Viata de liceu

[AoiButterfly]

Deoarece s-au sters unele dintre posturi, am decis sa pun povestea din nou. O sa vina si continuarea cat de curand.

- Pleaca! Pleaca si nu te uita in spate.
Asa s-a terminat relatia noastra. Pe atunci eram doar un copil prost, proaspat intrat la liceu care credea ca odata ajunsa in clasa a IX-a o sa isi descoperea iubirea vietii ei si va trai fericita pana la adanci batraneti alaturi de printul ei, blond, inalt, cu ochii adanci si albastri. Insa nu a fost sa fie. Realitatea era cu totul si cu totul alta: a fost doar un pariu. Batuse pariu cu prietenii lui ca poate agata orice boboaca si sa o faca sa fie cu el, iar ca totul sa fie si mai interesant a ales-o pe cea care nu lasa pe nimeni sa se apropie de ea si sa o cunoasca mai mult decat este nevoie. Am fost una din proastele care a cazut in plasa lui.
Daca stau sa ma gandesc nu avea nimic special, nici macar numele: Razvan, insa nimeni nu ii zicea niciodata asa pentru ca lui nu ii placea. Avea o porecla hazlie: Jocker. Sub numele asta il cunostea toata scoala si nu multa lume mai stia care este adevaratul sau nume. Era cu o clasa mai mare ca mine, inalt, bine facut pentru un baiat de varsta lui, cu ochii mari si negri, parul usor ondulat, lungut pana la baza umerilor si blond. Invata bine pentru ca il obligau parintii lui si il amenintau mereu ca daca notele lui vor scadea sub 8 il vor trimite la o scoala militara. In clasa a IX-a catigase concursul de Miss si Mister impreuna cu prietena lui de atunci, insa la scurt timp s-au despartit. In afara de aceste lucruri, nu era mai nimic de el.
Imi place sa imi aduc aminte chiar si la varsta aceasta de acele vremuri, chiar daca au fost intradevar dureroase.
Tot anul in care eu fusesem boboaca am fost impreuna, nu ne-am despartit decat de abia la inceputul clasei a X-a, in prima zi de scoala. Oricum, totul pornise de la o prostie, ne certasem si totul a degenerat. Am aflat mai tarziu, de la prietena mea cea mai buna, ca oricum nimic nu fusese real si ca era doar o joaca pentru el si ca va castiga o suma frumusica de bani pentru ca a reusit sa stea cu mine atata timp. Atunci am simtit cum tot cerul cade pe mine si incetul cu incetul eu nu mai reusesc sa il tin. A doua zi stiu ca am gasit pe banca o scrisoare, langa care era un ursulet alb, de plus, cu un trandafir rosu intr-o gheruta si unul albastru in celalalta. Era de la el. Am citit scrisoare in cele din urma. Nu mai vazusem o scrisoare atat de trista si lunga: 7 pagini. 7 pagini in care isi cerea scuze pentru ceea ce a facut, unde marturiseaza ca intre timp se indragostise de mine si ca nu vrea ca totul sa se termine asa. Am rupt-o imediat dupa ce am termiat de citit si am aruncat-o la gunoi.

Dupa acest incident nu am mai stiut nimic altceva decat invatat. M-am concentrat foarte mult pe scoala si mi-am umplut timpul cu tot felul de prostii pentru a nu ma mai gandi la ceea ce s-a intamplat. Singurul eveniment major: prietena mea mi-a dat id-ul unui baiat care vroiam sa ma cunoasca. Oricum, era deja Vineri si ma gandeam ca putina distractie in wekeend nu strica. Am acceptat, pana la urma de ce nu? Si asa tot anul, pana in acel moment, nu facusem mai nimic in afara de stat cu nasul in carti, pe internet si certat cu un coleg.
La inceput trebuie sa recunosc ca ideea mi s-a parut stupida. Adica, cine ar fi vrut sa ma cunoasca pe mine? Daca as fi fost in locul lui m-as fi gandit ceva mai bine inainte sa fac acest lucru. Oricum cu cineva in plus, cu cineva in minus, era acelasi lucru. Am luat foita cu id-ul si cum am ajuns acasa, am deschis laptopul, l-am adaugat in lista apoi eu am iesit. M-am schimbat de hainele cu care fusesem la scoala in ziua aceea si le-am pus direct in cosul cu rufe murdare. De ce? Pentru ca la noi la scoala, dupa ce termini orele mirosi ca si cum ai iesi de la afumatoare. Toata lumea se aduna in baia baietilor de la etajul nostru si fumeaza, unul sta de paza si restul pipaie. Destul de simplu insa foarte eficient.
- Diana, la masa. Lasa laptopul ala si coboara repede. Am auzit vocea mamei imediat. Evita sa intre la mine in camera pentru ca stia ca se va enerva. Sunt o persoanad destul de dezordonata, lucurile stau aruncate fiecare pe unde apuca, insa in toata dezordinea mea eu gasesc fiecare lucrusor care imi trebuie. Mi-am facut o singura data curat in camera anul acela; imi luase doua zile sa le pun pe toate la locul lor, insa in jumatate de ora, din cauza ca nu gaseam un caiet si blocul de desent toata camera arata la fel ca inante. Asa ca in urma acelui eveniment mama e renuntat sa mai certe de fiecare data pentru ca nu este oridine, a ajuns la concluzia ca: "Atunci cand se va marita va trebui sa ajunga mai ordonata."
Am coborat cat am putut de repede pentru ca nu ii placea sa stea si sa ma astepte cu mancarea pe masa.
- Iar stai in mijlocul amiezii in pijamale? Ma faci sa cred ca alte haine nu mai ai. Si ce e cu parul tau?
Toata ziua se lua de mine din cauza a trei lucruri: unu: stateam mereu in pijamale; doi: parul mareu arata ca naiba; trei: stateam cu draperiile trase, in camera era foarte intuneric si ma uitam la filme cat era ziua de mare daca nu aveam de scris. O enerva comportamentul meu degajat si faptul ca eram o pesimista cu acte in regula.
M-am sezat la masa si nu am mai scos nici un cuvant pana cand am terminat de mancat. Am zis un "Saru'mana pentru masa" si am plecat un camera mea. Mi-am luat laptopul care statea pe birou si m-am urcat in pat, l-am deschis, am pus muzica si am intrat pe mess. Dupa cum era de acceptat baiatul ce nou era si el acolo, la fel si prietena mea. Am hotarat sa nu il bag in seama, pana la urma daca vrea sa ma cunoasca nu are decat sa ma abordeze primul. Eu mi-am vazut de jocurile mele pana cand, in mijlocul unei batalii mi s-a deschis, brusc, o fereastra de la mess; era el.
"Deci, pana la urma avea in gand sa ma abordeze insa cred ca a stat prea mult pe ganduri."

Kill: buna (smile)
Cristal: buna si tie
Kill: ce faci?
Cristal: bine, ma jucam. u?
Kill: pe aici

Si apoi nu a mai zis nimic. Incercam sa imi imaginez cum sta in fata computerului incercand sa gaseasca un subiect de discutie care sa nu fie nici prea plictisitor insa nici prea interesant sau poate si mai rau, sa degenereze si sa ajungem sa vorbim despre chestii intime. Dupa ce m-am plictisit imaginandu-mi un baiat cum isi chinuie mintea, am reluat jocul pana pe la vreo 1:00 - 1:15. Deja eram plictisita pana peste cap cand imi aparu din nou o fereastra de la mess.

Kill: si cum de nu ma intrebi: cine sunt, de ce am vrut id-ul tau si chestii de astea... stii tu, normale?
Cristal: te-ai gandit ca poate nu ma intereseaza?
Kill: nu, la asta nu m-am gandi desi am reusit sa imi fac cateva scenarii in minte.
Cristal: ma amuzi
Kill: stiu. ma amuz singur cateodata.

Credeam ca o sa fie un tip care o sa ma salteze cu intrebari, la un moment dat m-as fi plictisit sa ma tot intrebe tot felul de prostii, i-as fi spus un "noapte buna" si ar fi disparut din lista mea. Noroc ca din cand in cand ma mai insel in privinta oamenilor.

Kill: si... parca esti a X-a acum, nu?
Cristal: da. ne cunoastem?
Kill: nu in mod particular.
Cristal: esti din liceu?
Kill: intr-un fel sa spunem ca da, insa nu dau mai multe informatii.
Cristal: incepi sa ma faci curioasa
Kill: asta e si intentia

Pacat...
Nu a vrut sa imi spuna mai multe asa ca nu l-am mai batut nici eu la cap. Pana la urma, o sa aflu eu cine este.

