26-06-2011, 06:49 PM
Viata mea e frumoasa exact asa cu e ...
Am simtit cum imi ingheata sangele in vene. Se pare ca eu , Sasuke si Sai avem ceva in comun, trecuturi asemanatoare. Semanam asa de mult si totusi suntem asa de diferiti... spre exemplu Sasuke isi doreste sa distruga Satul Frunzei iar dupa aceea sa isi restaureze clanul, Sai doreste sa distruga Konoha indiferent daca trebuie sa moara pentru asta sau nu... iar eu, sunt total opusa celor doi. Chiar daca nu am avut cea mai buna copilarie posibila imi doresc sa apar Satul Frunzei cu pretul vietii, pentru ca dupa ambii parinti si sora mea au decedat Hokage-le de pe vremea aceea mi-a fost alaturi. Intotdeuna m-am gandit ca trecutl este trecut si important este sa triesti clipa si sa te gandesti in masura in care se poate la viitor. Chiar daca de multe ori m-am simtit singura, cu timpul am invatat sa nu ma mai judec asa dur si sa ma accept asa cum sunt cu defecte si calitati, sensibila sau tupeista, puternica sau slaba, rationala sau irationala... pentru ca in viata exista anumite etape pe care nu le poti sari si nu ai de ales trebuie sa le infrunti. Iar aceasta mica relatare a lui Sai mi-a transmis cativa fiori si m-a facut sa imi dau seama cat pot fi oameni de diferiti, cum unii dau vina pe altii pentru problemele lor, cum altii fug de responsabilitati si mai raman cei care infrunta totul cu capul inainte.
Sczuzati va rog ca este scurt. :D Sper ca acest capitol nu va facut sa fiti dezamagiti insa s-ar putea sa plec iar si am dorit sa pun acest capitol :).
Nu ratati urmatorul capitol Lupta. Planul Sakurei
Kiss u ALL :*
Capitolul 5
Adevarul despre Sai
- Pentru ca... sunt de partea celor care inving, nu de partea invinsilor. Imi raspunse Sai pe un ton rece si dur. Voi cei din Satul Ascund intre Frunze sunteti patatici, sunteti slabi atat emotional cat si fizic. Va umiliti din cate am inteles eu, fara motiv. Nu stiti ce inseamna sa fi cu adevarat un Shinobi.
- De parca tu ai sti! Ii raspunde Karin care pana acum a tacut. Noi ne umilim?! Prefer sa fiu cea care se umileste decat o tradatoare fata de satul si familiea mea. Nu sunteti cu nimic mai buni ca noi pentru ca nu aveti sentimente.
- Te inseli draga Karin. Ii raspunse Naruto, pe un ton aparent calm. Faptul ca nu punem suflet ne face mult mai puternici ca voi pentru ca noi suntem capabili sa ucidem daca ni se cere, fara resentinte. Continua el fixand-o cu privirea pe roscata
- Te inseli... am murmurat eu incet
- Da? Ma intreaba acesta mutandu-si privirea catre mine. Si de ce ma rog ma insel? Continua el
- Nu ai dreptate! Voi sunteti inumani! Sunteti niste monstriii care ucid fara sentimente, fara sa tina cont daca persoanele respective i-au ajutat vrodata, fara sa le pese de familie, sat sau orice ii leaga de locul natal! Sunteti niste jeguri, niste oameni de nimic, niste oameni fara Dumnezeu! Tip eu cat ma tin plamanii, cu o putere care nu stiu de unde a aparut
- De ce... De ce S-Sai? O aud din nou pe Karin vorbind
- Pentru ca asta e conceptia mea despre viata. Vaneaza sau vei fi vanat... La fel ca si Sasuke, satul vostru mi-a facut prea mult rau ca sa-l pot cruta...
FlashBack
Era o zi splendida de primavara, soarele stralucea puternic pe cerul lipsit de nori. Campul era dominat de flori multicolore care tocmai au invins zapada. Toti copii erau afara la joaca, numai eu stateam singur in casa, impreuna cu mama si tata. Nu eram de buna voie, ci doar pentru ca tata imi interzisese sa mai stau afara. Mereu imi spunea „Esti unicul meu copil, vreau sa devi puternic si nicodata sa nu privesti inapoi orice ar fi! Nu vei deveni puternica daca vei sta afara sa te joci. Trebuie sa te antrenezi de mic, pentru a deveni puternic in adevaratul sens al cuvantului!†Si faceam exact cum imi spunea tata, nu ieseam afara si eram foarte retras. Mai tarziu cand am devenit mai mare, in jur de vro doisprezece ani, devenisem un Ninja foarte bun si urma ca mai tarziu la varsta de paisprezece ani sa devin un membru ANBU. Iar exact dupa examnul anual din sat, cand am ajuns acasa... totul era distrus. Casa mea era de nerecunoscut, geamurile erau sparte, veranda era pe jumatate in flacari, usa nu se mai tinea in balamale, iar in casa frumoasele draperii din matase acum erau rupte in fasii, faianta crem era plina de pete de sange, in frumosele tablouri ce odinioara atarna pe perete infrumusetandu-l erau acum cateva kunai-uri. Iar peste toate acestea, cand m-am dus in dormitorul parintilor... ei atarnau spanzurati. Eram oribilat. Speram ca acesta sa fie un cosmar din care mama sa ma trezeasca, sa imi sarute usor fruntea cu buzele ei moi si sa ma priveasca adanc cu ochii ei pamantii; as fi preferat chiar ca tata sa ma certe ca ma port ca un copil, nu ca as fi altceva. Dar nu, niciodata nu o sa le mai pot auzi vocea... si totul din cauza acelor blestemati ninja din Konoha – stiam asta pentru ca gasisem o baderola cu semnul satului – . Nu imi venea sa cred, dupa ce mama si tata au fost mereu devotati satului... asta au primit ca rasplata?! Lacrimile au inceput sa imi curga pe fata alba, fara sa se mai opreasca. Stiam ca odata cu ei se va duce si sufletul meu... Dupa, tot ce imi amintesc este ca am lesinat si m-am trezit intr-un spital; iar cateva saptamani dupa acel incident am fugit din spital si mi-am jurat ca ii voi razbuna pe parintii mei si voi distruge Satul Ascuns intre Frunze, indiferent de consecinte.
End FlashBack
- De parca tu ai sti! Ii raspunde Karin care pana acum a tacut. Noi ne umilim?! Prefer sa fiu cea care se umileste decat o tradatoare fata de satul si familiea mea. Nu sunteti cu nimic mai buni ca noi pentru ca nu aveti sentimente.
- Te inseli draga Karin. Ii raspunse Naruto, pe un ton aparent calm. Faptul ca nu punem suflet ne face mult mai puternici ca voi pentru ca noi suntem capabili sa ucidem daca ni se cere, fara resentinte. Continua el fixand-o cu privirea pe roscata
- Te inseli... am murmurat eu incet
- Da? Ma intreaba acesta mutandu-si privirea catre mine. Si de ce ma rog ma insel? Continua el
- Nu ai dreptate! Voi sunteti inumani! Sunteti niste monstriii care ucid fara sentimente, fara sa tina cont daca persoanele respective i-au ajutat vrodata, fara sa le pese de familie, sat sau orice ii leaga de locul natal! Sunteti niste jeguri, niste oameni de nimic, niste oameni fara Dumnezeu! Tip eu cat ma tin plamanii, cu o putere care nu stiu de unde a aparut
- De ce... De ce S-Sai? O aud din nou pe Karin vorbind
- Pentru ca asta e conceptia mea despre viata. Vaneaza sau vei fi vanat... La fel ca si Sasuke, satul vostru mi-a facut prea mult rau ca sa-l pot cruta...
