Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Viata de liceu

#11
FlyAway - multumesc pentru sfaturi. O sa tin cont de ele. Sper ca de aceasta data sa fie ceva mai bine.
dancing_in_the_night - merci ca inca mai treci pe aici. E placut sa vezi sa lumea mai si citeste.



Partea a IV-a



Dupa acest incident Raul nu mi-a mai adresat un cuvant toata ziua, nici macar nu se mai uita la mine si nu spune nimic rautacios la adresa mea. Cateodata stateam si ma intrebam daca facusem bine atunci cand ma dusesem dupa el. Nici nu stiu exact de ce o facusem, pana la urma el era dusmanul meu si trebuia sa ma comport ca atare cu el. Aveam mintea tulbure. Nu mai gandeam bine. De m-am dus la Raul? Poate ca era mai bine sa renunt la orice speranta si sa incerc sa imi gasesc fericirea alaturi de George. Era baiat bun, dar... imi place de el ca un prieten, un simplu prieten si nimic mai mult.
Toata saptamana mi-am pierdut timpul gandidu-ma la ce ar trebui sa fac de acum in colo pentru a scapa de atmosfera tensionata dintre noi. Ma gandeam ca ar fi mai bine daca am putea vorbi pe mess, insa am realizat ca nu am id-ul lui de mess. Apoi prima persoana la care m-am gandit a fost George; lui i l-am cerut insa am renuntat repede la idee cand mi-a spus ca nu poate sa mi-l dea fara sa vorbeasca cu Raul si sa ii ceara permisiunea.; cat despre Alexandra: mi-a spus spus ca ei doi s-au despartit pentru ca ei nu ii convenea cum saruta si ca nu a avut niciodata id-ul lui de mess; spune ca ei vorbeau la telefon deoarece lui ii era lene sa isi miste degetele pe tastatura.
Vineri deja eram in criza. Toata saptamana nu auzisem un cuvant urat din partea lui, o remarca ironica la adresa mea, nici macar un "Buna dimineata" amarat. Eram atat de nervoasa ca intr-o pauza am luat-o pe Alexandra de mana si am tarat-o pana pe acoperis pentru a putea vorbi fara a fi deranjate de nimeni.
- Alex, scuipa tot. Ce s-a intamplat intre tine si Raul?
- Nimic important.
- Defineste "nimic important". Acel "important" inseamna ca totusi s-a intamplat ceva...
- Pe scurt: i-am dat papucii.
- De ce? nu pot sa cred ca te-ai despartit de el doar pentru ca nu iti place cum saruta, nu? Nu sunt inca blonda, asta in caz ca nu ai observat inca.
- Aha!
- Deci?
- Pai dupa cum stii ai mei ai fost plecati de sambata si de abia azi dimineata s-au intors.
- Asa...
- Si, ma rog, eu am fost cu Raul la mai multe intalniri intre timp si de cate ori ma duceam acasa il invitam sa intre, ba chiar aveam mereu grija sa mentionez ca sunt singura acasa. Dupa ce l-am rugat si l-am rugat a acceptat intr-un final sa intre. Asta se intampla miercuri seara.
- Si ce i-ai facut?
- Cum adica ce i-am facut? Mai bine zis: ce nu am facut.
- Explica.
- L-am invitat sa bea o cafea, insa in timp ce o faceam am scapat pe jos ibricul si o parte din continut a ajuns pe hainele mele. M-am dus sa ma schimb si am coborat in camasa mea de noapte, cea rosie. Ne-am uitat la un film si la un moment dat am preluat initiativa, insa baiatul cand a vazut ca se incing lucrurile mi-a cerut sa ma dau jos dupa el.
- Pe scurt: nu a vrut s-o faca cu tine.
- Exact! Si m-am enervat si i-am spus ca e un las nesimtit si apoi i-am zis ca il parasesc.
- Si el ce a zis dupa faza asta?
- Nimic. A plecat razand.
- Atat?
- Da, atat. De atunci nu am mai vorbit cu el si nici nu am de gand sa o fac.
Am plecat putin usurata dupa discutia pe care o avusesem cu Alex, cel putin stiam ca Raul nu este in starea aia din cauza ei.
Orele au trecut foarte repede, iar drumul spre casa mi s-a parut de doua ori mai scurt. Eram foarte obosita deoarece toata saptamana statusem intr-un stres continuu. Am intrat pe mess insa am vazut ca George nu era.
Imediat mi-a aparut o fereastra pe desktop.
RazvyJocker: buna, vreau sa vorbim. se poate?
Cristal: ai cinci minute, atat.
RazyJocker: de ce erai cu nesuferitul ala de Raul de mana pe holurile scolii, luni?
Cristal: de ce te intereseaza?
RazvyJocker: nu ti se pare ca tu ar trebui sa raspunzi prima la intrebare?
Cristal: de ce am impresia ca esti gelos? plus, nu trebuie sa iti dau tie socoteala de faptele mele.
RazvyJocker: pentru ca asa si este!
Cristal: asa deci... acum faci pe "iubitul gelos"...
RazvyJocker: nu fac, chiar sunt.
Cristal: interesant.
RazvyJocker: atunci, imi spui de ce erai cu el de mana?
Cristal: pentru ca asa am vrut.
RazvyJocker: deci intre voi nu'i nimic?
Cristal: nustiu... poate...
RazvyJocker: daca nu imi spui tu o sa il intreb chiar pe el.
Cristal: bine, nu e nimic intre noi. fericit?
RazvyJocker: foarte...
Cristal: altceva?
RazvyJocker: nimic
Cristal: atunci, pa!
RazvyJocker: stai!
Cristal: ce'i?
RazvyJocker: vroiam sa-ti zic: "te iubesc"
Cristal: stiu. pa!
Am inchis repede fereastra pentru ca simteam ca daca o sa ii mai vad o data numele o sa mi se faca rau.
Nici nu am apucat sa inchis mess-ul ca imediat mi-a aparut o alta fereastra.
Kill: buna (smile)
Cristal: ce s'a intamplat?
Kill: e de rau...
Cristal: explica.
Kill: e vorba de Raul.
Cristal: raul? ce e cu el?
Kill: asta vroiam sa te intreb eu pe tine
Cristal: eu nu stiu nimic...
Nu inteleg de ce l-am mintit, puteam pur si simplu sa ii povestesc totul, insa intr-un fel ma simteam mult prea vinovata pentru ceea ce se intamplase. Am oftat si i-am spus ca o sa ii fac o vizita lui Raul maine. Poate ca imi pasa de ceea ce credea el despre mine. Recunosc ca nu imi era indiferent, insa din pacate nu il vedeam decat ca pe un prieten bun. Nu puteam concepe ca intre noi ar putea si mai mult de atat. I-am urat noapte buna si am iesit dupa mess. Toata noaptea nu am reusit decat sa ma intorc pe o parte si pe alta. Ma trezeam din jumatate in jumatate de ora si ma uitam la ceas de fiecare data; parca nu vroia sa se mai faca dimineata odata. Pe la ora 6 am reusit, in sfarsit, sa inchid si eu ochii, cazand intr-un somn adanc. Stiu ca am visat ceva urat: i-am visat pe Raul si pe Razvan cum se bateau, atat am reusit sa imi mai amintesc din tot visul.
Cand m-am uitat la ceas am observat ca era de mult trecut de ora 12 si eu inca eram in pat. Am sarit ca si arsa cand mi-am adus aminte ca trebuie sa ii fac o vizita lui Raul. Am alergat disperata spre sifonier de unde am luat ce haine mi-au cazut la mana, mi-am aranjat putin parul si am iesit. Prolema mea era acum: nu mai stiam adresa exacta a lui. Ajunsesem deja pe strada unde statea, care intamplator era destul de aproape de a mea, insa nu mai nimeream blocul si nici apartamentul. Am stat si am analizat strada de vreo cateva ori poate imi aduceam aminte. Intr-un final m-am dat batuta si am intrat in primul bloc care era mai aproape de mine; am urcat la etajul 2 si am apasat pe soneria apartamentului cu numarul 23, o data, inca o data, pana cand am vazut ca raspunde nimeni. Am mai urcat un etaj. Nu eram sigura care trebuia sa fie apartamentul in care statea Raul, nu stiam nici macar daca era in acest bloc. Am oftat si am sunat la numarul 27. Am auzit o voce groasa de barbat cum a tipat: "Imediat". In urmatorul minut am auzit cu a rasucit cheia in broasca. A deschis usa si a scos capul afara.
- Da?!
- Aici locuieste Raul?
- Da. Si tu esti?
- A... o colega de la scoala. Imi cer scuze ca va deranjez sambata la ora aceasta, insa am ceva de rezolvat impreuna cu Raul si vroiam sa stiu daca e acasa sau nu.
Dupa aceasta explicatie mi-a deschis usa si m-a poftit inauntru.
- Imi cer scuze pentru deranj si pentru felul in care sunt imbracat. Insa, nu m-am prezentat. Unde imi sunt manierele, spuse razand. Sunt Alexandru, fratele mai mare a lui Rau, imi pare bine sa te cunosc.
- Diana, de asemenea.
M-a condus pana in sufragerie si m-a servit cu o ceasca de cafea dupa care s-a scuzat si s-a dus sa se imbrace. Inainte sa plece l-am vazut mai bine: inalt, bine facut, se vedea ca trasese putin de fiare pe la sala. Avea parul blond, ciufulit, lung pana la baza gatului si putin ondulat. Nu ii observasem culoarea ochilor insa cand am realizat cu ce era imbracat m-am inrosit: purta o pereche de boxeri negri si un tricou alb, putin largut, care ii acoperea jumatate din fund. A revenit in urmatoarele cinci minute cu o pereche de blugi pe el.
- Imi pare sincer rau pentru felul in care m-ai gasit, nu asteptam oaspeti.
- Nu-i nimic. Raul este acasa?
- Da, te poti duce la el; si imi indica camera de langa noi.
- Dar daca doarme?
- Nu-i nimic, o sa aiba o surpriza, nu e mare lucru... Nu se supara el numai din atat.
- Sper...
M-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat catre usa care mi-a fost indicata. Am ciocanit usor insa nu mi-a raspuns nimeni. Am apasat pe clanta si am intrat inchizand usa in urma mea. Cand m-am vazut inauntru nu stiam pe unde sa calc, nu vedeam nimic din cauza draperiilor care erau inca trase si la ora asta. Am incercat sa inaintez in speranta ca o sa dau de Raul pe unde prin camera, de fereastra sau de pat ca sa ma asez, insa am calcat pe un pix.
- Porcaria masii, am injurat printre dinti.
- Alex, ce naiba, din nou ma trezesti la ora asta?
- Dar...
- Nici un dar. Iesit naibii afara din camera mea, spuse acesta ridicandu-se din pat.
Am auzit in scartait usor, semn ca s-a ridicat din pat si observam cum o umbra se indreapta catre partea opusa a camerei. O lumina puternica m-a invaluit dintr-o data facandu-ma sa inchid ochii.
- Tu! l-am auzit tipand. Ce cauti in casa mea? In camera mea?