Cristal: trebuie sa te parasesc
Kill: si eu
Cristal: maine ma trezesc devreme. continuam alta data. pa
Kill: noapte buna si succes maine, presimt ca o sa ai nevoie. pa

Acel "presimt ca o sa ai nevoie" imi daduse multe lucruri de banuit. Am stat si am analizat situatia pe toate partile, insa sa fim seriosi, cine din liceu ar fi vrut sa ma cunoasca pe mine? Adica, dupa faza cu Razvan toti ma stiau. Pana la urma am inchis laptopul si am hotarat ca era timpul sa ma culc.
Nu mai stiu pe la ce ora se intampla acel lucru, oricum era inainte de 00:00. Cand m-am trezit in acea dimineata am crezut ca cineva m-a batut azi-noapte. Ma durea capul si aveam niste cearcane la ochi de parca nu as fi dormit toata noaptea. Am deschis incet, un ochi, numai cat sa vad printre gene cat era ceasul. Mult mai devreme decat credeam. Am incercat sa adorm la loc insa nu am reusit de nici o culoare. M-am dat jos din pat ca sa pot deschis putin geamul si sa trag draperiile cat sa intre putina lumina, sa nu fie nevoie sa aprind becul. In drumul meu am calcat pe o bucata de plastic si m-am taiat. Nu am mai deschis nimic ci am tras numai putin draperiile cat sa vad pe unde trebuie sa merg. Nu ca aveam loc sa pasesc pe undeva: pe jos erau numai foi de la blocurile de desen, creioane, pixuri, chiar si acuarele insirate impreuna cu carti, cabluri si pe ici si pe colo se mai vedea cate o planta care incerca sa supravetuiasca. Biroul era si el plin de caiete si tot felul de hartii insa intr-un colt era un spatiu liber pentru laptop; de usa sifonierului erau agatate tot felul de esarfe cu culori diferite iar patul era nefacut. Am reusit sa ajung la usa fara sa insir sange peste toate plansele, caietele, cartile si ce mai era pe acolo pe jos. Am facut un dus si m-am intors. Mi-am luat niste haine din mormanul care se afla pe un scaun, langa birou, ghoiozdanul si am iesit.
" Nici macar 7:15, o sa ajung devreme la scoala."
Daca stau sa ma gandesc era prima data cand ma duceam asa devreme la scoala. De cand am intrat la liceu veneam cu 5 minute inainte sa se sune si numai cat eram de serviciu pe clasa veneam pe la fara 10.
Dupa ce am ajuns la coltul strazii mi-am dat seama ca azi e de fapt Sambata si nu trebuie sa ma duc la scoala. Am inceput sa rad de prostia pe care o facusem. Oricum, nu mai avea nici un rost sa ma intorc acum: nu era nimeni pe mess si eram deja afara.
Eram asa o ametita incat nu imi dadeam seama cum de nu am reusit sa ma pierd prin casa. Insa, sa spunem doar ca se poate intampla si altcuiva nu numai mie. Am decis sa merg la mall in acea zi pentru ca aveam timp de pierdut si vroiam sa imi iau ceva de imbracat si sa fac o tura prin Diverta ca sa ma uit la noile carti si jocuri aparute. Am luat primul taxi care mi-a iesit in cale si in 10 minute am fost in fata mallului. O cladire mare, impunatoare, facuta toata din sticla, cu lift interor si exterior, usi imense iar inauntru magazine mari, cu preturi ridicole, scari rulate la fiecare pas si toalete ascunse asa bine incat trebuia sa alergi jumatate de ora pentru a le gasi. Am tras aer puternic in piept si am intrat. M-am chinuit sa imi tarasc picioarele pana la etajul al doilea de unde puteam sa imi iau o sticla cu apa plata ca apoi sa cobor la nivelul inferior pentru a-mi atinge scopul: Diverta.
Inca de la intrare puteai simti mirosul de carti noi... era asa de placut. Intr-o zi chiar imi pusesem in cap sa vin sa ma angajez aici, chiar daca as sterge numai praful, insa pentru mirosul asta as face orice. M-am dus direct la sectia de Beletristica si am aruncat o privire fugitiva: luna aceasta se aflau pe raft carti mai putin bune, multe dintre ele pastrandu-si locul de luna trecuta. Eram profund dezamagita... si tocmai cand ma aflam si eu intr-o stare buna. Dupa ce mi-am mai cladit ochii pe la rafturi si nu am gasit nimic interesant m-am dus sa vad jocurile. O multime de cd-uri noi, jocuri bune. Observasem ca a aparut Sims 2 asa ca hotarasem sa il iau, si asa era ultimul cd de pe raft. Insa nici nu am apucat sa intind bine mana ca cineva mi-l luase din fata. Cand m-am intors ce sa vad: Raul. Colegul cu care ma certam mereu la scoala. Pentru acel cd eram pregatita sa il si bat daca nu avea de gand a renunte la el..
- Tu?! Ce cauti aici? Scuze! Tu primul!
- Tu?! Ce cauti aici? Scuze! Tu prima!
Am incercat sa spun ceva insa de fiecare data ma trezeam ca si el spune acelasi lucru. Telepatie? Poate... In ciuda eforturilor noastre disperate am inceput a rade. Raul putea sa fie amuzant atunci cand vroia, insa si foarte enervant. Avea o personalitate puternica, asemanatoare cu a mea si din aceasta cauza de cate ori incepeam sa ne certam ieseaua scantei. In ciuda personalitatii lui era destul de dragut: inalt si bine facut, o fata putin ascutita incadrata de suvite usor ondulate de culori diferite, completate de niste ochi albastri, turquaz, mari si adanci, buze carnoase si un nas micut.
- Si... ce cauti tu aici? l-am intrebat plictisita si rugandu-ma la Dumnezeu si toti Zeii sa nu iasa cu scandal.
- Acelasi lucru pe care il cauti si tu, spuse acesta cu un zambet arogant aratand spre cd-ul pe care il avea in mana.
- Da... jocul. Il caut de ceva timp si acum ca l-am gasit as vrea sa il cumpar.
- Asta nu se poate.
- De ce?
- Pentru ca e la mine.
- Si nu vrei sa ma lasi pe mine sa il iau? Puteam ajunge la un compromis: eu cumpar cd-ul, instalez jocul si apoi ti-l dau si tie ca sa faci acelasi lucru. Cand termini de instalat mi-l returnezi. Simplu, vezi?!
- Si eu is Papa de la Roma. Ma crezi asa fraier? Amandoi stim ca jocul nu se poate juca fara cd-ul original si chiar daca il instalez nu o sa pot face nimic daca o sa am un cd piratat. Imi pare rau papusa insa de data asta eu castig.
"Doamne, de ce m-am pricopsit cu asta pe cap?"
"Doamne de ce m-am pricopsit cu asta pe cap?"
- Atunci, cum facem?
- Pai... cum eu am pus primul mana pe cd...
- Insa eu l-am vazut prima.
- Rectific: cum eu l-am vazut primul si am pus si mana pe el, consider ca cel mai bine este sa ramana la mine.
Imi raspunsese cu asa o voce calma si facu niste ochi de catelus incat nu ii mai puteai spune nimic. Am oftat si m-am intors cu spatele la el. Daca faceam o scena aici probabil ne-ar fi dat afara, dar asta nu conta. Jocul era al meu si gata. M-am intors brusc si i-am luat cd-ul din mana fugind cu el la casa.
- Hei, esti nebuna? Ce ai?
Nici nu am avut timp sa scot banii ca sa il pot plati ca el il lua din mana vanzatoarei.
In urmatoarele cinci minute un agent de paza a venit si ne-a dat pe amandoi afara din magazin. Nimeni nu a putut comenta nimic. Insa ceea ce era mai grav: cd-ul fusese cumparat de o alta persoana cat noi doi ne certam in fata magazinului. Cearta noastra a continuat aproximativ 20 de minute pana a venit un alt agent de paza si ne-a rugat sa parasim cladirea. Nu mai fusesem niciodata data afara dintr-un magazin si pentru asta nu aveam de gand sa il iert pe Raul prea curand.
Am plecat acasa, fiecare luandu-o in directii opuse. Cum am ajuns acasa am luat laptopul de pe birou si m-am trantit in pat. L-am deschis si am intrat pe mess. Am aruncat o privire fugitiv prin lista insa nu era nici tipul cel nou nici Alexandra, prietena mea. Eram pregatita sa ies de pe mess cand mi-a aparut o fereastra noua.

