[Yaoi] Blue Blood

[hiimera]

Cu toate ca nu prea am ce spune, deoarece consider ca a fost un capitol impacabil si frumos de felul sau, tot vin si las cateva randuri, doar sunt un cititor fidel lucrarilor tale.
Ce a picanterizat actiunea in acest capitol a fost acest tip indina, naiba stie daca era si indian - cu numele de Elah, ce se afirmase a fi un vampir doritor de sange si s-a gasit sa-l muste pe Akio, foarte frumos din partea lui. Cu toate ca tot a ars in flacari, cum de au aparut acele flacari nu stiu si desigur ca eroul a fost minunatul Lord Brian. Sarmantul de el, nu avea cum sa lipseasca la astfel de lucruri, doar simte ceva pentru Akio si se pare ca legatura dintre ei este una secreta.
Imi trec foarte multe prin cap legat de acest mister ce il impanzeste pe Akio, sper ca adevarul cand va iesi la iveala sa nu fie unul ce va lasa rani adanci.
Nu mai stiu daca ai avut greseli, am citit ieri capitolul si sincer nu le-am mai dat mare importanta daca au fost, pentru ca pana la urma eu una am vazut o mica evolutie in tine si conseder ca atunci cand voi vedea ceva cu adevarat serios, ceva care trebuie corectat catmai repede, voi spune. Eu acum nu am vazut.

Astept nextul, succes scumpa! *hug*

[Kimera]

Multumesc pentru comentariu, Nix. Sper sa-ti placa si acest capitol.