- Buna si tie, i-am soptit cu jumatate de gura si incercand sa ma uit in alta parte in afara de el. Alex m-a lasat sa intru si mi-a zis ca nu are nimic daca dormi si o sa ai o "surpriza placuta" daca te trezesc eu.
- Surpriza placuta pe naiba, spuse furios. Si de ce naiba nu te uiti la mine? Am ceva pe fata sau ce?
- Pai stii... tu...
- Eu ce? tipa din toti plamanii. Insa dupa ce se uita in jos nu mai scoase un cuvant. L-am auzit cum a inghitit in sec, si-a apucat repede patura dupa pat acoperindu-si trupul. Ah, la naiba... scuze. A oftat si cu o voce mai calma imi spuse: Acum iesi, vreau sa ma schimb... asta daca nu cumva vrei sa ma ajuti, adauga cu o voce perversa.
Nu am asteptat o a doua invitatie si am iesit repede din camera rosie la fata.
- Se pare ca dormea, spuse Alex care se afla langa usa, razand de felul in care aratam.
Banuiesc ca totusi erau frati chiar daca nu semanau la felul in care aratau, insa la caracter: parca as fi avut in fata o varianta mai matura a lui Raul care stia sa faca glume mai "picante". M-am intors inapoi in sufragerie si am inceput sa beau incet din cafeaua care inca mai era in ceasca de pe masa. In scurt timp a venit si Raul. Chiar daca se imbracase parul ii era tot ciufulit si avea o fata putin bosumflata, sigur nu i-a convenit faptul ca l-am trezit. Mi-am aruncat o privire la telefon si am vazut ca ceasul indica ora 15.
"Credeam ca numai eu dorm pana la ore din astea, imposibile."
Bine, am ramas putin uimita cand am vazut ca eu si el avem ceva in comun.
- Si, ce cauti aici? Mi-o reteza el scurt inainte de a mai putea spune eu ceva.
- Pai...
- Nu asa se vorbesti cu prietena ta, spuse Alex zambind smechereste. Ar trebui sa te porti mai frumos cu fetele Raul, mai ales cu o bombonica, spuse in timp ce se uita cu subinteles la mine. Sa stii ca daca nu o vrei tu, o sa o iau eu, si imi saruta usor mana, pare chiar draguta. Putin micuta insa merge.
- Taci naibii din gura si vezi-ti de fufele tale.
- Ah, micutul nostru este gelos... ce dragut.
Stateam pe canapea stupefiata si asistam la schimbul de replici dintre cei doi. Alex parea ca se amuza de minune pe seama fratelui sau, dar fata lui Raul nu arata decat cat de iritat era. Am simtit cum o mana mi-o prinde pe a mea si ma trage de pe canapea facandu-ma sa ma impiedic usor de covor, dezechilibrandu-ma.
- Noi am plecat, spuse acesta uitandu-se urat la fratele lui care se tinea de burta de la atata ras.
- Bine, sa fitit cuminte si sa nu faceti prosti...
Am iesit prima, dupa care Raul tranti usa cu putere in urma lui.
- Poti sa o darami daca mai faci asa.
- Nu cade ea atat de usor.
Nu vroiam sa il mai enervez asa ca am mers cu cativa pasi in urma lui fara a scoate un cuvant. Din cand in cand mai grabeam pasul deoarece ramaneam in urma, iar el mergea mult prea repede. Intelegeam ca era nervos insa putea macar sa mai incetineasca pasul ca sa il pot ajunge din urma, nu sa ma sa alerge jumatate de oras. La un moment dat s-a oprit si s-a intors brusc. M-a luat de mana si a inceput sa mearga iar. A soptit un: "Doar ca sa fiu sigur ca nu te pierd", mai mult pentru el si am continuat sa mergem.
Afara era destul de frumos, senin si cald, pe ici colo cate un norisor aparand ce cer, insa nimic care sa indice ca vremea s-ar putea strica. Imi placea sa stau sa ma uit la cer si sa imi imaginez ce forme ciudate pot lua norisorii. Mergeam si visam cu ochii deschisi cand, dintr-o data am realizat ca cerul care se afla deasupra mea disparuse: abia atunci realizasem ca ne aflam in mall. M-am uitat la el insa nu parea sa stie unde merge, iar mana mi-o tinea mai strans ca pana acum. Am trecut pe langa o multime de oameni, pe majoritatea facandu-i sa se dea la o parte din cauza vitezei cu care mergea Raul.
Am intrat in MC tinandu-ne de mana. S-a dus sa cumpere sucuri, revenind repede. Imi luasem sucul rece si mi-l asezasem in fata uitandu-ma la felul in care se scurgeam picaturile de apa pe pahar cand am auzit pe cineva tusind langa urecehea mea. Mi-am ridicat privirea instinctiv incercand sa descopar cine era persoana care facea glume de genul acesta. Cand am deschis mai bine ochii nu imi venea sa cred cine era in fata mea.
- Ce faci iubire, nu ma mai recunosti? intreba acesta incercand sa ma sarute. M-am ridicat imediat dupa scaun avand inca bautura in mana. Ce-i papusa de fugi asa de mine? Sa stii ca nu musc.
- Nu e asta... doar... ca... eu... stii...
- Stiu, ti-a fost dor de mine, ce dragut, continua in timp ce incerca sa se lipeasca de mine.
Nu mai stiam ce sa fac, nu stiam cum puteam scapa de el, cand am auzit o bufnitura puternica venind din partea stanga. Am intors imediat capul si am observat ca Raul batuse cu pumnul in masa se plastic, indoind putin plasticul intr-o parte si reusind sa se zgarie la mana care inca nu era vindecata complet.
- Raul...
- Bai, nu vezi ca nu vrea sa iti pui mainile cleioase pe ea? Esti prost sau nu observi ce se intampla in jurul tau.
- Raul, taci, te rog.
Am simtit cum Razvan ma elibereaza din stransoare si isi indreapta toata atentia catre Raul. Incepusem sa tremur. Imi era frica ca s-ar putea intampla ceva, amandoi erau foarte nervosi, mai ales Rau.
- Si ma rog, spuse acesta in timp se se uita cu greata catre el, tu cine esti?
- Cineva. Nu conteaza
- Esti prietenul ei cumva de incerci sa imi spui mi ce sa fac, mucea?
- Mucea pe ma-ta, ba
- Ah, piticul are ceva tupeu. Cred ca ar trebui sa iti mai lasi din aere acasa, mucea. Si...Ea, spuse aratand cu degetul spre mine, nu este numai a ta.
- Dar eu vreau sa imi apartina numai mie, ii raspunse dupa care zambi rautacios. Si, nu imi trebuie un motiv mai bun ca acesta pentru a nu lasa pustanii ca tine sa o atinga.
- Atunci: o sa o imprumut un minut. Si ia-o ca pe un ordin!
Am mai auzit inca o bataie, de data aceasta mai puternica ca cea dinainte in masa. Am inceput sa tremur si mai tare si m-am dat un pas inapoi. In urmatorul minut nu observat decat ca Raul se apropiase mult de Razvan si il tinea strans de camasa.
- Mucea sa i-o zici lu' ma-ta, ba! Si ii trase un pumn incat il facu sa se dezechilibreze. Razvan isi dadu hanarocul jos, se apropie de el, il prinse de par si ii dadu o palma peste fata. Raul riposta si ii tranti un genunchi in burta atat de tare inca un firicel de sange a inceput sa se scurga din gura lui. Au urmat o serie de lovituri dupa care amandoi pareau ca se mai calmase. Lumea se uita la ei si nu stia ce sa faca. Am observat cum o gasca de trei baieti se indreapta spre ei si ii despart. Era George si ceilalati prieteni ai lui. Cand l-am vazut primul impuls a fost sa ma duc sa il iau in brate; am alergat repede spre el insa m-am oprit inainte sa il ating. L-am rugat din priviri si a dat din cap cum ca e in regula. L-am luat in brate si am inceput sa plang. Cei doi fusese despartiti si lasati cu prietenii lui George, in timp ce noi ne-am indepartat.
- Ce s-a intamplat?
- E numai vina mea, atat reusisem sa spun printre lacrimi, nu trebuia sa il bag in seama.
Nu a mai cerut si alte informatii. Am iesit afara din mall si ne-am dus intr-o parte mai retrasa unde puteam sa plang in liniste. L-am strans din nou in brate si am inceput sa plang si mai tare in timp ce el imi soptea ca totul o sa fie bine si ma mangaia incet. Am auzit cativa pasi apropiindu-se de noi, am simtit cum am fost impinsa si am auzit un "pooc" mare. Am deschis ochii si am realizat ca ma aflam pe jos. In fata mea statea Raul, iar George se afla undeva in fata mea, intins pe asfalt, stand cu mana la gura incercand sa acopere rana pe care i-o provocase lovitura.
- De ce ti-ai intins labele scarboase pe ea? tipa acesta.
I-am aruncat o privire plina de ura si m-am apropiat de George. L-am ajutat sa se ridice dupa suprafata rece si am plecat. Am mai intors inca o data capul ca sa fiu sigura ca nu avea sa vina dupa noi. Imediat am regretat gestul: il vazusem intins, rezemat de un perete, plangand si blestemand.
Am regretat faptul ca ma intorsesem pentru a putea savura victoria mai bine. I-am strans bratul lui George mai tare si am continuat drumul.
Ne-am dus in acelasi loc in care fusesem prima data cand ne intalnisem. Acum nu mi se mai parea nimic extraordinar, din contra, aveam impresia ca era ceva care cu greu reusea sa depaseasca limita banalului. Am oftat si m-am asezat pe iarba. Observasem ca in ultimul timp oftam cam des… era ciudat. Am spus ca o sa incerc sa scap de chestia asta cat mai curand. Am stat intinsa pe iarba pana am simtit ca imi ingheata fundul datorita platformei reci ce se afla sub mine. I-a facut semn lui George si a venit imediat langa mine pentru a ma putea ajuta sa ma ridic.
I-am spus cu jumatate de gura ca as vrea sa ma duc acasa si el a dat intelegator din cap. M-a condus pana in fata blocului dupa ce insistase mai mult de 10 minute ca “ nu se cuvine ca o fata sa se duca singura acasa”. Nu am mai incercat sa ma opun si l-am lasat sa mearga cu mine, nu aveam chef sa fac o scena in fata lui, imi construisem o imagine destul de buna si nu vroiam sa o stric tocmai acum din cauza unui prost.
Ajunsi in fata blocului l-am invitat la o cafea, pana la urma era destul de frig afara, el statea in parte celalalta a orasului si datorita mie avea si buza umflata. M-a refuzat scuzandu-se ca are niste treburi de rezolvat. Normal, nu l-am crezut, insa i-am zis ca nu-I nimic, inteleg si poate pleca. L-am pupat scurt pe obraz si am plecat lasandu-l in urma mea putin uimit de ceea ce facusem.