Kill: bau! ce faci?
Cristal: buna si tie. stau si fac nervi, vrei si tu cativa?
[Kill: nu, multumesc. nu imi place sa ma enervez
Cristal: aha...
Kill: ce s-a intamplat?
Cristal: nimic important: m-am certat cu un idiot si am fost data afara dintr-un magazin - asta pe scurt
Kill: (laught) serios?
Cristal: foarte serios
[]iKill:[/i] si motivul pentru care va-ti certat este...
Cristal: pentru un cd
Kill: hm... asta e ceva. oricum esti amuzanta. sa te certi pe un cd (2x laught)
Cristal: stiu...
Kill: aha (smile)
Cristal: si, nu vrei sa imi spui cine esti?
Kill: ti-am mai spus, nu este in favoarea mea ca tu sa afli cine sunt.
Cristal: iti este frica ca o sa te musc?
Kill: se poate spune si asa.
Cristal: (laught) pana acum nu am muscat pe nimeni (laught)
Kill: insa poate eu o sa fiu primul

Tipul asta ma inducea in eroare. Nu stiam ce sa cred. Insa un lucru era sigur: trebuia sa aflu cine este.
Ziua de Duminica mi-am petrecut-o stand in pat si uitandu-ma la televizor, rasfoind niste ziare si incercand sa gasesc pe internet un tricou dragut pe care l-ar place si mama si m-ar lasa sa il comand. Nu era nici ora 17:00 cand telefonul a inceput sa sune. M-am chinuit ceva timp sa il gasesc, fiind bine ascuns, undeva sub pat. Era Alexandra.
- Alo!
- Alo! Dani?
- Da... cine crezi ca poate sa fie?
- Fata, nu o sa iti vina sa crezi ce am facut!
- Uimeste-ma. Sper sa fie ceva bun si sa fi meritat osteneala de a ma da jos din pat pentru a cauta telefonul.
- M-am combinat cu un tip super tare de la noi din scoala.
- Si?
- Nu o sa ghicesti cine este.
- Sa vedem... maimutoiul ala de la a 11 B, Radu?
- Nu! Gresit! Nici macar pe aproape. E Raul... Stii... bunaciunea aia de la noi din clasa.
- Ai facut ce?
Dupa ce i-am raspuns am realizat ca am inceput sa tip la ea. Nu era intentionat, insa numai cand ii auzeam numele incepeam sa ma enervez. Iar dupa faza cu datul afara din mall, ajusese pe lista mea neagra. Scapa el de mine, ori eu de el... in clasa aia nu era loc pentru amandoi in nici un caz.
- Stiu ca nu il suport si ma asteptam sa reactionezi asa, insa nici in halul acesta.
Dupa ce mi-am reglat vocea am continuat conversatia.
- Scuze, nu trebuia sa tip in halul asta. Hai mai bine sa ne intalnim undeva pentru ca vreau sa aud detaliile din spatele acestei emotionanate povesti de dragoste.
- Bine. Atunci ne vedem la MC-ul din centru in jumatate de ora. E bine?
- E perfect.
Am inchis telefonul si l-am asezat pe pat pentru a sta la vedere si a nu-l uita acasa la fel cum faceam de fiecare data. M-am dus la sifonier si mi-am luat o pereche de blugi, lungi, de un albastru inchis, un tricou alb, simplu, mi-am prins parul intr-o coada, am luat geanta de pe birou, telefonul dupa pat si am iesit din camera. M-am incaltat in graba, am strigat repede "Eu ies putin!" si am trantit usa in urma mea. Din cauza ca stateam destul de aproape de centru nu aveam de ce sa ma grabesc. Era una din cele mai bune zone ale orasului, destul de linistita, dar singurul ei defect era ca avea un spital in apropiere si toata noaptea cantau salvarile... la un moment dat te obisnuiesti cu asta. In 10 minute ocupasem deja o masa si imi comandasem o dita mai Cola ca sa pot sta linistita sa ascult si cele mai neinsemnificate detalii. Imediat aparu si Alexandra. Arata la fel ca intotdeauna: inalta, slaba, parul negru, de lungime medie, prins in lateral intr-o coada de cal, ochii cruzi si verzi.
- Daniii! Ce dor mi-a fost de tine.
- Nu ne-am vazut de o zi...
- Bine, bine. Hai sa iti povestesc toata faza. Pe scurt: Raul mi-a cerut sa fiu cu el la petrecerea de samabata la care trebuia sa iti faci si tu aparitia insa nu ai venit. Vrei si varinata lunga?
- Normal. Chiar crezi ca m-am deranjat eu numai pentru atat?
- Pai... eram acolo: eu, Alexa, Mihaiela, Mariana, Maria, Raul, Mihai, Marius si inca un tip foarte sexy pe care nu am aflat cum il cheama, oricum nu era de la noi din liceu. Ne-am dus acolo am dansat, am baut si cand ne-am asezat la masa Raul s-a asezat langa mine si si-a pus mana pe umarul meu. Credeam ca o sa o iau razna, ma inrosisem si imi era frica sa nu se prinda cineva. Am mai stat putin de vorba si ma rog... el se tot apropia de mine. Stii ca mie mi se pare dragut si l-am lasat. Am mai stat asa cred ca vreo jumatate de ora ca apoi m-a strigat Maria sa imi arate un tip pe ringul de dans, si cand m-am intors cu fata, inapoi, la el, m-a sarutat .
- Aha...
- Adica, nici nu imi venea sa cred ca mi se intampla asta mie. Stii bine cate fete umbla dupa tipul asta si am crezut ca isi bate joc. Am avut un gol in stomac si am ajuns la concluzia ca prostia aia cu "fluturasi in stomac" e adevarata. Insa dupa ce m-a sarutat m-a intrebat daca vreau sa fiu prietena lui. Si ghici ce: am acceptat. Si ne-am sarutat aproape toata noaptea... si sa vezi ce bine saruta si ce fel facea cu limba...
- Gata. Prea multe detalii pentru mine. Nu ma intereseaza ce facea el cu limba. Deci, acum sunteti impreuna.
- Da. Nu-i asa ca e tare? Si mie imi place de el. Adica nu chiar place, place, place, ci doar hm... place si atat. E dragut si e al meu.
- Ma bucur pentru tine.
- Eram sa uit Dani: ar trebui sa iti fac cunostiinta cu tipul nou, sunt sigura ca ti-ar place. Fata, are un fund... toata ziua l-as ciupi.
- Nu multumesc. Nu este pentru mine.
- Atunci... eu trebuie sa plec pentru ca am intalnire si scuze ca te-am facut sa iesi doar pentru atat.
- Nu-i nimic. Pana la urma pentru ce sunt prietenii?
Nu a mai raspuns, m-a imbratisat, am imbratisat-o si am plecat: eu acasa iar ea la intalnire.
Cand am ajuns inapoi in camera mea mi-am reluat vechea ocupatie. Eram fericita ca am reusisem sa gasesc un joc pe care il cautam de foarte mult timp,insa toata fericirea mea s-a dus pe apa sambetei cand am vazut cine ma cauta pe mess.

RazvyJocker: buna. diana, te rog nu iesi vreau sa vorbesc ceva important cu tine
Cristal: nu ma intereseaza ce ai de spus
RazvyJocker: te implor, e important...
Cristal: ai 30 de secunde
RazvyJocker: multumesc (smile)
Cristal: deja au trecut 10
RazvyJocker: as vrea sa ne intalnim ca sa putem vorbi... diana te rog, vreau sa lamurim asta. nu intelegi ca eu chiar te iubesc? recunosc ca am fost...
Cristal: timpul a expirat
RazvyJocker: nu stai, nu am terminat
Cristal: ba am terminat. pa, razvan.

Si am iesit dupa mess. Nu il mai suportam. De cate ori imi aduceam aminte de el imi aduceam aminte si cat de proasta fusesem cand aceptasem sa fiu prietena lui. Am fost oarba... eram indragostita si fericita, insa acum... nici nu mai vroiam sa aud de baieti sau relatii. Pentru moment nu ma interesa decat cartea. Dupa ce m-am calmat am intrat din nou insa pe invizible. Aveam de la el o multime de offline-uri insa am inchis imediat fereastra. Nu vroiam sa ii citesc scuzele patetice si enervante. Datorita faptului ca incerca de fiecare data sa se explica si sa isi justifice faptele nu facea decat sa ma raneasca si mai adanc decat eram deja.

Kill: stiu ca te ascunzi (wink)
Cristal: de unde stiai?
Kill: presimteam
Cristal: aha...
Kill: si, ce faci?
Cristal: asa si asa, pe aici ma chinui sa descarc un joc.
Kill: e dragut?
Cristal: fetele normale zic ca e naspa, cele ca mine ca e dragut, iar voi, baietii, spuneti ca e marfa. concluzia trage-o singur.
Kill: am inteles. i-a spune, ai chef de o plimbare?
Cristal: nustiu
Kill: hai sa ne intalnim.
Cristal: serios?
Kill: da... adica, de ce sa ne ascundem atata dupa coada?
Cristal: tu esti cel care face pe misteriosul.
Kill: nu a fost cu intentia de a te face si mai curioasa, doar ca... stii... eu tin la viata mea (laught)
Cristal: promit ca nu o sa te musc
Kill: daca promiti...
Cristal: deci...
Kill: deci, in 10 minute, in fata intrarii de la metrou.
Cristal: cea din centru, da?
Kill: da. o sa port o pereche de blugi, un tricou negru si un ghiozdan vernil pe care am o multime de insigne.
Cristal: eu blugi, tricou alb, o geanta pe umar, neagra, din panza, cu o insigna cu o broasca
Kill: ok
Cristal: inainte de toate, unde o sa mergem?
Kill: undeva unde o sa iti placa
Cristal: de ce esti asa sigur ca o sa imi placa?
Kill: pentru ca eu sun atent la ce imi zic oamenii despre preferintele lor...
Cristal: bine, ma las in seama ta. ne vedem acolo. pa (hug)
Kill: pa (kiss)

