Viitorul din trecut [+16]

[Sushiiushii]

Heya..uite-ma si pe mine pe aici, cu regret spun ca nu am mai scris de cam multicel..mai exact cam de un anisor ^^". Nu sunt profesionista, insa datorita faptului ca am prea multe idei ce nu-mi dau pace, am hotarat sa postez acest fan-fic in speranta ca o sa va placa. Imi cer scuze pentru posibilele greseli, sau altele din neamul lor, iar orice critica/lauda/parere este bine primita. [Incerc sa postez acest capitol..sper insa sa reusesc sa scriu..adica e cam greu sa ma impart intre scoala si AMV-uri XD ..But I hope u like it XD]
Lectura placuta :D




Capitolul 1



,,Zambetele de azi sunt sunt scumpe, dar maine le vei pierde, asa ca ai grija ce faci poimaine."

-De-asi putea..


Privirea imi era pierduta undeva departe de tot ce ma inconjura, fizic. Priveam acea bucata de sticla, ce ma tinea pe mine prizonier intre patru pereti, departe de libertate, departe de puritate. Ma simteam ca o pasare colibri, inchisa intr-o cusca de aur. Suna patetic, dar totusi eu sunt acel vinovat. Pretind cu nerusinare ca sunt o simpla victima, dar uite..sunt mai mult decat vinovat.Ce puteam face?


-Domnule Carter, domnule Carter ! Da chiar asa, ce puteam face? Doar sa regret, sa oftez in tacere intre cei patru pereti, si in fata unui mosorog.


-Domnule Carter, va rog sa semnati aici. In timp ce imi imana o hartie pe care erau tiparite cuvinte inutile. Totusi imi venea sa rad. Ma amuza si mai tare faptul ca el inca astepta un raspuns..si va primi.

-Domnule Haiujmi, sunteti sigur ca indepliniti toate regurile acestui contract? Dumneavoastra cel care le impuneti? Si apoi stiti prea bine care este scopul acestui contract. Vroiam sa taca, sa ma lase in pace.
-Dar...
-Ahh...care spuneati ca e numele dumneavostra ? Carol Haiujmi?Hmm...mie mi se parerea ca va numiti Hojo Manjor, sau poate gresesc? Stiti nu mai am aceiasi minte ca acum un an, am mai imbatranit si eu, insa nu am uitat care a fost ,,nasul" lui Carol. Si-am ras in sinea mea, ma amuza cum ii se albea fata, de frica oare? Nu-mi pasa, tot ce conta acum e doar acea dorinta de libertate. Ohh..dar ce prostut sunt... Stii, nu am mai folosit de mult timp jucaria asta. Mi-am indreptat mana spre sertarul biroului. Intdeauna se afla acolo, era cuminte si ascultatoare..perfecta pentru mine.

Doamne, ma simteam ca un psihopat scapat din spitalul de nebuni.Si uite unde am ajuns, iar eu vorbeam de Dumnezeu. Mi-am ridicat privirea spre victima care statea nemiscata. Puteam sa jur ca mai avea putin si ingheta de frica. Tot ce puteam spune despre el acum este.. ohh dar de ce sa lungesc vorba cand in pot descrie intr-un singur cuvant? Si anume: Pierdut?! Nu prea ma oboseam sa fac miscari bruste, dar totusi el se astepta ca in orice moment sa-i pun capat zilelor. Dar de ce asi face eu asa ceva?

-Dispari din fata ochiilor mei ! Auzisem doar niste gemete, si un obiect care se izbise de sol. Dar nu am dat atentie. Eram prea concentrat sa-mi privesc ,,prietena".


Dar ce naiba vad unii atat de facinant sa stai inchis intre patru pereti idioti? Poate doar pentru faptul ca buzunarul meu e generos. La naiba cu banii! Sunt scarbit de cate curve am putut intalni, doar pentru ca sunt un om important din societate. Ce bine era daca nu eram nevoit sa fiu singurul mostenitor al unchiului meu. Dar totusi aveam de indeplinit o misiune, sper macar sa fie ultima. Totusi am nevoie de liniste, macar o saptamana sau doua.

