Viata unei preotese

[crazy little red]

hey... am ajuns in sfarsit si pe aici (scoala asta ma omoara)
asa, despre noul capitol, dupa cum au zis si alti ai avut multeeee greseli de tastare, in privinta actiuni, imi place muuult :yes:
trebuia mai multa descriere, a sentimentelor in special, te-ai limitat numa la a scrie ca le-a placut sa stea unu la altu in brate cand puteai mai mult, nu ma astept sa ii faci deja sa se indragosteasca nebuneste da noh... cred ca intelegi ce vroiam sa zic (is putin cam adormita)
cam atat cred
merci ca m-ai anuntat
bye bye

[Rose ^^]

Cu intarziere, dar am ajuns si eu. Scuze, dar scoala si alea alea nu m-au lasat libera. Let's see:
Dezamagire? nu exista asa ceva, nu cunosc cuvantul (la tine, acu:))) Te-ai descurcat la modurile de expunere si celelalte chestii:)) cum am mai spus iti iubesc povestea si devine din ce in ce mai intensa, adica fierbinte.
Mersi ca imi indeplinesti dorinta cu pumni, ce tare va fiO_O nu cred ca voi respira atunci.
De ce am impresia ca se naste iubirea intre cei doi?:> ce idei diabolice ne pui? Stiu eu ca nu ai sa ne dezamagesti. Corect?
Nu mai am ce "barfi" asa ca inchei aici. Spor la scris. Astpet next si sper sa ma anuniti si sa ajung mai repede. Bye>:d<


Edit : Exact. Rezumă - te doar la esenţial.

[Katniss]

Helău dear după cum am promis sunt aici, deşi cam târziu întotdeauna îmi respect promisiunile.
Aşa păi ficul tău devine din ce în ce mai interesant, asta o poate observa oricine. Descrierea este prezentă în cantităţi chiar dacă uneori foloseşti fraze care arată ciudat sau te mai repeţi din când în când. Acţiunea nu mi se pare găbită, iar dialogul nu a fost sec. Greşelile au fost câteva, dar nu o să stau să le menţionez, ce pot să îţi zic este că înainte de a posta capitolul mai citeşte-l de două- trei ori aşa o să reuşeşti să mai reduci din greşeli. Abia aştept să descrii povestea de dragoste dintre cei doi şi sper să fie ,,picantă''.
Cam atât aştept nextu bye, bye dear.

[Nixu]

Helaw:)... imi cer scuze pentru intarziere, dar mi-a fost atat de lene sa scriu:-@.... ca sa ma revansez vin cu un capitol ceva mai lung... desi nu a iesit mare minunatie ^^'', sper sa va placa:*.

8

Yuuki: Am pornit la drum de ceva timp. Nu pot sa imi dau seama ce legatura am eu cu adunarile lor. Asa cum au zis si ei in scrisoare pe care au trimis-o, nu sunt decat o shoshinsha, iar din cate imi amintesc, aceste adunari sunt facute si ii au ca particianti pe cei mai batrani reprezentanti ai claselor magice. Nu stiu exact cate persoane vor fi, dar stiu sigur ca va fi un reprezentant al magilor, al preoteselor, al vrajitorilor pe care pot spune ca-i urasc ingrozitor de mult, poate la fel de mult ca si faptul ca sunt o preoteasa. Ar mai fi un reprezentant al creaturilor magice, iar ultimul ar fi Judecatorul Suprem, cel mai puternic membru al Consiliului. Totusi de ce am sentimentul ca nu va fi o intrunire obijnuita?

Am mers toata ziua pe drumul ce pare ca nu se mai termina. Cerul a inceput sa fie brazdat de micile zane si foarte curand au fost urmate de luna fermecat. Mereu m-am intrebat, cum se poate ca luna si stelele sa fie atat de magice si totusi lipsite de absolut orice putere de acest gen. Ne aflam intr-o padure deasa si linistita. Dupa ce am pregatit totul pentru o noapte in aer liber am plecat in cercetarea zonei. La aproximativ doua sute de metri de locul unde ne-am asezat lucrurile se afla o cascada, care cade lin lovindu-se in drumul ei de unele stanci mai indraznete.

Ma intorc la ceilalti care pareau ca le-au cazut ceva in cap, e prea multa liniste, singurele sunete fiind provocate de animalele paduri si lemnele ce ard mocnit. Am stat si am privit focul pana am ramas singura treaz, restul cazand unul dupa altul prada somnului. Singurul care a mai ramas treaz inafara de mine, este brunetul ce-si lustruia sabia, dar prea putin imi pasa mie de persoana lui.