Am iesit repede din casa. In cinci minute am fost la metrou. M-am chinuit inca alte cinci minute sa gasesc un baiat care semana cu descrierea facuta pe mess. Dupa ce m-am invartit de vreo doua-trei ori l-am vazut: inalt, bine facut, ochii albastri ca marea, parul portocaliu ca razele soarelui. putin lungut si foarte dezordonat, imbracat cu un tricou negru care ii punea in evidenta formatul, brugi lungi pe care ii tara si un ghiozdan, murdar, plin de insigne. Avea o expresie putin incurcata, insa purta un zambet cald. M-am apropiat incet si i-am dat o data roata ca sa fiu sigura ca nu ma insel. M-a dus pe la spate si l-am batut pe umar.
- Kill?
- Da.
- Cristal, adica, Diana, incantata.
I-am intins mana. Dupa ce m-a analizat pret de cateva minute mi-a luat mana si a zis:
- George, de asemeanea; si apoi mi-a sarutat-o usor.
Am plecat impreuna spre metrou. Din cand in cand ii mai arucam cate o privire scurta pentru a putea sa il analizez mai bine. Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa arate atat de bine. Chiar daca pe atunci mai aveam momente cand credeam ca tot ce zboara se mananca, dar eram constienta ca un baiat nu poate sa fie si de treaba, sa arate si bine, iar pe deasupra sa mai fie si manierat. Credeam ca visez insa am uitat sa ma trezesc. M-am ciupit usor, de picior, dar am relizat ca eram mai treaza ca niciodata. Am urcat repede in metrou si am coborat dupa doua statii de mers, timp in care nimeni nu a scos nici macar un cuvant. Dupa traseul pe care il urmam probabil mergeam in parcul Tineretului. Imi placea acolo pentru ca totul era curat, copacii, iarba, florile ingrijite si mai presus de toate era liniste.
- Si, asa tacuta esti mereu? Intreba zambind usor.
- Sa spunem ca sunt asa doar cu persoanele pe care abia le cunosc.
- Deci, in momentul asta eu sunt una dintre acele persoane...
- Da!
- Pe mess pareai mult mai degajata.
- Pe mess nu stateam fata in fata ci ma holbam la un monitor. Si oricum, cred ca oricui i-ar fi mai usor sa vorbeasca cu cineva asa, decat fata in fata. Stii, cand esti langa persoana cu care vorbesti, poate observa multe lucruri pe care netul nu le arata si nici telefonul.
- Cum ar fi faptul ca ai inceput sa rosesti putin?
- Da... si acest lucru.
Am lasat capul in jos si am continuat plimbarea. Fara sa imi dau seama trecusem de mult de parcul Tineretului si ne indreptam spre partea veche a orasului. Am mers printre multe stradute stramte, pe care nu incapeau mai mult de trei persoane. Cladirile erau atat de vechi incat aveam impresia ca pe masura ce inaintam acestea se aplecau deasupra noastra nelasandu-ne nici o cale de iesire. Dupa aproximativ 10 minute de mers printre ele ne-am oprit in fata unei cladiri foarte darapanate. Mi-a deschis usa, care atunci cand a impins-o a scos un scartait scurt, enervant si mi-a facut semn sa intru. Am pasit putin neincrezatoare insa cand am realizat unde ma aflam am facut ochii mari de uimire. In loc sa ma aflu intr-o camera ma aflam intr-o campie. Am intors capul si m-am uitat neincrezatoare. Mi-a facut semn sa nu fac galagie si sa merg in continuare. Dupa cativa pasi am ajuns in fata unei mese, pe care se aflau cescute cu cafea.
- Ia loc, te rog.
M-am asezat in timp ce ma uitam curioasa in jur. Deasupra noastra nu mai era un acopers iar razele soarelui intrau dupa bunul lor plac.
- Si, ce este mai exact locul asta?
- E o poveste destul de lunga...
- Am destul timp.
- Am gasit locul asta in timp ce ma jucam cu niste amici, acum cativa ani buni. Nu era asa darapanat si ni s-a parut interesant asa ca am hotarat sa ne facem "baza de lupte" aici. Asta se intampla aproximativ acum 6-7 ani. Catva timp aceasta a fost baza noastra secreta, insa multi dintre noi au plecat si nu prea a mai venit nimeni pe aici. Mi-am adus aminte de el intamplator si am zis ca ar fi frumos sa vad daca mai este in picioare. Intre timp, dupa cum observi, locul a suferit cateva schimbari.
- Da, destul de multe.
- Nu am avut banii necesari sa il refac asa ca am hotarat sa am grija de el si a devenit ceea ce este azi: o gradina in interiorul unei case.
- Si numai tu vii pe aici?
- Nu! Mai vin din cand in cand si cativa prieteni, atunci cand au timp.
- Aha... Inteleg.
Si apoi nu a mai zis nimeni nimic. Sorbeam amandoi, incet, cafeau din cescute cand usa a inceput sa scartaie. Mi-am intors privirea din instinct si am observat ca tocmai venise 4 persoane, cea de a cincea pregatindu-se sa intre. Din cate puteam observa erau trei baieti si doua fete. Au inaintat pe rand, iar de indata ce au ajuns la lumina m-am ridicat in picioare. Doi dintre baieti au dat noroc cu George, iar fetele l-au salutat de la distanta. L-am vazut cum se indeparteaza incet si se apropie de pesoana care inca mai statea in umbra.
Mi-am mutat putin privirea dupa el si apoi i-am analizat pe fiecare: baietii erau inalti, unul avand parul blond asemenea florii soarelui si unul roscat, probabil vopsit, amandoi aveau parul drept si putin lung, ochi mari si caprui, iar fetele pareau destul de normale: inalte si ele, slabe, una avand parul scurt iar una lung pana aproape de fund. Dupa ce i-am analizat putin mi-am intors atentia spre George care parea ca se apropia impreuna cu persoana din umbra.
- Tu! tipa el. Ce naiba faci aici? Ma urmaresti?
Nu imi venea sa cred peste ce dadusem...
- Eu te urmaresc? Esti fraier, ce ai? Nu m-as uita la tine nici moarta.
- Voi doi, ne intrerupse George, va cunoasteti?
- Din pacate, da!
- Din pacate, da!
- Ce dragut, exact amandoi deodata, remarca roscatul.
- Fac un cuplu dragut, adauga blondul.
- Ba nu!
- Ba nu!
In timp ce noi ne uitam urat unul la celalat restul au inceput sa rada.
- Gata, gata... Diana, hai sa iti fac cunostiinta. Ei sunt prietenii mei: Marian, Mariu, Angela, Cristina, iar el este varul meu, Raul.
- Pe el, spun aratand cu degetul spre Raul, il stiu de ceva timp, din pacate. In schimb, pe restul, ma bucur sa va cunosc. Eu sunt Diana.
Fetele au fost foarte dragute, au venit, m-au imbratisat, apoi pupat si mi-au spus ca spera sa ne intelegm bine. In schimb baietii m-au analizat din cap pana in picioare, mai adaugam unele comentarii despre mine.
- Si voi de unde va cunoasteti, intreba Marius.
- Internet, am raspuns simplu.
- De fapt, eu am vrut sa o cunosc si am facut rost de id-ul ei.
- Ai ochi buni, ce pot spune, adauga Marian. Dupa aceasta remarca am inceput toti sa radem. Noi, fetele, ne-am retras in timp ce baietii au inceput sa discute diverse chestii, mai mult plictisitoare. Am stata aproximativ doua ore si am discutat despre muzica, filme si baieti. Dupa un timp ne-am adunat iar toti pentru a ne putea lua la revedere, nu inainte de a face schim de id-uri.




Ja ne...

[Kayura]

Heya

Super tare,chiar nu ma asteptam.Am vrut sa citesc mai de mult fic'ul dar era in timpul scolii si am vazut ca era cam mare.Ce pot spune?
Imi place mult cum ai redactat,ma mir cu Diana a avut atat curaj sa se intalneasca cu el.
Ma bucur ca dupa fiecare persoana noua,adaugai si o descriere,sa ne facem si noi o parere(cititorii),atata timp cat nu ai pus poze ;)
Fic'ul e dragut si astept continuarea,daca mai exista ;)


Ja!

[AoiButterfly]

'CuZ I cAn !i! - ma bucur ca iti place. Sper sa iti placa si de acum in acolo.
Kayura - merci si tie pentru comm. Diana e cam tupeista, ce-i drept [o sa vezi si in capitolul asta], seama cu mine. O sa pun si poze, adica, erau si pozele insa daca s-a sters ficul... o sa le pun azi. Normal ca exista o continuare, mereu o sa eiste una.
Hanako-chan - thanks si ma bucur ca iti place.