-Hikari ! Priveam acum roscata care incerca sa adune stricaciunea provocata de bunul meu ,,prieten". Hikari, vreau sa-mi anulezi toate intalnirile pentru urmatoarele doua saptamani. Nu-mi pasa cine vrea sa ma vada, spune-le ca sunt plecat din tara, orice numai sa nu ma bata la cap
- Desigur domnule, insa sunteti sigur ca vreti sa o anulati si ce pe cea de saptamana viitoare. Stiti reprezentantul Frantei asteapta de 3 luni pe lista de asteptari.
-Nu-mi pasa. O sa merg in Romania, nu cred ca o sa-mi duca dorul.
-Desigur domnule... Aa.. si isi ridica privirea, in sfarsit puteam sa-i acei ochii. Culoarea lor de un albastru pur ma hipnotiza,dar totusi ochii imi coborau la decolteul ei generos. Trebuie sa recunosc ca ma simteam norocos cu o asemenea secretara, ma bucur nespus ca nu e o vrajitoare care isi baga nasul peste tot. Si vreau sa o rasplatesc
- Ai vre-o intalnire importanta in urmatoarele doua saptamani? Ma privea atat de inocent, nici nu stia ce sa raspunda, era prea dulce.
- Nu domnule..dar... Ce voce dulce ..
- Atunci vei veni alaturi de mine la conacul meu din Romania.
- Dar..prea provacator
- Spuneai ca nu ai nici un plan, sau iti e frica de mine? Bine atunci, o sa primesti o marire de 50%, doar daca vii cu mine. Ma indreptam lejer spre ea, am uitat ceva ? Ohh da..sa zambesc, si sa o cuceresc.
- Domnule..eu nu am nimic impotriva, de fapt chiar imi face placere...insa ce o sa zica presa despre dumneavostra?
- Sa vedem, " Celebrul Ryuzaki Carter, fuge in Romania cu secretara sa Hikari Sayuri" Stii imi place cum suna. I-am luat barbia intre degete, imi placea la nebunie sa privesc cum ii inroseau obraji.
- Ei bine...eu..
- Ne vedem maine dimineata la ora noua fix. E decizia ta.


Ma ridicasem din fata ei, puteam observa cum angazati firmei ne spionau fara nici un pic de respect. Detestam asemenea oameni. Ma indreptam spre usa, lasandu-mi secretara singura cuc. Era mult prea visatoare ca sa o pot trezi.

-STAI ! Deci pana la urma puicuta s-a razgandit Accept, accept sa vin cu tine. Oare cum a reusit? Nu stiu, insa stiu ca in urmatorul moment mi-am indreptat mainile spre ea. Acum o tineam strans in brate, si nu vroiam sa-i dau prea repede drumul. Ce mult asi vrea sa-i pot vedea fata in momentul asta, sa-i vad inocenta. Dar am suficient timp pentru toate...

-------------------------------------------------
Scurt..sau nu..astept pareri :D

[Minnie]

Bunaa!

deci...am citit primul capitol..ce pot sa zic, m-ai lasat sa spun intr-o oare care curiozitate, adica se putea un capitol ceva mai lung :D
well...descrierea este frumoasa, mai ales cea a sentimentelor, dar se putea ceva mai mult, as fii vrut sa aflu mai multe despre Carter si care e relatia lui cu secretara, cu ce se ocupa mai exact firma lui etc., bine, banuiesc ca o sa aflu in urmatoarele capitole; o parte din dialog sincera sa fiu nu m-a lamurit cu prea multe,in rest a fost OK; iar actiunea nu este grabita si am vazut cateva greselute de tastare, fii mai atenta cand recitesti capitolele :3:

ai un titlu foarte inspirat, chiar ma atrage si sper sa fie o poveste la fel de interesanta si ce mi-a mai placut in mod special a fost inceputul capitolului ce m-a facut sa vreau sa citesc:D

,,Zambetele de azi sunt sunt scumpe, dar maine le vei pierde, asa ca ai grija ce faci poimaine."

anyway...ast nextul! spor la scris!>:D<
aaa...si Craciun Fericit! ^^
:bye:

[A'Svear]

HeLLo :3
Deci nu stiu daca inseamna ceva dar am ramas masca...superb inceput :X
Titlul mi se pare interesant, chiar atragator
Si ideea care ai conturat`o pana acum este foarte captivanta. Trebuie sa recunosc ca inceputul l`am priceput putin mai greu dar chiar este foarte frumos
Actiunea e relatata frumos, iar evnimentele sunt clare, nu grabite
Descrierea este prezenta si se imbina frumos cu naratiunea
Greseli de tastare....am vazut cateva dar nu erau cine stie ce
Exprimarea este frumoasa, bine pusa la punct
Acum abia astept urmatorul capitol deci spor la scris si multa multa imaginatie
Zbye :3
and Merry X-mas:3

[Sushiiushii]

Am revenit cu urmatorul capitol XD

Minnie Mouse Iti multumesc mult pentru comentariu, si ma bucur ca iti place, iar cat despre aura aceea de mister, are si ea un loc aparte acolo. Anyway, ms din nou :P

TeikiatsuYoru Multumesc si tie pt comentariu, si ma bucur enorm de mult pt iti place. Imi cer scuze pentru greseli ^^", insa incerc sa nu mai fac XD..thx a lot :D

Si multumesc si celor care mi-am facut o vizita ^_^
--------------------------------------------------

Capitolul2








,,Stai nu pleca, nu ma lasa, nu ma uita"
De ce? De ce sa plec ..si sa uit?