Ma ridic si pornesc spre acel paradis verde pe care l-am descoperit cand am ajuns. Ma opresc si imi privesc reflexia in apa cristalina. Banal, atat de banal, imaginea mea este atat de stearsa, de lipsita de contur si culoare, intr-un cuvant banal. Ar trebui sa ma simt jignita de infatisarea mea? Sa fiu rusinata si indignata? Ce prostie, de ce sa ma simt asa pentru un lucru de care nu-mi pasa, pentru care nu am nici un interes?

Intru usor in apa creand mici unde pe suprafata neteda. Rochia pe care nu m-am mai obosit sa o dau jos, mi se lipeste de piele, fiind putin c-am incomoda. Ma apropi de cascada si o las sa se '' izbeasca'' de corpul meu, care se bucura de fiecare atingere a apei. Parul mi se lipeste de fiecare particica a fetei, precum un vual de matase batut in praf de diamant. Da, si eu as vrea sa distrug unul si sa ma reintorc la viata mea normala, dar din mare pacate pentru mine nu se poate. De ce? Cat de simplu si enervant poate fi raspunsul, pentru ca e indestructibil, de fapt nu e, insa nu exista inca o putere atat de mare care sa ma poata scapa de nenorocirea asta. Trebuie sa recunosc ca ma simt stupid sa urasc un obiect atat de frumos si totusi o fac.

Apa continua sa imi '' loveasca'' corpul, care cere din ce in ce mai mult. Este atat de bine sa-ti simti corpul curat, pacat ca nu pot sa fac la fel si cu sufletul. Atunci poate as putea sa-mi fac ordine in haosul din inima mea. Cand l-am vazut prima oara pe Kurai, nu am simtit decat dispret si ura. Dar cu timpul ura aceasta s-a topit si totul a devenit neclar. Cateodata am senzatia ca ma mint singura cand spun ca nu imi pasa de prezenta lui, dar cand este aproape de mine sangele incepe sa-mi fiarba si am senzatia ca o iau razna. Fiecare atingere a lui ma arde, iar fiecare particica din corpul meu care a facut contact cu pielea lui fina, parca imi este strapunsa de mii de ace. Sa nu mai mentionez de respiratia care mi se taie si starea de lesin. Uff! De ce tocmai eu trebuie sa trec prin toate astea? Nu puteam sa am si eu o viata normala?
- Daca tu iti doresti sa racesti, eu nu vreau sa se intample lucrul asta, vocea aceasta ii apartine lui.

Toate senzatiile pe care le-am enumerat mai devreme se napustesc asupra mea. Atunci cand bratele lui mi-au cuprins talia, toate sentimentele s-au intensificat atat de tare incat mai am putin si explodez. Sirul gandurilor imi este '' furat'' de o repiratie ce imi arde ceafa. Vreau sa ma intorc, dar nu pot din cauza stransori lui care imi tine abdomenul captiv. Respiratia lui s-a mutat de pe ceafa pe gat , iar arsura urca usor spre obraz. Simt cum inima incepe sa eccelereze nebuneste si pulsul cum o ia razna. Ochii imi lacrimeaza si vad in ceata, singurele lucruri pe care le mai pot distinge sunt copaci ce incep sa se deformeze. Apa isi mareste intensitatea, lovindu-se cu putere de stancile care i se impotrivesc, iar aerul devine din ce in ce mai greu de respirat.

- Yuuki, calmeazate! ii aud vocea brunetului, care mi se adreseaza calma si linistitoare. Apoi ma prabusesc sau mai bine spus sunt trasa in apa. Plutesc pe suprafata apei, de fapt Kurai pluteste in timp ce eu stau cu spatele lipit de pieptul lucrat al baiatului. Reusesc sa ma calmez cat de cat si privesc stelele condusa de o stare melencolica.
- Stiam ca am efectul asta asupra fetelor, dar e prima data cand era sa mor din cauza asta, mi se adreseaza incepand sa rada.
- Nu stiu la ce te referi, mint cu nerusinare. De ce? Pentru ca tocmai am realizat ca sunt pe cale, de fapt ca mi-am pierdut inima in favoare brunetului, dar el nu o sa afle asta niciodata.

Cred ca am stat asa in jur de o ora, pana nu am mai rezistat si am fost capturata de somnul care statea la panda asteptand sa cedez si am cedat...

Kurai: O privesc cum doarme, e asa de frumoasa si linistita. Fata asta ma dat cu total peste cap. Nu stiu ce sa fac, acum ca e in bratele mele ma simt dezorientat. Daca pana acum am vrut sa ma joc cu ea, in momentul asta nu mai sunt atat de sigur ca asta e lucrul pe care vreau sa-l fac.