Si acum si pozele:
Diana: http://i525.photobucket.com/albums/cc338...ewgirl.png
Alexandra: http://i525.photobucket.com/albums/cc338...megirl.jpg
Raul: http://i525.photobucket.com/albums/cc338...sho6kn.jpg
George: http://i525.photobucket.com/albums/cc338...l_3g9f.jpg
Prietenele lui George: http://i525.photobucket.com/albums/cc338...gdress.jpg
http://i525.photobucket.com/albums/cc338...x768-1.jpg
Prietenii lui George: http://i525.photobucket.com/albums/cc338...192_82.jpg
http://i525.photobucket.com/albums/cc338...eboy97.jpg


Am ajuns acasa destul de repede, insa de aceasta data, singura. L-am lasat pe George sa plece cu prietenii lui si cu Raul. Stiam drumul spre casa asa ca nu avea de ce sa isi faca prea multe griji. Dupa ce am ajuns primul lucru a fost sa fac un dus si apoi m-am trantit in pat si am adormit gandindu-ma la George.
Cand a inceput sa sune ceasul de dimineata imi venea sa il arunc. Visam frumos si el tocmai acum si-a gasit... M-am ridicat alene din pat si m-am indreptat direct la dus. Dupa ce am scapat de hainele care erau pe mine am intrat sub apa calda trezindu-ma de tot. Am terminat mult mai repede ca de obicei, am fugit repede sa ma imbrac, iar inainte sa ies pe usa am luat o felie de paine cu dulceata dupa masa. Drumul spre scoala a fost scurt, mul mai scurt ca de obicei, sau asa mi s-a parut mie.
Aveam prostul obicei ca sa intarzii la prima ora datorita faptului ca plecam destul de tarziu de acasa, insa de aceasta data eram prima in clasa. M-am asezat la locul meu si am asteptat sa apara colegii. Dupa cinci minute in care am numarat fiecare particula de praf din clasa din cauza plictiselii, am auzit usa cum se deschide. Mi-am aruncat repede privirea ca sa vad cine este: Raul. Cand l-am avzut am scapat un oftat, m-am ridicat din banca si m-am indreptat spre usa pentru ca vroiam sa ies. Era inca 7:20 si nu aveam de gand sa stau cu el 20 de minute in clasa, mi-as fi facut greata de dimineata. Observasem ca inca nu avea de gand sa plece din fata usii. M-am indreptat incet, putin nesigura, pentru ca nu aveam chef sa ma cert cu el de dimineata. Am intins mana spre usa ca sa o pot deschide insa o alta mana o prinsese pe a mea.
- Neata papusa. Unde ai de gand sa pleci? Vrei sa ma lasi sa stau aici, singur?
- Neata si tie. Si da, vreau sa te las aici singur.
- Si tu crezi in Mos Craciun?
- Da!
- Normal, spuse aceasta razand cu gura pana la urechi. Si, chiar crezi ca o sa te las sa pleci, intreba dupa ce se potolise din ras.
- Probabil nu, insa o sa plec oricum.
Mi-am tras mana din stransoarea lui si am dat sa apuc usa, cand am simtit ca cineva ca ia pe sus.
- Tu! Da-mi drumul! Acum!
- Am un nume si nu este "Tu!". Si ca sa iti dau drumul trebuie sa ma rogi frumos.
- Bine, atunci o sa reformulez: Raul, te rog sa imi dai drumul.
In urmatorul minut eram deja cu picioarele pe pamant incercand sa imi aranjez hainele.
- Unde crezi ca pleci? Ti-am dat drumul pentru ca m-ai rugat insa nu imi amintesc sa fi zis ceva si de plecat.
- Daca nu ma lasi sa plec sa stii ca o sa tip.
- Esti invitata mea.
- Suntem langa cancelarie si la ora asta, aproape toti profesorii sunt veniti.
- Nu imi pasa.
- Sa stii ca tip!
- Tipa o data, deja m-am plictisit de amenintari.
Deci vroia sa joace dur? Foarte bine! Vroiam sa ii arat ca eu nu sunt una din aia cu care face el tot ce vrea. Am tras aer puternic in plamani si am inceput sa tip. Dupa ce am ramas fara aer am deschis ochii sa vad daca mai este acolo. Nu plecase. Se afla tot in fara mea si radea atat de tare incat trebuia sa se tina cu mana de burta.
- Ma lasi sa plec sau tip iar?
- Vezi sa nu...
In urmatorul minut am inceput sa tip, de data aceasta mai tare.
- Gata, taci.
Insa nu ma opream, tipam cat ma tineau plamanii.
- Taci, sau o te opresc eu.
Ma amuza cand avea fata asta serioasa. Am dat din cap, asta insemnand ca nu.
M-a prins de mana si m-a tras mai aproape de el. De aceasta data simteam cum ma inrosesc.
- Taci, am zis!
Credeam ca facusem destule prostii pentru dimineata aceea. Ma pregateam sa ma opresc cand mi-a acoperit gura cu mana lui.
- Ti-am zis sa taci, insa nu m-ai ascultat... tu ai vrut-o! Si sa nu spui ca nu te-am avertizat inainte.
Nu am apucat sa imi dau seama ce vroia sa zica pentru ca in clipa urmatoare si-a luat mana care ii acoperea gura si buzele lui le-au atins pe ale mele. Incercam scap de el, insa mana lui ma tinea mult prea strans. Am facut in pas inapoi, si inca unul, pana cand m-am izbit de perete. Suprafata aceea rece era mai rea ca gheata in acel moment. Simteam ca iau foc si nu stiam cum sa fac sa opresc aceasta senzatie. S-a desprins usor de mine si mi-a pus mana din nou la gura.
- Vezi ce se intampla daca nu taci?
- Mmmmm, hmmmmnnn mmmnhmmmnhmmn!
- Ce zici? Nu te inteleg.
Mi-am dat ochii peste cap si m-am calmat. Ma gandeam ca avea de gand sa imi dea drumul pentru ca ma linistisem.
- Sa nu crezi sa o sa scapi asa usor. Am o supriza pentru tine care este ca un premiu de consolare pentru mine.
Mi-a luat ambele maini si mi le-a ridicat deasupra capului, mi-a prins barbia cu celalalta mna si m-a sarutat. Buzele lui erau asa moi si dulci. Trebuia sa recunosc ca imi placea. Mi-a dat drumul usor la maini, stand totusi in garda. Mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau si l-am tras mai aproape de mine. S-a oprit un moment si s-a uitat putin uimit la mine. Mi-am bagat usor o mana in parul lui, tragandul doar cat sa simta putin, am inchis ochii si l-am sarutat iar.
Cand am observat ca lucrurile au inceput sa se incinga putin cam tare i-am dat drumul si l-am impins usor. Am ramas cu ochii inchisi si mi-am atins usor buzele, dupa care am scapat un murmur: Jocker...
In clipa urmatoare am auzit un zgomot puternic. Mana lui Raul lovise peretele din spate atat de tare incat sparsese geamul unui tablou din spatele meu.
- Eu nu sunt Jocker!
Atat am auzit de la el dupa care a plecat nervos, cu mana sangerand, trantind usa in urma lui.




Ja ne...

[AoiButterfly]

'CuZ I cAn !i! - ma bucur ca inca citesti si ca iti si place. Sincera sa fiu mie in poze imi place mai mult de George si de un prieten de al lui, ala cu ochelari [imi aduce aminte de ed din fma si de asta]. Inca nu e nimic sigur, nustiu exact daca o sa ramana cu cineva Diana...
Si uite cum facem: tu nu mai pui asa multe smileuri, Denny nu se mai enerveaza, voi nu scrieti replici acide una alteia pe thread si eu is fericita.

Orice sfat/critica e bine venita.