Imi puneam intrebari fara sens, si mai ales fara inteles. Pentru prima data in viata mea, am multumit acelui obiect care masura timpul. Nu credeam ca o sa apuc ziua aceasta, dar uite imi era frica de o aspiratie, asta daca puteam sa-l numesc un vis. In acel moment eu nu simteam decat o stare de sufocare, simteam ca ma inec in oxigen, insa acum, incerc cu lacomie sa imi reglez respiratia. Era pur si simplu un cosmar, care spre nefericirea mea se repeta la nesfarsit, si nu dadea prea multe semne ca ar vrea sa se opreasca. De ce? Pe dracu`! Ma simt ca un copil de 5 ani care se intreaba de ce rasare in fiecare dimineata Soarele, iar eu nu am nici mai mult-nici mai putin de 23 de ani. Ce stupid poate fii uneori omul, se teme de un simplu cosmar.

Imi indrept lenes privirea spre ceas, si cu mare dezamagire imi dau seama ca era abia 6:32, iar eu aveam avionul abia la 9:45. Prea devreme, mult prea devreme, insa sunt surprins Ehh..uite acum am gasit si un punct forte acelui cosmar: tocmai am reusit sa ma trezesc fara sa distrug nici un obiect. O victorie pentru mine. Ce comic sunt uneori, sau nu? Nu conteaza...

M-am indreptat lejer spre baie, cu toate ca am parasit cu mare tragere de inima patul. Ma intrebam ce o sa fac eu atatea ore, insa in orice caz este exclus dormitul. Din nou ma pierdusem undeva departe de ce ma inconjura fizic. Ma intreabam daca eu chiar sunt real, pentru ca in mintea mea nu exista decat fictiune. Totusi gadul imi zbura din nou la cosmarul de noaptea trecuta. Eram sigur ca e acelasi de acum 8 ani, de atunci de dinainte sa... La dracu`! Injur fara nici un motiv, dar mai ales dezgop trecutul fara acordul meu. Trebuie sa ma stapanesc, trebuie sa incetez sa fiu absurd ! Dar mi-e teama ca vorbesc cu pereti, si nu e o noutate.

Ies din baie dezamagit, in loc sa ma linistesc , m-am enervat si mai tare, si mai ales fara nici un motiv. Ma indrept catre sifonier, aleg fara mare interes un pulover gri, care se mula pe pieptul meu, o pereche de pantaloni negri - simpli asemenea ochiilor si parului meu , si ca sa complectez privelistea, un sacou de aceiasi culoare. Ma incaltasem cu tenesi, imi luasem telefonul si cheile, si-am parasit camera mult prea monotona pentru mine.

Vroiam sa scap de culoarea alb , ce imi tinuse companie noaptea trecuta, dar la naiba, din nou! Afara m-am lovit de mai mult alb! Ma intrebam de ce trebuie sa suport atat? Cu ce naiba am gresit? De fapt stiu prea bine despre greseala mea, dar iar imi pun acea masca de nevinovat. Se pare ca azi noapte a nins, iar zapada a acoperit toata Japonia cu a ei plapuma, sper doar ca in Romania sa nu ma scufund in zapada, e mult prea alba ? Grozav, sunt mai destept ca un peste, eu imi fac griji ca e prea alba, in loc sa-mi fac griji ca pot ramane blocat in aceasta tara, doar datorita albului . Ma bucuram ca nu mai ninge, speram totusi sa nu existe intarzieri, speram...

Mi-am indreptat privirea spre un magazin. Vitrina era plina de fundite rosi, si acea zapada falsa. Grozav, mai era o saptamana pana la Craciun, iar eu sunt intr-o stare de necontrolat. Mi-am amintit ca nu e mai mult de 7:00, sau mai exact 7:15. Devreme!

Timpul si prea purul alb, ma ucideau, incet dar sigur. Totusi, plictiseala ma distrugea in acest moment. Mi-am bagat mana in buzunar, de unde am scos un obiect mic-negru, si am inceput sa caut in agenda lui o anume persoana. Cand l-am gasit am apasat pe butonul verde, asteptand un raspuns din celalart capat al firului.

- Sa nu-mi spui ca ai si terminat bani care ti i-am transferat noaptea trecuta?
- Off.. Zeki, chiar crezi ca sunt asa de nebun ca consum un milion de dolari intr-o singura secunda?
- Dupa cum te cunosc, da! Chiar ma cunostea
- Off..off..off...
- Auzi, cam vrei sa fugi din tara, sau mi se pare mie?
- Ce repede circula zvonurile, mdamm, cam vreau.
- Idiotule! Si cu firma cum ramane?
- Nu o sa planga dupa mine, si apoi esti tu acolo.
- Pe naiba! stii prea bine ca nu reusesc nici sa misc un deget fara tine!
- Nici nu trebuie!
- Ratatule, iar fugi ca anu` trecut! Vad ca nu incerci sa infrunti realitatea. De ce ai spus asta? Ramansesem nemiscat,precum o statuie. Cu miscari robotice mi-am dus degetul pe butonul rosu, ce anunta incheierea discutiei
- Pentru ca realitatea doare.. E tot ce-am putut spune

***
M-am indreptat spre aeroport fara prea mare chef, imi petrecusem cele cateva ore, care au trecut ai naibii de greu, ratacind prin oras in incercarea de-a gasi un loc unde sa nu simt iarna. Dar degeaba, totul era imbracat in alb, si peste tot se afla cate un Mos Craciun fals. Acum era 9:02, iar eu ma aflam la aeroport. Asteptam ca roscovana mea sa soseasca, dar nu vedeam nimic sa semene cu ea: roscata si sexi. Tot ce vedeam era doar niste oameni, care se plimbau precum furnicile, stersi si de necunoscuti. Puteam sa-i aseman cu niste roboti, care nu faceau decat sa indeplineasca niste misiuni. Timpul trecea greu, mult prea greu pentru mine. Am inceput sa studiez decoratiuniile de Craciun, fara prea mare interes. Urmaream fiecare globulet, fiecare fudita, fiecare detaliu. Insa tot ce-am castigat e doar: plictiseala, de fapt mai multa plictiseala.


