Viata unui samurai

[kida's mistery]

Varsta minima: -
Gen: fictiune/romance
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: simpla

Capitolul 1






O zi cat se poate de obisnuita in satul Tasiaski. Soarele dogora cu putere pe cerul lipsit de nori. Sursurul raului se aude linistit, acompaniind vocile copiilor care se joaca langa el. Sprijinita de un copac sta o fata in varsta de saisprezece ani. Parul sau negru si drept ii cade pe umeri pana aproape de talie. Ochii sai de albastrul cerului se uita la copacul din fata ei plin de lovituri. Respiratia ii este ingreunata. In mana dreapta tine o sabie. Incearca sa se ridice cu ajutorul sabiei dar nu reuseste. Scotand o injuraturi printre dinti se ridica in cele din urma. Face doi pasi si cade din nou la pamant. Copii se strang toti in jurul ei. Unul din ei vine impreuna cu un batran inalt cu parul lung prins intr-o coada la spate. Era imbracat in haine de razboinic. La brau purta o sabie identica cu cea a fetei Acesta o ia in brate si placa cu ea spre poteca care ducea inapoi in sat. Satul era unul cat se poate de normal pentru acele vremuri. Un drum trecea prin mijlocul satului si in jur erau case simple din lemn . Case de care avea orice taran. Cum intra in sat se opreste la prima casa si intra inauntru. Inauntru era decorat cat se poate de simplu. Doua paturi, in centru un patrat pentru foc si pe un perete un raft cu carti iar sub el un dulap. O aseaza pe fata pe pat si incepe sa-i trateze ranile. Dupa ce ii trateaza toate ranile aceasta incepe sa deschida ochii. Se uita buimaca prin camera incercand sa-si dea seama unde se afla. Cand isi da seama isi pune mana la ochii si ofteaza.
-Doua zile intregi. Nu e prea rau, spuse batranul cu zambetul pe buze in timp ce inmuia o carpa in apa si i-o punea pe frunte.
-Dar nici suficient! Spuse fata ridicandu-se in sezut si luand in mana bucata de carpa de pe frunte.
Chipul sau parea trist. Stia ca asa nu va reusi niciodata sa ajunga la nivelul lui. Stia ca pana atunci nu va putea parasi satul. Ii era asa dor de el. Trecuse ceva timp de cand nu mai primise vesti de la el sau de cand el isi amintise de ea si venise in sat doar ca sa o vada. Fara sa vrea si fara sa isi dea seama o lacrima aluneca pe obrazul sau. Desi vroia sa o opreasca a lasat-o sa curga in continuare. Batranul se aseza langa ea si ii sterse lacrima de pe obraz. Fata il privi. In ochii sai tristi si umezi se oglindea privirea lui blanda care promitea ca totul era bine. Acei ochii negri care ii aminteau prea mult de ochii lui. Fata isi intoarse stanjenita privirea si se aseza inapoi pe perna invelindu-se cu patura pana peste cap. Batranul ii mangaie usor capul si iesi pe usa. In momentul in care fata simtii ca este singura incepu sa planga asa cum nu mai plansese de mult.Planse pana cand in cele din urma adormi. Dupa cateva ore se trezi. O fetita de vreo cinci ani o privea intens. Initial s-a speriat si s-a ridicat rapid in sezut. A clipit de cateva ori pana a putut sa-i vada chipul clar. Afla de la ea ca batranul impreuna cu cativa sateni plecasera sa vaneze. Dupa care fetita iesi din incapere lasnd-o din nou singura. Fata se intinse si se ridica in picioare in cele din urma. Loviturile de mai devreme inca o mai dureau. Incepu sa se plimbe prin camera. Simtea ca daca statea mai rau era asa ca se gandi sa citeasca o carte pe care tocmai o primise batranul de la un comerciant. Stia ca era cu leacuri asa ca ii putea fi de ajutor. Cand cauta cartea gasi o scrisoare pe care scria ca este de la Aki. Mana fetei incepu sa tremure. Aki. Stia de undeva numele acesta. Brusc isi aminti. Aki era grupul din care facea parte el. O deschise repede si incepu sa citeasca in gand
“Domnule Kimoso va informam cu parere de rau ca fiul dumneavoastra si-a pierdut viata in urma unui atac asupra unui grup de banditi. Trupul sau nu a fost inca gasit . De indata ce va fi gasit va promitem ca vi-l vom inpoia. Daca doriti sa va aratati condoleantele fata de el va asteptam la sediul grupului din capitala.
Regrete pentru pierderea suferita. Ai dumneavoastra devotati Aki”
Respiratia i se incetini iar bataile inimii se accentuara. Lacrimile incepura din nou sa se prelinga pe obrajii sai. Amintirea lui era prea dureroasa. Brusc cuvintele pe care i le spusese ultma oara cand il vazuse ii venira in minte.
“Iar pleci?
-Imi pare rau Maya dar trebuie sa plec. Dar nu uita micuto o sa ma intorc mereu.”
Isi sterse lacrimile. Stia ce avea de facut. Trebuia sa porneasca in cautarea lui. Lua niste haine de baiat din dulapul de sub raftul de carti si se imbraca cu ele. Isi prinse parul intr-un coc ridicat sus si il infasura cu o bandana. Apoi isi mai puse o bandana pe frunte. Lua o hartie si incepu sa scrie un bilet pentru batran.
“Domnule Kimoso stiu ce durere trebuie sa fi infruntat in aceste ultime zile dupa ce ati primit scrisoarea. Si cu atat mai greu cu cat a trebuit sa va ascundeti de mine. M-am hotarat sa plec in cautarea lui. Stiu ca este in viata. A promis ca se va intoarce dar eu nu am de gand sa astept pana isi va face el aparitia. Asa ca il voi cauta. Nu conteaza cat va dura.
Maya”
A lasat scrisoarea pe pat. Lua sabia si o aseza la brau si pleca. In centrul satului era harmalaie asa ca profita. Ajunse incet la iesirea din sat. Se mai uita o data la el ca si cum ar fi pentru ultima data si pleca pe poteca ce ducea spre padure pierzandu-se in noapte.

[Alisha]

Well heya there! Tinand cont ca este primul capitol nu prea am ce sa spun in privinta originalitatii sau al ideii povestii tale. Pentru inceput pare destul de interesanta, depinde de tine cum va evolua. Nu prea am citit povesti cu samurai asa ca sunt destul de curioasa. :>
Ceea ce te sfatuiesc, insa, este sa iei capitolul la purificat. Nu este prea mare asa ca nu ar trebui sa iti fie prea greu. Ti-au mai scapat unele litere pe ici pe colo, dar tipul asta de greseli sunt destul de normale si ar trebui sa dispara dupa o recitire atenta (sau mai multe) a textului :) Un alt sfat, incerca sa eviti repetitiile gen "intra inauntru. Inauntru era..." si cacofoniile "Cand cauta cartea".
Ai cerut o critica simpla asa ca nu are rost sa intru prea in detalii.
Ce pot sa-ti mai spun, spor la scris si nu uita ca nimeni nu s-a nascut perfect.

Buh-bye!

[kida's mistery]

Capitolul 2


"A mers o bucata buna de timp. Aproape se facuse dimineata.Dar ea nu vroia sa se opreasca, vroia neaparat sa ajunga la el. Dintr-o data aude niste zgomote. Cand se intoarce…"
-Ce o sa se intample Maya?
Fata scoase un mic tipat si isi duse mana in dreptul inimii. Incerca inca sa-si revina din sperietura pe care i-o daduse baiatul. Cand isi mai reveni se uita suparata la imaginea lui care se reflecta in laptop.
-Idiotule, n-o sa termin niciodata povestea daca ,o sa ma mai intrerupi mult!
Fata se intoarse din fata laptopului. In fata ei statea un baiat cam de aceiasi varsta cu ea. Fata lui alba se contrasta perfect cu parul sau negru si ochii de un verde pal dand asemanarea unui chip angelic. Purta o camasa alba din matase. Avea niste pantaloni negri si in picioare o pereche tot neagra de tenisi. Se uita la fata cu un aer satisfacut, poate chiar amuzat. Aceasta continua sa-l priveasca nervoasa. Parul ei roscat era lung pana la talie si drept. Ochii ei de un albastru maritim exprimau doar suparare. Isi roteste ochii prin camera. Pe o parte pe perete in centru era asezat un pat mare cu asternuturi roz, iar langa el o noptiera. Peretele din fata patului avea o usa ce ducea spre dressing, iar langa ea o alta ce ducea spre baie. In partea dreapta era ferestra si usa spre balcon si langa ea biroul la care statea fata, iar pe peretele din fata lor era usa ce ducea spre exteriorul camerei. Fata isi opri ochii spre usa si observa ca aceasta inca era incuiata. Apoi isi mai roti o data privirea prin camera. Se opri asupra usii de la balcon si obserava ca aceasta era deschisa. Baiatul o privea inca cu un zambet urias pe fata.
-Deci ce-o sa se intample?
-Aren, daca nu iesi acum din camera jur ca-i spun mamei sa te dea spre adoptie.
-Hai surioara nu te supara. Venisem sa-ti spun ca mama te cauta ca sa mergeti la cumparaturi in noul magazin care s-a deschis. Dar cum usa era incuiata am intrat pe balcon.
Fata il mai privea dar acum pe chipul ei aparu un zambet urias. Descuie usa si il scoate afara apoi se indrepta spre dressing. Isi ia de acolo o rochie rosie cu buline albe pana la agenunchi si in jurul mijlocului isi lega o curea neagra. In picioare o pereche de sandale negre cu platforma. Isi ia telefonul de pe birou si cheile de la masina si a iesit din camera. Se indrepta spre scari. Scarile din marmura erau de culoare alba. Se sprijini de balustrada proaspat lustruita si incepu sa coboare incet. Cand ajunse la parter aceasta observa ca era asteptata de mama sa. Aceasta era o femeie de vreo patruzeci de ani. Parul sau era la fel de negru ca al fratelui ei si lung pana la umeri,iar ochii erau de un verde superb. Fata sa era inca tanara. Corpul sau la fel ca odinioara era imbracat cu o rochie alba si in picioare avea o pereche de pantofi negri. Aceasta o astepta pe tanara si batea nervoasa din picior, din cand in cand uitandu-se la ceas. Cand o zari pe fata pe buze ii apru un zambet copilaresc. O lua inainte indreptandu-se spre usa. Fata grabi pasul si o urma indeaproape. Iesira pe usa impunatoare din lemn de brad frumos lacuita si se indreptara spre garaj.Fata apasa pe un buton iar usile grajului se deschisera. In el erau parcate opt masini. Un Mercedes ML negru,un Porsche Panamera gri, trei BMW-uri un x-3 negru, doua Seria 1 Sport negre si doua Audi A4 albe. Fata se indrepta spre Mercedes. Deschise usa si urca la volan. Mama ei urca langa ea. Masina iesi din garaj si se indrepta, trecand pe laga fantana in forma de inger, spre poarta. Aceasta se deschise si fata iesi in drum, pornind spre noul magazin. Drumul dura destul de putin iar in masina era o liniste chinuitoare. Fata stia ca mama ei nu vorbea cu ea cand se afla la volan de frica. I se parea pe de-o parte amuzant dar era si suparat pentru ca mama ei nu avea incredere in ea. Dupa zece minute au ajuns in fata magazinului. Parcarea era plina dar un loc era rezervat deja pentru ele. Fata parca masina si se dadu jos din ea impreuna cu mama sa. Se indreptara impreuna spre noul centru comercial unde aveau sa-si petreca urmatoarele cateva ore. Cladirea avea un aer impunator. Doua vazatoare le-au intampinat pe cele doua la intrare. Tanara a inceput sa priveasca in jur incercand sa aleaga unul din cele cateva zeci de buticuri. In cele din urma se indrepta spre unul cu rochii urmata indeaproape de mama sa.De pe umrase alase cateva rochii una scurta rosie mulata pe corp, aleasa bineinteles de mama ei, una neagra cu imprimeu floral alb mulata pe piept si lunga pana la glezne si inca cateva. Dupa ce le-a probat pe toate o alese doar pe cea neagra.
-Haide ia-o si pe cea rosie te avantajaza.
-Mama stii ca nu-mi place sa port asa ceva. O sa fie inca o rochie care zace noua in dulap.
Dupa inca cateva rugaminti de la mama ei fata ceda si lua si rochia rosie. Dupa inca vreo doua ore petrecute in magazin cele doua plecara acasa mulumite cu zeci de pungi. Drumul spre casa a fost la fel de linistit ca cel spre magazin. Dupa o jumatate de ora cele doua au cobarat din masina. Femeia dadu ordine unui barbat sa ia toate sacosile din masina si sa le duca in camera fetei. Barbatul se supuse si incepu sa descarce masina de zecile de pungi.
Fata urca scarile si se indrepta spre caera ei. Se aseza pe pat incercand sa se odihneasca. Cand inchide intr-un final ochii telefonul incepe sa sune. Pronuntand o injuratura ca pentru ea se ridica din pat si se indreapta spre birou. Ridica telefonul si observa ca o suna Katy. Ofteaza incet si raspunde la telefon.
-Ai fost la cumparaturi fara mine, cum indraznesti?
-Scuze Katy, dar stii cum e mama daca o refuzam era in stare sa ma lege si sa ma ia cu forta in magazin.
-Da oricum stiu cum sa te revansezi. Mergi diseara cu mine in club.
Fata incepu sa se amuze la acest gand. Nu mersese niodata in club i se parea aiurea. Era aglomeratie si mai toti miroaseau a transpiratie, a alcool si a tutun. Totusi prietena ei frecventa destul de des cluburile si stia cere sunt cele mai exclusiviste. Incerca sa se gandeasca la o scuza, iar in minte ii reveni discuti ei din acea dimineata cu mama sa.
-Sorry Katy. Tata vine din Japonia cu un contract nou si fratii mei se intorc acasa asa ca mama da o mica petrecere pentru asta si pentru reunirea familiei.
-Nu-i nimic, dar ce ar fi o masa in famile fara sora ta? Nu e nevoie sa ma inviti o sa vin. Ne vedem la sapte.
Inainte sa mai poata spune ceva fata inchise telefonul. Maya ofta .Stia ca o sa aiba nevoie de Katy ca sa reziste acestei seri, iar Katy era mai mult decat bucuroasa sa-l vada pe Lucien din nou. Asa ca ambele parti castigau. De asemenea stia si ce inseamana pentru mama ei “o mica petrecere”. Mai avea doua ore asa ca se hatari sa faca o baie lunga inainte sa soseasca invitatii.

[Alisha]

Trebuie sa recunosc ca de data asta m-ai surprins. Nu ma asteptam la o astfel de schimbare in planul povestii. Dar banuiesc ca deja te-ai gandit in mare cam unde ai vrea sa ajungi cu ea. Ma bucur ca ai fost mai atenta la exprimare. Bravo! Of, fratii astia...uneori pot fi destul de enervanti. But you gotta love 'em! Ai mai mancat cate o litera pe ici pe colo, dar nu are prea mare importanta. In momentul asta ideea povestii este mult mai importanta. :)
Mult succes in continuare si hai cu nextul!

[kida's mistery]

Capitolul 3




Camera de zi arata ca o sala de bal desprinsa dintr-o poveste. Daca Maya trebuia sa admita ceva era faptul ca mama ei se pricepea la decoratiuni. Din pacate ea nu se prea pricepea si asta o cam deranja. Dar mereu incerca sa invete ceva de la mama ei. Se mai uita inca o data prin jur. Toti erau imbracati elegant. Prea elegant pentru stilul ei. Mult prea incarcat de bijuterii, rochii si costume de mii de euro. Pentru ea o risipa de bani. Desi si ea era la fel ca ei in aceasta privinta. Pierduta in gandurile ei nu observa ca unul dintre servitori ii intinsese un pahar de sampanie. Un baiat de vreo douazeci si trei de ani se apropie incet de ea si ia paharul de sampanie de pe platou si ii face semn servitorului sa plece. In secunda urmatoare isi apropie usor gura de urechea ei si i-o saruta incet. Aceasta se trezeste brusc din visare si face un pas in fata putin speriata. Se intoarce cu fata spre baiat si roseste. Rochia ei de un roz pal ii punea in evidenta pielea ei alba ca laptele. Parul ei roscat era legat intr-un coc simplu. Purta un set de bijuterii din diamante de culoare alba care ii faceau ochii sa straluceasca. Baiatul purta un costum negru cu o camasa alba si cravata subtire tot neagra. Parul sau negru era dat dupa ureche scotand in evidenta un mic cerecel cu diamante negru. Ochii lui negrii se uitau inca amuzati la fata.
-Katy te-a cautat pana mai devreme. Si tu ce faci aici? Nu trebuia sa fi cu tata sa-l susti?
-M-am plictisir si in plus am stat cu el zi de zi in Japonia. M-am plictisit si eu. Hai sis spunemi unde e Katy. Chiar imi e dor de ea.
Fata ii face semn cu capul spre un grup de baieti. In mijlocul lor se afla Kate imbarcata intr-o rochie de un rosu coral. Parul ei blond era lasat liber pe spate si ondulat. Baiatul se indeparteaza de sora lui si merge spre grupul de baieti. Kate se chinuia cu greu sa scape de conversatia plictisitoare care se instalase in grup. Subiectul fiind bineinteles ea. Baitul isi face loc printre doi tineri si se apropie de fata prin spate. Isi apleaca putin capul si o saruta usor pe lobul urechii. Aceasta se intoarce nervoasa. Cand vede cine o sarutase pe fata ii apare un zambet copilaresc.
-Lucian. Te-am cautat peste tot. Ce dor mi-a fost de tine.
-Scuze am fost prins cu tata in niste discutii cu niste potentiali clienti.
Acesta o imbratiseaza si o scoate din mijlocul grupului si iese cu ea pe balcon. Maya ii urmareste cu zambetul pe buze. Observa ca grupul se indrepta acum spre alte fete. Prietena ei era mereu in centrul atentiei desi nu avea ochii decat pentru Lucian pe care il iubea de la gradinita. Stia ca si fratele ei avea aceleasi sentimente pentru Kate dar niciunul nu indraznea sa le exprime de frica rafuzului. Dar in seara asta o sa fie altfel. Presimtea asta. Deodata se face liniste. Un barbat inalt cu parul castaniu inchis incerca sa tina un toast. Toate privirile se indreptara automat spre el. Costulul sau negru scoatea in evidenta un corp bine lucrat. Ochii lui negrii parca citeau in inima ei. Fata si zambetul lui erau atat de calde incat Maya simtea ca o sa explodeze. Linistea incepe sa se lase in incapere. Barbatul isi drege glasul si incepe sa vorbeasca.
-Ma bucur mult ca sunt in aceasta seara cu unii dintre cei mai apropiati oamenii din viata mea. Cu prieteni, cu clienti si colegi si cel mai important cu familia. Cu draga mea sotie care inca are chipul unei fete de douazeci si cinci de ani pentru mine. Cu dragii mei baieti Lucian, Aren, Julian si Edward. Si nu in cele din urma cu mica mea mare iubire, scumpa mea fata Maya. As vrea sa va spun ca aceasta seara este speciala pentru mine pentru ca in sfarsit firma noastra are legaturi in toata lumea.
Un val de aplauze au inceput sa se auda. Fata aplauda si ea cand in spatele ei si-au facut aparitia doi baieti cu parul castaniu si ochii negrii. Semanau foarte mult defapt erau gemeni. Amndoi erau imbracati la fel intr-un costul negru si o camasa alba descheiata la ultimul nasture.
-Hei sis avem o surpriza pentru tine.
-Julian, Edward chiar n-am chef de surprizele voastre.
-Pai atunci ii vom spune lui Brad sa nu mai vina maine cu noi la cina.
-Ce l-ati invitat pe Bread?
-Pai e iubitul tau nu e normal sa-l cunoasca toata familia?
Din nou fratii ei o facusera lata. Brad nu era tipul de baiat pe care sa –l prezinti parntilor mai ales tatalui ei. El era un om foarte strict, iar Brad era un libertin. Doua firi total opuse. Pana acum reusise sa ii tina unul departe de altul dar acum era imposibil in cele din urma se vor cunoaste. Si atunci probabil va incepe al treilea razboi maondial. Fata se resemna cu gandul si se indeparta de fratii ei indreptandu-se spre tatal sau. Acesta era impreuna cu mama ei si fratele lui. Un barbat inalt si solid cu parul blond. Acestia isi indreptara atentia spre ea. Tatal sau incepu brusc sa zambeasca si o lua in brate.
-Abia astept sa-l cunosc pe acest Brad. Sunt curios cum ne vom intelege.
-Nu la fel de curios ca mine.
Toti patru au inceput sa rada. Desi fata radea inauntrul ei era foarte nelinistita. Acordurile fine ale mizicii incepura sa rasune in sala. Multe perechi se avntara in ring pentru un vals lent. Fata privea uimita zecile de perechi care dansau printre care se aflau si parintii ei . In alt colt al incaperii dansau Lucian si Kate. Dupa ce valsul se termina parintii ei revenira din nou alturi de ea si incepura din nou discutii pe diferite teme si cu diversi oamenii si parteneri de afaceri. Fata trebuia sa poarte si ea discutii de acest gen pentru a arata cat de bine a fost educata. Un alt moft al societatii din care venea. Dupa ce schimbara mai multe grupuri se opresc sa discute cu un barbat de vreo patruzeci de ani. Acesta era insotit de un baiat tanar cu parul blnd. Asemanrea dintre ei era izbitoare. Era clar ca era fiul lui. In timp ce ei purtau discutii despre diferite firme si sucursale fata il privea oarecum uimita pe baiat. In ochii lui negrii se putea citea plictiseala la fel ca la ea doar ca el nu incerca sa ascunda asta. Din nou acordurile muzicii dadeau startul unui nou vals. La indemnul parintilor cei doi fura nevoiti sa danseze. Baiatul o lua de mana si se indrpta cu spre mijlocul salii. Baiatul isi puse o mana pe mijlocul fetei iar in cealalta inca ii tinea mana ei intr-a lui. Ea isi puse mana libera pe umarul lui si incepura sa se miste in ritmul muzicii. Cand isi apropiau fetele unul de altul mult prea mult fata isi muta privirea prin incapere pentru a ascunde roseate din obraji. Cand ea facu a doua oara acest lucru un mic zambet aparu pe chipul tanarului.
-Esti destul de timida pentru o fata de saisprezece ani.
Aceasta isi intoarse atat de brusc privirea spre el incat buzele lor erau la distanta de cativa milimetrii.
-Desi,continua baitul, trebuie sa recunosc ca ai niste ochii ai naibii de draguti si inocenti.
-Multumesc de compliment, spuse aceasta departandu-si incet fata pentru a impiedica o eventuala greseala. Ma numesc Maya, continua aceasta.
-Daniell.
Acordurile muzicii se oprira si cei doi se indreptara spre parintii lor. In cateva ore petrcerea se termina si toti invitatii plecara acasa.Fata se indrepta spre camera ei spunand un usor naopte buna la fiecare in parte. Intra in camera ei si aprinse lumina. Isi dadu jos rachia si o aseza pe umeras. Merse in dressing si isi lua o pereche de pantaloni scurti de pajama negri si un maieu alb. Stinse lumina si se indrepta spre pat. Cand deodata aude un ciocanit in geamul de la usa balconului. Se uita prin geam dar nu vede nimic. Deschide usor usa si iese pe balcon. Doua brate puternice o cuprind in jurul taliei si o indreapta cu fata spre el.
-Oh, Daniell ce m-ai speriat. Ce cauti aici?
-Stii pe mine nu prea ma impresioneaza fetele. Pntru mine nu sunt decat niste jucarii care cu timpul trebuie schimbate. Iar acum te vreau pe tine.
Fata nu mai apuca sa spuna ceva ca in urmatoarea secunda buzele lui erau lipite de ale ei. Fata incerca in zadar sa-l indeparteze. Era mult prea puternic pentru ea. Baiatul adancii din ce in ce mai mult sarutul. Dupa cateva momente aceasta nu se mai opuse si ii raspunse sarutului. Fata isi deschise incet gura iar limba baitului incepu sa-i magaie lacasul umed. In acel moment fata stranse dintii puternic muscandu-l pe baiat de limba. Acesta spuse o injuratura si ii dadu drumul. Aceasta cazu in genunchi si isi trecu mana peste gura in semn de dezgust.
-Asculata aici Daniell. Am prieten si tin mult la el. Nu sunt o jucarie asa ca du-te si cautati alta.
-Papusa eu cand pun ochii pe o fata nu ma opresc pana nu este a mea. Si cat despre prietenul tau o sa-ti dovedesc ca sunt mult mai bun ca el.
Fata nu mai apuca sa spuna ceva ca baiatul se arunca de pe balcon si atriza incet pe iarba, pierzandu-se in noapte. Fata fugi repede in casa si incuie usa de la balcon. Se duse in pat se acoperii cu patura. Duap cateva minute isi dadu seama ca nu putea sa adoarma. Se gandi din nou la Daniell si isi duse mana din instinct asupra buzelor. Cand isi dadu seama ce a facut s-a ridicat in sezut si si-a scutrat capul. Prietenul ei era Brad nu Daniell. Desi sarutul cu Daniell o tulburase si pentru cateva secunde chiar ii raspunsese sincer la sarut. Se aseza din nou in pat si in cele din urma adormi cu gandul la Daniell.