[Yaoi] Clover

[Kimera]

Multumesc mult pentru comentariu >:D< Scuzati ca am adus nextul asa de tarziu... Sper totusi sa va placa si cum am mai zis, daca nu mai intelegeti nimic inseamna ca trebuie luat de la inceput................... Gomen! -.-"

Capitolul 8


Ryou:
Un simplu chicot tradeaza tacerea ce invaluie templul. Nimeni nu il baga seama crezand ca este incercarea disperata a unui copil dupa atentie, insa erau inapti de a prevede viitorul. Ochii sai emanau o enerie ciudata, privire-a fiindu-i asemanatoare unui demon, nu unui anodian. M-am apropiat incet de el, eram curios- mare greseala.
- Nu pari sa fi anodian, ce esti tu? Mi-am exprimat gandurile clar si sincer, la remea aceea uram sa mint si adoram sinceritatea.
- Petale negre, albe flori, oare de ce viata nu ne este data de doua ori?
L-am privit ciudat, neintelegandu-l. Avea chef de glume?! Am dorit sa-i raspund acelor versuri, dar atentia mi-a fost captivata de un sunet puternic, venit de undeva din spate. Sursa noastra de putere, relicva ce sustinea tot templul era distrusa! Toata lumina templului era inlocuita de obscuritate, coloanele, decoratiile, fiecare particica a acestuia in parte incepand sa se despice. Auzeam urletele in jurul meu, insa conexiunile dintre sunet si imaginile descrise in fata mea erau inexistente. Copilul ala... Il pierdusem. De undeva din intunericul ce incepea sa acopere dezastrul am simtit mana cuiva- era fratele meu. Nu am apucat sa-i gandesc planul, caci inainte sa pot articula o simpla silaba am fost scos de acolo printr-un simplu portal.
Pamantul... Parasiseram anodia lasand-o sa se inece intr-un plin cataclism. Atunci insemna asta, oare, ca poarta catre casa ne este vesnic inchisa?
Tipatul asurzitor al logodnicei mele ma facu sa-mi deschid ochii total ametit. Intr-un fel puteam sa-i multumesc de aceasta data- visul pe care il aveam era demn uitarii. Mi-am ciufulit parul plictisit, privind in jur sa vad ce anume avea tampita de urla.
- Inko, imi explici si mie de ce trebuie sa fiu trezit de glasul tau si nu de alarma?
- Paianjen!
Trebuia sa recunosc ca expresia fetei ei era extraordinara, arata de parca a vazut un extraterestru nu o simpla vietate cu multe picioare. Am plescait nervos si fara sa o bag in seama mi-am indreptat pasii catre baie. Era deja o saptamana de cand idioata locuia aici si speram sa plece cat mai curand sau cel putin afacerile tatalui meu sa se incheie astfel puteam sa o trezesc pe nebuna din visele ei de gradinita si sa-i explic ca nu m-a interesat in viata mea si n-am nici cea mai mica idee de a o lua de nevasta- nu-s lovit la cap, inca.
Dupa toaleta de dimineata reusisem sa-mi aleg cateva haine din dulap ca mai apoi sa cobor la micul dejun. O lasasem pe Inko sa se prosteasca oricum dorea cu paianjenul- pana la urma cred ca o vad facand un dans de exorcizare, ceva creaturii aleia. Ma simteam ca si cum insultam micuta vietate... Creatura era logodnica mea. N-am apucat sa ma asez bine la masa, caci fratele meu aparuse parca de nicaieri, ciufulindu-mi parul de parca aveam cinci ani.
- Esti mai enervant cand esti acasa dimineata, stii, nu? Am spus privindu-l ofensat in timp ce-mi aranjam parul pe car emi-l stricase cu atata nonsalanta.
- Iar tu esti mai agreabil cand dormi, presupun ca stiai asta de asemenea.
Dante cu siguranta stia cum sa-mi replice oricarei insulte, insa de asta ma si amuza jocul de cuvinte cu el. Din cate puteam sa observ era destul de obosit, semn ca a avut de lucru mai mult ca de obicei. Pe undeva il admiram, avea de lucru o gramada si totusi niciodata nu-l vazusem sa lase totul deoparte. Eu, pe de alta parte, eram o fire delasatoare.
- Ryou, ma poti ajuta cu ceva?
- Depinde de situatie. Am raspuns calm, privindu-l atent si analizandu-i cuvintele. Poate ca-mi este frate, dar avea obiceiul sa ma mai fraiereasca uneori si el sa fie in avantaj- detestam momentele de genul ala.
- Il stii pe Ren, nu-i asa? Cel cu care am venit aici in ziua sosirii caprei aleia de la etaj.
- Tipul ala inalt, saten? Da, l-am retinut cat de cat, de ce?
- Am nevoie sa-i duci cateva documente. Eu unul clar nu mai vreau sa trec pe la el o perioada.
- Nu era el cel mai bun prieten al tau? Ce? V-ati certat? Ceva drame de telenovela? Am raspuns amuzat, asteptandu-l sa-mi dea o replica la fel de ironica pentru a continua sa ma amuz, in schimb am primit un raspuns mult mai serios decat ma asteptam.
- Ryou, tu nu stii ce fel de persoana este Ren. Recomandabil este sa te tii departe de el. Te trimit pe tine cu documentele caci in cazul in care ajung eu sa i le duc nu este sigur ca nu o sa iasa si cu un duel de pistoale. Si nu, nu ar putea sa moara nenorocitul de la atat deoarece este un afurisit de demon.
- Presupun ca stie si originea noastra. Fie, dar imi ramai dator vandut, fratioare.
Imi zambise in semn de aprobare, iar eu am continuat sa mananc. Nu ma interesa ce anume realtii re fratele meu, oricum tipul ala Ren mi se paruse destul de dubios din prima. Un lucru era cert: capul imi statea in alta parte si nu la realitatea prezenta, cel putin nu pe moment...Anodia, vei avea portile deschise candva?

[Kira's Scarlet]

Auuu, iubire. Esti geniala. In primul rand imi place profilul si semnatura. Traiasca Zetsuen no tempest, traiasca cuplul Mahiro x Yoshino. Sunt printre cei mai draguti. Mi-a placut asta. Hm..capitolul asta ma duce cu gandul la incest. Doamne, sunt dusa, stiu. Asa..Mi-a placut partea de la inceput. A fost captivanta. Nu prea am ce sa spun. Nu sunt critic, decat in unele situatii.
Spor la scris~

[Kimera]

[Kira's Scarlet]