Capitolul 7

Foc, fum si teroare. Tipete ce rasuna disperate sub umbra vasta de foc ce se asternea peste castelul privit de pe deal. Eram din nou aici, in fata tabloului format de palatul ce se mistuie sub neinduplecatele flacari. De pe deal observ fiece strigat si pata de sange varsata si realizez ca de aceasta data femeia ce imi apare adesea, lipseste. Ma uit in jur si nu vad tipenie de om, tipenie de viata ci doar o realitate ce se compara cu un cosmar. Cu pasi mici inaintez pe iarba vestejita de la fumul provenit dinspre castel. Nu am o directie, doar pasi ce merg agale si fara destinatie. Copacii vor arde in curand, iar singura ramasita de verdeata va fi stearsa. Am dat de un rau, insa apa din el nu era nici limpede, nici tulbure, nici albastra si nici incolora, ci rosie. Un rosu intens ce semana izbitor cu sangele, iar apoi mi-am dat seama ca exact asta era - sursa de hrana pentru vampiri si lichid vital pentru oameni, acum varsat in apa unui rau inrosindu-l puternic. Pe mal, intre pietre era aruncata o oglinda sparta in mii si mii de cioburi. Pe micile refleze cristaline se observa chipul meu, al unui copil de cinci ani total speriat si confuz, imbracat intr-un kimono albastru cu auriu de parca ar fi fost o personalitate, dar nu era asa. Acum, eram pierdut, disperat si nu intelegeam nimic.
Mana cuiva imi mangaia obrazul usor de parca as fi fost de portelan si orice atingere m-ar fi putut sparge. Mi-am deschis usor pleoapele si in fata mea se contura chipul lui Brian ce-mi zambea cald, iubitor. M-am ridicat incet in sezut, trecandu-mi mana prin par si incercand sa realizez ce si cum. Imi aminteam cum Elah incercase sa ma transforme in masa lui, apoi Brian reusise sa ma salveze, dar imi daduse sa beau... Sange uman. Cert era ca nu-mi prea pasa de ce fel de sange am inghitit si nici daca mi-am incalcat sau nu principiile, acum avem pe primul plan acel vis. Femeia blonda, cu ochii azurii nu a mai aparut, nu mi-a mai prezis ca de obicei despre varsta la care m-am oprit pentru vesnicie, nimic. De data asta doar eu coborasem acel deal si ajunsesem la rau, o alta amintire? Si atunci, femeia aceea cand aparea? Unde se leaga visele si indiciile? Unde? Ce-mi scapa? De ce?
- Ingandurat? am auzit intrebarea vampirului ce incepuse sa-mi mangaie capul si ma privea la fel de iubitor ca adineaori.
- Ce?... A! Nu, nu... Doar ma dezmeticeam putin. Am spus schitand un zambet stramb.
- Stii, ar trebui sa-ti dau mai des sange uman, chiar daca nu vrei. Ochii rosii, coltii ascutiti si dorinta de sange de pe chipul tau sunt sublime si de neinlocuit.
Spusele Lordului ma lasasera gura-casca. Deci de asta parca imi ardeau pupilele si imi incalcasem orice fel de principiu, partea de vampir luase stapanirea totala in acel moment.
- Sa nu mai faci asa ceva vreodata! M-am rastit catre el, fiind furios. Da, aveam frica in san insa nu aveam de gand sa-l las sa ma faca sa comit asemenea greseala inca o data.
- Glumeam doar, stai calm. Akio, vreau sa te anunt ca plec din castel de azi si revin in cel mult trei zile. Pe cand sunt plecat sa nu crezi ca blestemul nu e pus. Spre binele tau nu incerca sa parasesti castelul si nici sa o indupleci pe Yuna sa te lase iar liber. Sper ca am fost clar.
- Nu incerc nimic, stai linistit.
Am spus calm, apoi Brian ma saruta protectiv pe frunte, iesind pe usa si salutandu-ma cu un ultim "pa" inainte sa o inchida. Deodata freamatul din castel devenise infernal. Se auzea fiecare pas a menajerelor, fiece vas sau material mutat si orice soapta cat de mica se aduna murmurului ce devenea un adevarat sunet ce se propaga salbatic prin toate cotloanele palatului, pana si in camera mea ajungand o unda ce-mi prevestea pregatirile pentru plecarea Lordului. Cand m-am apropiat de fereastra am realizat ca Lordul tocmai urma sa plece. Se pare ca va folosi o trasura, fiindu-i mai convenabil decat orice masina eleganta din era moderna. Pentru mine inca ramsese un mister cum de acest castel a reusit sa fie pazit de ochii turistilor, cat si de orice fel de modernizare. Uneori mi se parea ca Brian incerca sa-l pastreze pentru ceva anume deoarece nu se atingea sa modifice vreun lucru, totul era exact asa cum il vazusem cand vampirul ma adusese aici si am inteles de la ceilalti vampiri ca nu muta niciun lucru fata de cum era. Nechezatul puternic al cailor imi atrase atentia, iar sub privirea mea portile palatului s-au deschis, trasura disparand dupa putin timp. Am lasat draperia de catifea sa acopere geamul, iar eu am iesit din camera. Am inceput sa ma plimb asa cum faceam si in vis: fara destinatie, agale de parca as dori sa descopar ceva nou, neintalnit pana acum. Insa nu prea avem succes. Chiar daca mai erau camere necunoscute in castel nu ma lasa judecata sa inaintez deoarece puteam sa ma pierd usor, iar acum nu aveam cum sa revin. Intr-un final am luat o carte din biblioteca, apoi m-am asezat pe un scaun in fata oglinzii in camera mea. Am deschis usor volumul avand grija sa nu-i rup sau indoi vreo fila si am inceput sa citesc povestea ce mi se parea destul de incurcata.
Am tresarit puternic cand auzisem cum usa mea s-a deschis si inchis rapid, insa nu vazusem nimic in oglinda, iar acum nu parea sa fie cineva in incapere. Am inchis cartea si am asezat-o pe masuta din fata oglinzii, apoi m-am ridicat. Am simtit cum sunt prins de gat si izbit de perete, apoi am realizat ca mai era cineva in camera- nu om, ci vampir. Elah! Era identic cu Elah, sa fi fost viu? Dar l-am vazut incinerat... In orice caz aceasta persoana dubioasa statea in mijlocul camerei si ma privea cum sunt lipit de zid. Nu ma miscasem din locul unde ma mutase el.
- Godivne, dumperul.*
- Elah? Si... Poftim?
- Nu sunt Elah, sunt Shaan. Dar stiu ca tu esti motivul pentru care fratele meu geaman e mort acum.
- Shaan... Nu e vina mea ca el e mort! Brian l-a ars dupa ce m-a muscat, desii il avertizase pe fratele tau.
- Vezi sa nu! Sincer, ar trebui sa fi fost mancarea de pranz a Lordului, dar vad ca te pastreaza, poate te vrea la desert sau cina. Sau poate sangele tau mai trebuie facut!
In urma propozitiilor anapoda dupa parerea mea a inceput sa rada de parca a zis cea mai buna gluma a secolului. Insa rasul sau nu a fost prea lung, deoarece se reintoarse la o fata ce exprima pe de o parte furie, iar pe de alta perversitate. S-a apropiat cu pasi apasati de mine si mi-a prins mana dreapta aruncandu-ma pe podea cu forta, el urcandu-se peste mine. Am inceput sa ma zbat, nu intelegeam ce vrea.
- Da-te de pe mine! Am spus speriat si oarecum furios.
- Daca nu ti-a placut sa iti dai sangele, acum o sa-ti placa sa fi jcarie sexuala!
Am ramas blocat. Cum adica sa fiu... Ce a zis el? Am inceput sa ma zbat mai tare, dar am primit o palma de mi-a lipit capul de podea. Aveam impresia ca e de rau... Foarte rau!
----------------------------------------------------------------------------------
*Godivne dumperul= Buna seara, dhampirule.