Atat am auzit de la el dupa care a plecat nervos, cu mana sangerand, trantind usa in urma lui.
Abia dupa ce am auzit usa trantindu-se am realizat ce se intamplase. Mi-am dus mainile la gura si o clipa am privit in gol. Mi-am revenit destul de repede si am plecat dupa Raul. Mi-am amintit ca mana lui sangera destul de tare si era imposibil sa nu lase urme. M-am uitat atenta in jur si am observat picaturi mici de sange. Am mers aproximativ jumatate de scoala pana am ajuns pe acoperis. De la usa urmele se opreau. Am pasit putin neincrezatoare si am inchis usa incet in urma mea pentru a nu face zgomot. M-am uitat in jur insa nu am putut observa pe nimeni. Mi-am lasat capul in jos dezamagita cand mi-au sarit in ochi cateva picaturi de sange. Dupa ce m-am uitat mai bine am observat ca dara de sange incepea sa devina din ce in ce mai vizibila. Am urmarit-o pana am ajuns in cel mai retras colt al acoperisului. L-am vazut acolo, stand intins, cu mana pe piept. Isi murdarise camasa alba care incetul cu incetul devenise rosie.
- Raul... am soptit mai mult pentru mine, insa ma simtit cum o pereche de ochi se deschid si ma privesc insistent.
- Ce mai vrei? Inca o portie? Nu ti-a ajuns cea de mai devreme? intreba incercand sa faca pe smecheul.
- Esti ranit! Lasa-ma sa te ajut, te rog!
- Pleaca! Ma descurc si asta, spuse ridicand mana si incepand sa o fluture prin aer, nu e nimic. Ar trebui sa iti vezi de treburile tale. Acum dispari odata !
- Sa mergem la infirmerie, am spus in timp ce imi intindeam mana spre el.
M-am aplecat usor deasupa lui si am inceput sa il analizez: parea trist si vinovat. Respira greu si din cand in cand se incrunta din cauza durerii. Am dat sa il apuc de mana pentru al ajuta sa se ridice, insa mi-a aruncat o privire care spune tare, clar si raspicat: "Pleaca si lasa-ma in pace!" Am ignorat felul in care se uita la mine si m-am asezat langa el.
- Am intarziat la ore.
- Stiu...
- Vrei sa plec?
- Da.
- Si daca nu o voi face?
- Problema ta.
Am oftat dupa care m-am apropiat si mai mult de el.
- Imi pare rau.
- Nu ai pentru ce, a fost vina mea, nu trebuia sa fac ce am facut.
- Raul...
Cu cat ma uitam mai mult la el, cu atat mai mult ma vedeam pe mine dupa ce m-am despartit de Razvan.
- Te simti bine?
- Nu!
- Vrei sa mergem la infirmerie?
- Nu!
- Te rog...!
- Nu!
- Raul...
- Bine, mergem.
M-am ridicat si l-am ajutat sa se ridice. Am plecat amandoi spre cabinet insa cand am ajuns acolo nu era nimeni. L-am asezat pe Raul pe unul din paturile ce se aflau pe acolo si apoi am inceput sa ii curat rana care era destul de serioasa. M-am chinuit sa ii scot toate bucatile de sticla care ramasese acolo pentru ca mai tarziu a nu se infecta. L-am cusut putin pentru ca i se desprinsese pielea de pe palma si apoi i-am bandajat mana. L-am ajutat sa isi dea camasa jos, iar apoi i-am adus alta, curata.
Am terminat destul de repde si apoi m-am asezat langa el pe pat.
- Imi cer scuze pentru ce s-a intamplat in clasa, promit ca nu o sa mai ating de tine.
Imi parea sincer rau pentru el. Nu trebuia sa isi ceara scuze pentru acel sarut, nu vroiam sa o faca. Stia foarte bine ca daca nu vroiam nu l-as fi lasat niciodata sa faca asa ceva.
- Raul, nu... nu trebuie.
- Ba trebuie.
- Ce s-a intamplat?
- Nimic.
- Te rog, nu ma minti; cel putin nu acum. Suferi si se vede. Vad in tine o "eu" mai veche. Nu vreau sa treci prin ceea ce am trecut si eu. Spune-mi, ce s-a intamplat.
- Poti sa nu mai insisti?
- Nu!
- De ce?
- Pentru ca imi pasa.
- De mine?
- Da! De tine si de tot ce se intampla.
- Inteleg.
- Cum te pot ajuta?
- Pot sa imprumut asta? intreba in timp ce arata spre umarul meu.
- Desigur.
Am vazut cum isi pune capul pe umarul meu si a oftat. Simteam cu materialul tricoului se umezeste incet.
"Dumnezeu-le! Plange!"
Nu mai vazusem niciodata un Raul atat de vulnerabil.
- Si-a batut joc...
Atat a mai putut spune.
Dupa acest incident Raul nu mi-a mai adresat un cuvant toata ziua, nici macar nu se mai uita la mine si nu spune nimic rautacios la adresa mea. Cateodata stateam si ma intrebam daca facusem bine atunci cand ma dusesem dupa el. Toata saptamana mi-am pierdut timpul gandidu-ma la ce ar trebui sa fac de acum in colo pentru a scapa de atmosfera tensionata dintre noi. Ma gandeam ca ar fi mai bine daca am putea vorbi pe mess, insa am realizat ca nu am id-ul lui de mess. Apoi prima persoana la care m-am gandit a fost George; lui i l-am cerut insa am renuntat repede la idee cand mi-a spus ca nu poate sa mi-l dea fara sa vorbeasca cu Raul si sa ii ceara permisiunea.; cat despre Alexandra: mi-a spus spus ca ei doi s-au despartit pentru ca ei nu ii convenea cu saruta si ca nu a avut niciodata id-ul lui de mess; spune ca ei vorbeau la telefon deoarece lui ii era lene sa isi miste degetele pe tastatura.
Vineri deja eram in criza. Toata saptamana nu auzisem un cuvant urat din partea lui, o remarca ironica la adresa mea, nici macar un "Buna dimineata" amarat. Eram atat de nervoasa ca intr-o pauza am luat-o pe Alexandra de mana si am tarat-o pana pe acoperis pentru a putea vorbi fara a fi deranjate de nimeni.
- Alex, scuipa tot. Ce s-a intamplat intre tine si Raul?
- Nimic important.
- Defineste "nimic important". Acel "important" inseamna ca totusi s-a intamplat ceva...
- Pe scurt: i-am dat papucii.
- De ce? nu pot sa cred ca te-ai despartit de el doar pentru ca nu iti place cum saruta, nu? Nu sunt inca blonda, asta in caz ca nu ai observat inca.
- Aha!
- Deci?
- Pai dupa cum stii ai mei ai fost plecati de sambata si de abia azi dimineata s-au intors.
- Asa...
- Si, ma rog, eu am fost cu Raul la mai multe intamplari intre timp si de cate ori ma duceam acasa il invitam sa intre, ba chiar aveam mereu grija sa mentionez ca sunt singura acasa. Dupa ce l-am rugat si l-am rugat a acceptat intr-un final sa intre. Asta se intampla miercuri seara.
- Si ce i-ai facut?
- Cum adica ce i-am facut? Mai bine zis: ce nu am facut.
- Explica.
- L-am invitat sa bea o cafea, insa in timp ce o faceam am scapat pe jos ibricul si o parte din continut a ajuns pe hainele mele. M-am dus sa ma schimb si am coborat in camasa mea de noapte, cea rosie. Ne-am uitat la un film si la un moment dat am preluat initiativa, insa baiatul cand a vazut ca se incing lucrurile mi-a cerut sa ma dau jos dupa el.
- Pe scurt: nu a vrut sa-o faca cu tine.
- Exact! Si m-am enervat si i-am spus ca e un las nesimtit si apoi i-am zis ca il parasesc.
- Si el ce a zis dupa faza asta?
- Nimic. A plecat razand.
- Atat?
- Da, atat. De atunci nu am mai vorbit cu el si nici nu am de gand sa o fac.
Am plecat putin usurata dupa discutia pe care o avusesem cu Alex, cel putin stiam ca Raul nu este in starea aia din cauza ei. Orele au trecut foarte repede, iar drumul spre casa mi s-aparut de doua ori mai scurt. Eram foarte obosita deoarece toata saptamana statusem intr-un stres continuu. Am intrat pe mess insa am vazut ca George nu era.
Imediat mi-a aparut o fereastra pe desktop.

RazvyJocker: buna, vreau sa vorbim. se poate?
Cristal: ai cinci minute si atat.
RazyJocker: de ce erai cu nesuferitul ala de Raul de mana pe holurile scolii, luni?
Cristal: de ce te intereseaza?
RazvyJocker: nu ti se pare ca tu ar trebui sa raspunzi prima la intrebare?
Cristal: de ce am impresia ca esti gelos?
RazvyJocker: pentru ca asa si este!
Cristal: asa deci... acum faci pe "iubitul gelos"...
RazvyJocker: nu fac, chiar sunt
Cristal: interesant
RazvyJocker: atunci, imi spui de ce erai cu el de mana?
Cristal: pentru ca asa am vrut
RazvyJocker: deci intre voi nu'i nimic?
Cristal: nustiu... poate...
RazvyJocker: daca nu imi spui tu o sa il intreb chiar pe el
Cristal: bine, nu e nimic intre noi. fercit?
RazvyJocker: foarte...
Cristal: altceva?
RazvyJocker: nimic
Cristal: atunci, pa!
RazvyJocker: stai!
Cristal: ce'i?
RazvyJocker: vroiam sa-ti zic: "te iubesc"
Cristal: stiu. pa!

Am inchis repede fereastra pentru ca simteam ca daca o sa ii mai vad o data numele o sa mi se faca rau.
Nici nu am apucat sa inchis mess-ul ca imediat mi-a aparut o alta fereastra.

Kill: buna
Cristal: ce s'a intamplat?
Kill: e de rau...
Cristal: explica
Kill: e vorba de Raul.

Ja ne...