Toate gandurile imi sunt imprastiate, iar in inima mea e o harababura totala. Este trecut de mult de miezul noptii si cred ca ar fi timpul sa ne intoarcem. Preoteasa mea mica e uda toata si nu vreau sa raceasca. Ma ridic de pe pamantul rece, o iau pe fata care in urma cu cateva secunde dormea linistita in brate si pornesc inapoi spre tabara.

Merg incet, deoarece nu vreau sa o trezesc pe fata. Cum am ajuns, o asez pe Yuuki langa foc si o invelesc cu o patura. Privirea mea este indreptata continu spre fata care pare ca vorbeste in somn. Ma apropi mai mult de ea, ca sa pot intelege ce spune. Printre toate mormaiturile am putut deslusi un singur cuvant, mai exact un nume, al meu. Un zambet victorios mi se intipareste pe fata, o imbratisez lipind-ui spatele de abdomenul meu.

Ma trezesc deranjat de razele sorelui. O stare de dezamagire totala ma cuprinde cand vad ca Yuuki nu mai e langa mine. Ochii mei incep sa cerceteze zona in cautarea cuiva. Spre marea mea bucurie, privirea si-a atins tinta, mai exact frumoasa si extrem de rautacioasa mea preoteasa. Se pare ca si-a schimbat rochia, cu una gri identica cu cea pe care o purta aseara, doar ca aceasta este despicata in ambele parti, ceea ce oferea mai mult amobilitate si cateodata afisa si niste picioare lungi si frumoase.

Se apropie de mine cu un castron in mana. Mi-l intinde, iar eu il iau impreuna cu mangaierea fina a palmelor sale. Spre surprinderea mea nu am mai simtit nici un fel de durere. In castron se afla o... nici nu stiu ce este asta. Cert este ca are culoare albastru-verzuie, ce miroase a menta si pelin. Preoteasa imi spune ca este un tratament impotriva raceli, pe care trebuie sa-l iau deoarece am dormit ud.

Yuuki ma tot indeamna sa o beau mai repede si pe toata, dar la cum arata chestia asta nu stiu daca trebuie sa ma ajute sau sa ma omoare. Incerc sa ma ridic, dar sunt prins de nas de catre fata, care imi indeasa pe gat cosmarul acela. Imediat ce simt libertatea, ma ridic cat pot de repede, in timp ce nu pot sa nu tusesc de cateva ori.
- Ai de gand sa ma omori si nu stii cum, ma rastesc la fata, daca da, atunci puteai sa alegi si tu o metoda mai putin dureroasa, contunui la fel de indicnat.
- Daca nu ai vrut sa o bei de buna voie, a trebuit sa te silesc, imi spune nepasatoare intorcandu-mi spatele, pe langa asta, nu am vrut sa te imbolnavesti, continua privind inapoi si oferindu-mi un zambet dulce. Haide, trebuie sa ii ajungem din urma pe ceilalti, de abia acum am observat lipsa celorlalti.

Mergem de atata timp incat nici nu mai stiu daca am picioare sau le-am pierdut pe drum. Se pare ca numai eu crede asta, pentru ca Yuuki nu pare sa aiba nici o problema. Nu stiu de ce se grabeste atat. Bine, eu am motive intemeiate pentru care nu vreau sa ajung prea repede, mai exact in orasul Jad, se afla echipa de asasini profesionisti din care am facut parte. S-au mai bine spus a carui lider am fost eu. Am auzit ca imediat ce am plecat in misiune de unul singur, echipa si-a ales alt conducator. Insa nu am reusit sa aflu cine.

Spre surprinderea mea ziua a recut relativ repede, iar intunericul nopti a inceput sa domneasca. Din cate imi amintesc, prin apropiere trebuie sa fie un han. Stiu sigur asta, pentru ca mereu mergeam acolo cu echipa dupa ce terminam o misiune. Ne apropiem de cladire, insa nu arata de loc asa cum imi amintesc. Pare parasit, de fapt chiar e parasit. Geamurile sunt majoritatea sparte sau crapate, iar usile nici nu mai exista. Intram inauntru si aprind prima lumanare pe care o gasesc. Spre marea mea uimire totul este intreg si la locul lui, aproape, cu mici excepti.