[hiimera]

Shaan, baiat rau, foarte rau! Nu il viola ca mor aici, nu e al tau, ci a lui Brian. A naiba si lordul se gasi sa plece in momentul asta nu stiu pe unde. Sa-i fie rusine.
Vad ca ai adus nextul si aici, trei dintr-o lovitura. Ma bucur nespus, imi era dor sa-ti citesc ficurile.
Sper ca nexturile care vor urma sa nu intarzie atat de mult.
De ce te opresti atat de repede? Vreau sa citesc si sa savurez mai mult, e bine ca ma tii in suspans, asta imi place si imi mai place si felul in care incepi sa scrii, parca ti s-a schimbat stilul, urca si e bine, se dezvolta minunat.
Ai avut cred ca doua greseli de tastare, cred... nu mai stiu unde le-am vazut. Oricum capitolul chiar daca a fost scurticel, a fost interesant.
Frate geaman, e uite una buna, ma intreb ce are sa se intample acum, totusi intrarea brusca a lui Shaan putea fi mai bine elaborata, asa deodata nu prea mergea, trebuia sa mai scrii cate ceva. Dar este ficul tau, faci ce vrei cu el. Eu iti urez succes in continuare, astept nextul. Ceau!

[Lexxu]

Scuze ca nu am mai trecut pe aici. Am avut multe pe cap si asa pe Zup am postat doar la alte sectiuni, nici intr-un caz la FF, dar m-am intors. *hug*
Shaan asta nu-mi place de loc. Nu are voie sa se atinga de micutul si scumpul Akio. El este numai si numai a vampirului Brian. Nu imi spune acum ca o sa aiba loc un viol ._. ca o sa plaaang. Bine, bine, recunosc ador yaoi-ul si nu ar strica sa fie un yaoi super mega hard in capitolul urmator, dar as prefera sa aiba loc intre Akio si Brian, nu intre Akio si Shaan . Imi place mult nextu' adus de tine si astept sa vina si urmatorul capitol. *hug*
Pai, greseli nu am prea vazut poate doar una : jcarie - jucarie dar sunt sigura ca a fost doar asa in graba deci nu are nimic. Fiecare greseste.
Iti spun inca odata ; superb capitol. Astept nextul nerabdatoare. Spor la scris si Ja ne!

[Kimera]

Multumesc mult de comentarii, in sfarsit am venit si eu cu next-ul. Ma scuzati de intarziere:

Capitolul 8

Statea desupra mea, iar rasul sau se auzea ca un ecou in capul meu. Mana sa se prinse de gatul meu, capul izbindu-mi-se de podea. Am simtit cum ghearele sale imi patrundeau prin pielea gatului, iar in scurt timp firisoare de sange se prelingeau din micile rani. Mainile sale au inceput sa-mi sfasie kimonoul, moment in care am inceput sa ma zbat mai tare, sa incerc sa scap prin orice mijloc. Palma lui imi lovise iar obrazul, facandu-ma sa simt ca acel loc arde.
- Sunt tare curios sa vad cat de bun esti.
Zambetul lui Shaan era unul pervers, dar malefic in acelasi timp. Exprima atata cruzime si imi trezea spaima cea mai adanca posibila existenta. Ghearele lui au inceput sa ma zgarie pe tot trupul ce era acoperit doar de fasii de kimono, lasand in urma lor rani ce dadeau sage, il lasau sa curga suvoaie. Vampirul incepuse sa-si plimbe limba pe trupul meu si sa liga lichidul acela rosu ce incepuse sa-mi invaluie trupul. Simteam cu fiecare zgarietura facuta ca devin mai slab si cum lichidul ce era intr-un fel vital mie ma parasea lasandu-ma sa fiu practic o leguma. Gura sa se oprise pe gatul meu, iar coltii lui isi gasisera lacasul in vena gatlejului meu. Am urlat cu toata puterea din cauza durerii si usturimii simtite. Dupa ce a fost sigur ca se saturase si-a indepartat gura de acolo, privindu-ma victorios.
- O, doar de la atat tipi? Ma intreb cum ai sa rezisti pana la capat. Striga cat vrei, nimeni nu te aude oricum, nu degeaba am folosit o incantatie sa izolez fonic locul asta.
M-a ridicat brutal de jos, tragandu-ma de unul din brate si imi sfasie fundoshiul, lasandu-ma fara vreun material care sa-mi acopere goliciunea corpului. Ma trantise din nou pe jos, facandu-ma sa scancesc usor. La naiba, zgarieturile astea oricat as fi eu de dhampir o sa se ia mult timp ca sa dispara. Eu nu ma hranesc cu sange uman si la cat sange am pierdut acum ranile astea o sa mi se vindece extrem de greu. Se urcase din nou deasupra mea, tantindu-ma cu ghearele si lasand sangele sa-mi curga pe covor, imbibandu-l de acel lichid rosiatic. Isi daduse camasa pe care o purta jos si imi lega mainile la spate cu ea ca sa nu ma mai zbat in disperata incercare de a scapa. Imi prinse din nou gatul si ma stranse de el, eu simtind ca raman fara aer. Si-a apropiat chipul de al meu, iar ochii sai rosii precum doua rubine priveau autoritar in ai mei ce aratau doar groaza fata de el.
- Daca incerci sa te misti te omor, javra mica!
Se ridicase de pe mine si am vazut cum isi indepartase si celelalte obiecte vestimentare, eu intorcandu-mi privirea pentru a nu-l vedea. Cand am simtit ca se apropie, m-am dat in spate, tremurand tot din cauza spaimei, insa fara niciun folos. Ma izbise de podea cu spatele la el si ma fortase sa stau in genunghi. Am vrut sa ma zbat mai tare, dar nu am avut niciun fel de sansa caci in urmatoarea secunda am simtit cum trupul imi este taiat in doua de o durere insuportabila resimtita in partea de jos a trupului meu. Am urlat din toata puterea pe care o aveam, insa lui se vedea ca nu-i pasa. A inceput sa se miste brutal, facandu-ma sa urlu la orice miscare si sa trec printr-o durere asemanatoare tescuirii. Simteam cum fiecare parte din mine vroia acum sa scape din acea atingere de Iad, fiece chin simtit pana atunci era nimic fata de ce simteam acum. Am continuat sa zbier si sa plang pana ce am ramas fara voce sau lacrimi, eram o ca un manechin de lemn, incapabil de ceva in mainile acestui vampir ce era un monstru in adevaratul sens al cuvantului. Cand el isi atinsese punctul final se eliberase in interiorul meu facandu-ma sa fiu si mai dezgustat de propriu-mi trup. M-a lasat sa ma prabusesc pe covor si cu ultima farama de constiinta am observat cum se imbracase, parasind camera. Nu mai aveam lacrimi sa plang si nici forta sa urlu, insa as fi facut-o din adancul sufletului, as fi urlat ca din Iad dupa tot ce imi facuse acel nemernic.
Dupa zeci de minute de agonie, cand simteam ca nu mai pot sa misc un deget, am adunat suficienta forta cat sa ma ridic in sezut. Chiar si un milimetru daca ma miscam acea durere in partea de jos era ucigatoare. Covorul era plin de sangele de la zgarieturile de pe trupul meu vizibile si acum. Cand mi-am intors privirea spre picioarele mele am observat ca si sursa principala de durere era plina de sange si acea substanta alba ce se intinsese si pe picioare. Trupul imi era vanat si rosu, taiat, zgariat de parca as fi trecut prin padure de sabii, iar cand am privit in oglinda am realizat ca in jurul gatului meu pe langa cele doua semne de colti se afla o dunga movalie. Mi-am prins mainile de marginea patului si cu o greutate imensa am incercat sa ma ridic de jos, insa cand sa ajung cu totul in picioare am cazut din nou pe podea, muscandu-mi buzele din cauza durerii pe care o simteam. Incepusera sa-mi reapara lacrimile, iar eu fara sa pot sa fac nimic m-am ghemuit si plangeam. Ma simteam jegos, murdar, infect nici nu aveam cuvinte sa ma descriu, imi uram propria fiinta. Am incercat pentru a doua oara sa ma ridic de jos, iar de data asta reusisem. Tinandu-ma de unul dintre suporturile baldachinului imi luasem in mana alte haine. Trebuia sa ajung in baie. Sprijindindu-ma de pereti sau mobila, simtind ca si cum as calca pe cuie si sabii la fiecare miscare, acea durere taindu-ma in continuu. Am reusit sa ajung intr-un final in baie, scufundandu-ma in apa si spalandu-mi sangele ce se inchegase pe trupul meu. Apa devenise de un rosu intens, ceea ce imi amintea de acel vis al meu. Nu mai intelegeam nimic acum si de fapt nu aveam vreun interes sa o fac pentru ca durerea imi atragea toate gandurile. Cand reusisem sa ma spal de tot lichidul acela infect m-am chinuit sa ajung inapoi in camera si sa ma imbrac, apoi m-am asezat cu aceeasi greutate pe pat, intinzandu-ma. Lacrimile incepusera din nou sa-mi curga pe chip, iar scancetele mele umpleau sobrietatea camerei. Nu stiam daca e bine sau rau, dar o singura dorinta ma stapanea acum: Vreau sa mor!

[AbiiShu']

Eu nu vreau sa moara! Cel care ar trebui s-o faca este Shaan, pentru ce a fost in stare sa-i faca, si Brian, caci trebuia sa aibe grija de el si sa nu-l lase singur! Dar sunt sigura ca Shaan va plati foarte scump pentru ceea ce i-a facut bietului Akio...
Mi-ar fi placut ca Brian sa-l gaseasca in acea ipostaza, dupa viol, pe jos, plin de sange zgarieturi si vanatai. Asa i-ar fi fost mai usor sa-si dea seama ce se intemplase, si sunt sigura ca Akio va incerca sa-i ascunda adevarul. Dar sper din tot sufletul sa nu-i iasa asta. Vreau sa fie 'razbunat'!
Astept nestul si sper safie la fel de 'in actiune' ca si acest capitol, doar ca ceva mai lung, daca s-ar putea. Bafta si nu uita sa ma anunti!

[Sushi]

Nu am trecut de ceva vreme pe aici. Asa ca incep cu ultimul capitol si ma intorc putin in timp.
Ce??? Nu moare nimeni, am deja lista prea lunga si nu am cand sa-l asez si pe Akio pe lista mea si nici nu vreau. Doar pentru ca sunt Domnisoara cu Coasa, nu inseamna ca se profita de pe urma mea.
Totusi, Shaan e pe lista, paremise ca Brian il va distruge. Ahh, scumpul de Brian, un vampir ce merita sa ramana singur toata viata. Sincer nu stiu de ce, dar nu-mi place deloc printul.
Ma intreb ce se va intampla cand va afla ce i-a facut Shaan dragului Akio.
Te rog nu ma tine prea mult in suspans.
Astept cu nerabdare nextul.

[hiimera]

Acel Shaan o sa fie violat de creaturi satanice trezite la viata din adancul Iadului, chiar de mine. Si nu va scapa prea usor ca am sa-l leg eu bine de o stanca mare.
Nu va speriati sunt calma. *laughs* Ok, deci a fost foarte interesant capitolul, lasand deoparte faptul ca saracutul de Akio a fost violat brutal si fara mila, pot spune ca ai facut o treaba buna - ai descris amplu, ai fost violenta si activa, dinamica, scotand in evidenta brutalismul bestiei alea de Shaan, ceea ce mie chiar mi-a placut.
Acuma: cum mama naiba de si-a permis Shaan asta sa faca asa ceva? Aaa... am uitat, incheierea a fost putin ciudata, insa interesanta cum ca nimeni nu si-a dat seama ce i s-a intamplat lui Akio. Nu ma prea mira totusi din moment ce individul ala a pus o vraja asupra locului ca sa nu il auda restul... da, foarte inteligent tipul.
Deci a fost ceva intens aici, sper sa fie la fel de intens si in urmatoarele capitole pe care sper sa le aduci mai repede. Succes!