Peste cateva minute ma aflam in avion, speram sa apara roscovana mea, insa ma tem ca e pierduta pe drum, sau e undeva departe..sau nu mai stiu. Mi-am scuturat putin capul, in speranta sa scap de acele ideei tampite, dar nu am facut prea mare progres. M-am intins putin, si ma gandeam sa-mi scot iPod-ul, in speranta ca o sa scap de alte ideei nebune, insa cineva incepuse sa faca un mare zgomot, ce-a ce ma enerva. Mi-am ridicat privirea, si am vazut cum o domnisoara ce nu avea mai mult de 25 de ani, incerca sa treaca de multime. Intr-un final a ajuns in fata mea, puteam observa cu mare usurinta firele de par ce ce intindeau rebel pe fata ei. Ochii ei de un albastru pur, ma priveau pe mine ca o tinta, iar gurita ei, mult prea inocenta, incerca fara prea mare succes, sa faca doua lucruri: sa adune oxigen si sa vorbeasca.


-Domn...domnule..imi..pare..nespus.. Sarmana mea roscovana, vrea sa faca doua lucruri fara nici un ajutor.Din instinct, mi-am dus mana dreapta spre ea, reusind sa o trag in bratele mele.Cu mana stanga i-am prins barbia, facand-o sa ma priveasca in ochii, doar in ochii. A scos un mic sunet, iar acum toate privirile pasagerilor erau indreptate asupra noastra. M-am indreptat spre ea, asta nu inainte de-ai privi roseata din obraji, care devenea din ce in ce mai puternica.

-Nu-i nimic. Si-am sarutat-o, ea facuse o mare gresela de a tine deschisa gura, asfel, am inceput sa ma joc cu limba in prea micuta ei gurita. Ma jucam in voie, explorand fiecare coltisor, cu toate ca nu dadea semne ca ar vrea sa raspunda. Era mult prea surprinsa. Am intrerupt sarutul, ma bucurasem nespus de mult doar datorita faptului ca am reusit sa gust din buzele ei. Adoram capsunele, iar ea era una mai mare, si delicioasa.

Am asezat-o pe scaunul din stanga mea, era inca surprinsa, iar obraji ei nu isi pierdusera roseata. Mi-am indreptat privirea spre pasagerii care ne priveau insistent, gasind-si mai apoi alte ocupatii decat spionatul.Am rasuflat usurat, si m-am asezat la locul meu.

- Imi pare rau...
- Pentru? Eram surprins, ma intrebam daca stie despre ce vorbeste
- Imi pare rau... Si si-a lasat privirea in jos
- In regula . Si am incercat sa falsific un zambet, slab, dar oarecum reusit.


Intre timp avionul se pusese in miscare, eu imi ,,indopam" urechiile cu muzica, totusi versurile unei melodii mi-au atras atentia



And if this be our last conversation
If this be the last time that we speak for awhile
Don't lose hope and don't let go
Cause you should know


De ce? si totul s-a intunecat in fata ochiilor mei, pana si mintea..totul era pierdut



---------------------------------------------

Sper sa va placa, iar orice comentariu este bine primit :D Am incercat sa-l fac mai lung

aa...iar versurile sunt de la melodia ,,What if" de SafetySuit, melodie ce a reprezentat sursa mea de inspiratie XD

o puteti asculta aici -> http://www.youtube.com/watch?v=GXQQovChBo8

Bye-bye ^_^

[Minnie]

well, hi again!^^

un capitol nemaipomenit, are de toate, descriere amanuntita, dialogul bine plasat, schimbul de replici comic si usor misterios, iar actiunea nu este grabita ;) cu alte cuvinte narezi superb la persoana 1 ; am observat ca l-ai facut ceva mai lung, ceea ce mi-a placut si asezarea in pagina ceea ce iti aduce un bonus esteticii din partea mea :3:,
uhhh:X sarutul dintre Carter si Sayuri a fost asa romantic :X, ma face sa ma intreb oare ce vor face doar ei doi in Romania?!;;)

spor la scris! ast nextul!^^
:bye:

PS: imi place melodia, sa nu mai vorbesc de versuri:>

[Sushiiushii]

Well..I`m back :D

Se pare ca nu prea trece lumea pe aici..mdamm, se pare ca e plictisitor, imi pare rau ^^".


