem de posesiv cu „posesiunile” lui, iar cand una dintre ele ii era luata de sub nas… capata mai mult decat destula motivatie in acest sens.
Ce pot sa spun. Am gusturi bune.
-Cat despre tine… adauga el mai apoi, parcurgand inapoi distanta pe care o lasase intre noi si asezandu-si bratele de o parte si de alta a capului meu.
Am incremenit deodata, ca o caprioara in fata farurilor unei masini, gandindu-ma in treacat ca acum venea palma aia mult asteptata. Era greu de crezut, pentru oricine nu il cunostea pe Sebastian Blake „partenerul lui Yuji” si il cunostea doar pe Sebastian Blake „detinutul-pericol”, ca eu as putea reactiona asa vreodata. Adevarul era ca si mie imi era frica de anumite persoane de multe ori, in ciuda a ceea ce ar putea crede altii. Nu eram „de capul meu”. Existau avantaje si dezavantaje in avea relatii si influente in inchisori. Atunci cand profiti de serviciile cuiva (ale unui om ca Yuji indeosebi), trebuie sa te astepti ca acel cineva sa te aiba la mana in permanenta. Odata si odata, va cere si el anumite servicii din partea mea. Servicii care ar putea fi… dificil… de oferit. Cam ca acum. Cand Yuji stia prea bine ca nu as avea nici un drept sa protestez la nici una dintre conditiile care i-ar putea trece lui prin cap. Putea sa ma faca sa il servesc pentru tot restul vietii, ca eu nu as fi putut zice „nu”.
Asa ca da. Imi era frica.
Se apleca usor peste mine, mirosindu-mi parul, parcurgand cu varful degetelor linia nasului, a buzelor, apoi a mazilarului si a gatului, asupra caruia se opri. Nu stranse, nu facu nimic, pur si simplu isi aseza mana pe gatul meu, masand din cand in cand zona cefei. Parea ca se gandeste, asa ca am asteptat tacut sa isi continue fraza.
-Daca nu ma convingi ca nu il placi pe Jennings… reincepu el intr-un final, trecandu-si buzele peste obrazul meu stang, lasandu-si tonul vocii sa coboare din ce in ce mai jos in timp ce vorbea: …atunci o sa stai capra pana ma plictisesc de tine.
Imi simteam genunchii moi, stand sa cedeze. Yuji rase slab in urechea mea, apoi se retrase si, intorcandu-si indiferent spatele spre mine, o porni spre usa.
Imi venea sa arunc cu ceva dupa el. Nu putea sa imi ceara asa ceva ! Era o umilinta si, mai mult de-atat, daca eu ramaneam dedesupt, asta ma facea inca una dintre partidele lui plictisitoare. Cu nimic mai special, cu nimic mai diferit. S-ar plictisi intr-un final si m-ar lasa balta. Stiam asta prea bine, pentru ca eu si el eram facuti din acelasi aluat; reactionam la fel. Nu imi permiteam sa fiu curva lui pentru tot restul incarcerarii mele, mai ales daca in paralel Ryan isi lua zilnic cate o portie de bataie de la oamenii lui Yuji.
Daca vroiam sa pastrez situatia sub control, trebuia sa ma ocup serios de treaba asta. Trebuia sa ii arat ca nu am sentimente pentru Ryan.


P.S: Capitolul asta a fost facut in mare graba, asa ca o sa inteleg perfect daca comentariile vor fi mai negative ca de obicei sau ceva de genul :)) Sper totusi sa nu va fi dezamagit total !

[temporary_bliss]

Yuji e un tip destul de periculos, sunt sigura ca e in stare sa-si indeplineasca amenintarile. De fapt, sunt sigura ca daca Seb ar continua sa isi etaleze sentimentele pentru Ryan, acesta ar putea muri. E cel mai bine pentru el dar si pentru Ryan, sa faca ceva ca sa scape de Yuji. I-ar putea pune ace in mancare, nu stiu..
Dar, desigur, asta ar duce la mai multe probleme pt Seb si desigur, pentru Ryan. Vreau sa vad cum o sa-i demonstreze.... ceva imi spune ca o sa fie si Chris implicat. Idk...just saying..*laughs*
Spor la scris!