[Kimera]

Multumesc pentru comentarii. Ce-i drept de data asta am adus un capitol cam slabut, dar ma revasez. Hope you like it!

Miros de flori si sunet de zburatori, deschizandu-mi ochii am realizat ca nu sunt nici in palat si nici in acel peisaj mistuit de flacari. Ma ridic de pe iarba si realizez in fata mea un parau peste care este pus un pod de piatra. In jur doar o campie cu iarba cruda si flori tinere ce insiparu un parfum mirific. Pasii ma indreapta sa strabat frumosul pod, ce parca a fost sculptat de mana unui arhitect nemaintalnit, si ajungand la celalalt capat am realizat o micuta terasa la care statea femeia din tabloul vazut de mine in castelul lui Brian. Parul saten ii era de data aceasta prins cu doua agrafe lungi intr-o frizura specific nipona, iar acum purta un kimono alb cu rosu. Isi deschisese evantaiul si in miscari usoare incerca sa scape de puterea parjolitoare a soarelui. Deodata am realizat o alta fata cunoscuta, insa era intr-un alt mod fata de cum o stiam. Fetita blonda, cu ochii azurii ce de atatea ori imi spunea in acel vis sa plec de langa focul ce mistuie palatul, acum era pe iarba, impletind cateva flori intr-o coroana, fiind imbracata tot intr-un kimono albastru, doar ca mai multe nuante. Nu intelegeam nimic, ce cauta cele doua aici? Unde sunt mai exact? Ce imi scapa?
- Yukiko, cand termini coroana de flori vrei sa mergi sa vezi unde e fratele tau?
- Oh, mama, probabil ca deja e aici doar ca se ascunde pe undeva asteptand momentul oprtun sa te sperie.
Cele doua femei incepura sa rada atat de cristalin incat imi inspirau acel sentiment de pace si liniste ce parca domnise de o vesnicie in acel loc lipsit de griji. Am incercat sa ma aproprii, insa am realizat ca cele doua nu ma vedeau, parca eram o fantoma. Cert era ca asta putea sa fie cel mai ciudat vis, asta in caz ca visam, nici eu nu mai stiam...
- Akio, trezeste-te!
Am simtit o mana pe umarul meu, iar imaginile lucrurilor din seara precedenta ma facura sa nu recunosc glasul celui ce imi spusese numele si sa tresar speriat, tipand si deschizandu-mi ochii ingrozit. Am reusit sa ma calmez cat de cat cand privirea mea o intalnise pe cea a Lordului.
- Akio, ce e cu tine? Sunt eu...
Puteam sa vad confuzia ce definea acum chipul vampirului. Simteam inca unele zgarieturi ramase pe trupul meu asa ca imi aranjasem kimonoul ca el sa nu le observe cumva din greseala, ajungand sa-mi ascund pana si palmele sub materialul acestuia.
- Scuze... Nu... Nu am realizat...
Am articulat destul de greu si ascunzandu-mi cat de cat privirea. Inca imi venea sa plang si sa urlu din cauza momentelor de chin, insa ma stapaneam, cu greu, insa o faceam nedorind sa-i spun nimic celui din fata mea. Brian imi ridicase chipul si ma forta sa-l privesc in ochi, privirea acestuia fiind una serioasa.
- Akio, spune-mi, te rog, de ce covorul este plin de sange? Vocea sa avea tonalitate joasa, imi vorbea calm, desii stiam ca fierbe de neliniste sa afle ce se intamplase, insa eram sigur ca imi vorbea asa pentru a nu ma speria si mai tare.
- Nu stiu, habar nu am... Am spus intorcandu-mi privirea. Kimonoul se miscase usor de pe mana stanga si l-am pus rapid la loc ca sa nu se observe nimic. Imi era greu sa pronunt fiecare cuvant si simteam ca mai am putin si imi varsam lacrimile insa ma straduiam din greu sa nu fac asa ceva.
- Ce ai de iti tot aranjezi kimonoul? imi spuse suspicios, analizandu-ma atent.
- Nu am voie? Am raspuns oarecum iritat, insa imi era greu sa generez vreun fel de masca la momentul actual si ma simteam din ce in ce mai sufocat de privirea cercetatoare a barbatului.
Intr-o fractiune de secunda cand atentia mea era indreptata in alta parte vampirul imi desfacuse kimonoul si il indepartase pana la abdomen de pe mine, lasand la iveala fiecare zgarietura ce nu reusise sa se vindece inca. Pe chipul sau se asternusera mai multe sentimente deodata: furie, confuzie si ingrijorare.
- Cine? Cine ti-a facut astea, Akio?! Te rog, spune-mi...
Bratele lui ma cuprinsera protector la pieptul sau, iar eu mi-am agatat mainile de camasa pe care o purta incepand sa vars lacrimi amare. Brian incepuse sa-mi mangaie crestetul soptindu-mi sa ma calmez, ca totul e in regula, ca este acolo...
- Shaan, fratele geaman al lui Elah... Am zis rostind propozitia destul de greu printre lacrimi.
- Akio, ti-a mai facut si altceva in afara ranilor? Fi sincer, te rog...
- D...Da... M-a... Violat... Am spus incepand sa plang si mai tare cand am terminat propozitia. Deja nu mai aveam aer de la cat de tare plangeam.
- Nemernicul, o sa ma asigur ca nu mai scapa viu cand termin cu el...
Vocea ii era calma pentru a nu ma speria, dar imi puteam da seama ca vampirul nu era nici pe departe atat de linistit ci isi pastra furia in interior ca sa nu ma faca sa fiu si mai ingrozit sau mai trist decat eram deja. Lordul ma ridicase in bratele sale, iar eu imi lasasem chipul la pieptul lui in continuare. Nu stiam unde vrea sa ma duca, dar eram sigur ca voi fi bine daca el este langa mine. Am auzit cum usa camerei se deschise, eu am fiind dus in alta incapere pe care am inceput sa o analizez imediat. Era tot un dormitor, asemanator cu al meu singura diferenta fiind ca patul era de mijloc. Ma asezase pe asternuturile moi, el fiind langa mine zambindu-mi cald si mangaindu-ma, jucandu-se usor in parul meu.
- De acum voi fi doar cu tine, orinde si oricand, nu te voi mai lasa singur deloc. Te aflii in camera mea ce va fi si a ta de acum inainte.
Poate ca altadata aceasta veste m-ar fi speriat, insa acum am dat doar din cap afirmativ, stergandu-mi lacrimile si schitand un micut zambet. Ma cuibarisem mai bine in bratele barbatului ce nu ezita sa ma prinda aduca mai aproape de el continuand sa se joace cu mana in parul meu ca sa ma faca sa scap de griji. Niciodata nu intelesesem de ce tocmai regele vampirilor a dosrit sa aibe alaturi un dhampir, insa am inteles cu greu ca viata nu se explica in fata nimanui ci doar te ridica sau te prabuseste, depinde de cum ai reusit sa iti joci cartile sortii. De un lucru eram sigur: Brian ma va proteja mereu, iar teama mea fata de el nu trebuie sa existe pentru ca nu mi-a dorit raul niciodata si sunt sigur ca nu il va dori.