[LoveNight]

buna!
stiu cred ca e prima data cand comentez la fic-ul tau dar,nu-i nimic o fac acum!
intr-un cuvant exceptional:X
este super si imi place ca faci capitolele mari.
greseli de tastare nu am vazut poate au fost dar nu m-am uitat eu dupa ele.
dialogul in unele locuri este sec..dar e bine,nu-i nimic.
naratiunea este si e buna..descriere si ea e pe acolo mi-ar placea daca ai descrie sentimentele lui Raul..:X
cu George cum ramane?el ce mai face pe acolo?
abia astept sa vad ce a patit Raul...
astept next-ul.:X
byebye:)

[Alee]

Well,capitolul a fost bun,dar trebuie sa iti zic cateva amanunte
La capitolul asta ai avut cam mult dialog si a fost cam sec,adica replici din 2-3 cuvinte? :(
Naratiunea si descrierea au fost slabute,ar trebui sa descri mai multe sentimente,imprejurari,chestii de gen ... :(
In rest greseli nu am vazut....

Cam atat,ai un fic super,dar mei trebuie lucrat putin la el :bv:

Bye :bye:

[Kayura]

Wow,nu am comentat data trecuta,dar mi'a placut mult acel sarut..sau mai bine zis acele saruturi :perv: Raul asta,devine interesant..La inceput aveam impresie ca e un morocanos,dar se indragosteste din cate vad.
Sunt curioasa ce se mai intampla.Cum a zis si Kill,chiar e de rau?
So...pune nextul mai repede.

Ja! Kissu :o13: :*

[Dizzy]

M-ai uimit intru totul cu ficul tau.Este exceptional,iar ideea principala,subiectul este extraordinar.Daca s-ar face un film,ai luat un premiu!In fine,sa revenim.Greseli de tastare nu prea am vazut,ceea ce inseamna ca esti destul de atenta,girl!
~>Acum, legat de moduri de expunere etc.,nu am ce comenta rau,de cat de bine:te pricepi!
~>De la mine nu cred ca o sa primesti vreo critica vreodata pentru ca nu gasesc una :))
Bafta la scris si succes si la scoala :* Astept urmatorul capitol cat mai repede.

[AoiButterfly]

LoveNight - merci pentru comment. Raul o sa ramana deocamdata un personaj care actiuneaza numai din impulsuri, sau cel putin asta o sa dea impresia. Personalitatea lui nu e inca conturata nici la momentul acesta si veti avea surprize placute in ceea ce il priveste. Cat despre George, ei bine si cu el am planuri mari, va avea un rol important de acum in colo. Si ce a patit Raul nu se va afla decat undeva pe la sfarsit, cred...
Hanako-chan - thanks si tie pentru comm si pentru ca citesti. Sper ca acest capitol sa fie mai bun si sa iti placa.
Kayura - eh, si mie mi-au palcut saruturile alea insa o sa vina si niste scene mai hot, nimic mai mult decat niste saruti si pipaituri pe ici colo, insa garantez ca o sa fie hot... si Raul, poveste lunga... era el indragostit de mult, insa nu se personajul nostru... mai multe detalii mai tarziu.
Dizzy - merci de comm si ma bucur ca mai am inca un cititor. Merci pentru urari si continuarea asta e, sper sa iti placa.

Acum, imi cer scuze pentru eventualele greseli din capitol insa am vrut sa il termin ca sa pot posta in seara asta pentru ca maine nustiu cat timp o sa am exact maine. Sper sa va placa iar poza cu personajul nou va aparea cand voi posta urmatorul capitol.