Minnie Mouse Iti multumesc pt com, se pare ca esti singura care trece pe aici, si stai linistita... au sa se intample multe in Romania..de fapt nici nu ai idee XD. Capitolul asta-i special pt tn XD





Capitolul 3





,,Don't lose hope and don't let go.."


Why? Why me?


Totul era pierdut in intuneric, nu-mi vedeam nici propriile maini. Incercam sa simt ceva fizic, dar inzadar, nu simteam nimic, ca si cum totul ar fii ireal, nu-mi simteam nici macar trupul. Eram in adevaratul sens al cuvantului ,,pierdut". Incercam fara prea mari sperante sa vad ceva in intuneric, insa tot ce vedeam era doar negru si iar negru. De nicaieri, un mic raset se auzi, la fiecare ecou simteam cum pe sira spinari urcau mii si mii de furnici.

-E ..cineva aici? Mi-am facut cu greu curaj sa spun.

Prea multa liniste, imi dadea o stare de neliniste.

-Va rog..e cineva aici? Deja imi simteam vocea tremurand, la fiecare raset, aparea cate un ecou,si altu, si altu..pana cand..

-Arata-te! Acum nu mai vorbeam, acum strigam, eram speriat. Ma simteam ca un copil de 5 ani care se astepta sa apara din orice colt bau-bau.

-Dorinta..indeplinita. Am auzit doar un ecou, un ecou care se repeta la nesfarsit in mintea mea, de-ar inceta. Mi-am dus mainiile la urechi, incercand sa fac liniste, dar degeaba.Fiecare efort disperat se intorcea asupra mea, am inceput sa strig, mai degraba sa urlu ca un lup la lumina lunii, imi doream cu disperare sa inceteze, dar nimic, absolut nimic.

-Te rog..inceteaza..lacrimile deja fiind pe punctul de-a evada din ochii mei. Ma simteam neajutorat, inutil, singur, pierdut...

-Incetez acum...doar acum...

Cu viteza luminii mi-am deschis ochii, vroiam sa vad chipul vinovatului, sa infrunt irealitatea, dar nu am vazut nimic, m-am lovit doar de intuneric..din nou. Am oftat in semn de regret, am sperat, si-am pierdut. Am ridicat capul iar apoi am simtit cum ceva rece si invizibil imi atingea buzele, dar nu intr-un mod brutal si fara nici un sens, si intr-unul placut si pasional, ce te faceam sa-ti doresti mai mult, si mai mult. Ceva imi spunea sa inchid ochii, iar eu ca un catelus cuminte, ideplineam dorinta stapanului strain. Iar apoi?

-Ry? Ryuzaki?... Auzeam doar o voce, o voce reala, una dulce si reala
-Domnule , domnule ma auziti? Unde a plecat acea voce dulce? Unde? De ce trebuie sa ascult acum vocea asta groasa si oribila? De ce ? am incercat sa deschid ochii, speram sa nu ma mai lovesc de un alt cosmar, o alta irealitate

-Ahh.. E tot ce-am putut spune, parca vocea fugea de mine si ma lasa singur. Mi-am folosit energia si am deschis ochii. Vedeam in ceata prima data, iar mai apoi imaginea incepea sa se regleze. Am vazut trei persoane, printre care si roscovana mea, ce dulce era. Langa ea puteam observa un barbat de vre-o 40-50 de ani, parea inalt si bine facut, insa ridurile si firele carunte il dadeau de gol. Al doilea era un adolescent, nu parea a avea mai mult de 16 ani, avea parul negru insa se regaseau cu usurinta cateva suvite multicolore. Parea a fii fiul primului barbat.


-Ce se intampla? Am reusit sa rostesc, dar nu a durat mult si am simtit cum cineva a sarit la gatul meu. Simteam dulcele parfum al capsunelor, ma simteam din nou viu, cu toate ca nu murisem, insa ma mira gestul roscovanei.

-Prostutule sa nu mai faci asta! Te rog... Spunea cu greu printre lacrimi, dar totusi ce-am facut?
- Adica ?
- Adica sa ma sperii asa, ai inceput sa strigi ca un nebun, iar apoi ai lesinat. Deci adormisem, acum vedeam unde ma aflam. Eram inca in avion, nu aterizasem. Si off la naiba ! Iar se uita lumea la mine! Ma simteam ca un dinozaur.
- Sper ca esti bine. Mi-a spus adolescentul, iar apoi mi-a intins o mana. Am dat din cap in semn de apopare, si i-am acceptat ajutorul. La contactul cu mana lui am simtit caldura cum topeste ghiata din mine. M-am asezat pe scaunul meu, si am facut cu mana in semn de multumire. Am auzit-o pe Hikari incercand sa-i faca sa se aseze alaturi de noi, si mai ales sa le multumeasca. Nu m-am obosit sa ascult daca raspunsul era pozitiv sau negativ, mintea mea se concentra acum cu o alta intreabare: Ce insemna acel vis? Ahh..deja ma saturasem de mine, de toate ideile mele prostesti si nesuferite.

