Viata Dubla

[L'pti.chat]

Sadic_Soul Mersi ca ai trecut pe aici si ca ti-ai lasat parerea.In legatura cu descrierea. Stiu ca e multa, insa, sincera sa fiu, mi-e frica sa nu am un dialog sec. Cu timpul, vazand ca nu excelez la capitolul asta m-am hotarat sa reduc din el. Voi incerca sa mai lucrez aici . Sper sa-ti placa partea aceasta a capitolului. Si, ca de obicei, astept critci din partea ta in cazul in care ceva nu suna bine :d .

Capitolul 4
A doua patrte

- Ce naiba? spun eu incercand sa disting chipul sau, pentru a-mi convinge psihicul ca era chiar Alex.
- Scuze pentru scena de ieri, il aud raspunzand. La urma urmei, nu e treaba mea, continua el, lasandu-si capul sa alunece in jos, privind acum in pamant, resemnat situatiei.

Il sarut scurt, insa de data aceasta imi concetrez atentia asupra tuturor detaliilor, oarecum incostient simtind parfum de dama in hainele sale, iar pe gatul sau se putea observa o urma in forma buzelor ei, peste care a asezat un strat indeajuns de gros de gloss, incat o mare parte din el a ramas pe pielea brunetului. Fara voia mea, incep sa pun cap la cap aceste informatii, in mintea mea desfasurandu-se intreg scenariul. Cu cat se derula mai mult din acesta, cu cat simteam gelozia invadandu-mi trupul.

- Ai sarutat-o, nu-i asa? Dar a nu a fost ca mine, nu s-a rificat la nivelul meu . continui eu sigura pe fortele mele, stiind ca saruturile mele nu pot fi egalate de o persoana care foloseste un asemenea gloss, ca acela de pe gatul sau.
- Pot sa ma revansez ? ma intreaba el dupa ce-si lasa capul in jos, in semn aprobator . [i]Totusi, ii pare rau pentru ceea ce a facut, asa ca ma hotarasc sa-i mai acord o sansa. [\i]
- Ne duci la cofetarie ! spun eu plina de entuziasm.

O iau pe Clara de brat, convingand-o astfel sa ne insoteasca. Mergem de o parte si de alta a lui Alex, ce pare a fi cel mai fericit om de pe pamant, avand alaturi de el doua domnisoare fruomase, elegante, cum si-ar fi dorit oricare baiat. L-am iertat, in ciuda faptului ca el ar fi trebuit s-o faca, avand in vedere scena din seara anterioara. Totusi ne iubeam. O iubire de neinteles, o iubire ca intre frati, in cadrul careia el simte nevoia sa ma protejeze, sa ma tina sub aripa sa, o iubire ca intre prieteni, amandoi dorindu-ne prezenta celuilalt, dependenti fiind de simplele discutii zilnice si in ultimul rand, acea dragoste intre amanti, acel lucru pe care eu il numeam dorinta carnala. Amandoi ne doream reciproc, se putea vedea in ochii sai dorinta ce izbucnea dupa doar cateva saruturi poate un pic prea fierbinti.

Acum, insa, prefer sa ma abtin, stand cuminte la locul meu, fara sa fac ceva neobisnuit de interzis. Brunetul reuseste sa scape de stransoarea bratelor noaste abia la cofetarie, unde il abandonam, entuziasmate de multitudinea de sortimente ce se desfasurau in fata ochilor nostri, ca la o prezentare de moda. Asemenea copiilor mici si rasfatati, nu stiam ce sa alegem, asa ca am inceput sa ne contrazicem pe tema alegerilor, uitand ca fiecare dintre noi isi poate lua exact ceea ce vrea. Sub privirile suspicioase ale clientilor, probabil socati de atitudinea noastra prea copilaroasa, contrastanta cu fizicul, a continuat mica noastra disputa, pana cand a intervenit Alex. Totul s-a concretizat intr-o alegere care, dupa cum ne-am fi asteptat, a impcat pe toata lumea, brunetul conducandu-ne la mese cu cate o farfurioara in fiecare mana. Le aseaza cu grija, cea cu inghetata expunandu-si aromele in fata mea, ce deja eram mult prea nerabdatoare. Sucul i-a revenit lui, iar prajitura a ajuns in fata Clarei. A inceput sa culeaga cu grija cate o imbucatura mult prea mica chiar si pentru o vrabiuta, tradand lipsa dorintei pentru asemenea iesiri.

In ciuda acestui lucru, cheful i-a revnit imediat ce ne-am adus aminte de anii de gimnaziu, carora le duceam acum dorul. Puteam auzi usa deschizandu-se si trantindu-se poate un pic cam prea tare, in spatelele meu, in timp ce umbrele clientilor se intindeau pe podea. Aglomeratia incepea sa ma irite, sunetul acelui clopotel enervant rasunandu-mi in urechi cu o intensitate tot mai mare de fiecare data.

- Il mai tii minte pe Dan ? ma intreaba Clara, intrerupandu-mi sirul de injuraturi si totodata planul de a scapa cat mai repede de acolo.
- Afemeiatul acela ? spun eu nesigura pe amintirea ce-l infatiseaza pe acel baiat. Dar de un lucuru sunt sigura, adjectivul folosit i se potrivea de minune.
- Heeei ! Nu exagera . Si Dante era afemeiat, striga ea, cazand mai apoi intr-o stare de vis, gandindu-se la frumosul saten ce purta acel nume atat de potrivit lui. Si totusi, toate ne-am indragostit de el, continua ea in aceeasi stare, ca si cum si-ar imagina gustul buzelor sale.

Nu mai pot rezista, in pofida faptului ca stiu ca nu va fi bine dupa ce urmeaza sa-i spun, dar trebuie s-o trezesc la realitate. Sper sa impusc astfel doi iepuri dintr-un foc, amintindu-i ca nu totul se rezuma la brunetul ce i-a frant inima cu o seara inainte si sa o scot, cu forta daca era nevoie, din acea stare care deja dura de prea mult timp.

- Asa cum ne-am indragostit de ochii lui Edy, de buzele sale si caracterul atat de asemanator cu al lui Dante. Ii spun eu repezind intreaga fraza. Dar ne-a trecut la un moment dat, continui eu accentuand primele cuvinte, reusind astfel sa distrug orice banuiala din partea lui Alex. Nu eram sigura daca a auzit ce-am spus in legatura cu Edy, dar preferam sa ma asigur.