[Lexxu]

Woaaaaaaaa, am uitat ca am citit nextul, dar nu am lasat coment. Era ceva de genu, seara si dupa am iesit afara convinsa ca am uitat sa fac, ceva=)). Ei bine, comentariul lasat de temporary_bliss mi-a reamintit ce aveam de facut. Trebuie sa recunosc, ma asteptam la un capitol din perspectiva lui Chris. Ardeam de dorinta sa-l vad cu (,) Cameron intr-o ipostaza smexy. Prinsi intr-o partida fierbinte, dar n-a fost sa fie. Sa revenim. Yuji e un tip destul de posesiv si obsedat de Seb. Daca, chiar a acceptat sa fie pasiv doar pentru el atunci inseamna ca-l iubeste sau ca e doar un...obsedat, posesiv,nebun. Deci, bietul Blake e pus intr-o situatie destul de nasoala. Trebuie sa-l tina la distanta pe Ryan, ba mai mult sa ii dovedeasca don'sorului Yuji ca nu simte nimic pentru R. Ntz, ntz, ntz. Lucrurile se complica destul de mult. Abea astept sa vad nextul! Capitolul a fost curat, impecabil(cel putin eu nu am vazut greseli, din cate imi aduc aminte). Spor la scris. Kissez si scuze de intarziere ^.^

[Rain]

Nu am mai comentat de mult aici, dar am venit in forta.
Cum am mai spus, comportamentul lui Sebastian imi inspira neincredere in sine, nicidecum un arogant sigur pe puterile sale. Ori asa ai vrut sa-l descrii, ori nu ai facut-o indeajuns de bine. Poate asta e doar impresia mea, insa de la prima intalnire cu el ( pana si in momentele cand se bate ) mi se pare un las, pe care doar corpul il ajuta sa para mai dur.
Bineiunteles, au existat si si sper ca vor mai fi scene sadice, asa cum, pentru asta, m-am apucat sa citesc ficul. In fine, si pentru ca actiunea se petrece intr-o inchisoare m-a incantat. Imi plac ideile tale, de la mica lupta din baie cu spartul oglinzii si ciobul, pana la “sinuciderea” lui Ryan. Din fericire, m-am gandit ca acesta era planul malefic al lui S si nu am fost prea surprinsa cand am citit linia de dialog.
Cameron incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult, pentru ca prinde si el mai mult curaj si… devine gelos, sau mi se pare? E foarte dragut. ^^ chiar daca incepe sa-l sacaie cam mult pe S, si ii cam raspunde lui C.
De cine nu am vorbit noi? De Ryan? Tipul mi-a placut de la inceput, iar acum ca citesc, imi place din ce in ce mai mult. Te descurci sa lasi cititorii pe ganduri si sa se tot intrebe: oare chiar asta se va intampla? Ne dai un mic indiciu de care nu mai amintesti, apoi ne lasi sa ne gandim intruna la el, pana chiar se va intampla acel lucru. ( cel putin asa se intampla cu mine xD ).
Pe langa asta, ai si replici bune si replici amuzante, dar si perverse (“desi e un bombonel si nu mi-ar displacea deloc sa fiu in spatele lui cand isi scapa sapunul in dus”). Ce sa mai pot cere la un astfel de fic? E minunat. Capitolul in care ai povestit din perspectiva lui Chris, unde Cam i-a „multumit” ( ahh, firar, am salivat atunci =P~ ) si ne-ai dezvaluit tot trecutul, a fost un moment placut ce m-a pus pe ganduri. Ai gandit totul de la inceput, ceea ce ar face un scriitor cu cap. *wink* Acum ramane sa vedem daca Blake reuseste sa ii demonstreze lui Yuji ( pe care incep sa il ador ) ca nu are sentimente fata de Ryan.

Si pentru ca nu am mai comentat de mult, era si timpul sa scriu ceva mai mult. *smile* te las aici si sper sa aduci nextul mai repede, pentru ca incep sa devin din ce in ca mai curioasa.

[Allison]

I'm baaaaaaack >:) ! Cu un capitol picant picant ! Have fun, girls :* !