-Ry..domni au acceptat sa stea alaturi de noi.
-Nici o problema..Hikari. Imi pare bine de cunostinta, eu sunt Ryuzaki Carter, si imi cer scuze de deranj. Nu stiu ce se intampla cu mine. Am incercat sa falsific un zambet, de fapt am si uitat de cand nu am mai zambit din inima
- Carter... nepotul lui Albert Carter ? Imi face o deosebita placere sa va cunosc. Nu in fiecare zii avem norocul sa intalnim un asemenea talent in industria petroliera. Eu sunt Mamoru Asazuki, iar el este fiul meu Shu
- Salut! Mi-am indreptat privirea spre baiat, zambea, si spre deosebire de zambetul meu, a lui era natural.
- Imi pare bine de cunostinta Shu, domnule Mamoru
- Nu e nici o problema O priveam pe Hikari, era fericita. Ohh..de-asi fii si eu...

Nu trecu mult si avionul se pregatea sa aterizeze. Ei au continuat sa povesteasca, in timp ce eu incercam cu disperare sa gasesc un raspuns la visul meu, imi treceu mii si mii de idei prostesti, dar nici una potrivita. Totusi, stiam un raspuns, doar unul : Nu sa terminat... cel putin..nu inca.



----------------------------------------

Orice comentariu e bn primit XD
Imi pare rau daca e scurt :-"..sau daca am greseli >.<

Bye-Bye

[Minnie]

Hey!^^

poi...ca si in datile trecute un capitol superb, contine de toate, sa nu mai spun ca ador descrierea minutioasa si frumos conturata; felicitarile mele :bv:
hmm mistere peste mistere, imi place totusi ca menti un fel de suspans ;)) abia astept sa aflu mai multe despre acest personaj Carter, pe cat de misterios este pe atat de interesant pare
well...nu prea e de criticat pe aici sincera sa fiu, ci doar un singur lucru, daca ai putea sa faci capitolele ceva mai lungi ^^:*

Minnie Mouse Iti multumesc pt com, se pare ca esti singura care trece pe aici, si stai linistita... au sa se intample multe in Romania..de fapt nici nu ai idee XD. Capitolul asta-i special pt tn XD

-sper sa vii repede cu nextul si multumesc pentru dedicatie, daca pot sa-i spun asa >:D<

kissu&byee^^

[Sushiiushii]

Ta-DAM XD M-am reintors :D
Minnie Mouse Pai de exemplu in capitolul acesta o sa afli despre una dintre pasiunile lui XD [si a mea T^T ] Am incercat sa-l fac mai marisor :D , si la fel sper sa va placa , de si pana acum nu prea isi baga lumea codita prin zona XD Si nu ai pentru ce, ma bucur ca ti-a placut dedicatia :D


Astept rosi, si legume in cap. Lectura placuta ^_^''


----------------------------------------------------

Capitolul 4





Ma miscam cu viteza melcului, parca picioarele mele cantareau o tona, poate exagerez, insa nu gasesc nici intr-o mie de stele o comparatie mai buna. Mergeam fara nici un chef cu mainile in buzunar, ignorand tot ce misca in jurul meu, parca pluteam, parca nici nu existam. Mi-am indreptat privirea spre multimea din fata mea, observand cum fiecare incercand sa ajunga undeva...undeva unde eu nu stiu, si nici nu sper sa aflu. Fiecare isi indrepta viata in sus, sau in jos, sau poate ma insel si o iau la dreapta, in timp ce alti se indreapta spre stanga. In fine, nu conta, cel putin nu acum. Mergeam agale alaturi de noi prieteni ai secretarei mele. Nu puteam spune ca sunt si noi mei prieteni, pentru mine reprezenta niste simpli straini.

-Nu-i asa ca-i minunat? Incepuse sa ma intrebe roscovana mea, la randul meu, ma intrebam ce? Decoratiuniile de Craciun? Sunt aceleasi ca si in Japonia, insa sunt asezate altfel, sau poate ma insel si vorbeste de zapada.Putea sa se bucure de ea in Japonia, si apoi eu urasc albul asta. Grozav, si spre fericirea mea, afara ninge. Intr-un fel era de asteptat, suntem in Brasov, nu in Miami, dar la ce mod de a gandi am eu acum, nu cred ca mai conteaza unde sunt .
- Nu-mi vine sa cred ca domnul Mamoru lucreaza cu unchiul tau. Nu-i asa ca-i minunat?O sa stam doua saptamani alaturi de ei! Iar Shu e foarte, foarte dragut! Huh..Ai patit ceva ?



Daca am patit ceva? Eram prea derutat, nu mai intelegeam nici pe ce planeta sunt, da bine stiu ca se numeste Terra, insa cum adica ,,o sa stam doua saptamani alaturi de ei" ? Inca un motiv care demonstreaza cat de atent am fost.Nu m-ar mira daca m-asi trezi acum intr-un pat din spital, doar din cauza viselor si neatentie mele, chiar deloc. Asi spune ca nu m-ar mira nici daca in urmatoarele 60 de secunde eu voi fii asezat intr-un sicriu, dar mai bine ma straduiesc si tac, decat sa mi se indeplineasca minunatul meu gand. Sunt mai prostut, pardon mai prost decat un copil de 5 ani. Bine, mi-am ales o noua meserie: sa ma compar cu picii de 5 ani, sunt atat de patetic! Si din nou oftez...