FlashBack
Era o zi splendida de primavara, soarele stralucea puternic pe cerul lipsit de nori. Campul era dominat de flori multicolore care tocmai au invins zapada. Toti copii erau afara la joaca, numai eu stateam singur in casa, impreuna cu mama si tata. Nu eram de buna voie, ci doar pentru ca tata imi interzisese sa mai stau afara. Mereu imi spunea „Esti unicul meu copil, vreau sa devi puternic si nicodata sa nu privesti inapoi orice ar fi! Nu vei deveni puternica daca vei sta afara sa te joci. Trebuie sa te antrenezi de mic, pentru a deveni puternic in adevaratul sens al cuvantului!†Si faceam exact cum imi spunea tata, nu ieseam afara si eram foarte retras. Mai tarziu cand am devenit mai mare, in jur de vro doisprezece ani, devenisem un Ninja foarte bun si urma ca mai tarziu la varsta de paisprezece ani sa devin un membru ANBU. Iar exact dupa examnul anual din sat, cand am ajuns acasa... totul era distrus. Casa mea era de nerecunoscut, geamurile erau sparte, veranda era pe jumatate in flacari, usa nu se mai tinea in balamale, iar in casa frumoasele draperii din matase acum erau rupte in fasii, faianta crem era plina de pete de sange, in frumosele tablouri ce odinioara atarna pe perete infrumusetandu-l erau acum cateva kunai-uri. Iar peste toate acestea, cand m-am dus in dormitorul parintilor... ei atarnau spanzurati. Eram oribilat. Speram ca acesta sa fie un cosmar din care mama sa ma trezeasca, sa imi sarute usor fruntea cu buzele ei moi si sa ma priveasca adanc cu ochii ei pamantii; as fi preferat chiar ca tata sa ma certe ca ma port ca un copil, nu ca as fi altceva. Dar nu, niciodata nu o sa le mai pot auzi vocea... si totul din cauza acelor blestemati ninja din Konoha – stiam asta pentru ca gasisem o baderola cu semnul satului – . Nu imi venea sa cred, dupa ce mama si tata au fost mereu devotati satului... asta au primit ca rasplata?! Lacrimile au inceput sa imi curga pe fata alba, fara sa se mai opreasca. Stiam ca odata cu ei se va duce si sufletul meu... Dupa, tot ce imi amintesc este ca am lesinat si m-am trezit intr-un spital; iar cateva saptamani dupa acel incident am fugit din spital si mi-am jurat ca ii voi razbuna pe parintii mei si voi distruge Satul Ascuns intre Frunze, indiferent de consecinte.
End FlashBack
Am simtit cum imi ingheata sangele in vene. Se pare ca eu , Sasuke si Sai avem ceva in comun, trecuturi asemanatoare. Semanam asa de mult si totusi suntem asa de diferiti... spre exemplu Sasuke isi doreste sa distruga Satul Frunzei iar dupa aceea sa isi restaureze clanul, Sai doreste sa distruga Konoha indiferent daca trebuie sa moara pentru asta sau nu... iar eu, sunt total opusa celor doi. Chiar daca nu am avut cea mai buna copilarie posibila imi doresc sa apar Satul Frunzei cu pretul vietii, pentru ca dupa ambii parinti si sora mea au decedat Hokage-le de pe vremea aceea mi-a fost alaturi. Intotdeuna m-am gandit ca trecutl este trecut si important este sa triesti clipa si sa te gandesti in masura in care se poate la viitor. Chiar daca de multe ori m-am simtit singura, cu timpul am invatat sa nu ma mai judec asa dur si sa ma accept asa cum sunt cu defecte si calitati, sensibila sau tupeista, puternica sau slaba, rationala sau irationala... pentru ca in viata exista anumite etape pe care nu le poti sari si nu ai de ales trebuie sa le infrunti. Iar aceasta mica relatare a lui Sai mi-a transmis cativa fiori si m-a facut sa imi dau seama cat pot fi oameni de diferiti, cum unii dau vina pe altii pentru problemele lor, cum altii fug de responsabilitati si mai raman cei care infrunta totul cu capul inainte.
Sczuzati va rog ca este scurt. :D Sper ca acest capitol nu va facut sa fiti dezamagiti insa s-ar putea sa plec iar si am dorit sa pun acest capitol :).
Nu ratati urmatorul capitol Lupta. Planul Sakurei
Kiss u ALL :*
サクラ & イタãƒ
=
Sakura & Itachi
My big family :X :
My sisters : Manu , Debb' , Zummy, Kt.Kat ( • Rusk`Key • ) , Sho-yo , Verdeata
My mommy : prince
My cousin : blackspiral
My aunt : Venus-Roseta
I love them all :X:X Kiss you guys
=
Sakura & Itachi
My big family :X :
My sisters : Manu , Debb' , Zummy, Kt.Kat ( • Rusk`Key • ) , Sho-yo , Verdeata
My mommy : prince
My cousin : blackspiral
My aunt : Venus-Roseta
I love them all :X:X Kiss you guys