Chapter Twelve
Sebastian’s POV

-Seb, nu cumva sa… se auzi maraitul lui Ryan de indata ce ma zari stand in dreptul usii, dar era deja prea tarziu. In secunda in care l-am auzit pe gardian inchizand-o in urma mea, m-am repezit spre brunet. Era intins pe patul de jos, care era in mod normal al lui Chris, cu picioarele spre usa, parca asteptandu-ma. Arata chiar mai bine decat ieri.
M-am napustit asupra lui ca un vanator asupra prazii, urcand peste el in pat si prinzandu-l imediat de incheieturile mainilor, pentru ca anticipasem deja faptul ca se va opune. Dar nici nu ar fi fost amuzant daca nu o facea. Am inceput sa il sarut patimas, lipindu-mi corpul de al lui, in asa fel incat erectia mea sa fie mai mult decat evidenta. L-am simtit tresarind surprins sub mine, apoi incordandu-se, dar l-am ignorat ca intotdeauna si mi-am introdus limba in gura lui, cercetand lacom fiecare coltisor, provocandu-l si pe el sa faca la fel. Se excita vazand cu ochii si curand am putut renunta la a-l mai tintui de pat si i-am dat drumul la maini, trecandu-mi in schimb degetele prin parul lui, ciufulindu-l, ca apoi sa cobor cu ele inspre abdomenul lui, tragand nerabdator de tricou. Ce era amuzant era ca si eu si Ryan eram activi, ba chiar niste activi orgoliosi, asa ca odata porniti, niciunul dintre noi nu concepea sa nu domine. Chiar daca se impotrivise la inceput, acum era extrem de doritor sa intre in „ring”.
Imi dadu tricoul peste cap din cateva miscari, apoi isi aseza ambele maini pe fesele mele, impingandu-ne barbatiile una in cealalta prin materialul pantalonilor, lasand un icnet slab sa ii scape din spatele gatlejului. Mi-am inclestat o mana in parul lui, cautandu-i buzele din nou in timp ce incepeam sa imi misc ritmic bazinul, simtindu-i umflatura din pantaloni accentuandu-se cu fiecare unduire. Acum ca era cu adevarat excitat, Ryan deja incepea sa devina mai agresiv, muscandu-ma cu putere de limba si buza inferioara, probabil intr-o incercare de a nu lasa vreun sunet sa ii scape printre buze. Am ranjit batjocoritor, lasand tot mai multa greutate pe el, accelerandu-mi miscarile bazinului. Paradoxal, el continua sa ma traga cu putere inspre el, semn ca nu vroia sa renunte la placere, dar nici nu vroia sa cedeze si sa imi dea satisfactia de a-l fi facut sa geama vreun pic.
-Bine atunci, am soptit eu, si asezandu-mi mainile pe umerii lui, l-am impins inapoi pe spate si i-am dat tricoul jos.
Mi-am trecut limba peste sfarcul lui drept, sugand si muscand din cand in cand pielea din jur, asteptand tot timpul ca brunetul sa cedeze. Imi infingeam unghiile in pieptul lui, desi constient ca asta nu facea decat sa il enerveze mai mult. Nu ma puteam gandi lanimic altceva decat toate gemetele pe care le va scoate pana termin eu cu el, la toate pozitiile, toate modurile in care l-as putea face sa cedeze.
Am inghetat brusc, realizand un lucru. Ryan observa si isi intredeschise ochii, rasufland greoi.
-Ce s-a intamplat? intreba el cu o voce ragusita.
-Am uitat lubrifiantul in cealalta celula. Doamne, cat de prost sunt!
-Doar de asta te-ai oprit? ofta el prelung, inchizand ochii la loc.
-Da… Vrei sa continui oricum? intreb, trecandu-mi degetele peste abdomenul lui bine-lucrat, fara sa ma pot abtine sa nu imi musc buza de dorinta.
-Nu, raspunse el, ridicandu-se in coate pe pat.
-De ce? Ne simteam asa de bine, ar fi pacat sa ne oprim acum.
M-am aplecat peste el, punand mai multa presiune pe barbatia lui, si l-am muscat jucaus de lobul urechii. El isi muta mainile pe soldurile mele si dadu sa ma impinga jos de pe el tocmai ca eu sa nu mai pot face astfel de miscari, dar nu m-am lasat indepartat asa usor.
-Hai, da-te jos, incerca el sa ma convinga apoi, cand vazu ca esueaza.
-Promit sa fiu bland, ii soptesc eu in ureche, ignorandu-l.
-Bland, repeta el pe un ton batjocoritor.
-Mai bland, ma corectez eu repede, ranjind.
Dadu dezaprobator din cap, impingandu-ma de langa urechea lui cu o imbrancitura usoara.