[Lexxu]

Mersi ca m-ai anuntat! Vad ca nu mi-am lasat parerea nici pentru capitolul precedent. Il urasc pe Shaan! E un adevarat nemernic. Sper ca Brian sa-l chinuie din plin pentru tot ce i-a facut bietului Akio. Daca nu fi sigura ca il strang eu de gat. Bun, sa trecem la capitolul asta. Nu stiu de ce, dar mi s-a parut mult mai slabut in comparatie cu celelalte capitole. Adica, nu ma intelege gresit, dar poti mai mult si ai cam grabit actiunea. Prima data, Akio, nu voia sa-i spuna vampirului nimic si dintr-o data a cedat. Nu stiu, mi se pare... cam in graba scris. Am vazut cateva greseli de tastare, insa mi-e cam lene sa le insir aici si oricum au fost vreo doua(adica atatea am vazut eu). Mi se pare admirabil ca Brian isi pastreaza calmul, desi pun pariu ca in interiorul lui fierbe de nervi. Acum ca s-au mutat in aceeasi camera, oare ce-o sa se intample mai departe? . - sper ca nu te-ai suparat totusi ca ti-am spus ca ai grabit un pic- Pai mersi inca odata ca m-ai anuntat. Te astept cu nextul si iti urez bafta la scris. Kissez.