Orice sfat/critica este bine venit(a).
We mortals have many weaknesses; we feel too much, hurt too much or too soon we die, but we do have the chance of love.

#12
Hey dear! Îţi mulţumesc că m-ai anunţat :x. Să trecem la fic. Observ că în continuare scri numerele simplu ( 10 ). Ţi-am mai spus şi data trecută, arată mult mai îngrijit dacă le pui îm litere. Descrierea. Păi... faţă de capitolul precedent ai mai adăugat, dar încă nu sunt pe deplin mulţumită. Acţiunea este mult mai domolită ceea ce îmi dă de înţeles că ai fost mult mai atentă la ce scri. Chiar mă bucur că ai înţeles ce am vrut să spun data trecută, chiar dacă nu am menţionat. Poate îţi dai seama şi de data asta ( sper ). Naraţiunea ce de fiecare dată este okay. Dialogul se pare că nu mai este în aceeaşi cantitate şi asta mi se pare minunat. Am observat doar o virgulă în lipsă, dar în rest chiar nu am fost atentă.
So dear asta este tot. Oare mă poţi anunţa când pui next-ul ;;) ?
P.S. primaa
Bye bye
[Imagine: 2rcpz12.jpg]

Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...

#13
Buna, buna :>
Am trecut si eu pe aici caci aveam in cap sa citesc un fic si am dat peste al tau. Ce pot sa spun? Imi place foarte mult, ideea este draguta si din cate vad eu originala. Probabil ti-au spus mai multi ca titlul este unul comun sa zic asa, dar pe mine nu ma intereseaza acest lucru, ci continutul, care este foarte bun pana acum si sper ca asa va fi si in continuare. Ai idei si imaginatie si te felicit pentru asta ^.^ Sunt nerabdatoare sa vad ce se va intampla in continuare. Imi place mult de Raul, desi la inceput nu prea il suportam datorita atitudinii sale, acum mi se pare foarte dragut. Imi place deasemenea si de Diana ( o cheama ca si pe mine :> ), un personaj bine conturat, zic eu. De cine nu-mi place este prietena ei >.< Nu pot sa cred ca l-a parasit pe saracul baiat doar pentru faptul ca nu a vrut sa se culce cu ea. Din asta rezulta ca fata este pur si simplu o parasuta( scuzati-mi vocabularul ), dar nu am alt termen pentru a o descrie.
Naratiunea, dialogul si descrierea e la locul lor. Probabil mai sunt probleme la dialog prin anumite parti, dar trec neobservate. Greseli de tastare nu am vazut, ceea ce este bine, caci ofera ficului un aspect mult mai placut.
Nu am nimic de criticat si te felicit pentru munca depusa. Succes in continuare si sper sa nu te lasi de scris. Cu siguranta te vei perfectiona si vei deveni din ce in ce mai buna. Bafta la scris :3
[Imagine: tumblr_lw7j04DPq01r5ikx8o1_400_large.gif]
My mama always says that I'm cute. I don't believe her. I'm more than that !

Shake, shake that booty for Beckha !


#14
Teo scuze ca nu am trecut mai devreme sa iti las com, oricum de citit am citit sa stii.
Din nou abserv ca ai un capitol nou si foarte lung.. O.O [OMG !!]
Dar cu cat e mai lung e si mai plin de actiune si alte lucruri.

Mi-a placut ca de data aceasta lucrurile au mers mai domol, adica nu ai mai grabit asa de rau actiunea. Lupta intre cei doi baieti m-a cam speriat, iar Diana oare de ce la lasat pe Raul acolo.. asta chiar nu mi-a placut, nu trebuia sa plece cu George, dar in fine, macar asa s-a calmat.

Inca odata te felicit pentru un capitol frumos, sper sa nu stai mult si sa vi odata cu nextul.. :')
Pe langa toate aceste aspecte nu am vazut greseli de tastare si altele, deci totul este in armonie..nu mi se pare nimic anormal.. XD

That's all, ceau ~ :3

#15
FlyAway - placearea a fost de partea mea. De aceasta data nu ai sa mai vezi nici o cifra, am scris totul cu litere. Cand am corectat asta m-am gandit la tine si la ce ai zis.
Beki - multumesc ca ai trecut pe aici. Sa stii ca ai dreptate, foarte multa lume mi-a atras atentia in ceea ce priveste titlul fic-ului, dar nu prea ma pricep cand vine vorba de lucruri de genul, asa ca o sa astept sa imi vina vreo idee geniala si apoi o sa il schimb. Prietena ei chiar este o parasuta, ai sa vezi daca o sa citesti in continuare. Am mai zis, Raul e facut exact dupa un baiat pe care il cunosc. Nu o sa ma las de scris si multumesc pentru urari.
Kt.Kat - nu este nici o problema, eu una ma bucur sa stiu ca citesti, nu am pretentia de comm de fiecare data. Stiu ca e lung... cel putin asta e ceva mai scurt. Diana l-a lasat pe Raul acolo pentru ca... o sa descoperi mai tarziu. Multumesc pentru felicitari.