-Oh, haidee! protestez eu, iritat. E doar un lubrifiant tampit!
-Nu e vorba de lubrifiant, am si eu din ala.
-Da? Atunci despre ce e vorba?
Nu raspunse. Isi intoarse privirea intr-o parte si ramase asa cateva minute bune, pana m-am dat eu jos de pe el si m-am trantit nervos langa, acoperindu-mi ochii cu o mana.
-Ryan, asta e a cincea oara.
-Stiu.
-Atunci fa ceva ! spun, mai tare decat as fi intentionat.
-Nu e vorba de tine, e doar… nu stiu… nu pot…
-Ba poti. Inca o ai sculata, asa ca nu-mi zi mie ca nu poti ! Nu vrei, asta e problema !
Nu nega in nici un fel, ci continua sa se holbeze la patul de sus. Chiar cand aveam de gand sa sar din nou pe el, de data asta hotarat sa si duc totul la bun sfarsit, gardianul anunta intrarea unui nou detinut in celula si a trebuit sa ne ridicam si sa ne indepartam de usa. Chris.
Usa se inchise in urma satenului si pret de cateva minute am stat toti trei tacuti, uitandu-ne unii la altii. Ma rog, adica Chris uitandu-se amuzat la noi doi, Ryan privind podeaua, si eu pe Chris.
-Vreti sa ii zic gardianului ca vreau la biblioteca ca sa… terminati? Intreba Christian in cele din urma, privindu-ne cu subinteles.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Chiar te rog. Si daca tot esti acolo, ce-ar fi sa te prefaci ca ai uitat brusc sa citesti si incerci sa inveti din nou?
Chris zambi slab, desi neamuzat, si dadu sa cheme gardianul, dar chiar atunci Ryan se hotari ca podeaua nu mai era atat de interesanta si il opri cu un gest scurt al mainii.
-Nu, lasa. Eu oricum aveam de gand sa plec. M-am oferit voluntar la atelier.
Isi lua tricoul de pe pat si fara sa imi mai adreseze vreun cuvant sau sa-mi arunce vreo privire peste umar, parasi celula impreuna cu gardianul. Fara sa ma mai gandesc, am insfacat primul obiect de langa mine (adica un scaunel folosit pe post de noptiera) si l-am aruncat, cu tot cu tot ce era pe el, in usa de indata ce se inchise. Chris, care statea cel mai aproape de ea, abia a reusit sa evite bucatile de plastic si sticla (probabil de la un pahar cu apa ce se afla initial pe scaun) care ricosara.
-Hei! facu el, scandalizat.
Mi-am inclestat degetele in pumni, strangand cu toata puterea din dinti si mi-am rezemat fruntea de peretele din spatele meu, sperand ca suprafata rece va reusi sa ma calmeze cat de cat. Dar era inutil. Clocoteam de furie.
-Tot nu…? intreba Chris, cu o usoara ezitare in voce.
Nu i-am raspuns, dar nu ma indoiam ca si-a dat si singur seama cum stateau lucrurile.
-Au trecut abia o luna-doua de cand a iesit din carcera. Da-i timp.
-Timp?! O sa fiu inchis pana la 54 de ani in locul asta infect! „Timp” este singurul lucru pe care mai pot sa i-l dau! Dar nu sunt dispus sa imi petrec restul zilelor asteptandu-l pe el sa se decida daca vrea sau nu sa si-o traga cu mine!
-O sa-si revina el. Ai rabdare.
-Rabdare! am pufnit eu a dezgust. Si eu ce se presupune ca ar trebui sa fac pana atunci, ma rog?
Deja trecusera doua luni de la intelegerea mea cu Yuji si nu rezolvasem absolut nimic. Nici nu venisem cu vreo idee de a-l convinge sa isi ia pata de pe Ryan, nici nu ma apropiasem in vreun fel de Ryan. As reveni bucuros la cum eram pana acum, cu certurile si bataile, cu luptele pe Cameron, daca as stii ca asta m-ar ajuta cu ceva. Dar era deja prea tarziu. Nu observase nimeni ca eu si Ryan eram in relatii bune, dar observase toata lumea ca nu mai eram in relatii rele. Mai ales Yuji.
Cat despre Cameron si Chris, astia doi nu mai erau mai niciodata prin preajma cand aveai nevoie de ei. As fi crezut ca macar unul dintre ei m-ar putea lamuri despre mica „problema” a lui Ryan. Dar se pare ca nu. Erau amandoi mult prea ocupati facand Dumnezeu stie ce, chiar acum, cand aveam si eu nevoie sa fie liberi! Deloc surprinzator. Cameron in special, parea ca ma evita. Daca nu as stii mai bine, as zice ca are pe cineva, dar curios lucru, nu l-am vazut nici o clipa prin preajma lui Ryan de cand a iesit el din carcera. Christian era indiferent, probabil ca nici daca ar stii ceva nu s-ar obosi sa imi zica, asa ca eu ramaneam singurul care sa poarte „povara” sarcinilor astora.
Yuji, Ryan. Intelegere, sex.
Adevarul era ca m-as descurca mult mai bine cu toata presiunea asta daca as avea cum sa ma… destind. Cameron aproape ca a facut muschi la mana dreapta tot incercand sa ma „ajute” din punctul asta de vedere, chiar fara sa ii cer eu, pentru ca nu am mai facut-o de cand cu vizita mea la carcera brunetului. Yuji nu a mai trecut pe la mine prin celula tot de atunci si chiar daca ar trece, probabil ca nu as fi interesat. Eram in continuare Sebastian Blake, cea mai orgolioasa si incapatanata persoana pe care o cunosc.
Am oftat prelung, incercand sa imi distrag singur mintea de la toate grijile astea.
-Gaseste-ti alta distractie, raspunse Chris simplu inainte sa se tranteasca degajat in pat.
-I-am dat o pauza lui Cameron, am ras eu amar, dand dezaprobator din cap, desi amintirea ultimelor minute petrecute cu Ryan inca imi stimulau toate simturile, cu o senzatie pulsanda in membrul inferior mai mult decat sesizabila drept dovada.
-Cine a zis ca trebuie sa fie Cam neaparat ? intreba Chris pe un ton plictisit, parand pe punctul de a adormi.
-Ai tu alta idee?
Aveam, ce-i drept, o lista atent selectata cu toti detinutii care meritau o a doua noapte cu mine, dar nu ma simteam niciodata pe deplin satisfacut cu ei. Era o activitate destul de interesanta sa alunge plictiseala de moment, dar nu cat sa imi alunge mie toata tensiunea din umeri. Mai ales ca niciunul nu era chiar atat de stralucit la pat (fiind si motivul pentru care nu m-am culcat cu vreunul de mai mult de doua ori). „Obisnuitii” mei erau Yuji si Cameron.
Mi-am intors privirea spre saten cand am vazut ca nu mai raspunde dupa o vreme, asteptandu-ma sa il gasesc adormit, dar in schimb el statea cu mainile sub cap, privind fix dedesuptul patului de sus.
Acum ca ma gandeam si la optiunea asta… Chris era singurul detinut viril si aratos din inchisoare care nu a trecut prin patul meu. Si nu era un outsider, fiind colegul de celula al lui Ryan si persoana care si-a dat prima seama de pasiunea mea pentru brunet. Daca as face sex cu el, nu ar fi de distractie. Ar deveni unul dintre „obisnuiti” in scurt timp, mai mult ca sigur. Uitandu-ma acum la corpul lui, la ochii lui, imi puteam da usor seama ca nu era in nici un caz… neglijabil. Si totusi, cum ar reactiona Ryan? Ma rog, adevarul era ca ma durea undeva de Ryan, pasiune sau nu. Nu eram genul sa plece capul in fata acceselor de gelozie ale celor din jur.
Iar Chris ar putea fi intocmai solutia tuturor problemelor mele. Yuji ar vedea ca nu e nimic intre mine si Ryan, iar eu as reusi sa trec peste micul impas al lui Ryan, pastrandu-ma „rabdator”.
Yuji, Ryan. Intelegere, sex.
Pe langa asta… vremurile disperate cer masuri disperate.
-Dar tu? zic eu in cele din urma, apropiindu-ma de pat.
-Eu ce? facu el, tresarind usor, de parca ar fi uitat ca ma aflam in continuare in celula.
-Tu nu esti.. distractiv?
Ii lua cateva secunde pana sa isi dea seama ce vroiam sa zic si cand o facu, aproape ca i se putea vedea plictiseala scurgandu-i-se de pe fata si evaporandu-se cu totul. Era mai alert, iar corpul ii deveni brusc mai tensionat. Am ras.
-Ba da, dar nu sunt genul tau de distractie.
- Nu? Si care ar fi acela?
-Genul de distractie care dureaza cel putin doi ani si implica incercari obsesive de atragere a atentiei. In mod constant.
Mi-am inclestat dintii, enervat. Stiam eu ca o sa ajunga sa zica ceva si de asta odata si-odata.
-Asta este exact genul de distractie pe care incerc sa il evit, pustiule, i-am zis eu pe un ton taios, aplecandu-ma spre el.
Isi adanci ochii in ai mei pentru cateva clipe, intr-o incercare de a vedea cat de serios eram si cred ca ceea ce a vazut in ei l-a asigurat ca era in regula sa continue pentru ca urmatorul lucru pe care l-am mai simtit au fost buzele lui peste ale mele si mainile lui asezandu-se in spatele gatului meu, tragandu-ma deasupra lui.

