30-12-2009, 05:11 PM
Ta-DAM XD M-am reintors :D
Minnie Mouse Pai de exemplu in capitolul acesta o sa afli despre una dintre pasiunile lui XD [si a mea T^T ] Am incercat sa-l fac mai marisor :D , si la fel sper sa va placa , de si pana acum nu prea isi baga lumea codita prin zona XD Si nu ai pentru ce, ma bucur ca ti-a placut dedicatia :D
Astept rosi, si legume in cap. Lectura placuta ^_^''
----------------------------------------------------
Capitolul 4
Ma miscam cu viteza melcului, parca picioarele mele cantareau o tona, poate exagerez, insa nu gasesc nici intr-o mie de stele o comparatie mai buna. Mergeam fara nici un chef cu mainile in buzunar, ignorand tot ce misca in jurul meu, parca pluteam, parca nici nu existam. Mi-am indreptat privirea spre multimea din fata mea, observand cum fiecare incercand sa ajunga undeva...undeva unde eu nu stiu, si nici nu sper sa aflu. Fiecare isi indrepta viata in sus, sau in jos, sau poate ma insel si o iau la dreapta, in timp ce alti se indreapta spre stanga. In fine, nu conta, cel putin nu acum. Mergeam agale alaturi de noi prieteni ai secretarei mele. Nu puteam spune ca sunt si noi mei prieteni, pentru mine reprezenta niste simpli straini.
-Nu-i asa ca-i minunat? Incepuse sa ma intrebe roscovana mea, la randul meu, ma intrebam ce? Decoratiuniile de Craciun? Sunt aceleasi ca si in Japonia, insa sunt asezate altfel, sau poate ma insel si vorbeste de zapada.Putea sa se bucure de ea in Japonia, si apoi eu urasc albul asta. Grozav, si spre fericirea mea, afara ninge. Intr-un fel era de asteptat, suntem in Brasov, nu in Miami, dar la ce mod de a gandi am eu acum, nu cred ca mai conteaza unde sunt .
- Nu-mi vine sa cred ca domnul Mamoru lucreaza cu unchiul tau. Nu-i asa ca-i minunat?O sa stam doua saptamani alaturi de ei! Iar Shu e foarte, foarte dragut! Huh..Ai patit ceva ?
Daca am patit ceva? Eram prea derutat, nu mai intelegeam nici pe ce planeta sunt, da bine stiu ca se numeste Terra, insa cum adica ,,o sa stam doua saptamani alaturi de ei" ? Inca un motiv care demonstreaza cat de atent am fost.Nu m-ar mira daca m-asi trezi acum intr-un pat din spital, doar din cauza viselor si neatentie mele, chiar deloc. Asi spune ca nu m-ar mira nici daca in urmatoarele 60 de secunde eu voi fii asezat intr-un sicriu, dar mai bine ma straduiesc si tac, decat sa mi se indeplineasca minunatul meu gand. Sunt mai prostut, pardon mai prost decat un copil de 5 ani. Bine, mi-am ales o noua meserie: sa ma compar cu picii de 5 ani, sunt atat de patetic! Si din nou oftez...
-Da..e minunat Hikari... Multumesc ca m-ai adus cu picioarele pe Pamant
-Stiam eu ca o sa te bucuri! Sau poate nu, dar nu merita sa-i stric fericirea
Nu stiu cum, insa nu a durat mult timp si m-am trezit intr-o limuzina. Din nou cei din jurul meu au inceput sa vorbeasca parca intr-o alta limba, pentru ca nimic, dar absolut nimic nu reuseam sa inteleg. Ma simteam ca un extraterestru, stand lipit cu nasul de geam. Mai ridicam din cand in cand privirea, cand imi auzeam numele, dar dandu-mi seama ca nu inteleg nimic din ce spuneau, ma reintorceam dezamagit la ,,merseria" mea. Speram ca timpul sa treaca cat mai repede, si mai repede, putin mai repede?
***
Spre fercirea mea timpul mi-a ascultat dorinta, si s-a miscat mai incet decat un melc. Ma intreb cu ce bunica am gresit in viata ? Iar ma intreb ca prostu` ... Off, off, off..