O vad pe Clara lasand capul in jos, recunoscandu-si sentimentele. N-o invinovatesc, brunetul are ceva special, chiar daca nu vreau sa recunosc, sunt nevoita sa o fac. Iar buzele sale. . . cele mai dulci din toate cate am cunoscut, iar acum, fiind interzise par ca ma ademenesc si mai tare, reusind sa-mi dea fiori doar si printr-un simplu zambet, atat de banal pentru el. Poate as fi continuat monologul meu patetic, daca Alex n-ar fi incercat sa destinda atmosfera, murdarindu-ma cu frisca.

- Nu-ti doresti sa fi facut asta, ii spun eu intelegand mesajul.

Ulterior, degetele mele ii manjesc fata cu inghetata topita. Micul nostru joc atrage privirile tuturor clientilor, in timp ce tipetele de entuziasm acopera acum sunetul micului clopotel, care, in urma cu cateva momente parea a fi prea strident pentru urechile mele. In ciuda acestor lucruri, continuam, ignorand tot in jurul nostru, uitand ca suntem intr-un loc public.

Uram faptul ca nu puteam face ce vrem, ca mentalitatea romananeasca era atat de inchisa incat nu te puteai comporta ca un copil la varsta adolescentei fara ca mai multe degete sa fie indreptate spre tine, in timp ce respectivele persoane ar da din cap dezaprobator.
Intr-un final, am renuntat, indreptandu-ne spre baie, unde am incercat sa ne curatam, fiecare ajutandu-se de metodele sale. Ne pirveam in oglinda, amuzandu-ne de privilestea ce o oferea. Ii simt bratele intorcandu-ma spre el, in timp ce buzele se apropie de ale mele. Adulmeca usor, dupa care gusta frisca imbinata cu aroma buzelor mele.

- Mmm . . . Delicios ! il aud spunand.
- Si clisesic, in acelas timp. Continui eu acida, facand referire la acele filme siropoase, mult dintre ele continand si o scena ca cea de mai devreme.
- Trebuia sa ai tu ceva de spus , raspunde el bosumflandu-se.
- Mi se par . . .

Insa nu reusesc sa-mi termin propozitia, buzele bruentul acaparandu-le pe ale mele intr-un sarut al carui unic scop parea a fi evitarea unui mic conflict. Nu pot sa mint, mi-a fost dor de aceste buze rosii, de apropierea fizica ce-o implica un asemenea sarut si de gustul sau, de gustul nectarului cu care reuseste sa ma imbate acum. Ma las dusa de val, chiar daca o mica parte a psihiculuu meu ma tragea de maneca, soptindu-mi la ureche ca asa ceva nu e tocmai permis in fata celei mai bune prietene, care se intampla sa fie proaspat parasita. Ii las limba sa-si faca loc printre buzele mele, in mintea mea incepand sa se desfasoare tot mai multe scenarii, fiecare mai indraznet decat precedentul. „Ajunge ! „ aud subconstientul urlandu-mi din ureche, probabil exasperat de ignoranta mea, astfel ca a incercat sa-mi atraga atentia. Si a reusit. Deschid ochii, ii indrept spre oglinda din dreapta mea pentru a observa ca Clara pare a fi ocupata cu inghetata ce s-a intins pe chipul sau. Ma desprind din sarut, incercand sa ma conving ca acesta e cel mai bun lucru care l-as putea face. Cel putin deocamdata.

- Cred ca ar trebui sa plecam, ii spun lui Alex, facandu-i un semn discret. Intelegand mesajul, acesta se indreapta catre casa de marcat, platind consumatia, cat timp eu si Clara ne ocupam de tenul nostru.

Profit de un moment de neatentie din partea ei, pentru a-i urmari privirea pret de cateva secunde. Fizic este prezenta, degetele sale miscandu-se gratioase, dand impresia ca in fata oglinzii se afla o balerina. Una de succes, ce si-a transefrat gratia cu care danseaza catre tot corpul, dovedind astfel o eleganta desavarsita. Parca pentru a completa acel tablou, ochii sai blanzi pareau ca privesc undeva dincolo de oglinda, ca si cum ar reusi sa treaca de bariera reprezentata de pereti, pentru a descoperi lucruri nebanuite intre acestia.

Sunt constienta ca nu o pot ajuta in asemenea momente, doar ea detinand puterea de care ar nevoie pentru a se tara afara din mlastina depresiei in care cazuse. Asadar, ii parasesc chipul, pentru a-l studia pe al meu, in cele cateva secunde ramase. Se pare ca machiajul arata bine, culoarea ochilor fiind scoasa in evidenta de acesta. Ma privesc socata de mine, de imaginea mea. Aratam obosita, insa culoarea ochilor ma fascina, oblingandu-ma sa-i privesc tot mai mult .

- Fetelor ?! il aud pe brunet. Ati terminat ?

Pasii se aporpiau tot mai mult, asa ca m-am hotarat sa nu-l fac sa astepte. O prind pe Clara de brat, reusind s-o trezesc din acea transa in care cazuse. Un singur moment in plus acolo i-ar fi facut mult prea rau, aruncand-o undeva mult prea departe pentru a mai putea fi trezita la realitate. Ne-am agatat de Alex, pasind agale langa el, bucurandu-ne de o seara senina, dar totusi racoroasa, aerul strecurandu-se pe sub hainele noastre, dandu-ne fiori. Privesc amuzata reactia trecatorilor ce ne remarca, surprinsi fiind de aceasta combinatie aparent mult prea iesita din comun pentru strazile acestui oras. Un telefon din parte mamei Clarei ne ogliga sa grabim pasul, aceasta din urma fiind nevoita sa se intoarca cat mai repede acasa. Am urcat intr-un asa-zis troleu, care, dupa parerea mea reusea doar sa ne agraveze situatia, crapaturile din structura sa permitand aerului rece sa patrunda in interiorul automobilului.

Drumul a decurs repde, fara vreo discutie , fiecare dintre noi ocupandu-si mintea cu altceva. Ajunsi in statie am condus-o pe Clara dupa care, cu pasi mici, meniti sa prelungeasca aceste momente, ne-am indreptat spre apartamentul unde ma astepta colega mea de camera, singuratea. Il priveam visatoare, oarecum fasintat de chipul sau acum luminat de stele, ce par a ne calauzi ascultatoare.
In ciuda eforurilor noaste. Minutele au ramas la fel de lungi, fara sa avem vreo sansa ca acest lucru sa se schimbe vreodata. Aflata in bratele sale, drogata cu senzatia ce mi-o ofereau si imbtata de acel miros specific lui, relizam ca nu vom discuta inauntru, cel putin cat timp vor fi parintii mei acasa. Intristata, m-am conformat explicandu-i situatia.