-Da..e minunat Hikari... Multumesc ca m-ai adus cu picioarele pe Pamant
-Stiam eu ca o sa te bucuri! Sau poate nu, dar nu merita sa-i stric fericirea




Nu stiu cum, insa nu a durat mult timp si m-am trezit intr-o limuzina. Din nou cei din jurul meu au inceput sa vorbeasca parca intr-o alta limba, pentru ca nimic, dar absolut nimic nu reuseam sa inteleg. Ma simteam ca un extraterestru, stand lipit cu nasul de geam. Mai ridicam din cand in cand privirea, cand imi auzeam numele, dar dandu-mi seama ca nu inteleg nimic din ce spuneau, ma reintorceam dezamagit la ,,merseria" mea. Speram ca timpul sa treaca cat mai repede, si mai repede, putin mai repede?

***

Spre fercirea mea timpul mi-a ascultat dorinta, si s-a miscat mai incet decat un melc. Ma intreb cu ce bunica am gresit in viata ? Iar ma intreb ca prostu` ... Off, off, off..




Dupa un car de ani, am reusit in sfarsit sa ajung la destinatie. De indata ce am simtit mireasma brazilor m-am simtit "acasa". Trecusera ani de zile de cand nu am mai fost aici, dar nimic nu se schimbase, fiecare copac era acolo, fiecare detaliu ma reintorcea inapoi in trecut, uitasem pana si de plictiseala mea. Ma bucurasem ca unchiul meu avea grija de casa, parea invechita pe la exterior, insa pastra un aer gotic, placut, cald si primitor. Mi-am urmat pasii copilariei mele, care de si s-au pierdut undeva in negura vremurilor, mi-au redeschis usa amintirilor.



In fata usii aparu un barbat, daca ar fii avut un costumul rosu, cel mai probabil asi fii spus: Uite-l pe Mos Craciun! Dar stilul lui elegant ma facea sa ma mai gandesc putin: Nu, nu e Mosul din povesti...


- Ma bucur ca te-ai gandit sa treci pe la mine. Mi-a zis cu vocea lui groasa, dupa care m-a luat in brate ca un tata
- Multumesc unchiule, si mie mi-a fost dor de tine. Si-am zambit, oare pentru prima data? Unde doresti sa pleci? Pari a fii foarte elegant.
- Pai, dau o fuga pana la firma, dupa care ma pregatesc sa plec in Rusia. Mi-a mai afisat un zambet, dupa care a disparut, la fel cum facea demult.A urcat in limuzina alaturi de celalart barbat si a disparut, lasandu-ma pe mine singur, si privind in urma.
- Si cica o sa ne petrecem sarbatorile impreuna...

Tanarul adolelescent incepuse sa vorbeasca, il priveam cum da dezamagit din cap, si oftand in tacere. Nu am dat prea mare atentie, dar totusi stiam cum se simte. Asa ma simteam si eu, orfan de parinti crescut de fratele tatalui meu, insa care era mult prea ocupat.Poate prea ocupat pentru a se mai gandi la noi. Am intrat in casa unde am gasit-o pe roscovana zambind, si vorbind cu o blonda. Parea a fii una din servitoarele care misuna ca furnicile prin casa. M-am mutat privirea din stanga in dreapta, putin uimit sa vad ca nimic nu se schimbase, chiar si dupa opt ani.


Am inceput sa urc scarile, si parca la fiecare pas simteam cum trupul meu reactiona. Ma simteam straniu, diferit, ciudat, in toate modurile posibile si imposibile.


De indata ce am ajuns sus, am cotit la drepata. Puteam observa fiecare detaliu. Stateam acum in mijlocul unui hol, cautand cu disperare un lucru diferit, dar nimic nu se schimbase, chiar nimic. La fel ca si parter, pereti erau imbracati intr-o tapiserie de un orange-sters. Pe alocuri se gaseau tablouri cu deferite peisaje pictate de mana celor mai pretuiti pictori, potrete cu strabunii familiei mele. Ma simteam ca intr-un muzeu de arta, uimit de fiecare detaliu.