[AbiiShu']

Picant? Asta a fost picant?! Voiam ceva mai hard! Cand am citit inceputul, gandul m-a dus direct la yaoi, nu doar la un mic preludiu si... atat! Uff, mai am de asteptat inca un capitol, probabil, dar cum tu esti imprevizibila... nu se stie niciodata ce intrevine si-n capitolul viitor si nu se ajunge la un sfarsit cu situatia asta.
Vreau si eu sa inteleg "problemele" lui Ryan, de fapt, am impresia ca e una si aceiasi cu a nu se lasa dominat din cauza orgoliului, dar ma vor lamuri urmatoarele capitole, sper... Imi place ca Sebastian nu l-a fortat. Daca ma gandesc mai bine, asta teoretic e bine, caci nu mi-ar fi displacut deloc o tentativa de viol, incheiandu-se cu o partida salbatica. Stiu, m-am tampit!
Astept nextul sa vad ce se va intampla caci ai incheiat fix cand devenea mai interesant, chiar daca as fi vrut ca acel sarut sa-l porneasca Sebastian, dar ceva mai violent. Ar fi fost atat de dragut momentul, mai ales daca l-ai fi descris putin mai mult. Mh, sper sa postezi mai repede de aceasta data. Bafta la scris!

[Lexxu]

A douaaaa! :x. Chiar ma intrebam cine va fi seme dintre - Ryan si Seb- dar tot nu am aflat. Mmm nu stiu ce sa spun, brusc Yuji devine un pericol tot mai mic pentru Seb sau poate ma insel eu, nustiu. Intr-un fel il inteleg pe Ryan, nu poate trece de orgoliu pentru a putea juca rolul de femeie, No? :)). Bietul Seb, ca de obicei are atatea pe cap si nu mai stie ce sa faca. <.< Miuuu. Mi s-a parut haios cand a mentionat ca, Chris si Cam dispareau intotdeauna cand avea nevoie de ei, pe cine stie unde facand cine stie ce=)))). Asta m-a dus cu gandul la niste yaoi sau mai bine spus "multumiri", pentru Chris. A fost interesant tot capitolul si totusi, am ramas surprinsa la sfarsitul capitolului. Daca o vreme a fost "pace", presimt cum vine "razboiul". Greseli nu am vazut si sincer nu m-am uitat dupa ele. Imi place exprimarea ta si ficul de asemenea. Astept nextul si-ti urez bafta la scris. Kissez.

[temporary_bliss]

Uh, de ce nu m-ai anuntat mai devreme? Mama, ce capitol. Se vede ca saracul Ryan e intors pe toate partile si nu stie ce sa faca si se vede ca saracul Seb arde de nerabdare sa faca sex cu el, dar...
...si Chris e bun...
Mama, ce as mai rade daca ar da Ryan de ei doi, intr-o pozitie indecenta, sa vezi atunci cum revin iarasi in relatiile lor obisnuite. Ah, ce as mai rade!
Nu stiu ce intorsaturi va mai lua povestea asta, ceva imi spune ca mai e muuuuult pana la sfarsit!
Spor la scris!