- Stii ca asta nu conteaza, nu-i asa ? Ne iubim , spune el incercand sa para convingator, apropiindu-se tot mai mult de mine.

Ii simteam buzele, stiam ca sunt atat de aproape, lucru ce ma tortura in cel mai dulce mod cu putinta cat timp asteptam o miscare din ppartea sa. Asa cum am sperat, a preluat controlul, apropiindu-ma de el, mana sa masandu-mi lasciv gatul, trimitand zeci de unde fierbinti prin corpul meu. Il vad umezindu-si buzele, dupa care le simt acaparandu-le pe ale mele intr-un sarut ce nu va putea fi uitat prea usor. Se juca cu mine, conturandu-le cu limba sa moale, apropiindu-mi corpul de al sau in asa fel incat ii puteam simti fiecare miscare, bataile inimii, ce acum se inteteau. Il parasesc, extunuat de intensitatea momentului . Il vad deschizandu-si ochii incet, trezit ca dintr-un vis, in timp ce un zambet satisfacut, dar totodata inocent ii apare pe chip, provocand mici incretituri in jurul ochilor. O stralucire ciudata se iveste in ei, ca si cum ar incerca sa impartaseasca toata fericirea ce-i inunda sufletul printr-o singura privire. Si un zambet . . .

- Noapte buna, rosteste el sarutandu-ma pe frunte.

- Bonne . . .Noapte buna, ii raspund imediat ce realizez cat de aproape eram de o greseala.
Intru repede in casa, o salut scrurt pe mama, dupa care ma retrag, sub pretextul ca sunt obosita si alte minciuni, care au fost, totusi, destul de credibil ca eu sa reusesc sa scap de mama. Nu era, totusi, prea departe de adevar, corpul meu urland dupa caetav ore de odihna, muschii fiindu-mi mult prea incordati, nemaisuportand o singura miscare. Ma schimb repede, neramdatoare sa-i aud vocea atat de calma.

- Haide, te rog ! Raspunde . soptesc eu sperand ca vorbele imi vor fi auzite.

In zadar, insa. Cu fiecare ton ce-mi rasuna in ureche sperantele mi se prabuseau, cerul cadea tot mai mult peste mine, transformand atmosfera intr-una mult prea apasatoare pentru sufletul si mintea mea oricum prea obosite

[Sadic_Soul]

pres.mar.only.me de obicei eu sunt o persoana sincera si asa voi fi si acum.
Sincer capitolul acesta l-am citit ieri seara si mi s-a parut o mare "lălăială", multa descriere, multe detalii etc.(nu am fost prea incantata).:)) Dar stiind ca tu ai un talent maret :zuppy07: m-am hotarat sa recitesc capitolul astazi si sa revin cu o parere. Si ghici ce?...azi mi-a placut :d. Cred ca ieri nu am avut eu o dispozitie ok pentru a citi ceva:)).
Oricum, revenind la capitol imi place ca este lung (ai ce citi), ingrijit (desi pe la sfarsit te-ai cam grabit, avand multe greselute de scriere). Au existat din punctul meu si unele secvente care au fost "exploarate la maxim", prea mult descrise desi nu reprezentau lucruri inedite.
Tu ai un stil aparte de a articula cuvintele si de a le aseza in propozitie, unul care uneori mi se pare ciudat, insa placut. Exemplu (unul banal):"in mintea mea desfasurandu-se intreg scenariul"(eu as fi scris :"in mintea mea desfasurandu-se intregul scenariu").
Prima partea a capitolului(scuze ca tot repet cuvantul "capitol", insa momentan in minte nu imi vine un sinonim potrivit) a fost putin fortata.
"- Ai sarutat-o, nu-i asa? Dar a nu a fost ca mine, nu s-a rificat la nivelul meu . continui eu sigura pe fortele mele, stiind ca saruturile mele nu pot fi egalate de o persoana care foloseste un asemenea gloss, ca acela de pe gatul sau.
- Pot sa ma revansez ? ma intreaba el dupa ce-si lasa capul in jos, in semn aprobator . [i]Totusi, ii pare rau pentru ceea ce a facut, asa ca ma hotarasc sa-i mai acord o sansa. [\i]"
Adica in viata de zi cu zi niciodata un baiat nu ar veni cu urme de ruj pe gat la o alta fata...este mult prea evident.La fel este si replica fetei, din moment ce Alex s-a sarutat cu alta nu are de unde stii ca o iubeste pe ea ba chiar sarutarile ei sa fie cele mai "tari", aici cam da a mandrie:)). Ti-am argumentat de ce scena mi se pare un pic fortata. Repet asta este opinia mea, poate daca vedeam scena intr-un film mi se parea diferita...insa asa....nu.
In rest nu mai ce sa spun, te rog sa o ti tot asa. Ma bucur ca inca scrii la fic, ca te ti de treaba, ca in ciuda tuturor tu ai ales sa rescri un fic, o chestie deloc usoara. Per total a fost un capitol placut, care mi-a adus zambetul pe buze la citire. Astep cu nerabdare capitolul viitor. Spor la scris, Craciun fericit cu intarziere si Un an nou minunat!

[L'pti.chat]

Sadic_Soul - MA bucur ca inca citesti si inca iti trezesc interesul. Vreau sa-ti multumesc pentru sfaturi si tot ce mi-ai spus. Chiar vreau sa ma perfectionez si o sa lucrez la asta. Deasemenea, tin sa mentionez ca ma simt flatata datorita acelei replici "talent maret" :)). Eh, si acum partea mai putin placuta din post, in care sunt nevoita sa ma indoiesc de cat de bine va fi primit acest capitol [ jumatate de capitol, mai exact :d ] datorita descrierii abundente. Incercand sa ma scuz, vreau sa spun ca abuzez de descriere din cauza ca mi-e frica sa nu va surprind cu un dialog sec. Voi incerca sa ma revansez in urmatoarele capitole, voi citi mai mult si sper ca voi reusi sa imbunatatesc partea asta :d .

Acum , enjoy :d

Capitolul 5

Prima parte

Adormisem cu gandul la el. Imaginea lui s-a incapatant sa ramana in mintea mea, umplandu-mi noaptea cu vise ce-l infatisau pe el. Speram la sarutul sau dulce, credeam ca-l pot atinge din nou, ca-i voi simti bratele cuprinzandu-ma . . . Toate astea tineau pana dimineata, cand, imediat ce soarele isi arunca razele peste oras, reuseam sa scap de toate acele imagini ce ma batuiau. Cu fiecare minut al diminetii ce trecea imi doream tot mai mult sa-l revad, tot acel mister ce-l invaluia si-n vis trezind in mine o dorinta apriga, ce parea ca nu doreste sa se lase a fi stapanita de vreo vointa a ratiunii. Nu, o ignora complet, actionand inconstient, uitand de legi si de corect, uitand de mine. Ma lasa undeva departe, ca si cum viata mea ar fi fost un metrou, iar eu m-am pierdut . . . De gandurile mele.