Partea a V-a



Cand m-am vazut in camera mea m-am asezat pe pat si am inceput sa plang. Imi era frica sa mai dau ochii cu Raul pentru ca nu vroiam sa stiu ce reactie ar avea; idiotului de Razvan o sa ii mai dau si eu o mama de bataie si o sa am grija sa nu ma uite prea curand… iar George, de el imi parea cel mai rau. Primise un pumn pentru ca… ei bine nici eu nu intelegeam de ce.
Mi-am sters ochii si m-am schimbat in pijamale. Am aruncat o privire asupra ceasului si am observat ca este trecut de ora douazeci. Am pus capul pe perna si am inchis ochii in speranta ca atunci cand ma voi trezi am sa observ ca totul nu fusese decat un cosmar de prost gust.
Cand am deschis ochii am vazut ca draguta mea camera era plina de lumina. Probabil uitasem sa trag draperiile. M-am ridicat in fund si am aruncat o privire prin camera: totul era la fel de dezordonat ca pana acum, puisorul meu se afla pe birou, Alexandra pe scaunul din fata biroului, hartii insirate pe jos… Imediat am realizat ca: Alexandra se afla la mine in camera.
- Credeam ca nu te mai trezesti odata, deja incepusem sa ma plictisesc, spuse aceasta in timp ce scapa un cascat scurt. Stiai ca dormi mult? Imi place fata pe care o ai in somn, pari micuta si nevinovata…
- Tu, ce cauti aici? In casa mea, camera mea, pe scaunul meu si la ora asta?
- Frumoasa din Padure Adormita, uita-te la ceas inainte sa vorbesti.
Saisprezece si douazeci si sapte de minute. Nu imi venea sa cred ca dormisem atat de mult. Cred ca tot ce s-a intamplat in ultima vreme incepea sa se simta, chiar daca incercam eu sa par mare si tare, nu era chiar asa. Am sarit din pat ca arsa. Am incercat sa ajung la baie pentru a ma schimba, insa m-am impiedecat de piciorul de la birou, ajungand pe burta in cateva clipe. M-am ridicat sprijinindu-ma de coltul scaunului. Am pasit incet, incercand sa ma uit pe unde calc pentru a nu ma varsa din nou prin camera. Am ajuns cu bine in baie. Am dat drumul la apa si am facut in dus rece pentru a-mi reveni putin, am luat halatul pe mine si m-am intors la Alexandra.
- Sa o luam de la inceput. Ce cauti aici?
- Am crezut ca ai murit. La telefon nu raspundeai, pe mess nu erai, nimeni nu stia nimic de tine asa ca am hotarat sa iti fac o vizita. Cand am ajuns aici maica-ta mi-a zis ca dormi si daca reusesc sa te trezesc nu am decat sa intru.
- Adica, mama a fost pe aici?
- Da, a incercat sa te trezeasca, nu a reusit asa ca te-a lasat sa dormi. Doamne, cred ca esti un caz pierdut. Imi pare sincer rau pentru tine.
- Bine, bine. Destul cu sentimentalismele. Zimi de ce ai venit si fara: “am crezut ca ai murit”.
- Hm, nu stiu cum sa incep pentru a nu te enerva.
Am oftat din nou si mi-am dat ochii peste cap. Chiar daca am spus ca aveam de gand sa ma las de oftat, realizasem ca deja facea parte din mine si ma linisteam dupa asta.
- Daca promit ca nu ma enervez, imi zici?
- Doar daca promiti.
- Bine, incepe.
- Raul a venit ieri noapte la mine. Am dat sa deschid gura insa Alex a continuat. Nu spune nimic pana nu termin eu. Arata in cel mai rau hal posibil: avea buza de jos sparta si vanata, un ochi umflat si peste tot era plin de vanatai. M-a rugat sa il las sa doarma la mine pentru ca nu vroia sa se duca acasa in halul ala, ii era frica de ce avea sa spuna fratele lui.
- Si totusi ce treaba are asta cu mine?
- Lasa-ma sa continui. Am acceptat sa stea, insa doar in seara aia pentru ca ai mei nu erau acasa. Fata cand s-a dezbracat si am vazut cat era de ranit am vrut sa sun la salvare insa nu m-a lasat. A trebuit sa ii pansez eu ranile. I-am spus ca daca vrea sa doarma la mine trebuie sa imi spuna de ce a ajuns in halul asta. Nu o sa iti vina sa crezi ce a putut sa imi zica: s-a batut cu Razvan si l-a pocnit pe George si apoi…
- De Razvan si George deja stiam. Eram acolo, din cauza mea s-a batut cu Jocker.
- Da, dar mi-a zis ca tu ai plecat cu George si prostul, de nervi s-a dus sa se bata cu niste tipi de la care a mai mancat o mama destul de buna de bataie. Tu vrei sa il omori?
- Tu nu intelegi ca noi doi nu avem nici o treaba?
- Esti oarba sau nu vrei sa accepti ca baiatul asta te place?
- Face ce? Place? Pe mine? Fii serioasa… noi doi suntem mai rau ca soarecele si pisica, acest lucru este imposibil.
- Si daca totusi, ar fi posibil… sa spunem prin absurd?
- Atunci nu ma intereseaza.
Dupa asta am simtit cum palma Alexandrei mi-a atins cu putere obrazul. Primisem o palma de la cea mai buna prietena a mea. Mana ii tremura de nervi, iar mie mi se inrosise zona in care ma lovise.
- Dai cu piciorul la fericire ca o proasta.
- Daca sunt sau nu proasta e treaba mea. Acum te rog sa pleci. Noapte buna.
I-am deschis usa si i-am aratat unde este iesirea. Nu imi venea sa cred ca tocmai primisem o palma de la prietena mea cea mai buna. Trebuia sa recunosc ca ma durea ca naiba, nu mai locul ci si fapta in sine. Indraznise sa dea in mine din cauza unui idiot. Nu mai facuse asa ceva niciodata. A calcat peste principiile noastre. Pana la urma era problema mea daca ma certam cu el, daca il faceam sa se simta ca o carpa si alte rahaturi de astea. Pana la urma de ce nu putea fiecare sa isi vada de cacatul lui? Nu intelegeam asta. M-am trantit din nou in pat injurandu-l pe Raul si rugandu-ma la toti Dumnezeii, Sfintii si Zeii sa ii ramana mancare in gat, in acest moment daca manca, sa isi rupa gatul daca mergea sau sa inceapa sa sughita daca statea.
Am deschis incet ochii parca cu frica sa nu ma mai trezesc cu cineva in camera. Am aruncat o privire scurta in am vazut ca sunt singura. Ma intrebasem de ce nu sunase inca ceasul, insa cand m-am uitat mai bine era de abia ora sase, in mod normal ceasul meu suna la ora sapte fara cinsprezece minute. M-am ridicat din pat parasind cu greu locul acela calduros si m-am indreptat spre baie. Am umplut cada si apoi m-am aruncat in apa, facandu-o sa sara peste tot. Aveam o multime de timp azi. Nu am stat decat in sfert de ora in apa, pana mi s-a facut frig. Mi-am luat halatul si m-am intors in camera. Mi-am luat o perche de blugi de un albastru deschis pe mine, un tricou alb si o camasa albastra, insa ceva mai inchisa ca blugii, era de un albastru aproape spre negru. Mi-am pus la gat lantirosul meu preferat. Parul mi l-am lasat desprins. Am aplicat putin dermatograf negru si un gloss transparent pe buze. M-am indreptat spre bucatarie pentru a lua ceva de mancare si apoi am plecat la scoala.
Nu stiu de ce insa eram chiar in toane foarte bune. Hotarasem ca pe prostul al Razvan am sa il ignor si Raul o sa primeasca acelasi tratament;
asa patesc daca se bat pe mine. Plecasem mai devreme cu zece minute decat de obicei si nu avea rost sa ma grabesc pentru ca sigur Alexandra nu ma mai astepta in fata scolii asa cum o facea in fiecare dimineata dupa faza de aseara.
Ajunsa in fata liceul observasem ca aveam dreptate. Am urcat incet pana la etajul la care se afla clasa mea. Am tras aer puternic in piept si am deschis usa. Eram surprinsa sa vad ca nu se aflau in clasa decat cativa colegi. Le-am spus un “Buna dimineata” si m-am indreptat spre locul meu. Imediat dupa ce m-am asezat usa s-a deschis si a intrat Alexandra. Mi-a aruncat o privire plina de subinteles si s-a indreptat spre locul din partea celalalta a clasei; se asezase in locul lui Raul. Ma asteptam sa reactioneze asa. M-am uitat la ceas si mai erau cinci minute pana cand avea sa se sune. Chiar in momentul cand s-a auzit clopotelul a intrat pe usa Raul. Cand l-am vazut am pus pana la gura: arata groaznic dupa bataia de atunci. Daca acum era in starea asta nu vroiam sa ma gandesc in ce fel arata atunci cand dormise la Alex. Arunca o privire prin clasa si observa ca locul de langa mine e liber. Isi arunca geanta pe banca si apoi se aseza.
- Neata.
- Neata si tie.