[aling=center]Cristal: raul? ce e cu el?
Kill: asta vroiam sa te intreb eu pe tine
Cristal: eu nustiu nimic...[/center]
Nu inteleg de ce l-am mintit, puteam pur si simplu sa ii povestesc totul, insa intr-un fel ma simteam mult prea vinovata pentru ceea ce se intamplase. Am oftat si i-am spus ca o sa ii fac o vizita lui Raul maine. I-am urat noapte buna si am iesit dupa mess. Toata noaptea nu am reusit decat sa ma intorc pe o parte si pe alta. Ma trezeam din jumatate in jumatate de ora si ma uitam la ceas de fiecare data; parca nu vroia sa se mai faca dimineata odata. Pe la ora 6 am reusit, in sfarsit, sa inchid si eu ochii, cazand intr-un somn adanc. Stiu ca am visat ceva urat: i-am visat pe Raul si pe Razvan cum se bateau, atat am reusit sa imi mai amintesc din tot visul. Cand m-am uitat la ceas am observat ca era de mult trecut de ora 12 si eu inca eram in pat. Am sarit ca si arsa cand mi-am adus aminte ca trebuie sa ii fac o vizita lui Raul. Am alergat disperata spre sifonier de unde am luat ce haine mi-au cazut la mana, mi-am aranjat putin parul si am iesit. Prolema mea era acum: nu mai stiam adresa exacta a lui. Ajunsesem deja pe strada unde statea, care intamplator era destul de aproape de a mea insa nu mai nimeream blocul si nici apartamentul. Am stat si am analizat strada de vreo cateva ori poate imi aduceam aminte. Intr-un final m-am dat batuta si am intrat in primul bloc care era mai aproape de mine; am urcat la etajul 2 si am apasat pe soneria apartamentului cu numarul 23, o data, inca o data, pana cand am vazut ca raspunde nimeni. Am mai urcat un etaj. Nu eram sigura care trebuia sa fie apartamentul in care statea Raul, nu stiam nici macar daca era in acest bloc. Am oftat si am sunat la numarul 27. Am auzit o voce groasa de barbat cum a tipat: "Imediat". In urmatorul minut am auzit cu a rasucit cheia in broasca. A deschis usa si a scos capul afara.
- Da?!
- Aici locuieste Raul?
- Da. Si tu esti?
- A... o colega de la scoala. Imi cer scuze ca va deranjez sambata la ora aceasta insa am ceva de rezolvat impreuna cu Raul si vroiam sa stiu daca e acasa sau nu.
Dupa aceasta explicatie mi-a deschis usa si m-a poftit inauntru.
- Imi cer scuze pentru deranj si pentru felul in care sunt imbracat. Insa, nu m-am prezentat. Unde imi sunt manierele, spuse razand. Sunt Alexandru, fratele mai mare a lui Rau, imi pare bine sa te cunosc.
- Diana, de asemenea.
M-a condus pana in sufragerie si m-a servit cu o ceasca de cafea dupa care s-a scuzat si s-a dus sa se imbrace. Inainte sa plece l-am vazut mai bine: inalt, bine facut, se vedea ca trasese putin de fiare pe la sala. Avea parul blond, ciufulit, lung pana la baza gatului si putin ondulat. Nu ii observasem culoarea ochilor insa cand am realizat cu ce era imbracat m-am inrosit: purta o pereche de boxeri negri si un tricou alb, putin largut, care ii acoperea jumatate din fund. A revenit in urmatoarele cinci minute cu o pereche de blugi pe el.
- Imi pare sincer rau pentru felul in care m-ai gasit, nu asteptam oaspeti.
- Nu-i nimic. Raul este acasa?
- Da, te poti duce la el; si imi indica camera de langa noi.
- Dar daca doarme?
- Nu-i nimic, o sa aiba o surpriza, nu e mare lucru... Nu se supara el numai din atat.
- Sper...
M-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat catre usa care mi-a fost indicata. Am ciocanit usor insa nu mi-a raspuns nimeni. Am apasat pe clanta si am intrat inchizand usa in urma mea. Cand m-am vazut inauntru nu stiam pe unde sa calc, nu vedeam nimic din cauza draperiilor care erau inca trase si la ora asta. Am incercat sa inaintez in speranta ca o sa dau de Raul pe unde prin camera, de fereastra sau de pat ca sa ma asez, insa am calcat pe un pix.
- Porcaria masii, am injurat printre dinti.
- Alex, ce naiba, din nou ma trezesti la ora asta?
- Dar...
- Nici un dar. Iesit naibii afara din camera mea, spuse acesta ridicandu-se din pat.
Am auzit in scartait usor, semn ca s-a ridicat din pat si observam cum o umbra se indreapta catre partea opusa a camerei. O lumina puternica m-a invaluit dintr-o data facandu-ma sa inchid ochii.
- Tu! l-am auzit tipand. Ce cauti in casa mea? In camera mea?
- Buna si tie, i-am soptit cu jumatate de gura si incercand sa ma uit in alta parte in afara de el. Alex m-a lasat sa intru si mi-a zis ca nu are nimic daca dormi si o sa ai o "surpriza placuta" daca te trezesc eu.
- Surpriza placuta pe naiba, spuse furios. Si de ce naiba nu te uiti la mine? Am ceva pe fata sau ce?
- Pai stii... tu...
- Eu ce? tipa din toti plamanii. Insa dupa ce se uita in jos nu mai scoase un cuvant. L-am auzit cum a inghitit in sec, si-a apucat repede patura dupa pat acoperindu-si trupul. Ah, la naiba... scuze. A oftat si cu o voce mai calma imi spuse: Acum iesi, vreau sa ma schimb... asta daca nu cumva vrei sa ma ajuti, adauga cu o voce perversa.
Nu am asteptat o a doua invitatie si am iesit repede din camera rosie la fata.
- Se pare ca dormea, spuse Alex care se afla langa usa, razand de felul in care aratam.
Banuiesc ca totusi erau frati chiar daca nu semanau la felul in care aratau, insa la caracter: parca as fi avut in fata o varianta mai matura a lui Raul care stie sa faca glume mai "picante". M-am intors inapoi in sufragerie si am inceput sa beau incet din cafeaua care inca mai era in ceasca de pe masa. In scurt timp a venit si Raul. Chiar daca se imbracase parul ii era tot ciufulit si avea o fata putin bosumflata, sigur nu i-a convenit faptul ca l-am trezit. Mi-am aruncat o privire la telefon si am vazut ca ceasul indica ora 15.
"Credeam ca numai eu dorm pana la ore din astea, imposibile."
Bine, am ramas putin uimita cand am vazut ca eu si el avem ceva in comun.
- Si, ce cauti aici? Mi-o reteza el scurt inainte de a mai putea spune eu ceva.
- Pai...
- Nu asa se vorbesti cu prietena ta, spuse Alex zambind smechereste. Ar trebui sa te porti mai frumos cu fetele Raul, mai ales cu o bombonica, spuse in timp ce se uita cu subinteles la mine. Sa stii ca daca nu o vrei tu, o sa o iau eu, si imi saruta usor mana, pare chiar draguta. Putin micuta insa merge.
- Taci naibii din gura si vezi-ti de fufele tale.
- Ah, micutul nostru este gelos... ce dragut.
Stateam pe canapea stupefiata si asistam la schimbul de replici dintre cei doi. Alex parea ca se amuza de minune pe seama fratelui sau insa fata lui Raul nu arata decat cat de iritat era. Am simtit cum o mana mi-o prinde pe a mea si ma trage de pe canapea facandu-ma sa ma impiedic usor de covor, dezechilibrandu-ma.
- Noi am plecat, spuse acesta uitandu-se urat la fratele lui care se tinea de burta de la atata ras.
- Bine, sa fitit cuminte si sa nu faceti prosti...
Am ieist prima pe usa dupa care Raul tranti usa cu putere in urma lui.
- Poti sa o darami daca mai faci asa.
- Nu cade ea atat de usor.
Nu vroiam sa il mai enervez asa ca am mers cu cativa pasi in urma lui fara a scoate un cuvant. Din cnad in cand mai grabeam pasul deoarece ramaneam in urma iar el mergea mult prea repede. Intelegeam ca era nervos insa putea macar sa mai incetineasca pasul ca sa il pot ajunge din urma, nu sa ma sa alerge jumatate de oras. La un moment dat s-a oprit si s-a intors brusc. M-a luat de mana si a inceput sa mearga iar. A soptit un: "Doar ca sa fiu sigur ca nu te pierd", mai mult pentru el si am continuat sa mergem. Afara era destul de frumos, senin si cald, pe ici colo cate un norisor aparand ce cer, insa nimic care sa indice ca vremea s-ar putea strica. Imi placea sa stau sa ma uit la cer si sa imi imaginez ce forme ciudate pot lua norisorii. Mergeam si visam cu ochii deschisi cand, dintr-o data am realizat ca cerul care se afla deasupra mea disparuse: abia atunci realizasem ca ne aflam in mall. M-am uitat la el insa nu parea sa stie unde merge, iar mana mi-o tinea mai strand ca pana acum. Am trecut pe langa o multime de oameni, pe majoritatea facandu-i sa se dea la o parte din caza vitezei cu care mergea Raul. Am intrat in MC tinandu-ne de mana. S-a dus sa cumpere sucuri, revenind repede. Imi luasem sucul rece si mi-l asezasem in fata uitandu-ma la felul in care se scurgeam picaturile de apa pe pahar cand am auzit pe cineva tusind langa urecehea mea. Mi-am ridicat privirea instinctiv incercand sa descopar cine era persoana care facea glume de genul acesta. Cand am deschis mai bine ochii nu imi venea sa cred cine era in fata mea.
- Ce faci iubire, nu ma mai recunosti? intreba acesta incercand sa ma sarute. M-am ridicat imediat dupa scaun avand inca bautura in mana. Ce-i papusa de fugi asa de mine? Sa stii ca nu musc.
- Nu e asta... doar... ca... eu... stii...
- Stiu, ti-a fost dor de mine, ce dragut, continua in timp ce incerca sa se lipeasca de mine.
Nu mai stiam ce sa fac, nu stiam cum puteam scapa de el, cand am auzit o bufnitura puternica venind din partea stanga. Am intors imediat capul si am observat ca Raul batuse cu pumnul in masa se plastic, indoind putin plasticul intr-o parte si reusind sa se zgarie la mana care inca nu era vindecata complet.
- Raul...
- Bai, nu vezi ca nu vrea sa iti pui mainile cleioase pe ea? Esti prost sau nu observi ce se intampla in jurul tau.
- Raul, taci, te rog.
Am simtit cum Razvan ma elibereaza din stransoare si isi indreapta toata atentia care Raul. Incepusem sa tremur. Imi era frica ca s-ar putea intampla ceva, amandoi erau foarte nervosi, mai ales Rau.
- Si ma rog, spuse acesta in timp se se uita cu greata catre el, tu cine esti?
- Cineva. Nu conteaza
- Esti prietenul ei cumva de incerci sa imi spui mi ce sa fac, mucea?
- Mucea pe ma-ta, ba
- Ah, piticul are ceva tupeu. Cred ca ar trebui sa iti mai lasi din aere acasa, mucea. Si...Ea, spuse aratand cu degetul spre mine, nu este numai a ta.
- Dar eu vreau sa imi apartina numai mie, ii raspunse dupa care zambi rautacios. Si, nu imi trebuie un motiv mai bun ca acesta pentru a nu lasa pustanii ca tine sa o atinga.
- Atunci: o sa o imprumut un minut. Si i-o ca pe un ordin!
Am mai auzit inca o bataie, de data aceasta mai puternica ca cea dinainte in masa. Am inceput sa tremur si mai tare si m-am dat un pas inapoi. In urmatorul mminut nu observat decat ca Raul se apropiase mult de Razvan si il tinea strans de camasa.
- Mucea sa i-o zici lu' ma-ta, ba! Si ii trase un pumn incat il facu sa se dezechilibreze. Razvan isi dadu hanarocul jos, se apropie de el, il prinse de par si ii dadu o palma peste fata. Raul riposta si ii tranti un genunchi in burta atat de tare inca un firicel de sange a inceput sa se scurga din gura lui. Au urmat o serie de lovituri dupa care amandoi pareau ca se mai calmase. Lumea se uita la ei si nu stia ce sa faca. Am observat cum o gasca de trei baieti se indreapta spre ei si ii despart. Era George si ceilalati prieteni ai lui. Cand l-am vazut primul impuls a fost sa ma duc sa il iau in brate; am alergat repede spre el insa m-am oprit inainte sa il ating. L-am rugat din priviri si a dat din cap cum ca e in regula. L-am luat in brate si am inceput sa plang. Cei doi fusese despartit si lasati cu prietenii lui George, in timp ce noi ne-am indepartat.
- Ce s-a intamplat?
- E numai vina mea, atat reusisem sa spun printre lacrimi, nu trebuia sa il bag in seama.
Nu a mai cerut si alte informatii. Am iesit afara din mall si ne-am dus intr-o parte mai retrasa unde puteam sa plang in liniste. L-am strans din nou in brate si am inceput sa plang si mai tare in timp ce el imi soptea ca totul o sa fie bine si ma mangaia incet. Am auzit cativa pasi apropiindu-se de noi, am simtit cum am fost impinsa si am auzit un "pooc" mare. Am deschis ochii si am realizat ca ma aflam pe jos. In fata mea statea Raul, iar George se afla undeva in fata mea, intins pe asfalt, stand cu mana la gura incercand sa acopere rana pe care i-o provocase lovitura.
- De ce ti-ai intins labele scarboase pe ea? tipa acesta.
I-am aruncat o privire plina de ura si m-am apropiat de George. L-am ajutat sa se ridice dupa suprafata rece si am plecat. Am mai intors inca o data capul ca sa fiu sigura ca nu avea sa vina dupa noi. Imediat am regretat gestul: il vazusem intins, rezemat de un perete, plangand si blestemand.




Ja ne...

[Amelia_Angel_Devil]

WOW! Doar atat pot spune... Imi place mult! Descriere ai avut, dialogul nu a fost sec, naratiunea merge ca pe apa, dar ai avut cateva greseli, daca nu ma insel... Asa, deci super dragut! imi placeeee!
Am doar o rugaminte la tine, sa vina mai repede urmatorul capitol, te rog!
Eu te-am lasat,
Bye bye