What pierced through the cracks

[DreamGirl]

[DreamGirl]

[DeDal N.]

Trebuie sa fiu sincera, la prima vedere creatiile tale par hard and heavy. Imi face placere sa le citesc pentru ca pentru mine inseamna mai mult decat rime, inseamna ganduri ascunse adanc si prin acele cuvinte, tu, ca si creator de o lume proprie si un univers nou, incerci sa le scoti la suprafata. O sa le iau pe rand, I will enjoy this xD.
Prima poezie, nu stiu nimic despre misguided religion, tocmai de aceea sper sa nu o dau in bara. Dar am sa comentez ceea ce vad in fata mea. Prima strofa ma face sa ma gandesc la o imagine pura, mistica, aproape de a descrie un peisaj setat sa ne descrie atmosfera. Asta imi pare a fi o introducere, e ca si cand incerci sa ne spui un basm prin versuri. Mmm, in continuare simt o intimidare, subtila dar destul de evidenta. Simt ca vrei sa descrii o lume pangarita, murdara si plina de pacat. O lume in care nimanui nu ii pasa de cel de langa. Daca asta e adevarul, ai descris lumea in care traim si ne-ai aratat propria viziune asupra ei. Prin ochii unui copil inocent ce inca din primii ei ani vede uratenia locului in care a crescut. Vad acel copil ca si binele ce incearca sa triumfe dar este oprit de catre rau. Asta inseamna o speranta slaba. Ma intreb daca va reusi acel copil sa creasca si sa reuseasca sa schimbe ceva. Nu stiu daca asta ai vrut sa ne spui dar asta am inteles eu. Un loc in care toti sufera si isi plang de mila dar nimeni nu e in stare sa incerce pentru ca nu le mai pasa indeajuns de mult, s-au obisnuit cu ce au, nu au puterea de a schimba ceva.
A doua poezie ma duce cu gandul la un nou eu liric. La cel ce a scris aceste versuri, o persoana ce s-a schimbat pe parcurs fara sa realizeze acest fapt. Tocmai de aceea cand realitatea o loveste, nu se gandeste ca va fi una sa sufere. Un ocean de sentimente noi si inca necunoscute.
A treia poezie e mai greu de descifrat, pentru mine. Din ce ai spus tu, e personala, asta inseamna ca metaforele ce se gasesc in ea pot fi intelese doar de tine pentru ca tu ai avut imaginea faptelor lor in minte atunci cand le-ai scris. De aceea nu pot sa o comentez prea mult. Spun doar ca in mare, inteleg mesajul. Poate unele creatii sunt menite sa ramana un mister, cunoscute doar de cel ce le-a dat viata.
Imi place modul in care te exprimi, imi plac figurile de stil, te pun pe ganduri xD si sper sa mai postezi si altele xD. Daca nu am inteles ceea ce vor sa spuna, my bad. Keep it going xD!

[DreamGirl]

[DeDal N.]

Dintre cele pe care le-ai postat pana acum, asta imi place si mie cel mai mult. Poate pentru ca, dupa cum ai mentionat si tu, majoritatea ne putem regasi in versurile ei. Si trebuie sa mentionez, cat timp poezia are intelesul ei, exprima sentimente, e creata din figuri de stil, nu cred ca rima e necesara. Dupa ce am citit-o, mi-am dat seama ca la fel de bine poate fi continuarea postului pe de Tumblr, sau mai bine, un remake ce il intrece in calitate, spun asta cu sinceritate. Ai luat problemele importante de care le lovim, le-ai daruit cate o strofa si finalul a fost mai mult decat neasteptat, cel putin pentru mine. Si acel maybe lasa cititorilor libertatea de a alege daca acela a fost motivul sau nu.
Prima strofa in esenta ne arata ca fiecare individ e unic, tocmai de aceea nu trebuie sa ne fortam sa devenim o copie, a unei alte persoane sau o copie a unei mase de persoane, asa cum exista. Faptul ca trebuie sa fim inspirati de noi insine atunci cand decidem cine vrem sa fim. In continuare inteleg ca vrei sa scoti in evidenta partea pozitiva a iubirii, fie ea adolescentina, prima iubire sau oricare alta. Suna atat de frumos cand citesti si realizezi ca nu ai nimic de pierdut daca te lasi in voia dragostea si permiti acelei persoane sa imparta cu tine grijile pe care tu le purtai pentru atat de mult timp. De asemenea, nu trebuie sa ne pierdem speranta atunci cand simtim ca prietenii pe care i-am avut alaturi atat de mult timp dispar usor. Pana la urma, daca e sortit sa ramaneti impreuna, destinul va face ca totul sa fie posibil. Si in sfarsit, parintii nu ne-au spus niciodata ca pe langa toate acestea, suntem mai liberi decat pasarile cerului, vom lupta pentru acea libertate cu pretul relatiei noastre cu ei dar pana la urma ne vom intoarce la cuibul in care am crescut, unde ne simtim in siguranta.
Mi-a facut placere sa citesc si sa recitesc aceasta creatie xD. Keep it going!