Totul parca era impotriva mea. Dupa ce ca nu stiam cum pot sa ma mai uit la el fara sa ma simt vinovata, se mai asezase si langa mine acum. Am oftat din nou si mi-am scos cartile. Aveam matematica. Cel putin nu puteam sa fiu atenta la el prima ora, pentru ca daca ne prinde profa ne manca detentia. Imediat ce intrase babusca in clasa s-a facut liniste. Incepuse sa predea ceva despre radicali, insa sincera sa fiu mi pareau plictisitori, plus ca ii stiam deja. Incepusem sa casc cand deodata am simtit o mana, ce nu era a mea, care se plimba pe piciorul meu. Mi-am coborat repede privirea si am observat ca Raul se juca cu un deget pe piciorul meu. I-am aruncat o privire taioasa insa el a zambit. L-am ciupit de spate si s-a incruntat putin ca apoi sa inceapa sa “deseneze” cerculete pe piciorul meu. I-am tras una pe spate insa parea ca nu are de gand sa se astampere. Ba din contra, acum facea du-te-vin-o pe pulpa mea; nu ma enerva, dar problema era ca ma gadilam usor.
- Vrei sa incetezi odata?
Cand realizasem ce facusem eram deja in picioare tipand la el. El radea cu gura pana la urechi iar profesoara nu parea de loc multumita
- Stanoievici si Predescu, amandoi, la tabla, acum!
- Minunat, acum ai facut-o lata, i-am soptit in timp ce ma indreptam spre tabla.
- Aveti mancarimi in fund?
- Dar, doamna profesoara…
- Nici un “doamna profesoara. Acum, amandoi, afara!
Ne-am cerut scuze si am iesit mai repede din clasa pentru a nu se razgandi si a ne asculta la tabla, sau si mai rau sa ne trimita la detentie.
- Acum esti fericit? Il intreb ironica
- Foarte… mai mult de atat nici nu se putea
- Ce te-a apucat? Urla hormonii in tine chiar asa de tare?
- Nu chiar, vroiam sa raman singur cu tine pentru cateva clipe. Nu spune nimic, te rog, doar urmeaza-ma.
- Am de ales?
- Nu!
M-a apucat de mana pentru a fi sigur ca aveam sa il urmez intocmai cum spusesem; m-a plimbat prin toata scoala pentru a ajunge la vestiarul baietilor, unde m-a tras dupa el inauntru, a luat o cutiuta destul de maricica si apoi am pornit spre acoperis.
- Asta e pentru tine, spuse in timp ce imi inmana cutiuta. Nu spune inca nimic pentru ca nustiu daca o sa mai am curajul sa continui, adauga si apoi isi lasa privirea in jos. Asta e ca un fel de “Imi pare rau”, pentru sambata. Nu trebuia sa ma comport asa cum am facut-o si mai ales nu trebuia sa il pocnesc pe George.
Dupa ce mi-a spus toate astea a plecat repede fara sa se uite in urma. Eu inca incercam sa recapitulez ceea ce tocmai se intamplase. Dupa ce mi-am revenit din starea de soc m-am uitat mai bine la cutiuta pe care o aveam in mana si am observat ca avea gaurele mici. Am deschis incet capacul si imediat cineva, sau ceva si-a scos nasul afara. Era mic, negru si umed. Am dat repede capacul la o parte si am observat ca inauntru se afla un caine negru si mic. Era un Bishon. Mereu imi dorisem un caine, asa, micut si pufos, care sa dea mereu din coada si sa vina la mine de cate ori il chem, sa fie fericit cand ma vede. M-am asezat pe cimentul rece si ma gandeam de unde putea Raul sa stie ce imi place, ce nu si mai ales… faptul ca imi doream de mult o javra asa micuta si draguta. Am decis pe loc sa ii pun numele Tasha. Nici un nume nu avea sa I se potriveasca mai bine de atat. Am luat cainele in brate si m-am jucat cu el, de fapt, era o “ea”, pana cand se sunase. Am pus-o la loc in cutie si m-am indreptat spre clasa. Mi-am luat geanta si am rugat in coleg sa ma invoiasca de la profesori, nu avea decat sa le spuna ca mi se facuse rau si am plecat acasa. M-am mai uitat inca o data prin clasa sa vad daca el inca mai era la scoala insa se parea ca a intins-o de ceva timp. Am oftat si am iesit pe usa putin dezamagita.
Poate pana la urma Raul asta nu era chiar asa de rau pe cat il crezusem.
Nu m-am dus acasa. Am decis sa ma duc direct la un Pet Shop pentru a cumpara o zgarda intai de toate. Nu stiam ce exact ar trebui sa fac acum ca aveam animalul dupa mine. Inainte sa intru in magazin l-am vazut pe Raul deja inauntru uitandu-se deja dupa acelasi lucru ce vroiam sa il cumpar si eu.
- Nu ma asteptam sa te gasesc aici
- Nici eu pe tine. Ai chiulit de la scoala?
- Ai impresia ca as fi putut sta la ore cu chestia asta, spun in timp ce arat spre Tasha?
- Banuiesc ca nu…
- Ai gasit ceva dragut? Nu prea as avea incredere in gusturile tale, spun analizandu-l putin…
- Ei! Nici chiar asa. Am gasit ceva foarte dragut si imi arata o zgrada de piele, rosie. Cred ca ar merge din moment ce ea e neagra si mai e si fata.
- Atunci o cumpar.
Am luat zgarda si am plecat fericita din magazine cu Raul dupa mine. Am hotarat sa duc cainele acasa si cu ocazia asta mai stateam de vorba si cu el, poate aveam sa lamuresc unele lucruri. I-am zis sa ma urmeze. Nu a comentat nimic ci doar m-a urmat asemenea unui caine credincios; ar fi fost numai bun daca ar fi fost o javra mica si draguta. Ajunsi in fata blocului i-am facut semn sa urce si i-am spus ca mama nu e acasa si poate intra linistit. Am descuiat cu greu usa de la apartament din cauza Tashei care se misca incontinuu.
Am intrat in hol, unde am dat cainele jos din cutie si l-am lasat sa “zburde” prin casa, in timp ce eu l-am invitat pe Raul in sufragerie si m-am dus sa fac o cafea. Dupa cinci minute, stateam amandoi, fata in fata, pe canapea, cu cestile de cafea in mana. Eu ma uitam la el, el se uita la mine si dupa care amandoi ne uitam pe pereti. Starea dintre noi in momentul acela era: de cacat.
- Deci, spun incercand sa deschid conversatia…
- Da!
- Ce iti veni sa il pocnesti pe George? Esti gelos cumva si nu stiam eu?
- Nu e vorba de asta. Sa ii spunem doar: orgoliu masculin; daca intelegi ce vreau sa spun de bine, daca nu, nu.
- Si banuiesc ca nu ai de gand sa imi explici, incerc sa spun in timp ce sorbeam o gurita de cafea.
- Exact. I-a spune: esti proasta sau naiva?
- Ce ai zis? Repeta!
- Te-am intrebat daca esti prosta sau naiva, ce e asa de complicat la intrebarea asta. Se uita la mine amuzat si eu nu stiam ce vrea sa zica cu asta. Vii cu cineva in casa, in timp ce maica-ta e plecata si, acel cineva mai e si baiat. Nu iti e frica ca o sa sar pe tine sau chestii de genu? Spuse in timp ce se abtinea sa nu rada.
- Nu!
- Hm, interesant. Deci pe langa faptul ca esti proasta, mai esti si naiva, spuse in timp ce se apropia si mai mult de mine. Ce ai face daca te sarut in acest moment? Uita-te in jurul tau, nu ai cum sa te ridici sau cum sa te impotrivesti si chiar daca au reusi sa fugi, te-as prinde imediat, spuse apucandu-ma usor de mana.
- Incerci sa ma intimidezi doar, insa nu reusesti.
- Nu? Sa vedem daca asta merge spuse in timp ce se apropie usor de gatul meu. Ii simteam respiratia calda cum imi atingea piela. Imi sopti cateva cuvinte la ureche din care nu intelesesem nimic. Papusa, nu mai fii atat de increzatoare, in interiorul unui mar frumos nu stii cati viermi se pot ascunde, asa-i?
Imi apuca usor barbia cu mana celalalta si se uita la mine cu un zambet pervers. Imi apropie fata usor de a mea, in timp ce mana celalalta o tinea strans pe a mea parca impiedicandu-ma sa spun sau sa fac ceva. L-am lasat sa isi continue jocul, eram mult prea curioasa sa vad pana unde poate ajunge. Am simtit cum buzele lui le-au atins usor pe ale mele, insa nu ma sarutase, doar le atinsese putin. Baiatul asta parca vroia sa scoata bestia din mine. Isi lipise buzele de gatul meu si cobora usor cu ele pana la gulerul tricoului in timp ce mana lui se juca acum cu o suvita din parul meu. Am oftat putin si cu mana libera l-am apucat de tricoul tragandu-l mai mult peste mine. Mi-am eliberat si celalata mana si le-am incolacit in jurul gatului lui. Mi-am apropiat fata de a lui si l-am pupat usor pe coltul gurii, ca mai apoi il musc de gat.
Il duruse, se vedea dupa felul in care isi incruntase fruntea. Am zambit multumita si l-am eliberat din stransoarea mea. O mana de a lui se plimba pe abdomenul meu in timp ce celalalta se juca cu parul meu. Credeam ca era timpul sa terminat jocul cand el m-a sarutat. Doamne, de cate ori facea lucrul asta ma transformam intr-o carpa incapabila de a mai face ceva. Simteam ca plutesc si ca nu o sa mai ating niciodata pamantul. I-am raspuns la sarut, prelungindu-l putin. Cand am ramas fara aer a rupt sarutul, isi trecu limba peste buze, umezindu-le si mai tare. S-a apropiat din nou in timp ce mainile lui urcau usor spre sanii mei.
- Spune-mi ca ma iubesti, Raul.
Asta am mai reusit sa spun inainte ca buzele lui sa le acapareze din nou pe ale mele.
- Te iubesc, Maria.