Deschid ochii incet, fara prea mult chef de viata, sentimentele din seara precedenta invaluindu-mi sufletul intr-un voal care dintr-un gri neutru devine tot mai nergu, tot mai adanc, gata sa inghita tot. Imi indrept privirea spre ceasul de pe perete. Cu ochii intredeschisi si mintea concentrata concomitent pe alungarea gandurilor ce-l curpind pe el, reusesc sa deslusesc ora 7 si cateva minute. Poate 20. IN ciuda starii mele, realizez repede ca nu-mi mai permit sa ma bucur de caldura patului, fiind deja in intarziere. Ma ridic, incercand in acelas timp sa-mi pun telefonul la ureche, asteptand ca apelul meu sa fie auzit de catre Clara. Dezordinea instalata in camera mea nu da semne ca ar vrea sa-si schimbe locul de origine, iar eu nu indraznesc s-o plictisesc cu rugamintile mele patetice de a ma parasi. Asa ca renunt.

- Drace! Ieri era aici, reusesc sa spun, enervandu-ma in urma unei cautari esuate. Se pare ca inca nu m-am obisnuit cu colegul meu de camera.
- Buna dimineata si tie ! o aud pe Clara, vocea sa rasunand in dezastrul din capul meu asemenea unui pian, menit sa aduca totul la acelas ritm, sa relaxeze atmosfera.
- Vii pe aici in zece minute, ok ? spun eu imediat ce realizez ca nu vorbesc singura.

A inchis. Nu stiu daca-i voi agrea prezenta, avand in vedere starea in care ma gaseste aceasta minunata zi noroasa, dar stiu ca e singura persoana in masura sa-si complice exsitenta incercand sa-mi ridice moralul. Reusesc sa ma imbrac, asa ca o intampin cu hainele pe mine, insa zambetul sau oricare expresie de pe chipul meu lipseste cu desavarsire.

- Ce s-a intamplat aseara ? ma intreaba ea, agatandu-se de orice subiect care l-ar putea discuta cu mine si care ar scapa-o de actuala situatie.

Insa efortul sau nu isi atinge scopul. Desi constienta de prezenta sa, nu reusesc sa ma trezesc pentru a-i raspunde. Cu coada ochiulul ii observ miscarile, dar nu ma obosesc sa privesc intr-acolo, fiind covinsa ca bruneta ma cunoaste atat de bine incat sa ma lase sa ma cufund in gandurile mele pana la punctul critic. Atunci va interveni cu un tact nemaipomenit si asemenea unui salvamar imi va arunca colacul care ma va tari, de cele mai multe ori fara voia mea, pana la mal.

- Tot nu inteleg, ma surprind spargand linistea, un sentiment de vinovatie cuprinzandu-ma imediat dupa asta, ca si cum ceea ce as fi facut ar merita fi pedepsit. De ce nu a raspuns ? continui eu cu voce joasa, retoric.

O simt privindu-ma, cateva secunde mai tarziu fiind ea cea vinovata pentru sunetele ce sparg gheata linistii enervante dintre noi. Imi oberva lipsa de chef pentru a strange masa, asa ca accepta tacita situatia, ocupandu-se cu grija de aceasta sarcina. Aud farfuriile atingand usor masa din bucatarie, scotand un sunet mult prea surd pentru a putea fi perceput, insa destul de puternic pentru a ma irita pana la nebunie. Percep fasaitul hainei in timp ce mainele mele o apuca, sunetul pasilor pe parchet imi rasuna in urechi, iar zgomotul usii deschizandu-se vine ca o avalansa de sunete, prea distructiva pentru psihicul meu, in momentul de fata poate prea fragil.

In fata mea se inalta un inger, unul cu chip uman, insa care ar face orice model sa se simta asemenea unui gandac in fata frumusetii sale. Ochiii sai albastri stralucesc vii, ca si cum ar fi captat toata energia din jurul lor pentru a o imprastia acum pe chipul meu in nunate de cer senin. Parul sau negru, cu cateva suvite rebele gadilandu-i chipul ca si sculptat ma fac sa-l incadrez in categoria divinitatilor, iar zambetul sau nu face decat sa accentueze aceasta convingere.

- Ti-ai facut bagajele ? ii aud vocea calma, in care se putea simti surasul sau.
- Pentru ce ? Unde ma expediezi ? il intreb eu incercand sa ma dezmeticesc.
- Tu viens avec moi, chéri* .
- Moi ? Mais je ne souviens pas . . .** Ii raspund eu din reflex, intr-o franceza ce credeam c-o uitasem.

Incerc sa-mi aduc aminte momentul promisiunii, insa in zadar, caci mintea mea incepe sa-mi deruleze inaintea ochilor posibile scenrii ale excursiei ce urmeaza. Un zambet ce, privit dintr-un anumit unghi, dadea spre unul tampit imi infloreste pe chip, in timp ce doua lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii rotunzi ai Clarei, dovada a dorului ce avea sa mi-l poarte aceste zile.

- Il sera bon, va fi bine, continui eu . Nu voi lipsi mai mult de o saptamana, spun eu pe de o parte sperand sa fie asa de dragul ei, insa o particica sufletului meu si-ar fi dorit ca aceasta excursie sa nu se termine. Ironic. Inca nici macar nu incepuse.

Buzele sale frumos conturate, parca special desenate pentru chipul sau, pentru a-l armoniza, vor sa se arcuiasca intr-un zambet. Unul fals, intr-adevar, dar care isi pastreaza bunele intentii de a-mi usura plecarea. Ma prefac vrajita de el , chiar daca nu acesta ar fi comporametul adecvat intr-o asemenea situatie, dupa care o conduc, incheind intreaga scena cu o imbratisare menita sa-i pastreze moralul ridicat pana la intoarcerea mea. INchid usa in urma mea, simtind o oarecare eliberare imediat ce am realizat ca plecase. Ciudat, insa de aceasta data sunetul ce mai devreme ma irita mi-a adus zambetul pe buze, amintindu-mi ca sunt mai aproape cu un pas de calatoria mea cu Antoine. Il poftesc in camera mea, fara sa-mi fac probleme in legatura cu dezordinea din acea incapere. Prefera sa ma astepte stand in picioare. O fi din cauza scaunului pe care se odihnesc cateva zeci de haine ? Se multumeste sa ma urmareasca sprijinindu-se de perete, cu picioarele incrucisate si un zambet ironic pe chip.

Incerc sa-i ingnor prezenta, pregatindu-mi micul bagaj. Stiam din calatorii anterioare ca limita maxima pentru cel de mana este de zece kilogame, asa ca incerc sa ma incadrez. MA plimb dintr-o parte in alta a camerei, parul ravasit rasfrangandu-se peste chipul meu care acum radiaza de fericire.

- Jeansii, bluzele, lenjeria, spun eu ultimul cuvant doar pentru mine. Sunt toate aici.

Il vad ridicand bagajul imediat ce a putut citi in privirea mea ca totul este pregatit, asa ca singura sarcina ramasa este cea de a inchide usa. Ma ocup de ea, dupa care il urmez pe brunet afara, unde astepta un taxi cu faruruile aprinse. Soferul il ajuta cu geamantanele, dupa care ne asezam pe bancheta din spate, eu putand in sfarsit sa ma bucur de imbratisarea sa, cuibarita la pieptul sau. Ochii lui de un albastru atat de pur straluceau de nerabdare, lasand acea sclipire, acel senitement sa-i cuprinda intreg corpul. Ii simteam inima batand in piept, iar o data cu ea pare ca un tremur usor pune stapanire pe bratele sale, ce acum ma strang mai puternic, ca si cum ar vrea sa ma aduca mai aproape.

- 20 de lei, va rog, se aude vocea rece a taximetristului.

Ochiii-mi au fost deschisi, insa nu am putu zari nimic din filmul orasului desfasurandu-se inaintea privirii mele, fiind hipnotizata de prezenta sa. Toate momentele petrecute in preajma lui par prea scurte. Subit, o frica penibila ma cuprinde gandindu-ma ca totul se va termina prea repede, ca nu vreau sa ia sfarsit tot acest vis frumos .

Ii vad degetele apucand portmoneul din buzunarul blugilor si pe el intizand banconetele cu un zambet amabil pe chip, ce parca nu se potriveste cu chipul rece, poate un pic respingator al soferului. Il urmez prin aglomerarea de oameni, pana cand ajungem la poarta potrivita, unde, intr-un final, ne oprim din alergat. Ii simt mana strangand-o ferm pe a mea, in timp ce privirea sa ma analiza lenes, oprindu-se atenta asupra fiecarui detaliu.

- Ochii tai . . . spune el privindu-ma , pot innebuni orice barbat, continua dupa o scurta pauza, care, pentru mine a parut o vesnicie.

Il privesc inocent, oarecum flatata de modul in care a reusit sa spuna un simplu compliment. Simteam cum pe sirea spinarii imi trece un fior, electrocutandu-ma continuu, ca si cum ar incerca sa-mi aduce mereu in minte vocea sa catifelata ce a transformat cateva simple cuvinte in ceva plin de sentiment. Ii simt buzele sarutandu-mi delicat mana, incheind acest moment in cel mai elegant mod posibil. Pirvirea sa, atat de caracteristica o intalneste pe a mea, ochii lui albastri fizandu-ma bland pe sub genele negre, infinite.

Ma simt sugrumata de toate emotiile ce pun stapanire pe sufletul meu. Nici chiar acesta nu le poate tine in frau, fiind istovit de avalansa lor. Pentru o clipa, gasesc prezenta lui ca fiind intimidanta, senzatie straina mie de ceva vreme. Dupa o scurta analiza imi intorc privirea spre pamant, pare ca nu am puterea necesara s-o sustin, aceasta alunecand spre podea. Pasii ma poarta inconstient alaturi de el, nu mai sesizez mana sa tinand-o pe a mea si nici monetul in care acestea se desprind.



Liniste. Insa una care se sparge cu fiecare secunda, caci zumzetul din avion devine tot mai sesizabil. Pret de cateva minute ma delectez cu imaginea oferita de o asemenea inaltime, zambind euforic, asemenea unui copil mic ce se joaca cu o noua jucarie. Ca orice pusti, insa, ma plictisesc repede de nou, asa ca ma multumesc cu o revista, pe care o rasfoiesc lipsita de interes. Il zaresc undeva la periferia campului meu vizual, tastant un mesaj cu degetele sale lungi. Imi concentrez atentia asupra revistei imediat ce realizez ca lipsa conversatiei avea sa dureze o vreme. Straniu, insa nu ma deranjeaza. O energie ciudata il insoteste pretutindeni, oferindu-i acel prilej de a parea misterios, plin de secrete, umpland acel spatiu lipsit de cuvinte.

Inchid ochiii. Zeci, poate sute de scenarii mi se deruleaza in minte, mana ce le deseneaza nedand semne de oboseala, continuandu-si munca in fiecare minut. „Casa dulce casa „ ma surpind spunand, in timp ce o emotie ciudata puna stapanire pe mine. O stare de neliniste, imbratisata de fericire prosteasca si presarat cu o usoara nerabdare. Pleoapele mele devin tot mai grele, zumzetul proprie-i mele voci interioare fiind mult prea obositor. Ma cufund intr-un somn usor, patruns de cateva din trairile de mai devreme.

*Vii cu mine, draga mea
** Eu ? Dar nu-mi aduc aminte . . .

[Sadic_Soul]

In sfarsit a aparut un nou capitol, mult asteptat de mine.
Tin sa te contrazic in ceea ce ai zis la inceput in post despre descriere. Capitolul acesta exceleaza tocmai prin aceasta descriere, care este foarte profunda, te cufunda in starea psihica a personajului, te face sa traiesti alaturi de el sentimente ciudate, dar placute. Sunt multe lucruri pozitive pe care acest capitol, din punctul meu de vedere le are. Dialogul, putin, insa bine plasat, replici interesante, se evidentiaza prin simplitate.
Conflictul interior al personajului, stare de deruta amoroasa pe care Adelle o traieste este fascinanta, este atat de bizar si captivant cum ea reuseste sa iubeasca 2 persoane diferite, o iubire puternica (tinzand spre absolul pe alocuri), ce o ajuta sa infloreasca pentru amundoi, devenind o floare si mai frumoasa de fiecare data.
Secventa care cu adevarat m-a captivat este ultima parte, aceea in care cei doi se aflau in avion, niste metafore impresionante.
"*Vii cu mine, draga mea
** Eu ? Dar nu-mi aduc aminte . ." aceste ultime randuri dau capitolului o nota mai originala, mai misterioasa, fiind in toate operele citite de mine pereferatele mele.(operele care au continut astfel de ultime randuri ce te lasa pana la urma in ceata, cu un sfarsit nu foarte bine determinat, conturat).
Astept urmatorul capitol, spor la scris si bravo pentru acesta, in opinia mea este unul reusit.

P.S Scuze de eventualele mele greseli de scriere, sunt extrem de obosita.

[M3aw sau Mrrr XD]

ulala.. cheri, ficul acesta este minunat, descrierea o ador, povestea este originala, dialogul este prezent si nu este deranjant de loc.
Felul cum ai descris m-a facut sa vreau sa vad un film dupa acest fic.. Nu imi convine ca ti-am spus atatea laude... dar de', ma fac ca nu am vazut acele mici greseli. Oricum, foarte frumos, si fic-ul, dar si personajele:X Caracterul lui Edy imi este atat de cunoscut, stiu o groaza de baieti ca el, toti sunt frumosi, dar nici unul nu are acel facmec aparte..
Frantuzul meu, ce face el oare? Ce planuieste? O escapada romantica sau o va insela pe frantuzoaica mea preferata pentru ai arata cum sa simtit el? Ulalaa... e greu...
Alex, iubirea imaginatiei mele, il iubesc pe tipul asta:X cred ca e personajul meu preferat, sa iti iubesti verisorul... la sase ani am facut si eu asta=)) dar mi-a trecut dupa vreo... trei luni? En fin.. Imi place mult de tot de Alex, ai avut modele vii pentru ati vrea povestea?:))
Astept nerabdatoare continuarea, pace^^

[perenelle]

Buna!Imi place foarte mult ficul tau.Adelline este adorabila,dar nu prea inghit relatia ei cu Alex sau cu Edy.Antoine este o bomboana,si ea il inseala cu fiecare ratat.Descrierea este draguta,naratiunea mi se pare cam rapida,dialogul este bine plasat.Mi-as dori sa scrii si din alte perspective,cum ar fi cea a lui Antoine.Ar fi frumos sa aflam si parerea lui.Succes si pune nextul repede!!!

[L'pti.chat]

Sadic_Soul, ma bucur extraordinar de tare ca-ti place . Descrierea aceea profunda se datoreaza ultimii carti care am citit-o. Partea proasta [ d.p.m.d.v ] este ca am inceput sa citesc o alta si e foarte posibil sa se observe acest lucru si in felul meu de a scrie, inspre finalul acestui capitol. Ma scuz spunand ca a fost prima care am luat-o in mana si al carei titlu m-a atras :)). Intr-un final, mersi c-ai trecut pe aici, si, desigur, te mai astept :*

M3aw sau Mrrr XD Eh, intr-advar Edy are un caracter interesant . Mi-as dori un asemenea baiat si-n viata reala :)) [ chiar daca, partial, personalitatea lui e inspirata din realitate ;)) ] . Ce va face Antoine ? Vei afla citind :)) . Ma bucur ca ti-a placut, insa sper ca in cazul in care ceva nu merge bine, sa ma trageti de maneca :D . Mersi ca ai trecut si te mai astept :*

perenelle Ma bucur ca ai trecut pe aici. Iar in legatura cu personajele ... Edy si Alex condimenteaza putin intreaga poveste din punctul meu de vedere. Da, Adelle e o zapacita si nu reuseste sa-si inteleaga sentimentele ... Da' incetul cu incetul va fi mai bine [ sper :))] . Mersi ca ai trecut si te mai astept cu critici, pareri, orice :D .

Capitolul 5

A doua parte

- Draga mea , e timpul sa ne ridicam.

Ii aud vocea catifelata, care, poate in mod deliberat imi ofera cea mai placuta cale spre realitate. Totusi, aceasta deviaza de la traseul initial, pentru a ma arunca intr-un alt vis, mai dulce, cu persoane reale si evenimente pe masura lor. Prezenta buzelor sale atat de aproape de urechea mea, respiratia sa, ce acum misca delicat fiecare firicel de puf care-mi acoperea pielea fina ma faceau sa sper ca nu va pleca vreodata de langa mine.


Genunchii imi erau moi cand am pasit pe pamant francez. Zambeam. Radeam cu fiecare particica din corpul meu, ce acum absorbea toata poffta de viata, ma bucuram de cerul ce parea mai senin ca oricand . Si ma bucuram de el . Alaturi de mine.

Paseam alert, incercand sa tin pasul cu el, pana cand ne-am asezat obositi intr-un alt taxi, ce avea sa ne duca la turnul Eiffel. Franta parea mai frumoasa ca oricand, inflorind asemenea unui trandafir cu fiecare vizita a mea. O simeam primitoare, intreg aerul bland intampinandu-ma cu o imbratisare calda, fiecare element al peisajului ce alcatuia Parsiul zambindu-mi prieteneste.

Cu greu, taximetristul isi face loc prin traficul infernal al capitalei, aducandu-ne in scurt timp la destinatie. Chipul sau parea mult prea amabil, comparat cu comportamentul apatic al celui roman. Mana brunetului se intinde dupa a mea, ajutandu-ma sa ma ridic din micuta masina. Vedeam acea constructie, turnul, un momnument poate supraapreciat, reprezentand, la urma urmei doar o gramada de metal. O culoare verde, ciudata, ca de muschi ce se intinde pe trunchiurile copacilor, reuseste sa distruga vsiul oricarui turist, conform caruia acest minunat monument ar straluci in bataia soarelui, raspandindu-i razele in intreg Parisul.

Auzeam peste tot acea franceza nativa, ochiii mei fiind incantati de peisajul unui oras al dragostei, acest sentiment inaltator plutind ca un nor deasupra noastra. Fiecare sunet imi mangaia timpanele, rasfatandu-ma intr-un mod nemaivazut, in timp ce in surdina parea ca se aud acorduri de chitara . . .

Urcam in turn, oprindu-ne la ultimul nivel unde se afla si restaurantul. Un individ imbracat la costum, cu o camasa alba ne conduce la locurile noaste. O masa retrasa, care insa, ne ofera prilejul sa descoperim intreaga privliste. Un perete de sticla se intinde in dreapta noastra, iar pe masa palpaie o lumanare rosie, ce imprastie in jur un parfum delicat.

Il refuz politicos pe brunet cand acesta se ofera sa ma ajute sa ma asez. In schimb, ma indrept spre geam, pasind incet, cu toata eleganta ce-mi sta in fire, sperand sa nu deranjez pe nimeni. Arunc priviri peste cladirile orasului, incercand sa ma conving de autenticitatea acestora. Melodii ale lui Joe Dassin se aud pe fundal, combinatia notelor emise de instrumente relaxandu-mi fiecare muschi in parte, oferindu-mi prilejul de a ma rasfata cu asemenea delicatese ale muzicii frantuzesti. Il simt apropiindu-se de mine, odata cu el miscandu-se imaginea aproape imperceptibila reflectata slab in sticla geamului.

- Credeam ca esti obisnuita cu astfel de locuri, spuse el observandu-mi preocuparea fata de arhitectura capitalei.

Capul sau se sprijinea de umarul meu, mainile sale prinzandu-mi delicat talia, atat cat sa se asigure ca nu-i voi scapa printre degete.Inspir adanc aerul ce acum il impart cu el, simtind undeva pe cerul gurii gustul sau, aroma sa, o combinatie de parfum ametitor, frantuzesc si samponul ce i-a rasfatat nu demult parul negru. Imi pastrez privirea atintita asupra orasului, incercand sa par indiferenta, mainele mele acoperindu-le pe ale sale pentru a le strange usor. Ca si cum mintea mea ar fi fost o carte deschisa, el imi raspunde gandurilor cu o voce calma, o dictie ireprosabila.

- Linistes-te, nu voi pleca nicaieri, spuse el pe un ton ce se dorea a fi unul cald, aproape patern, dar care sfarsi prin a deveni unul seducator. Imi acorzi acest dans ? il aud intreband imediat ce-mi intoarse trupul spre al sau.

Ochii sai albastri, ce parca furau o sclipire din zambetul sau ma priveau acum nerabdatori, asteptand raspunsul, fara sa clipeasca. Buzele sale au continuat sa-mi ofere fiori, atingandu-mi usor mana. LE simteam moi, presand usor pielea-mi fina, in timp ce privirea sa catifelata imi urmareste atenta fiecare miscare, parca cersind un zambet, care ar fi fost interpretat ca un raspuns afirmativ. Ma las in voia sa, una din mainile sale tinand-o pe a mea, in timp ce cu cealalta ma prinse de talie, apropiindu-ma de el. Ii simt trupul controlandu-l pe al meu intr-un mod placut, facand posibila o sincronizare ce dadea impresia ca plutim, alunecand usor pe podeaua restaurantului, inaltandu-ne tot mai sus cu fiecare miscare ce-o realizam. Mana lui emana caldura, o senzatie atat de placuta, accentuata de lumina rosiatica a lumanarilor, ce ne invaluia trupurile ca intr-o matase, rasfatandu-ne cu atingerea sa electrocutanta, dar care cerea o apropiere tot mai profunda intre trupurile noastre.

Chipul sau se apropie de al meu, ca o secunda mai tarziu sa-i simt vocea gadilandu-mi timpanele cu refrenul melodiei din surdina. Ii auzeam fiecare cuvant, clar si raspicat in urechea mea si undeva la perifieria campului meu vizual ii putea zarii buzele miscandu-se, arcuite intr-un zambet moale. Cu fiecare silaba ce se strecura cu lejeritate printre ele, eram tot mai hipnozitata, incapabila sa cuprind sensul vorbelor rostite de el.

Capul imi aluneca tot mai jos,spre umarul sau, nasul parcurgand acest drum de-a lungul gatului sau, narile fiind inundate de acea aroma inconfundabila ce-mi altera orice forma de ratiune, orice arma as fi putut s-o folosesc impotriva sarmului sau. Inchid ochii, incerc sa ma concentrez asupra tuturor stimulilor din jurul meu, vocea sa, rasunand in intreaga incapere, mirosul pielii sale atat de catifelate si corpul lui, acum perfect aliniat cu al meu, oferindu-mi sansa sa-i simt fiecare miscare. Puteam percepe bataile inimii sale, si fiecare muschi incorandu-se, pregatind urmatoarea miscare. Parea ca totul lucreaza impreuna, la un nivel ce depasea puterea de intelegere a unei fiinte umane . Vreau sa separ realitatea de imaginar, vreau sa ma trezesc pana nu e prea tarziu, insa capitulez dezamagita. Chipul sau, angelic, ma obliga sa-l consider ca fiind un vis, insa atingerile sale, prezenta sa si gesturile atat de minore ce le face ma arunca din nou, de partea realitatii.

- Adelline, ar fi timpul sa ne asezam, ii aud vocea al carui unic scop in acel momente parea a fi cel de ma aduce in prag de nebunie completa. Acelas fior ce m-a strapuns prima data imi cuprinde corpul si acum, la auzul numelui ce-l folosise. Fiecare litera suna altfel spusa de el, ca si cum lasa ceva din farmecul lui in fiecare cuvant, fiecare silaba furand din delicatetea buzelor sale. Rostea propozitiile degajat, cu zambetul pe buze, respiratia sa ritmica parand ca le mentine in aer un timp.

Pleoapele mi se desprind greu, in mintea mea patrunzand tot mai multa lumina. Il vaz zambind si incerc sa aud melodia ce-o fredona el in urma cu cateva secunde. IN zadar insa, singurele sunete ce se auzeau erau vocile joase ale francezilor veniti la masa si usorul zgomot produs la contactul tacamurilor cu farfuriile. INcetul cu incetul, incep sa constientizez mana sa ce-o strange pe a mea si pasii ce ma poarta alaturi de el. Lumanarea palpaie usor parca simtind prezenta noastra, mangaind aerul cu atingerea sa calda.

- Toti francezii danseaza la fel de bine ca tine ? il intreb eu pe de-o parte incercand sa alung starea de ameteala, pe de alta parte profitand in mod deliberat de oportunitatea de a-i face un compliment nu prea discret.

- Ar trebui sa stii asta, nu ? La urma urmei ai putea avea orice barbat doresti. Sunt sigur ca au existat alti dansatori mult mai iscusiti ca mine. Si vor mai fi, spuse el ultima propozitie cu o raceala poate mult prea evidenta.

Se opri inainte ca eu sa realizz numarul propozitiilor ce le aruncase spre mine. Pe un ton ciudat, ce parea ca musteste de venin ce se vrea a fi foarte bine mascat de o falsa diplomatie. Debitul sau verbal ma dezaramse complet. Buzele mele doreau sa se miste, insa incercarea mea de a-l contrazice ar presupune doar o ploaie torentiala de minciuni, asa ca renunt si ma multumesc sa-mi savurez masa in liniste.