[DreamGirl]

[morga]

[DeDal N.]

Brrrr ma ia cu fiori, in sensul bun. Ia sa vedem.
Prima poezie, chiar ador imaginea pe care i-o daruiesti sentimentului acela de scufundare, de soc ce te face sa te trezesti la o realitate crunta. Cred ca in loc de breath era breathe, suna mai in regula. Reusesti sa descrii acele stari de spirit distruse de viata foarte bine si asta e unul din motivele pentru care imi place sa iti citesc creatiile. Catre sfarsitul scrierii vad un strop de speranta, dorinta de a ajunge pe fagasul normalitatii si de a pune in trecut trairile ce te-au macinat in asa mod. Love it xD.
A doua poezie imi da un sentiment de I told you so si ma face sa chicotesc printre versuri, asta pentru ca vad puterea pe care manipularea o are asupra celor prea slabi de ingeri. E o creatie mai usoara decat cele de mai sus, mai directa, dar nu mai slaba, chiar deloc. Acea she poate sa ma scoata la cina oricand si nu m-ar deranja chiar daca as ajunge la ea in farfurie, numai la asta pot sa ma gandesc. As always, love them si mai asteptam xD!

[DreamGirl]

[DeDal N.]

Am reusit sa trec in sfarsit pe aici, nu stiu cum si de ce dar se pare ca m-am pierdut pe cararea vietii, cum bine spunea Kakashi asa ca am reusit din pacate sa ma indepartez putin de la poezie. Well, I'm coming back si o bag mare. Sa vedem. Trebuie sa scot in evidenta faptul ca le ador forma si cred ca am mai remarcat asta inainte. Tema primei poezii e din nou, una in care ne putem regasi dar care a fost expusa prin propria ta metoda, unica prin urmare. Ceea ce inteleg din ea este dificultatea cu care, fiind om, reusesti sa te bucuri de un ceva. Versurile par sa imi expuna gandurile negre ce pana la urma reusesc sa isi faca loc in mintea noastra izgonind raza de speranta de care ne tineam cu dintii. Cat de incarcat ne este sufletul si cat de grea ne este inima atunci cand incercam sa fim fericiti, doar cand incercam. Cred ca ajungem psycho la un moment dat si momentele acelea sunt periculoase, aici vorbesc din propria experienta. Asta inteleg eu din prima poezie. De asemenea vad mult mai multe sentimente dar cateodata, nu reusesti sa gasesti cuvintele potrivite, chiar daca pare un cliseu, dar e unul pentru un motiv anume. Cat despre a doua poezie, aceasta imi pare mai deschisa la continut. Parca ai vorbit despre viata mea, despre trecutul meu. Chiar e frumos atunci cand reusesti sa te regasesti in arta si mai ales cand aceasta iti da mereu de gandit. Acel copil, acel suflet traiesti prin propriile puteri, invata sa se ridice si realizeaza la un moment dat ca nu conteaza de cate ori cazi, conteaza de cate ori reusesti sa te ridici. Imi plac tare mult, iti spun sincer si mai astept xD!