Orice sfat/critica este bine venit(a).
We mortals have many weaknesses; we feel too much, hurt too much or too soon we die, but we do have the chance of love.

#16
Well dear, îţi mulţumes că m-ai anunţat. Mie sincer chiar îmi convine faptul că este mult mai repede postat :D. Am observat că ai ţinut cont de sfatul meu în legătură cu cifrele şi orele, doar că pe undeva ai scris "ora 6" în loc de "ora şase". Probabil din obişnuinţă, dar acum nu-i bay. Mda... descrierea. Nu ai foarte multă, defapt este într-o cantitate destul de mică, dacă mă întrebi pe mine. Mi-aş dori să fie ceva mai multă, dar sunt sigură ( mă rog cel puţin 90% ) că vei adăuga pe parcurs. La naraţiune aşa cum am mai spus, te descurci destul de bine, iar acţiunea well mie chiar nu mi se pare grăbită ( de data asta ). Mia plăcut foarte mult sfârşitul :x. A fost exploziv, dar oarecum mă aşteptam la ceva în genu, dar e okay.
Well dear asta este tot ce am avut de spus & mersi că m-ai anunţat. Sper să mă poţi anunţa când pui next-ul
P.S. primaa ( again )
Bye bye
[Imagine: 2rcpz12.jpg]

Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...

#17
Buna, am trecut si eu pe la fic intr-un final.
Vad ca povestea se complica, iar asta este minunat :))
Actiunea nu mi s-a parut grabita, iar dialogul nu mi s-a parut sec.
Descriere ai, insa cred ca ai mai putea adauga.
Greseli de exprimare sau de tastare nu am vazut. (nici nu m-am uitat dupa ele )
In concluzie astept capitolul urmator. Sunt foarte curioasa :))
Spor la scris !
~ I'm the girl who is lost in space, the girl who is disappearing always, forever fading away and receding farther and farther into the background. Just like the Cheshire cat, someday I will suddenly leave, but the artificial warmth of my smile, that phony, clownish curve, the kind you see on miserably sad people and villains in Disney movies, will remain behind as an ironic remnant. I am the girl you see in the photograph from some party someplace or some picnic in the park, the one who is in fact soon to be gone. When you look at the picture again, I want to assure you, I will no longer be there. I will be erased from history, like a traitor in the Soviet Union. Because with every day that goes by, I feel myself becoming more and more invisible... ~
Elizabeth Wurtzel


My fic: http://animezup.com/forum/showthread.php...884&page=3


]I love my family :X They are my life
My mom' : KittyKat
Surorile mele dragute : Renesmee, Elvira, Mailin, Sasame, FrogyGirl
My twin sis' : ~ Black Heart ~
Ficele mele mult iubite: Ame si ♪ Ąѕђą ♪
My Grannie : Venus- Roseta
Nepotica mea : Ioanayoana, ßéкi♡
Ma friend: Moxxy
Nora mea: Oxygen
Matusile mele minunate: Contagieuse, Tigroaica
Ma uncle : Danysor


#18
Nou capitol :>
Imi place ca postezi repede, nu ma lasi in suspans xD Vreau sa-ti zic ca imi place faptul ca faci capitolele atat de lungi, este un lucru foarte bun. Putem afla mult mai multe si faptul ca le faci lungi dovedeste cat de mult muncesti, soo felicitari ^_^.
Capitolul mi-a placut foarte mult, saracul Raul o.o Mi-e mila de corpul lui xD Cred ca Diana merita acea palma de la Alexandra, asa ca sa se mai trezeasca la realitate. Deasemenea, gestul lui Raul mi s-a parut extrem de dragut. Si mie imi plac Bishonii. Ma asteptam ca fata sa para mult mai fericita si uimita de acest gest, dar fiecare cu sentimentele lui xD Ultima parte a fost foarte romantica sa zic asa :> Pacat ca nu ne-ai descris mai mult xD Maria? Lucrul asta va fi interesant. Si asta viseaza la alte femei cand e cu Diana? Sau e altceva la mijloc? o.o
Astept continuarea pentru a afla adevarul >.< Sper sa nu fie nimic grav, hehe xD Greseli de tastare nu am vazut, deci totul este ok. Stai bine la capitolul moduri de expunere, nu am nimic de comentat sau criticat. Totul a iesit bine in acest capitol. Sooo..bafta in continuare si spor la scris ^-^
[Imagine: tumblr_lw7j04DPq01r5ikx8o1_400_large.gif]
My mama always says that I'm cute. I don't believe her. I'm more than that !

Shake, shake that booty for Beckha !


#19
FlyAway - ma bucur ca ti-a placut si multumesc pentru comm.
dancing_in_the_night - aici ti se termina curiozitatea. Sper sa iti placa.
Beki - o sa afli mai multe despre toate in curand, doar putina rabdare.