Dupa un car de ani, am reusit in sfarsit sa ajung la destinatie. De indata ce am simtit mireasma brazilor m-am simtit "acasa". Trecusera ani de zile de cand nu am mai fost aici, dar nimic nu se schimbase, fiecare copac era acolo, fiecare detaliu ma reintorcea inapoi in trecut, uitasem pana si de plictiseala mea. Ma bucurasem ca unchiul meu avea grija de casa, parea invechita pe la exterior, insa pastra un aer gotic, placut, cald si primitor. Mi-am urmat pasii copilariei mele, care de si s-au pierdut undeva in negura vremurilor, mi-au redeschis usa amintirilor.
In fata usii aparu un barbat, daca ar fii avut un costumul rosu, cel mai probabil asi fii spus: Uite-l pe Mos Craciun! Dar stilul lui elegant ma facea sa ma mai gandesc putin: Nu, nu e Mosul din povesti...
- Ma bucur ca te-ai gandit sa treci pe la mine. Mi-a zis cu vocea lui groasa, dupa care m-a luat in brate ca un tata
- Multumesc unchiule, si mie mi-a fost dor de tine. Si-am zambit, oare pentru prima data? Unde doresti sa pleci? Pari a fii foarte elegant.
- Pai, dau o fuga pana la firma, dupa care ma pregatesc sa plec in Rusia. Mi-a mai afisat un zambet, dupa care a disparut, la fel cum facea demult.A urcat in limuzina alaturi de celalart barbat si a disparut, lasandu-ma pe mine singur, si privind in urma.
- Si cica o sa ne petrecem sarbatorile impreuna...
Tanarul adolelescent incepuse sa vorbeasca, il priveam cum da dezamagit din cap, si oftand in tacere. Nu am dat prea mare atentie, dar totusi stiam cum se simte. Asa ma simteam si eu, orfan de parinti crescut de fratele tatalui meu, insa care era mult prea ocupat.Poate prea ocupat pentru a se mai gandi la noi. Am intrat in casa unde am gasit-o pe roscovana zambind, si vorbind cu o blonda. Parea a fii una din servitoarele care misuna ca furnicile prin casa. M-am mutat privirea din stanga in dreapta, putin uimit sa vad ca nimic nu se schimbase, chiar si dupa opt ani.
Am inceput sa urc scarile, si parca la fiecare pas simteam cum trupul meu reactiona. Ma simteam straniu, diferit, ciudat, in toate modurile posibile si imposibile.
De indata ce am ajuns sus, am cotit la drepata. Puteam observa fiecare detaliu. Stateam acum in mijlocul unui hol, cautand cu disperare un lucru diferit, dar nimic nu se schimbase, chiar nimic. La fel ca si parter, pereti erau imbracati intr-o tapiserie de un orange-sters. Pe alocuri se gaseau tablouri cu deferite peisaje pictate de mana celor mai pretuiti pictori, potrete cu strabunii familiei mele. Ma simteam ca intr-un muzeu de arta, uimit de fiecare detaliu.
Puteam sa vad mii si mii de muzee, insa acesta ramane preferatul meu. Manierism, simbolism, impresionism, arta naiva, arta concreta dar si preferata mea arta abstracta. Aproape toate stilurile din lume se regaseau pe acel hol.Pictori straini, romani, tineri si batrani se regaseau acolo. Am privit uimit putin, putin prea uimit, in capatul holului, un nou tablou se regasea. Puteam privi uimit culorile calde, blande. Ma scufundasem in acel peisaj, in oglinda imaginatiei artistului. Priveam uimit de frumusetea nuferilor, florilor, culorilor. Claude Monet se intrecuse pe sine, Bassin aux nymphéas unul dintre cele mai bune tablouri puse la licitatie. Marea mea pasiune si marele punct sensibil al unchiului meu. Nu contau bani, chiar deloc. Nu orice nebuna arunca pe geam 80,4 milioande de dolari doar pentru un simplu tablou, dar acesa nu era un simplu tablou, era pur si simplu arta. Ma bucuram ca pot atinge operele lui Leonardo da Vinci, Tintoretto, Claude Monet, Diego Velázquez, Paolo Veronese, Victor Foca, Ion Andreescu, si multi alti care mi-au deschis inima.