Dupa ce mica mea preoteasa a petrecut ce va timp in bucatarie, o vad cum se indreapta sper mine cu o tava in mana. Deja ma rog ca mancarea sa nu aiba acelasi gust ca si chestia ce mi-a bagat-o pe gat dimineata. Aseaza tava in fata mea si raman masca, in fata ochilor mi se afiseaza trei castroane, unul cu orez fiert cu legume, altul cu supa de legume si ultimul cu salata de fructe.
- Imi pare rau, asta e tot ce am putut face cu ce am gasit prin bucatarie, imi spune putin suparata.
Nu o bag in seama si o iau in brate asteptand sa inceapa ea sa manance prima, pentru ca mai mult ca sigur nu ar fi facut-o daca nu ii atrageam atentia. Dupa ce am mancat am adormit fara sa-mi dau seama.
- Trezeste-te! Haide, trezeste-te! aceste cuvinte imi tot tulbura somnul si devin tot mai furioase. Trezeste-te odata!! sar in picioare in momentul in care apa inghetata face contact cu corpul meu.
- Pentru ce a fost asta? o intreb nedumerit.
- Ar trebui sa fi fericit ca nu te-am aruncat direct in fantana, imi spune destul de nervoasa, miscate odata ca am intarziat, continua furioasa si extrem de adorabila.

Mergem in continu de cel putin doua ore, preoteasa mareste viteza cu fiecare douazeci-treizeci de minute. In fata noastra se inalta mandre doua turnuri, ambele fiind de culoarea zapezi. Scopul lor e cel de a monitoriza tot ce se intampla in lumea magica.

Yuuki mai are putin si incepe sa fuga, iar motivul grabei cred, de fapt sunt sigur ca este Mikado. Cele doua nu au stat despartite una de alta de ani si acest lucru se resimte in atitudinea fetei. La intrarea in oras se afla toata echipa in frunte cu doica fetei, ce pare ca mai avea putin si se sufoca din cauza imbratisari acestea.
- Draga mea, mi-a fost atat de dor de tine, se aude glasul plin de dragoste al femei. Nu o sa ne mai despartim niciodata.
Nu stiu de ce, dar gandul asta ma sperie, imi si imaginez prima noapte alaturi de preoteasa mea si dadaca ei intre noi.
- Am aranjat sa stam la un hotel din centrul orasului, anunta Majutsu
- Hotel?! Ce e ala? se aude vocea nedumerita a fetei.
- Hotelul e un han mai mare, care exista doar in orasele mari, primeste lamuriri din partea lui Kami.

Sedinta trebuie sa inceapa, iar toata lumea se duce unde are treaba, singurul care nu are ce face sunt eu. M-am hotarat sa colind orasul, sa vad ce s-a mai schimbat de cand am plecat. La marginea de Sud a orasului imi vad minunata si fosta...

cascada
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...24&bih=677

Asta-i tot^^... nu ma pot abtine sa nu va spun de surpriza de care o sa aiba parte cativa dintre voi.... cand o sa postez cap urmator:d

[Addeh]

Bun. Merci ca m-ai anuntat, darling ! * hug *
Capitolul
Mie una, mi s-a parut lung, exact cum ai spus si tu; ceea ce e foarte bine. Iar continutul [ sa zic asa ;)) ] a fost interesant dupa parerea mea. Am vazut doar cateva greseli de ortografie sau de punctuatie, doar atat. Nvm.
In rest .. o.o Pot spune ca a fost o placere sa citesc acele scene, dintre Yuuki si bineinteles, Kurai. xD
Vad o apropiere intre cei doi. :> Omg, ar fi si timpul. :X

nu ma pot abtine sa nu va spun de surpriza de care o sa aiba parte cativa dintre voi.... cand o sa postez cap urmator :D

Heheh ... :] Ai spus cumva " surpriza " ? Pentru ca eu ador surprizele, mai ales cand vine vorba de ficuri. ^_^ Asta inseamna ca o sa citesc in capitolul urmator. Foarte bine. * laughs * Sa nu intarzii. Te pup, iubita ! * kiss *

[crazy little red]

sallut >:D<
first: merci ca m-ai anuntat (chiar acuma vreo doua zile ma gandeam ca nu ai postat de mult)
second: iubeeesc capitolul asta, ai descris sentimentele... perfect :X:X
faza in care i-a bagat chestia aia pe gat a fost "super tare" :)))
ai avut cateva greseli nu foarte importante, una singura mi-a atras atentia in mod special:
"obijnuita"- obisnuita :P
cam atat, abia astept continuarea asa ca sa nu ne faci sa asteptam prea mult
ceaw :*

[Rose ^^]

Buna, dear>:D< Am ajuns si eu. Nu se putea sa nu vin, mersi mult ca mi-ai spus. Pai tin sa te anunt ca nu ne-ai dezamagit cu acest capitol. A fost mare si frumos. Te-as ruga sa lasi un rand liber intre paragrafe, e mai usor de citit asa. Descrierea imi place, e prezenta in cantitati mari si predomina capitlul, dialogul e ok si actiunea nu e la rodeo. Greseli nu sunt. Deci de ce am impresia ca aia doi s-au indragostit?:> Fara a pune si ceva dragoste nu se poate. Imi place ca nu spui din prima ca sunt indragostiti si arati o confuzie a sentimentelor.
Mi-a placut partea

imi si imaginez prima noapte alaturi de preoteasa mea si dadaca ei intre noi.