Partea a VI-a



Am deschis deodata ochii si m-am uitat la el. Avea o fata fericita si ochii inlacrimati. Stateam cu gura deschisa de mirare in timp ce Tasha se uita la amandoi neintelegand ce se petrece.
- Raul… Repeta ce tocmai ai zis.
Nu realizase ce perla scosese pe gura. Isi duse imediat mana la gura realizand ce tocmai spusese. Se dadu repede jos de pe mine si isi dadu o palma peste fata. Ma uitam uimita la el si nu intelegeam ce se intampla. A vrut sa se ridice dupa canapea, avea o fata speriata si nervoasa. Probabil credea ca aveam de gand sa il plesnesc sau asa ceva pentru ca atunci cand am intins mana spre el pentru a-l impiedica sa plece s-a dat in spate atat de tare inca a reusit sa cada in fund si sa se loveasca.
- Blegutule, nu iti fac nimic. Stai, nu am sa te mananc, promit.
A zambit cu jumatate de gura, mai mult fortat si s-a asezat din nou pe canapea dupa mai multe minute in care m-am rugat de el. Nu mai era asa de aproape de mine, se departase, stand in partea celalalta a canapelei. Am dat sa ma apropii de el insa am vazut cum isi inchide ochii si incepe sa stranga din pumn ca si cum s-ar fi asteptat din nou sa il lovesc.
- Raul, uita-te la mine, te rog.
Si-a deschis ochii si pentru cateva clipe a ezitat sa se uite la mine. Dupa ce am asteptat ceva timp am reusit sa il fac sa se uite in directia mea.
- Imi pare rau, serios. Sunt un prost, nu stiu nici macar ce vorbesc…
- Cine e Maria?
- Fosta mea prietena. Dupa ce spusese acest lucru incepu sa planga. M-am apropiat de el si l-am mangaiat usor pe crestetul capului. Nu ma asteptam sa continuie insa a inceput sa vorbeasca: Ne-am despartit acum o saptamana, cred, dupa ce am avut o relatie de doi ani si ceva.
Eram surprinsa ca alesese sa imi vorbeasca despre lucrul acesta.
- Ne-am despartit curand. De fapt mi-a dat papucii spunand ca s-a plictisit de mine si apoi mi-a facut cunostiinta cu noul ei prieten care, intamplator, era cel mai bun prieten al meu.
Daca Razvan fusese un adevarat nemernic, fata asta fusese o scorpie si jumatate. Nu imi venea sa cred ceea ce imi spunea. Stiam ca Raul putea sa fie o persoana dificila, insa de cand am ajuns sa il cunosc mai bine am observat ca atat timp cat tine la o persoana ar face orice pentru ea. Cred ca tipa aia a fost prea oarba pentru a putea intelege asta. Continuam sa il mangai si sa astept sa se calmeze. In mintea se faceau unele legaturi… acum intelesesem de ce in ziua aceea scapase un: “Si-a batut joc.”
Imi parea rau pentru el, nu il uram, nu il placeam, insa nici indiferent nu imi era. Cred ca ceea ce simteam pentru el era mila. Chiar daca eu trecusem prin asa ceva, nu ma asteptam ca cineva cunoscut mie sa treaba prin aceeasi experienta.
S-a departat usor de mine fara a mai spune nimic. Mi-a soptit un simplu “Multumesc” in timp ce se indrepta spre usa. S-a incaltat rapid si a plecat la fel cu aparuse. Am oftat si am inceput sa analizez situatia.
Era clar ca baiatul asta nu imi era indiferent, insa nici nu puteam sa spun ca il iubesc; aceasta afirmatie ar fi fost complet gresita. Pe celalalta parte Razvan era un cretin-idiot pe care ficatii mei nu vor mai putea sa il mai suporte dupa ceea ce imi facuse, iar George, ei bine, George se afla in aceeasi situatie ca si Raul. Hotarasem sa nu ma implic in ceva… riscurile meseriei asteia sunt ceva cam mari si sincer nu prea imi face placere sa calc in strachini.
Dupa acest incident eu si Raul am inceput sa ne intelegem mai bine in sensul ca cel putin nu imi mai punea piedici prin clasa si nu lasa pe nimeni in afara de el sa faca misto de mine sau sa spuna ceva rautacios la adresa mea. Razvan venea aproape zilnic prin clasa pe la noi incercand sa ma faca sa il iert; ajunsesem si la situatii in care el nici nu apuca sa intre pe usa si eu tipam din spatele clasei: “ Nu am timp porcariile tale azi, revin-o maine.”, iar el ca un caine credincios ce era, ma asculta. Alexandra la fel de parasuta ca de obicei incercase sa se dea la George insa nu ii mersese, primind o respingere de toata frumusetea.
Singura persoana cu care inca mai tineam legatura era George. Ajunsesem sa fim prieteni atat de buni inca stia si ce visez noaptea.
Asa trecuse toata luna lui Octombrie, sau ma rog, ce mai ramasese din ea si cat ai clipi ne aflam deja in Decembrie pregatindu-ne pentru micuta noastra vacanta de Craciun.
Nu stiu exact cand trecuse mai mult de jumatate din acest semestru, insa pentru prima data in viata mea ma bucuram ca venea vacanta. Pentru ca de Sarbatori nu era tocmai placut sa stai acasa cu familia si cu mai stiu eu ce rude batrane si plictisitoare ne-am hotarat, cateva clase, sa facem o excursie. Destinatia: Brasov. Obiectivele: sa ne facem de cap. Normal ca dirigintilor nu le-am comunicat aceste lucruri, partea cu “obiectivele” era ceva mult mai diferita decat ceea ce ne propusesem noi. Ideea a ajuns mai repede decat ne asteptam la urechile directoarei, iar aprobarea de la Inspectoratul Judetean a venit doua zile dupa aceea. Toate acestea s-au petrect in decursul unei saptamani, chiar inainte de vacanta.
Pe 20 Decembrie la ora 6:00 urma sa ne intalnim in fata liceului si de acolo sa plecam cu doua autocare. Se hotarase ca in excursie sa mearga: clasa noastra (a X-a C), clasa lui Razvan (a XI B) si nu in ultimul rand clasa a IX-a A si a XII-a B.
M-am chinuit doua zile dupa ce am aflat marea veste sa ma adun si sa imi fac bagajul. Am alergat-o pe mama prin toate magazinele posibile si imposibile pentru a-mi gasi ceva de incaltat si pana la urma am facut ca mine si mi-am luat bocanci. Cand am ajuns acasa se inserase deja si incepuse sa ninga. Ma gandeam ca daca ar ninge prea mult am ramane blocati prin munte. Mi-am sters imaginea imediat din minte si mi-am indesat in geamantan si ultimile lucruri care mai erau de pus. M-am schimbat in pijamale si m-am trantit in par. Am adormit imediat.
La ora cinci eram deja in picioare si nici macar nu imi sunase ceasul. M-am imbracat repejor, m-am dus si am pupat-o pe mama care se trezise sa imi ureze drum bun si apoi am plecat pentru a nu intarzia. Cand am ajuns acolo mi-am dat seama ca nu stiam in ce autocar trebuie sa ma urc si majoritatea erau deja pline. Am zarit-o imediat pe Alexandra care a venit si m-a ajutat sa imi pun bagajele si apoi sa ma urc in primul autocar. Clasa noastra avea sa mearga impreuna cu clasa lui Razvan. Perfect, acum aveam sa ii vad moaca tot drumul.
Inauntru era cald si bine semn ca aerul conditionat isi facea treaba bine. Ne-am dus tocmai in spate unde se parea ca era doua locuri libere, pe bancheta din spate un loc si pe cea din fata ei inca unul.
- Buna Raul, George.
- Neata, spuse Raul in timp ce casca.
- Neata si tie, adauga George.
- Stati, stop, putin. George? Tu ce cauti aici?
Toti trei au inceput sa rada. Probabil facusem o fata de toata frumusetea si culmea fara sa imi dau seama pe cine salutasem, pana cand nu imi raspunsese.
- M-a invitat Raul.
- Ce a facut?
- Da, m-a invitat. Si i-a bagat dirigintei lui o minciuna repede. Oricum mai erau locuri libere si nu a avut nimic impotriva.
- Asa deci s-a intamplat toata asta.
- Da, cam asta e povestea, nimic nou oricum.
Dupa ce m-au lamurit si pe mine am decis sa ma asez.
- Eu stau langa Raul si tu langa George, a spus repede Alex.
- Bine, daca asa zici tu.
Intr-un fel incercam sa ma prefac ca nu imi pasa, insa chiar eram fericita ca nu trebuia sa stau langa Raul. Dupa ultima chestie care se intamplase intre noi, nu aveam chef sa stau o zi intreaga langa el fara sa scot un sunet. M-am plictisit repede sa ma uit pe geam asa ca l-am cautat cu privirea pe Razvan. Era undeva in fata si parea foarte prins intr-o discutie cu o tipa. Dupa aproximativ jumatate de ora am adormit cu capul pe umarul sau. Singurul lucru de care imi era frica era acela ca am vorbit prin somn, mai aveam si obiceiul asta din cand in cand si nu aveam chef sa mi se intample asta chiar acum.
Cand m-am trezit am observat ca autocarul era gol si singura persoana in afara de mine care mai dormea era chiar George; credeam ca eu sunt singura persoana care reuseste sa doarma oriunde. M-am ridicat incet pentru a nu face zgomot, nu vroiam sa il trezesc, cel putin momentan. Am mers pana in fata autocarului si apoi m-am intors la locul meu pentru a fi sigura ca nu mai era nimeni acolo. Ma gandeam sa il trezesc ,insa fata pe care o avea atunci cand dormea era mult prea draguta. Era ca un copilas micut si neajutorat, mai trebuia sa isi puna degetul mare in gura si tabloul ar fi fost perfect. L-am apucat usor de umeri si am inceput sa il zgaltai. Am vazut ca asa nu ajungeam la nici un rezultat si m-am decis sa il apuc de nas, pana la urma, cand avea sa isi dea seama ca se sufoca trebuia sa se trezeasca. Zis si facut. Insa nu s-a trezit. Si-a desfacut usor buzele pentru a putea respira pe gura, ignorand faptul ca il strigam. L-am ciupit tare de mana, pana cand am observat ca locul se invineteste. Nu a facut decat sa ma plesneasca peste mana si, apoi, a gangurat ceva.
Cert era ca trecuse deja 10 minute si eu nu reusisem inca sa il trezesc. Enervata m-am apropiat mai mult de fata lui pentru a vedea ce as mai putea sa ii fac. De data aceasta aveam planul perfect: l-am apucat din nou de nas, facandu-l sa isi deschisa usor gura si l-am sarutat; asa avea sa ramana sigur fara aer.
Am simtit cum incepe sa se trezeasca, fluturandu-si genele din ce in ce mai des. Am deschis ochii si am observat ca era deja treaz si se vedea dupa felul in care ma privea ca nu intelegea nimic din ceea ce tocmai se intamplase. M-am indepartat usor de el luand o gura mare de aer. Am oftat si m-am uitat mai atenta la el: era rosu tot…
- Ah, credeam ca nu mai resesc sa te trezesc. Stiai ca dormi mai ceva ca o buturuga, ii spuneam in timp ce incercam sa acumulez cat mai mult aer in plamani. Ma bucur ca totusi am reusit.
- Aaa…
- Si, eram sa uit, chestia asta, ce tocmai s-a intamplat, adaug in timp ce imi atingeam buzele cu aratatorul, a fost doar ca sa te trezesc, deci nu o pune la suflet.
- Nu o pune la suflet, a… deci asa sta treaba.
- S-a intamplat ceva?
- Ah, nu, nu, nimic. La naiba spuse in timp ce isi dadu doua palme peste fata.
- Deci, unde mergem acum? Habar nu am unde au plecat astia, nimeni nu a lasat nici un bilet, mesaj, ceva… s-au tampit cu totii. Cand m-am trezit tu dormeai dus si m-am uitat sa vad daca mai e cineva pierdut pe aici, insa, din pacate, nimeni.
- Cred ca cel mai bine e sa ramanem prin jur.
Am dat afirmativ din cap si am iesit amandoi din autocar. Ne-am dat seama ca ne aflam in fata unui parc de distractii. Destul de ciudat, nimeni nu adaugase pe lista nici un fel parc de distractii. Am decis totusi sa intram, pana la urma nu aveam nimic de pierdut si eram sigura ca ii vom gasi si pe colegii nostri aici.
Ne-am cumparat bilete, de fapt, George mi-a cumparat si mie. Insistase si nu aveam cum sa il refuz. Ne-am luat apoi inghetata chiar daca eram deja in Decembrie. Pana la urma ce poate sa fie mai bun decat o inghetata intr-o zi de iarna? Ajunsi in mijlocul parcului ne-am uitat in stranga si in dreapta pentru a avedea unde puteam merge prima data. Am hotarat sa ne ducem in Casa Groazei. Cand am iesit de acolo: dezamagire totala. Nu am facut decat sa ne plimbam cu un trenulet care era plin cu copii mult mai mici ca noi, iar ceea ce fusese inauntru… ei bine nici pe pustii aia nu i-a speriat. Eram inghetati. Am cautat disperati niste ciocolata calda insa am gasit vin fiert. Da… oficial, parcul asta era ciudat. Dupa ce ne-am mai plimbat un timp am decis sa mergem o tura cu roata cea mare care se afla in fata noastra. Stiu ca mai vazusem una asemanatoare in desenele animate Japoneze si in diferite orase de pe acolo insa nu aveam nici o idée ca asemenea chestii se gasesc si la noi.
Inauntru era cald si bine. Mi-am dat geaca jos si am ramas doar intr-o bluzita neagra. George mi-a urmat exemplul. M-am uitat la el, s-a uitat la mine si am inceput sa radem fara motiv. Nu stiu ce se intamplase azi cu mine, eram in toane prea bune si de obicei asta nu-I a buna sub nici o forma.
L-am vazut cum se apropie de mine si imi arata ceva. In clipa urmatoare i-am simtit mana pe fata mea. Mi-am intors brusc privirea si m-am uitat speriata catre el. Am auzit cum mi-a soptit doua cuvinte “Te plac” si apoi m-a sarutat. Stateam nemiscata, uitasem si sa respir. Nu imi venea sa cred ca mi se intampla asta tocmai mie.George era, nu stiu, nu cred ca voiam asta. Nu il placeam, adica nu in acel mod, sau cel putin asta credeam Nu i-am raspuns la sarut si nici nu aveam de gand sa o fac. L-am vazut cum se aseaza la locul lui. Era rosu ca racul din nou. M-am uitat pe geam si mi-am vazut expresia: eram uimita, speriata si incepusem sa rosesc si eu. Am incercat sa spun ceva insa cuvintele mi s-au oprit in gat. Incepuse sa ma doare capul. Stateam si ma uitam ca o proasta la el. Mi-am dat seaman ca trebuia sa coboram de mult atunci cand am mai aruncat o privire pe geam, nu am mai spus nimic ci doar am oftat in gand.
- Eu… am incercat sa ingan.
- Tu, tu nu trebuie sa spui nimic.
Vroiam mai mult. Da, dar nu in sensul acesta si nu cu el. Mai presus de toate, nu acum.
- Ce tocmai ai zis…
- Era adevarat.
- Dar?
- Lasa-ma sa continui. Pur si simplu mi-am tot repetat ca “nu e bine sa te indragostesti de ea”, insa a fost practic imposibil. La inceput am crezut ca am gasit o fata de gasca, fara prea multe pretentii, si cu care nu o sa cheltui multi bani. Am ajuns sa stiu multe despre tine, din surse oficiale si neoficiale, insa asta e altceva. Apoi, cand am deschis ochii mai bine, am realizat ca nu faceam decat sa ma mint pe mine insumi. Mi-am dat seama de chestia asta aproximativ… hm… chiar dupa ce m-a pocnit Raul. Pot spune ca pumnul lui m-a adus la realitate.
Ce mai puteam sa spun dupa o asemena declaratie. Pur si simplu am inchis gura si ma uitam in gol. Poate asta era din partea mea pura nesimtire, pana la urma nu ar fi fost primul care mi-ar fi spus ca as fi o ipocrita si ca am inima de piatra; cuvintele astea deja nu ma mai atingeu nici macar putin.
De data asta am avut grija sa coboram la fix. Nu ne-am mai dus sa vedem nimic ci ne-am indreptat direct spre autocar. Cand am ajuns acolo am observat ca si dragutii nostri colegi de abia ajunsesera. Am observat cum Alexandra ne cauta disperata cu privirea. Odata ce ma vazuse a alergat spre mine si m-a luat in brate, aproape ma lasase fara aer.
- Fata, credeam ca te-au rapit extraterestrii, ce naiba… pe unde ai umblat?
- Prin “vecini”. Nu-I asa, George? il intreb in timp ce i-am facut cu ochiul.
- Da, cam asa ceva… spuse el in timp ce radea.
L-am vazut pe Raul cum se apropia de noi. Nu parea sa fie atent pe unde merge, era mai concentrat sa se uite dupa cineva. Nu am inteles ce a patit, insa sincera sa fiu, aceea era ultima mea problema in momentul de fata. Am oftat si m-am intors catre cei doi. Ne-am urcat imediat in autocar si am pornit catre hotelul unde aveam sa stam. Mai aveam de mers aproximativ 3 ore si afara deja se inoptase. In acest timp am stat si am ascultat muzica, jucat carti, spus bancuri seci si alte cacaturi plictisitoare ca astea. Eram atat de obosita, incat atunci cand m-am vazut in fata hotelului, nu mai stiam ce sa fac ca sa ajung in camera. Pana ne-am inregistrat la receptie si ne-am dus in camere au trecut inca 30 de minute, timp in care am cascat in continuu. Camerele erau simple, formate din doua paturi, un hol micut in care se afla un sifonier si o baie care era echipata doar cu strictul necesar. Mi-am lasat bagajul in hol si m-am aruncat pe patul tare. Am adormit imbracata cu hainele pe care le-am avut pe drum.