Era o adevarata pasiune ce ma ucidea, ce ma facea sa-mi doresc mai mult, si mai mult, un drog ce nu tine cont de natura si de slabiciunea ta. Zambeam fericit, surprins, dependent de ceea ce ma inconjura. Era pur si simplu divin! Off, si arta abstracta, ce misterioasa era, ce nebunie curata, ce placere... Ma simt ca un drogat cand privesc tabloul de Michail Larionov, intitulat Raionism rosu . Ma face sa ma gadesc ce reprezinta fiecare linie, ce inseamna fiecare detaliu, si ce vraji a facut asupra lui, fascinandu-ma in ploaia de culori. Dar ochii imi sar pe Suprematism de Kazimir Malevici. Mereu am incercat sa descifrez aceea lume pe care pictorul a pictat-o, ma bucuram nespus ca mi-am reintalnit amintirile, si mai ales imi pare rau ca nu sunt si eu un pictor ca si ei, sa pot da nastere unei lumi divine, asa cum au facut ei, avand la indemana doar o pensula, si imaginatia lor. Eu din pacate nu pot sa ma avant in aceasta lume, chiar nu pot sa ma scufund in imaginatie, si sa uit de realitate, sa traiesc prin dependenta de irealitate.
-Deci va sa zica ca acesta e celebrul Bassin aux nymphéas ? Uimitor ... Ehh..sunt surprins, tanarul adolescenta se afla acum langa mine privind acel tablou magnific, am dat aprobator din cap si am deschis usa din dreapra mea, unde cel mai probabil ma astepta un pat cald si primitor. Ce daca e inca zii, sunt obosit, frant, si fara nici un chef de viata.
-Ohh..si eu care credeam ca o sa scap de ,,gaini", in fine ma duc sa-mi fac de cap cu secretara ta. Incepuse sa ma calce pe nervi deja, nu eram in cea mai buna dispozitie, iar piciul asta deja facea pe sefu` cu mine.
- Nu-mi pasa, poti sa fii amabil si sa ma lasi sa dorm?
- Calm... Pe naiba cu linistitul meu, oricum nu reuseam nimic. M-am aruncat in pat, imbracat si am inchis ochii in speranta ca totul o sa fie bine cand o sa ma trezesc. Off, de asi putea sa dorm, fara sa ma mai trezesc cu inca un cosmar, care e echivalent cu un mister, pe capul meu? Nu stiu, macar de asi afla un raspuns...
------------------------------------------------
Astept parerile voastre :D
Si traiasca Wikipedia XD
Kiss and >:D<
Minnie Mouse Pai de exemplu in capitolul acesta o sa afli despre una dintre pasiunile lui XD [si a mea T^T ] Am incercat sa-l fac mai marisor :D , si la fel sper sa va placa , de si pana acum nu prea isi baga lumea codita prin zona XD Si nu ai pentru ce, ma bucur ca ti-a placut dedicatia :D
Astept rosi, si legume in cap. Lectura placuta ^_^''
----------------------------------------------------
Capitolul 4
Ma miscam cu viteza melcului, parca picioarele mele cantareau o tona, poate exagerez, insa nu gasesc nici intr-o mie de stele o comparatie mai buna. Mergeam fara nici un chef cu mainile in buzunar, ignorand tot ce misca in jurul meu, parca pluteam, parca nici nu existam. Mi-am indreptat privirea spre multimea din fata mea, observand cum fiecare incercand sa ajunga undeva...undeva unde eu nu stiu, si nici nu sper sa aflu. Fiecare isi indrepta viata in sus, sau in jos, sau poate ma insel si o iau la dreapta, in timp ce alti se indreapta spre stanga. In fine, nu conta, cel putin nu acum. Mergeam agale alaturi de noi prieteni ai secretarei mele. Nu puteam spune ca sunt si noi mei prieteni, pentru mine reprezenta niste simpli straini.
-Nu-i asa ca-i minunat? Incepuse sa ma intrebe roscovana mea, la randul meu, ma intrebam ce? Decoratiuniile de Craciun? Sunt aceleasi ca si in Japonia, insa sunt asezate altfel, sau poate ma insel si vorbeste de zapada.Putea sa se bucure de ea in Japonia, si apoi eu urasc albul asta. Grozav, si spre fericirea mea, afara ninge. Intr-un fel era de asteptat, suntem in Brasov, nu in Miami, dar la ce mod de a gandi am eu acum, nu cred ca mai conteaza unde sunt .
- Nu-mi vine sa cred ca domnul Mamoru lucreaza cu unchiul tau. Nu-i asa ca-i minunat?O sa stam doua saptamani alaturi de ei! Iar Shu e foarte, foarte dragut! Huh..Ai patit ceva ?