sincer chiar ma gandeam si muream de ras:)) adica dadaca intre ei cu paru, si o simpla greseala facuta poc=)) asa.
Te pup dulce si spor la scris >:D<

[Katniss]

Hello dear am venit şi eu pe la tine, mulţumesc că mai anunţat so, let's see.
Cea ce am remarcat încă de la început a fost că, ai pus doar numărul capitolului, fără să pui nici un nume cred că ar arăta mult mai bine sau dacă nu măcar să scrii ,,capitolul x'' înţelegi tu.
Întradevăr a fost destul de lung, aşa că ar fi fost mult mai bine dacă l-ai fi împărţit în paragrafe, aşa ar fi fost mult mai uşor de citit. Am văzut câteva greşeli de tastare şi exprimare şi câteva semne de puctuţie puse aiurea, dar se mai întâmplă. Mie mi-a plăcut capitolul, iar nextu îl aştept cu mare nerăbdare. Bye, bye.

[LoLix]

buna imi pare nespus de rau ca am intarziat ata de mult dar dupa cum bine stii am avut o perioada in care nu am mai putut intra mai deloc si dupa nu am mai avut net dar se pare ca am ajuns totusi. ok sa revenim la fic capitolul e foarte lung dar e interesant ai muuuuuulte greseli de toate natiile iar partea mea sau mai bine zis partile mele preferate au foat atunci cand preoteasa i-a bagat pe gat castronul acela cu chestia aia verde in ea si atunci cand l-a udat cu apa ca sa se trezeasca pai de surpriza eu deja am o idee despre ce ar cam fii vorba dar tot astept cu nerabdare capitolulu asa ca spor la scris si bye bye

[Nixu]

Sall:*... se pare ca iar am intarziat x_x. Pentru ca fetele tot mi-au tot atras atentia... m-am hotarat sa pun cate un titlu la fiecare capitol.
Stiu ca v-am spus ceva de o surpriza in capitolul asta, dar a avut loc o schimbare de idee si surpriza va avea loc ceva mai tarziu. Sper doar sa nu va dezamagesc...


Capitolul 9 Dulce despartire

Yuuki: Ma indrept cu pasi repezi spre Consiliu. In fata mea se inalta o cladire uriasa de culoarea laptelui, inconjurata de o gradina imensa despartita de un drum mare, care ducea spre intrarea in cladire si mai multe carari serpuite, care duc in diferite locuri din gradina.
Pasi imi sunt opriti de o usa foarte mare, care ma face sa ma simt ca un gandac. De ce tot ce face parte din cladirea asta trebuie sa fie de dimensiuni atat de exagerate? De fapt, de ce ma mir? Pana si viata a devenit exagerata sau doar eu am impresia asta? Cred ca daca ar putea cineva sa vada si pentru un minut ce este in mintea mea, m-ar considera nebuna. Cateodata pana si eu ma simt ca un punct negru pe o foaie complet alba, dar nu stiu daca ar trebui sa ma consider speciala sau doar o simpla ciudata, care nu este constienta si nu-si poate controla nici macar proprile ganduri. Trebuie sa recunosc ca nici nu ma prea chinui sa incerc sa fac asta.

Pasesc in cladire, alaturi de nepasarea mea obijnuita. Nu am intrat bine in incapere si deja imi doresc sa dispar cat mai repede de acolo. Tot spatiul cuprins de raza mea vizuala este acoperit in intregime de preotese, vrajitoare, magi, elfi si... spiridusi?! Cu siguranta nu e ceva cu care te intalnesti in fiecare zi. Toti asteptau sa apara reprezentantul lor ca sa-i indrume, iar acestea nu au intarziat sa apara. Fiecare reprezentant purta la gat un lant de care era prins o tablita cu numele si '' specia'' pe care o reprezinta.
- Rugam ca fiecare fiinta din aceasta incapere sa urmeze persoana de care este reprezentat, se aude glasul unui barbat din cei cinci oameni, care s-au prezentat inaintea noastra.

Fara sa vreau sunt prinsa in vijelia de oameni si altii care nu sunt tocmai fiinte umane si impinsa in toate felurile posibile. Dupa ce sunt invartita la un unghi de treisute saizeci de grade plonjez intr-un mod foarte gratios pe podea. Nu cred ca o sa mai stau pentru ceva timp in sezut. Ma ridic usor, dar nu apuc sa ma pun bine pe picioare ca sunt pusa din nou la pamanat. Acum chiar nu o sa mai pot sta joc. Imediat ce trece efectul impactului, constientizez ca cineva se odihnea fara probleme pe mine, mai mult sau mai putin. Dupa ce analizez mai bine persoana ce parea inconstienta realizez ca e o fata si elf pe deasupra.
Parul blond ca razele soarelui se conturau perfect pe fata alba ca zapada a elfului. O scutu usor, iar o pereche de ochii albastri ca cerul senin se lovesc de verdele asemeni unei paduri de brazi. Intr-o fractura de secunda fata se ridica si dispare din raza mea vizuala..