Puteam sa vad mii si mii de muzee, insa acesta ramane preferatul meu. Manierism, simbolism, impresionism, arta naiva, arta concreta dar si preferata mea arta abstracta. Aproape toate stilurile din lume se regaseau pe acel hol.Pictori straini, romani, tineri si batrani se regaseau acolo. Am privit uimit putin, putin prea uimit, in capatul holului, un nou tablou se regasea. Puteam privi uimit culorile calde, blande. Ma scufundasem in acel peisaj, in oglinda imaginatiei artistului. Priveam uimit de frumusetea nuferilor, florilor, culorilor. Claude Monet se intrecuse pe sine, Bassin aux nymphéas unul dintre cele mai bune tablouri puse la licitatie. Marea mea pasiune si marele punct sensibil al unchiului meu. Nu contau bani, chiar deloc. Nu orice nebuna arunca pe geam 80,4 milioande de dolari doar pentru un simplu tablou, dar acesa nu era un simplu tablou, era pur si simplu arta. Ma bucuram ca pot atinge operele lui Leonardo da Vinci, Tintoretto, Claude Monet, Diego Velázquez, Paolo Veronese, Victor Foca, Ion Andreescu, si multi alti care mi-au deschis inima.


Era o adevarata pasiune ce ma ucidea, ce ma facea sa-mi doresc mai mult, si mai mult, un drog ce nu tine cont de natura si de slabiciunea ta. Zambeam fericit, surprins, dependent de ceea ce ma inconjura. Era pur si simplu divin! Off, si arta abstracta, ce misterioasa era, ce nebunie curata, ce placere... Ma simt ca un drogat cand privesc tabloul de Michail Larionov, intitulat Raionism rosu . Ma face sa ma gadesc ce reprezinta fiecare linie, ce inseamna fiecare detaliu, si ce vraji a facut asupra lui, fascinandu-ma in ploaia de culori. Dar ochii imi sar pe Suprematism de Kazimir Malevici. Mereu am incercat sa descifrez aceea lume pe care pictorul a pictat-o, ma bucuram nespus ca mi-am reintalnit amintirile, si mai ales imi pare rau ca nu sunt si eu un pictor ca si ei, sa pot da nastere unei lumi divine, asa cum au facut ei, avand la indemana doar o pensula, si imaginatia lor. Eu din pacate nu pot sa ma avant in aceasta lume, chiar nu pot sa ma scufund in imaginatie, si sa uit de realitate, sa traiesc prin dependenta de irealitate.

-Deci va sa zica ca acesta e celebrul Bassin aux nymphéas ? Uimitor ... Ehh..sunt surprins, tanarul adolescenta se afla acum langa mine privind acel tablou magnific, am dat aprobator din cap si am deschis usa din dreapra mea, unde cel mai probabil ma astepta un pat cald si primitor. Ce daca e inca zii, sunt obosit, frant, si fara nici un chef de viata.

-Ohh..si eu care credeam ca o sa scap de ,,gaini", in fine ma duc sa-mi fac de cap cu secretara ta. Incepuse sa ma calce pe nervi deja, nu eram in cea mai buna dispozitie, iar piciul asta deja facea pe sefu` cu mine.
- Nu-mi pasa, poti sa fii amabil si sa ma lasi sa dorm?
- Calm... Pe naiba cu linistitul meu, oricum nu reuseam nimic. M-am aruncat in pat, imbracat si am inchis ochii in speranta ca totul o sa fie bine cand o sa ma trezesc. Off, de asi putea sa dorm, fara sa ma mai trezesc cu inca un cosmar, care e echivalent cu un mister, pe capul meu? Nu stiu, macar de asi afla un raspuns...


------------------------------------------------
Astept parerile voastre :D

Si traiasca Wikipedia XD


Kiss and >:D<

[Minnie]

Bunaa! ^^

in sfarsit am si eu ceva timp liber sa citesc capitolul... cu pregatirile astea pt Anul Nou cam greu ^.^"...
well...cum am mai spus, modurile de expunere sunt precum o armonie de culori, sa ma exprim asa daca tot ai vorbit de pictori ;;), descrierea este superba, am vazut si cateva detalii semnificative in ceea ce privesc artele, foarte interesant:D; am avut parte de un capitol ceva mai mare *great*, si am vazut vreo doua greselute(identice), dar nu stiu daca sunt de tastare de aceea ti le punctez :
"de asi putea"= de as putea

Carter pare o persoana destul de sensibila si vaii! e iubitor de arta( si de cate spui este chiar una pasiunile tale, sper ca n-am interpretat gresit:D) si uhh! mi se pare mie sau vad o usoara urma de gelozie la final;;)?! Cu toate ca e cam nesuferit pustiulica asta:-?...cat tupeu pe capul lui [-(:))

astept cu nerabdare nextul!:X
spor la scris >:D< :*
:bye:

PS: Happy New Year! Toate cele bune si multa sanatate! ^^

[D@n@]

Am trecut si eu pe aici si imi place mult tot ce ai scris pana acum. In primuL rand m-a atras titlul si mi-a sporit curiozitatatea , ideea este foarte interesanta. Descrierea este tare, iar naratiunea este......la fel de tare. Pur si simplu greselile, daca ai avut nici macar nu m-au interesat. Dar problema e ca nu am ce cheste sa critic. Sunt curioasa de ce este Ryu asa de melancolic mai tot timpul , parca-mi pare si rau de el. Totusi, inafara de talentul de a scrie il mai ai si pe cel de a ma lasa pe mine cu sufletul la gura.
Anyway...abia astept sa vad ce urmeaza :> asa ca pune repede nextul!