Daca am patit ceva? Eram prea derutat, nu mai intelegeam nici pe ce planeta sunt, da bine stiu ca se numeste Terra, insa cum adica ,,o sa stam doua saptamani alaturi de ei" ? Inca un motiv care demonstreaza cat de atent am fost.Nu m-ar mira daca m-asi trezi acum intr-un pat din spital, doar din cauza viselor si neatentie mele, chiar deloc. Asi spune ca nu m-ar mira nici daca in urmatoarele 60 de secunde eu voi fii asezat intr-un sicriu, dar mai bine ma straduiesc si tac, decat sa mi se indeplineasca minunatul meu gand. Sunt mai prostut, pardon mai prost decat un copil de 5 ani. Bine, mi-am ales o noua meserie: sa ma compar cu picii de 5 ani, sunt atat de patetic! Si din nou oftez...
-Da..e minunat Hikari... Multumesc ca m-ai adus cu picioarele pe Pamant
-Stiam eu ca o sa te bucuri! Sau poate nu, dar nu merita sa-i stric fericirea
Nu stiu cum, insa nu a durat mult timp si m-am trezit intr-o limuzina. Din nou cei din jurul meu au inceput sa vorbeasca parca intr-o alta limba, pentru ca nimic, dar absolut nimic nu reuseam sa inteleg. Ma simteam ca un extraterestru, stand lipit cu nasul de geam. Mai ridicam din cand in cand privirea, cand imi auzeam numele, dar dandu-mi seama ca nu inteleg nimic din ce spuneau, ma reintorceam dezamagit la ,,merseria" mea. Speram ca timpul sa treaca cat mai repede, si mai repede, putin mai repede?
***
Spre fercirea mea timpul mi-a ascultat dorinta, si s-a miscat mai incet decat un melc. Ma intreb cu ce bunica am gresit in viata ? Iar ma intreb ca prostu` ... Off, off, off..
Dupa un car de ani, am reusit in sfarsit sa ajung la destinatie. De indata ce am simtit mireasma brazilor m-am simtit "acasa". Trecusera ani de zile de cand nu am mai fost aici, dar nimic nu se schimbase, fiecare copac era acolo, fiecare detaliu ma reintorcea inapoi in trecut, uitasem pana si de plictiseala mea. Ma bucurasem ca unchiul meu avea grija de casa, parea invechita pe la exterior, insa pastra un aer gotic, placut, cald si primitor. Mi-am urmat pasii copilariei mele, care de si s-au pierdut undeva in negura vremurilor, mi-au redeschis usa amintirilor.
In fata usii aparu un barbat, daca ar fii avut un costumul rosu, cel mai probabil asi fii spus: Uite-l pe Mos Craciun! Dar stilul lui elegant ma facea sa ma mai gandesc putin: Nu, nu e Mosul din povesti...
- Ma bucur ca te-ai gandit sa treci pe la mine. Mi-a zis cu vocea lui groasa, dupa care m-a luat in brate ca un tata
- Multumesc unchiule, si mie mi-a fost dor de tine. Si-am zambit, oare pentru prima data? Unde doresti sa pleci? Pari a fii foarte elegant.
- Pai, dau o fuga pana la firma, dupa care ma pregatesc sa plec in Rusia. Mi-a mai afisat un zambet, dupa care a disparut, la fel cum facea demult.A urcat in limuzina alaturi de celalart barbat si a disparut, lasandu-ma pe mine singur, si privind in urma.
- Si cica o sa ne petrecem sarbatorile impreuna...
Tanarul adolelescent incepuse sa vorbeasca, il priveam cum da dezamagit din cap, si oftand in tacere. Nu am dat prea mare atentie, dar totusi stiam cum se simte. Asa ma simteam si eu, orfan de parinti crescut de fratele tatalui meu, insa care era mult prea ocupat.Poate prea ocupat pentru a se mai gandi la noi. Am intrat in casa unde am gasit-o pe roscovana zambind, si vorbind cu o blonda. Parea a fii una din servitoarele care misuna ca furnicile prin casa. M-am mutat privirea din stanga in dreapta, putin uimit sa vad ca nimic nu se schimbase, chiar si dupa opt ani.
Am inceput sa urc scarile, si parca la fiecare pas simteam cum trupul meu reactiona. Ma simteam straniu, diferit, ciudat, in toate modurile posibile si imposibile.
De indata ce am ajuns sus, am cotit la drepata. Puteam observa fiecare detaliu. Stateam acum in mijlocul unui hol, cautand cu disperare un lucru diferit, dar nimic nu se schimbase, chiar nimic. La fel ca si parter, pereti erau imbracati intr-o tapiserie de un orange-sters. Pe alocuri se gaseau tablouri cu deferite peisaje pictate de mana celor mai pretuiti pictori, potrete cu strabunii familiei mele. Ma simteam ca intr-un muzeu de arta, uimit de fiecare detaliu.