Merg, merg si tot merg prin culoarul ce parea interminabil. Ma intreb ce alte lucruri memorabile mi se vor mai intampla azi, deja am reusit sa ma aleg cu o durere ingrozitoare de spate. Desi incep sa cred ca o sa termin drumul asta abia in viata viitore, '' lumina'' de al capatul tunelului imi reda speranta. In cateva secunde ajung intr-o incapere uriasa in care domina culoarea spicului de grau. Camera nu era cine stie ce mare bataie de cap, tot ce ocupa imensul spatiu era o masa rotunda ce ocupa aproape jumatate din incapere, iar cealalta jumatate era ocupata de sute de scaune. Toate cele sase scaune din jurul mesei fura ocupate unul dupa altul. Primi care si-au ocupat locurile au fost reprezentanti claselor magice, iar ultimul a fost '' seful''.

Discutau de mai bine de o ora, iar eu nici nu puteam sa stau pe scaun din cauza dureri de spate si sezut. Intr-un sfarsit cei adunati la masa se ridica si vocea '' sefului'' se aude ca un tunet in tot acest spatiu gigantic.
- Probabil unii dintre voi ati auzit despre numeroase accidente, care au avut loc in ultimele luni...
- Accidente pe naiba, fara sa vreau gura ma luat pe nepregatite, dar daca tot am inceput de ce sa nu continui? Stiti foarte bine ca aceste '' accidente'' au fost de fapt crime in toata regula si acuma voi vreti? Sa ne faceti sa credem ca tot ce s-a intamplat pana acum au fost simple accidente?
- Cum poti sa-i vorbesti asa Maestrului? se aude glasul unei femei destul de batrana.
- Deschid gura si spun tot ce-mi trece prin cap, ii raspund femei nemaitinand cont de varsta pe care o are. Voi stati in camera asta nenorocita si hotarati viata unui om, ca si cum v-ar apartine, dar in rest nu stiti absolut nimic despre acea persoana, la fel cum nu stiti nimic despre nici o fiinta din camera asta. V-ati intrebat vreodata prin ce au trecut unii dintre ei? Stiti cum e sa va vedeti copii sau fratii ucisi in fata voastra sau cum e sa-ti vezi parinti plini de sange, cu ochii inveliti de regretul ca nu te va mai putea vedea vreodata si nu te va mai putea lua niciodata in brate? Nu stiti, pentru ca voi nu faceti altceva decat sa stati in cladirea asta mizerabila si sa va traiti vietile voastre lipsite de sens, am spus sau mai bine spus am izbucnit in mijlocul multimi, dar ceea ce ma uimit a fost faptul ca nu am varsat nici o lacrima in tot acest timp.
Se pare ca vorbele mele au inceput sa creeze valuri printre persoanele adunate si in incapere a inceput sa ploua cu susoteli.

Dupa minute bune in care oameni susoteau, iar reprezentanti nu faceau alteceva decat sa ma priveasca cu uimire sau ura. Eu il privesc continu pe Maestru, pentru ca doar persona lui ma intereseaza. Batranul a stat si s-a gandit o perioada, probabil la ce am spus eu, apoi a zambit parinteste.
- Stiam eu ca semeni cu cineva cunoscut, dar nu stiam de unde sa te adun, a spus vesel.
Ce?! Nu s-a gantit deloc la ce am spus? El se straduia sa-si de-a seama de cine ii amintesc?! Cred ca ori eu incep sa o iau razna ori el e prea batran pentru a se mai gandi la ceva anume.
- Acum imi amintesc, sari entuziasmat omul, aveam un caine ce semana perfect cu tine, era alb si pufos.
- Poftim?! Nu-mi vine sa cred, tocmai am aflat ca am rude din rasa canina. Acum ca ma gandesc, mai bine nici nu ma prezentam la circul asta si le trimiteam prin posta certificatul de deces, poate scapam cu demnitatea intrega. Acum chiar ca m-au enervat.
- Am glumit draga mea, glasul bland al batranului reusi in mod miraculos sa-mi potoleasca senzatia de nervozitate, chiar daca am vrut sa ascund unele lucruri, deoarece am considerat ca e prea dureros pentru unii dintre voi, fulgul de zapada are dreptate, adauga acesta apoi ii facu un semn din cap unuia dintre reprezentanti.
- Ca sa nu se mai ajunga la alte discuti inutile o sa fiu cat se poate de direct, spune barbatul in a carui voce se citea autoritate, unii probabil ca stii, altii nu, dar sunt sigur ca toti a-ti auzit vorbindu-se de numeroasele crime care au avut loc un ultimul an. Cei care au murit au fost in special personalitati puternice si impunatoare in lumea magica. Pe voi v-am chemat aici, deoarece mai bine de trei sferturi sunteti tineri incepatori si fara prea multa experienta, de aceea ne temem ca nu cumva unul dintre voi sa fie urmatoarea victima, iar pentru a evita acest lucru am hotarat sa va trimitem pe fiecare grupa timp de trei luni pe rand intr-un loc unde va veti putea antrena fara sa puneti in pericol viata cuiva. Pentru ca preotesele sunt cele mai putine ca numar si cea mai puternica si imprevizibila grupa, vor pleca primele asa ca va rog sa veniti in fata si... nu apuca sa termine ce avea de zis, pentru ca a fost intrerupt de unul dintre colegi lui, care ii inmana o hoaie.
- Se pare ca vor exista mici excepti, zice barbatul dupa ce examina cu atentie ce scrie pe hartie. Mya Hyugo, Alicia Gal, Amaya Yoma si Yuuki Fujo sunt rugate sa vina in fata.
Cu siguranta ala este numele meu.