Orice sfat/critica este bine venit(a).
We mortals have many weaknesses; we feel too much, hurt too much or too soon we die, but we do have the chance of love.

#20
Hei, ma bucur ca ai pus continuarea ^-^ Am asteptat-o cu mare drag.
Well...ce pot sa spun? Mi-a placut foarte mult inca de la inceput, cand Raul i-a marturisit Dianei tot ce era legat de acea "Maria".Din cate vad, baiatul a iubit-o foarte mult, iar aceasta si-a batut joc de sentimentele lui. Imi vine s-o bat xD Cine stie...as vrea sa apara in urmatoarele capitole, deoarece actiunea s-ar mai complica un pic xD. Momentul dintre Diana si George in autocar a fost foarte dragut, mi-a placut ideea fetei de a-l trezi xD Se pare ca intr-un fel e intre doua minunatii, oare pe cine va alege? Abia astept continuarea, deoarece sunt curioasa sa vad cum vor evolua lucrurile, mai ales ca acum copiii sunt la hotel :>
Greseli de tastare nu am vazut, deci totul este ok. Ma bucur ca iti corectezi capitolul inainte de a-l posta, deoarece multi oameni nu fac acest lucru, iar creatia nu poate fi cu adevarat buna cand are greseli, mai ales greseli evidente. Modurile de expunere sunt ok, imi place cum descri sentimentele Dianei, pacat ca nu putem afla mai multe despre sentimentele celorlalte personaje.
Chiar sunt curioasa sa vad ce se va intampla in continuare...sper ca ceva dragut xD Spor la scris si succes in continuare :3
[Imagine: tumblr_lw7j04DPq01r5ikx8o1_400_large.gif]
My mama always says that I'm cute. I don't believe her. I'm more than that !

Shake, shake that booty for Beckha !




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Viata de liceu daya -chan 0 2.059 15-03-2012, 10:23 PM
Ultimul răspuns: daya -chan
  Ani de liceu ***Sayu*** 2 2.807 20-01-2012, 09:22 PM
Ultimul răspuns: Aly
  Ultimii ani de liceu Madalyna 2 2.321 18-07-2011, 05:12 PM
Ultimul răspuns: Miranda.
  Primul an de liceu Wanna 21 14.684 15-05-2011, 05:07 PM
Ultimul răspuns: Wanna
  Anii de liceu (sasusaku) Aniella 10 9.507 18-04-2011, 12:33 AM
Ultimul răspuns: Aniella
  Dragoste de liceu(+18) Sayonara 80 62.968 05-04-2011, 10:42 PM
Ultimul răspuns: butterfly_ony
  Viata de liceu AoiButterfly 42 27.248 17-12-2009, 02:50 AM
Ultimul răspuns: Yaku-chin
  O viata de liceu Hitman 20 19.840 19-07-2009, 12:00 PM
Ultimul răspuns: Shadow.
  Sakura la liceu sakura_alexutza 8 8.265 20-02-2009, 10:58 PM
Ultimul răspuns: Annya
  o viata de liceu (sasusaku) the_blue_eyes 17 23.084 15-01-2009, 01:05 AM
Ultimul răspuns: Aly


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)