Puteam sa vad mii si mii de muzee, insa acesta ramane preferatul meu. Manierism, simbolism, impresionism, arta naiva, arta concreta dar si preferata mea arta abstracta. Aproape toate stilurile din lume se regaseau pe acel hol.Pictori straini, romani, tineri si batrani se regaseau acolo. Am privit uimit putin, putin prea uimit, in capatul holului, un nou tablou se regasea. Puteam privi uimit culorile calde, blande. Ma scufundasem in acel peisaj, in oglinda imaginatiei artistului. Priveam uimit de frumusetea nuferilor, florilor, culorilor. Claude Monet se intrecuse pe sine, Bassin aux nymphéas unul dintre cele mai bune tablouri puse la licitatie. Marea mea pasiune si marele punct sensibil al unchiului meu. Nu contau bani, chiar deloc. Nu orice nebuna arunca pe geam 80,4 milioande de dolari doar pentru un simplu tablou, dar acesa nu era un simplu tablou, era pur si simplu arta. Ma bucuram ca pot atinge operele lui Leonardo da Vinci, Tintoretto, Claude Monet, Diego Velázquez, Paolo Veronese, Victor Foca, Ion Andreescu, si multi alti care mi-au deschis inima.
Era o adevarata pasiune ce ma ucidea, ce ma facea sa-mi doresc mai mult, si mai mult, un drog ce nu tine cont de natura si de slabiciunea ta. Zambeam fericit, surprins, dependent de ceea ce ma inconjura. Era pur si simplu divin! Off, si arta abstracta, ce misterioasa era, ce nebunie curata, ce placere... Ma simt ca un drogat cand privesc tabloul de Michail Larionov, intitulat Raionism rosu . Ma face sa ma gadesc ce reprezinta fiecare linie, ce inseamna fiecare detaliu, si ce vraji a facut asupra lui, fascinandu-ma in ploaia de culori. Dar ochii imi sar pe Suprematism de Kazimir Malevici. Mereu am incercat sa descifrez aceea lume pe care pictorul a pictat-o, ma bucuram nespus ca mi-am reintalnit amintirile, si mai ales imi pare rau ca nu sunt si eu un pictor ca si ei, sa pot da nastere unei lumi divine, asa cum au facut ei, avand la indemana doar o pensula, si imaginatia lor. Eu din pacate nu pot sa ma avant in aceasta lume, chiar nu pot sa ma scufund in imaginatie, si sa uit de realitate, sa traiesc prin dependenta de irealitate.
-Deci va sa zica ca acesta e celebrul Bassin aux nymphéas ? Uimitor ... Ehh..sunt surprins, tanarul adolescenta se afla acum langa mine privind acel tablou magnific, am dat aprobator din cap si am deschis usa din dreapra mea, unde cel mai probabil ma astepta un pat cald si primitor. Ce daca e inca zii, sunt obosit, frant, si fara nici un chef de viata.
-Ohh..si eu care credeam ca o sa scap de ,,gaini", in fine ma duc sa-mi fac de cap cu secretara ta. Incepuse sa ma calce pe nervi deja, nu eram in cea mai buna dispozitie, iar piciul asta deja facea pe sefu` cu mine.
- Nu-mi pasa, poti sa fii amabil si sa ma lasi sa dorm?
- Calm... Pe naiba cu linistitul meu, oricum nu reuseam nimic. M-am aruncat in pat, imbracat si am inchis ochii in speranta ca totul o sa fie bine cand o sa ma trezesc. Off, de asi putea sa dorm, fara sa ma mai trezesc cu inca un cosmar, care e echivalent cu un mister, pe capul meu? Nu stiu, macar de asi afla un raspuns...
------------------------------------------------
Astept parerile voastre :D
Si traiasca Wikipedia XD
Kiss and >:D<
![[Imagine: tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so1_250.gif]](https://33.media.tumblr.com/877234241f4c0d67dca635f255602a86/tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so1_250.gif)
![[Imagine: tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so6_250.gif]](https://38.media.tumblr.com/39d92188c752511d3b4ab5a455046767/tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so6_250.gif)
![[Imagine: tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so9_250.gif]](https://38.media.tumblr.com/6dec7295386ff114c2f9de2560e58719/tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so9_250.gif)