Ma aflu in fata intregului consiliu si nu pot sa nu ma intreb ce mama naibi caut eu aici? In stanga mea se mai aflau inca trei fete, de fapt doua fete si o femeie in toata regula. Femeia blonda cu ochii verzi parea sa aiba in jur de treizeci si ceva de ani, langa ea se afla o tanare bruneta cu ochii negri mai mica cu aproximativ doi ani ca mine, iar in dreapta ei si stanga mea se afla o fata roscata cu ochii violeti ce pare sa aiba aceeasi varsta cu mine.
- Voi sunteti protectoarele celor patru diamante, asa ca voi veti fi trimise intr-un templu in care veti sta timp de un an si pentru ca doamna Gal are mai multa experinta in domeniu va fi supraveghetoarea voastra pe tot parcursul antrenamentului si de asemenea dansa va intocmi un raport in care va scrie fiecare lucru bun sau rau facut, iar vinovata va suporta consecintele. Acum daca aveti vreo anumita conditie sau intrebare va ascultam.
- Eu as vrea daca se poate o camera cu mai multe ferestre, deoarece am probleme cu inima imi place sa fiu inconjurata de aer curat, cea care a vorbit a foat Mya.
Femeia este intrebata daca doreste ceva, iar aceasta a dezaprobat spunand ca se va simti bine in aceasta mica '' vacanta''. Atentia consiliului este indreptata acum asupra mea.
- Vreau sa iau pe cineva cu mine, asta desigur daca se poate, spun asteptand un raspuns afirmativ sau negativ, spre fericirea mea raspunsul a fost cat se poate de pozitiv asa ca i-am facut semn micutei fapturi cu urechi ascutite sa vina spre mine. Putin c-am tematoare micuta fata se apropie, este vorba despre acelasi elf care ma daramat pe coridor. Inca din prima clipa in care am vazut-o mi-am dat seama ca e orfana asa ca am hotarat ca urmatoarea oara cand o voi vedea o voi lua cu mine.
- Spumpo de acum in colo tu o sa locuiesti cu mine, asta daca vrei, ii spun, iar aceasta a reactionat mai bine decat m-am asteptat, sarindu-mi in brate.
- Acum e randul tau sa spui ce vrei, este intrebata in cele din urma si Amaya.
- In sfarsit, am crezut ca nu mai vine si randul meu, ai face bine sa notezi pentru ca nu o sa repet de doua ori. Vreau un pat mare, sa mi se pregateasca baia in fiecare dimineata, sa... lista a continuat pana m-am plictisit. Pana sa deschida gura puteam sa jur ca parea o persoana inteligenta.
- Scarba, am spus in timp ce m-am prefacut ca tusesc, singura care a auzit ce am spus a fost fetita de langa mine, care a inceput imediat sa rada.

Dupa ce am scapat intr-un sfarsit de acolo am aflat ca pe fata o cheama Fumiko si are zece ani. A ramas orfana acum cateva luni, din cauza unor banditi ce iau atacat satul, nimeni inafara de ea nu a supravietuit. Desi la inceput nu parea e foarte vorbareata si extrem de inteligenta.
Ajungem la hotelul in care urma sa stau pentru o zi, deoarece maine la prima ora trebuie sa plecam.