Marmura si luxul domneau in hotelul ce urma sa ne gazduiasca. Reclama de afara, discreta de altfel, insiruia in fata ochilor trecatorilor un numar de cinci stele. Cu fiecare flutarare a usii odata cu sosirea sau chiar plecarea vreuni client, toata acea aroma de snobism si pura vanitate te izbeau violent, scotand in evidenta numeroasele diferente intre viata comuna si cea dusa de cei ce-si permit o astfel de locatie.

Un vant usor bate, strecurandu-se printre tesaturi, ajungandu-mi la piele, reusind alaturi de emotiile ce-mi incearca sufletul sa-mi faca trupul sa tremure usor. Intind mana pentru a prinde o suvita de par purtata de acea briza undeva prea departe de chipul meu. Il observ prinvindu-ma, asteptand probabil sa ma misc din mijlocul trotuarului. Degetele sale le prind pe ale mele, el avand astfel prilejul sa ma conduca spre camera, fara sa mai fie nevoit sa renunte in favoarea capriciilor mele infantile.

Sunetul tocurlor mele imi inunda pentru o clipa mintea, pana cand psihicul meu se obisnuieste cu acel zumzet parca specific fiecarui oras. In acest moment, zgomotul ce acum pare delicat al pasilor mei moare. Dispare, contribuind, alaturi de alte zeci de sunete asemenea lui la aroma orasului. Isi pierde identitatea, se lasa purtat de multime, ca un sacrificiu in folosul intregii comunitati.

Trag adanc aer in piept, savurand acea gura de aer in fiecare clipa a scurtei sale existente, ca si cum m-as fi delectat cu unul dintre cele mai bune vinuri frantuzesti, servit intr-un pahar cu picior, fara vreo gravura care sa-ti distraga atentia, doar un cristal subtire ce-ti permitea sa te bucuri pe deplin de aroma.

Inauntru, acelas scenariu, cu un decor usor diferit. Receptia era aranjata intr-un stil aparte, care, in combinatie cu colorile rosu si auriu, tindea spre o incapere regala. Un furnicar isi facea numarul exact in fata noastra, o multime de persoane plimbandu-se de colo . De la oameni de afaceri, la vaduve ce vroiau a fi privite ca fiind indurerate, la sotii la bratul unor indivizi vizibil prea tineri pentru a indeplini calitatea de sot in viata respectivei doamne.

N-am zabovit mult, un semn discret al brunetului alertand cativa insi care s-au ocupat sa ne transpore bagajele pana in camera 759. Un clic scurt a anuntat deschiderea usii. Pnetru un moment, capatase o nuanta misterioasa, ca si cum tocurile ar incepe sa fie invaluite in plante iar aceasta era calea noastra de acces catre paradis. Unul terestru, invelit in asternuturi rosii de matase, rasafatat de parfumuri scumpe, incalzit de lumina rosie a semineului ce desena umbre pe pereti.

Nu-l vad, insa parca ii simt zambetul dulce, usor ironic, inflorindu-i pe chip. Pasesc nesigura pe acest teritoriu strain, fiind atrasa de misterul ce pluteste deasupra intregului apartament, in timp ce o frica precauta imi strange inima, pasii mei devenind tot mai mici .

Clipesc de cateva ori, timp in care magia se risipeste brusc, el ramand totusi aici. Ma intorc spre el, privindu-l fascinata de ochii sai oceanici, genele negre, parca rimelate, accentuandu-i albastrul privirii. Ii simt mainile prinzandu-mi chipul intre el, buzele sale apropiindu-se tot mai mult de ale mele. Inchid ochii, parca instinctiv, simtind ca trebuie sa ma lipsesc de unul dintre simturi pentru a ma bucura pe deplin de acest sarut. Simt respiratiile noastre contopindu-se intr-una singura, dansand intre chipurile noastre atat de departate, dar totodata la o distanta prea mica pentru a fi confortabila intr-un asemenea moment. Brusc, ii simt buzele peste ale mele, nemiscate, bucurandu-se de simpla atingere . Raman inmarmurita pentru a nu strica momentul.Il surprind savurand fiecare centimetru catifelat al buzelor mele, ca o secunda mai tarziu sa-i simt limba strecurandu-se in lacasul meu umed, jucandu-se timida cu a mea, tachinand-o in cel mai placut mod.

Mainile sale ma apropie de el, trupurile fiindu-ne perfect aliniate. Simt fiecare miscare a sa, fiecare muschi incorandu-se, mana prinzandu-mi usor parul pentru a adanci pasiunea sarutului . . .

[MooN.]

Hello, hello dear. Uite cum ajung si eu pe aici. So... chiar imi place ideea ficului tau. Este foarte interesant sa te indragostesti de propriul verisor. M-a surprins si schimbarea lui Alex, adica de la "Esti nebuna?" la sarut? Hm... si acest Edy pare sa fie un idiot ( scuza-mi expresia ). Cum Doamne sa ii faca asa ceva Clarei, vreau sa spun chiar nu are inima deloc? Si ultimul, dar nu cel din urma... Antoine. Ah, ce nume frumos i-ai gasit. Cred ca dintre toti trei pe el il prefer alaturi de Adelline. Grijului, misterois si protector, ce altceva iti mai poti dori :)) ? So... this is it! Sa ma anunti cand pui nextul, ok? ;)
P.S. Sorry for didn't coming earlier :D
Bye Bye

[perenelle]

Ohhh!Atat de romantic.Sunt tare dragalasi.Adelline trebuie neaparat sa se decida.Alex e varul ei,deci nu poate avea o relatie cu el,Edy e un pervers nenorocit,iar Antoine(care e favoritul meu) e un dulce.Cand ma gandesc la el(daca ar exista in realitate),ma dor maselele.Nu am nimic de comentat la estetica ficului.Tine-o tot asa si posteaza mai des!

[Sadic_Soul]

In primul rand imi cer scuze cum tiam mai spus ca nu am postat mai devreme...
Despre capitolul acesta ce pot sa zic, minunat. Chiar m-a incantat sincera sa fiu, atat de mult romantism, parca prea ireal:)). Descrierea a facut furori...iti induce asa o stare foarte ciudat de relaxanta, foarte frumos, te felicit. As fi vrut mai mult dialog, totusi sunt curioasa ce mai au cei doi in minte (concret). In rest nu am ce comenta, astept sa vad ce se mai intampla, avanseaza relatia dintre cei doi, daca da in ce sens:))...dar cum ne faci mereu sa asteptam...(stam pe jar).
Sper ca povestea sa nu ia o intorsatura urata, ceva in genu' Adelle se mai gandeste la Alex sau Edy.. ceea ce dauneaza in sensul ca nu se focuseaza pe Antoine.
Astept urmatorul capitol, spor la scris!