Kurai: Stau pe patul mare din camera mea de hotel in timp ce d-au agitat din picior. Acum aproximativ doua ore am aflat cine este noul sef al fostei mele echipe si anume Kiro Shiroyama. Cat pot sa-l urasc pe omul asta si totul din simplul fapt ca a incercat mereu sa ma distruga. Mereu a vrut sa dovedeasca ca el e mai puternic, chiar daca nu era si nu este deloc asa. Suntem intr-o competitie continua inca de al varsta de cinci ani, cand am avut primul nostru test si s-a intamplat sa avem exact acelasi punctaj, de acolo am pornit o cearta ca toti copii, iar asa s-a intamplat sa incepem sa ne uram de moarte. In familia asta nu e loc pentru doi mostenitori si asta o stim amandoi, chiar daca va trebui sa ne omoram intre noi fara sa mai tinem cont de faptul ca suntem rude de sange si sunt sigur ca si scumpul meu verisor gandeste la fel.

Ma pregateam sa dorm, cand un tipat venit din camera vecina ma aruncat la propriu din pat. Putin ametit ma indrept spre sursa strigatului si ajung in camera preotesei. Aceasta statea pe pat incercand sa-si calmeze doica.
- Ce se intampla aici? toata zarva din camera fu acoperita de tonul voci mele putin mai ridicat.
- Nimic special, doar ca de maine nu o sa ne mai vedem timp de un an, imi spune indiferenta.
Atata galagie pentru nimic.... Ce?! Cum adica nu o sa ne mai vedem pentru un an? Ma pregateam sa intreb ce naiba e cu plecarea asta, cand privirea mi-a fost furata de mica fiinta ce statea linistita pe un scaun si privea toata actiunea.
- Ea cine e? intreb aratand spre micuta blondina, care este.... elf?!
- A, am uitat sa v-o prezint, ea e Fumiko, are zece ani si va fi insotitoarea mea de acum in colo.
Dupa ce primesc si eu niste lamuriri, ma indrept spre camera mea. Deci maine va fi ultima zi in care o sa o mai vad asa cum e acum, pentru ca sunt sigur ca atunci cand se va intoarce va fi extraordinar de puternica si periculos de frumoasa.

Dimineata a venit cu repeziciune parca facandu-mi in ciuda. Ma indrept spre camera fetei si intru direct. Aceasta parea ca ma asteapta de ceva vreme, dar nu sunt ceas sa ma trezesc la ore fixe.
- Daca mai intarziai mult te dadeam disparut, imi spune tanara ironica, cu siguranta o sa-mi lipseasca replicile astea pline de '' dragoste''.
- Lasa ironiile si hai sa mergem odata, ii zic deoarece eu trebuia sa o suc pana la iesirea din oras.
Iau cele doua rucsacuri in spate si pornim spre iesirea de nord a orasului. Pe tot parcursul drumului nimeni nu a scos niciun cuvant. La fiecare doi pasi cascam o data. Noaptea trecuta am adormit destul de tarziu gandindu-ma la tot ce s-a intamplat, iar singurul lucru pe care nu l-am inteles a fost, de ce nu ma luat pe mine cu ea? Intr-un an am fi facut atatea prosti cat nu pot face unii intr-o viata. Nu m-am mai putut abtine si am inceput sa chicotesc la micile prostioare ce tot imi apareau in minte.
- Trezeste-te azi! Nu vezi ca am ajuns deja de cinci minute? Cand o fi si tu odata cu picioarele pe pamant? Esti imposibil! Nici nu vreau sa-mi imaginez cum se simte saraca femeie care iti e mama...
- Eu nu am mama, ii spun dupa ce o prind de par si o trag usor de el. Buzele ei sunt atat de aproape de ale mele incat am vrut sa le sarut si asta am si facut. M-am bucurat de gustul dulce a buzelor sale timp de cinci secunde, dupa care am simtit cum un val de fulgere nervoase imi lovesc corpul mai puternice si mai dureroase ca oricand, facandu-ma sa o musc usor pe fata de buza inferioara.
- Ai patit ceva? am auzit intrebarea fetitei dupa ce ma reusit sa-mi revin putin, desi cred ca e posibil sa scot fum pe urechi la cum am fost '' prajit''.
- Sunt bine sau cel putin asta cred, zic pe un ton jucaus.
- Fumiko, trebuie sa plecam, vocea preotesei arata ca aceasta e nervoasa si ceva imi spune ca am avut noroc ca trebuie sa plece altfel o incurcam rau.

Am urmarit cele cinci siluete pana s-au transformat in niste puncte aprope imperceptabile, ca mai apoi sa dispara de tot.

Kiro
http://www.sodahead.com/living/would-you...ugly%2Bboy

Sper ca va placut si referitor la Kiro... el o sa apara ceva mai mult in urmatoarele capitole:*:bye: