Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Vengeful desire

#1
Am revenit...tin sa precizez ca aceasta poveste nu e partea a doua de la "I just wanna love u"...sper sa reusesc sa postez si acolo in curand. In rest ce pot sa va spun decat: sper sa va placa si bafta la citit :*:*




Prolog



Realitate si iluzie...
Ce este viata? Un sir nesfarsit de evenimente legate intre ele, care iti marcheaza existenta. Sau, mai bine zis, ele sunt insasi existenta ta. Conform lor iti creezi propriul sistem de valori pe care il urmezi cu strictete toata viata si astfel incepi sa existi cu adevarat...In fata ta se deschide un drum pe care vrei sa-l urmezi...calea ta si numai a ta care te va duce undeva.Unde? Nimeni nu stie inca Iar cand vei afla ,va fi prea tarziu ca sa mai spui cuiva,caci atunci va fi finalul...al drumului si al tau.
Dar ce faci cand realitatea si iluzia se contopesc? Cand tu te pierzi in evenimente ce nu ar fi trebuit niciodata sa aiba loc?
Ce faci cand intreaga ta viata este data peste cap? Cand sistemul de valori iti este naruit si calcat in picioare pana ce nu mai ramane nimic din el?
Retaliezi!
Te trezesti la o rascruce de drumuri sigur,infrigurat si pierdut...lipsit de speranta si fara puterea de a continua.Calea ta iti este blocata,asa ca, singurul mod de a supravietui este sa alegi o alta.
Privesti drumul intunecat care se profileaza inaintea ta,un drum obscur,plin de urcusuri si coborasuri,un drum care nu este al tau...dar il urmezi, fara a privii in urma,fara a regreta, fara a incerca sa schimbi ceva.
Te pierzi in intunericul sau pana devi o biata umbra...
Cand viata iti inchide o usa...o alta se deschide.




Capitolul 1

Nu am avut o viata usoara, dar daca stau sa ma gandesc mai bine, cine a avut? Toti am fost nevoiti la un moment dat sa infruntam realitatea si greutatile care vin o data cu ea.
Mai devreme sau mai tarziu ne trezim din acel vis inocent numit copilarie, fiind nevoiti sa ne gasim un rost, un motiv de a merge mai departe, un motiv de a trai.
Pentru mine aceasta perioada a venit mai devreme, nu mai tarziu.
In unele nopti, cand nu am somn ,imi aduc vag aminte de viata mea trecuta...de bucuria de a traii alaturi de familia mea, de siguranta pe care o simteam cand eram alaturi de tatal meu sau de caldura ce-mi invada fiinta cand mama ma lua in brate si ma saruta usor pe frunte,inainte sa plec la scoala.
Imi aduc aminte de lucruile marunte, pe care atunci nu le bagam in seama: mirosul clatitelor dimineata, cafeaua cu lapte pe care ma obliga mama sa o beau, felul in care obisnuia tata sa citeasca ziarul, diminetile de duminica pe care le petreceam in parc,serile in care inchiriam filme vechi si adormeam pe canapea...
Viata era simpla, placuta, fara griji si suferinte...
Asta pana cand am pierdut...totul
Intr-o fractiune de secunda lumea mea perfecta s-a naruit...tot ce iubeam a fost luat de langa mine, iar pana sa constientizez ce s-a intamplat defapt, ramasesem singur.
In acea noapte...in acea noapte am vrut sa mor mai mult decat orice altceva.
Nu mai aveam motive sa traiesc,dar, in acelasi timp, nu puteam sa am detasez de tot de aceasta viata. Simteam ca daca eu voi murii, toate amintirile pe care le aveam cu ei vor disparea deasemenea.Nu vroiam asta, ei meritau sa traiasca,chiar daca o faceau doar in mintea mea. Macar atat le puteam oferi...
Drumul meu a fost blocat...destinul modificat sau, poate, acesta era adevaratul meu destin.Am fost nevoit sa ma ridic de la pamant, sa lupt sa-mi gasesc un nou rost in viata, un motiv sa ma trezesc dimineata.
Poate, in acea noapte am murit si eu...acel eu care era conditionat de lucruri marunte,acel eu care se bucura de viata,acel eu care credea in viitor.
Acum sunt altul...
Plimbandu-ma prin marea de oameni care populeaza orasul mi-am dat seama ca eu nu sunt ca ei. Printre atatea umbre fara forma si culoare,eu ies in evidenta...Sunt altceva, sunt diferit...
Un singur lucru imi doream: razbunare


Parea o zi ca oricare alta...soarele si-a facut simtita prezenta, ca de obicei, din est, parand a se naste din oceanul fara de sfarsit, briza usor sarata si racoroasa intra pe usa de sticla lasata intredeschisa, de afara se auzeau glasurile pline de bucurie a turistilor ce venisera aici in vacanta de primavara.Da, totul era ca de obicei,dar, in acelasi timp, diferit.
Astazi era Alfa...ziua creatiei, ziua in care eu imi voi infrunta destinul, ziua in care voi avea posibilitatea de a-l privi pe el in ochi. Astazi era ziua mea, momentul pe care l-am asteptat de atatia ani sosise insfarsit.
Simteam cum adrenalina imi joaca prin vene un dans nebun, neinteles decat de mine.
Am zambit reflexiei mele din oglinda, care imi copie miscarea.
Mi-am aranjat parul de culoarea caramelului, astfel incat sa nu-mi mai cada pe ochii, apoi m-am privit intorcandu-ma in toate partile ca sa ma asigur ca totul era la locul lui.Hainele aratau de parca fusesera croite special pentru mine, mulandu-se pe corpul meu destul de slab si inaltut. Culoarea lor intunecata imi punea in evidenta pielea alba ,in ciuda atator zile petrecute la plaja, si ochii verzi, reci. Am zambint din nou, constientizand cat de aproape sunt acum de ceea ce mi-am propus in urma cu 5 ani. Eram atat de aproape incat puteam simtii gustul victoriei.

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#2
Asta asteptam! MUHAHA! >:)
Opera de citit! Multumi ^:)^
Incep cu inceputul? Prologul e genial. Pe bune! :x Imi place la nebunie, e viata spusa asa de frumos, incat tre sa recitesc:]
Ficul incepe cu o fraza pe care o apreciez, e spusa parca din inima! Si e plina de adevar!
Ce pot spune despre intaiul capitol? Personal, mi se pare genial. Descris in detaliu, pe mine, personal, ma face sa traiesc parca o data cu personajul. Poate mi se pare, dar am impresia ca mi-a intrat si mie o parte din sufeinta sa.
CE e mai mult de-atat? Sa faci cititorul sa traiasca ce scrii e sa arati ce stii! IN concluzie, mie mi-a palcut la nebunie si iti urez succes in continuare, sa vii cu sadismul tau pe-aici! >:)
[ Come back to me, make me hurt myself:> And don't forget about scars!!! :-w ]
Bafta:*:*
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#3
Wowow ! O_O Văd că deja ai început şi ai intrat în forţă. o.o Dar hey, cine nu adoră asta la tine ? :>
Eu, ca întodeauna [ duuh, era şi imposibil să nu comentez al doilea sezon la " I just wanna love you " :X ] sunt aici, la datorie. *laughs*
Ei bine, sunt un pic confuză aici. :-? Nu ştiu sigur de cine vorbeşti în fic. Sau mă rog, din al punct de vedere, căci nu-mi pare a fi Jesse. -.- Off Doamne !
Da` tu chiar ai intrat în plină forţă - cu spuneam - cu acest mister. Un mister total. Şi ce-i cu ceea ce vroia el să facă acum 5 ani ? <333
Mor de nerăbdare. :]]

#4
Păi nu se putea ca eu să nu citesc tot ce ai scris...
Bine cedez. Am citit puţin din prolog, iar după m-am oprit ca să fac altceva, dar acum chiar am simţit nevoia de a citit ceva scris de tine. :-)
Mă bucur foarte mult că am prins ceva nou. ;))

P r o l o g u l. Genial ce să mai spun, cu adevărat ceva care să te pună pe gandit.
La un moment dat m-am imaginat eu pusă în asemenea situaţii.
E scurt, dar bun... chiar dacă ar mai fi mers puţin.
Dar chiar dacă nu a fost amplificat la extrem totuşi a avut efect bun asupra cititorilor.

De descurci bine cu toate: descriere, acţiune, idei... ;)
Sş putea spune multe, mai ales că toate acele spuse pot fi luate în considerare ca doar "simple laude". Însă sincer fiind doar primul capitol nu pot să fiu sigura ce are să urmeze.
Dar ceva surprinzătoar sigur...
Iar personajul tău e conturat pe o aură misterioasă.
Nice... :x

Succes în continuare şi multă inspiraţie !! :3

#5
Capitolul 2

Afara era destul de racoare, chiar daca era luna Aprilie si eu traiam mai mult sau mai putin la tropice.Totusi aerul care imi mangaia fata era curat si placut, dandu-mi o senzatie de reconfortare.Am iesit pe usa,neobosindu-ma sa o mai inchid cu cheia,am coborat cele cateva trepte ce desparteau casa mea de nisipul auriu al plajei si m-am indreptat spre motocicleta ce ma astepta in locul obisnuit.
Mi-am pus casca si am pornit-o, iesind cu viteza pe drumul care ma va duce spre implinirea destinului meu. Destinatia?
ProTech.IT, una dintre cele mai mari companii de programe softwere din Statele Unite si noul meu loc de munca pe perioada urmatoarelor luni.Cand eram mic imi doream sa devin scriitor, sa am posibilitatea sa creez cu ajutorul unui stilou o lume noua.Desigur, asta a ramas doar un vis.Realitatea e ca mi-am dedicat ultimii 5 ani matematicii si informaticii,doua domenii pe care, dealtfel le urasc, dar la care am ajuns sa fiu bun.Destul de bun, incat sa primesc un loc de practicant la aceasta companie. Am zambit in sinea mea cand mi-am adus aminte de toate sacrificile pe care le-am facut ca sa ajung aici. Nu regretam nimic.
In trecut am jurat ca ma voi razbuna pe omul care mi-a luat totul,iar acum, insfarsit, facusem primul pas spre reusita. Tinta mea nu era nimeni altul decat presedintele executiv, Lucas Young, omul din cauza caruia tatal meu si-a pus un pistol la tampla si si-a zburat creierii. Chiar si acum ma trec fiorii cand imi amintesc scena la care am fost martor in birou in acea noapte, sangele care picta peretii altadata atat de imaculati, groaza mamei mele cand l-a gasit acolo,rece si lipsit de viata pe omul ce-l iubise.Durerea ei a fost atat de mare incat, in scurt timp la urmat, lasandu-ma singur pe lume. Nu-l voi ierta niciodata pentru ca ma privat de ceea ce era al meu. Va plati acelasi pret ca si ei: Moartea.
Am oprit la semafor, iar in timp ce asteptam sa se schimbe culoarea, priveam la adolescentele mai mult dezbracate ce indreptau spre plaja. Erau frumoase, dar niciuna nu ma incita atat de mult, incat sa o doresc.
Simtind telefonul vibrand, am apasat butonul special montat pe casca,ce-mi permitea sa vorbesc.
-Da,am zis cu o voce hotarata,fiind inca atent la imprejurimi.
-Deci, cum te simti in aceasta dimineata? am putu sa recunosc timbrul vocal distinct a lui Alec, unchiul meu, omul care m-a luat in grija sa si s-a ocupat de educatia mea in ultimii ani.Si singurul care imi stia planurile si le aproba.Ba mai mult el fusese cel care ma impinse de la spate in tot acest timp.Fiind fratele tatalui meu, stiam ca intr-o masura mai mare sau mai mica simte acelasi lucru ca si mine.
-Bine, calm si pregatit,am raspuns pornind din loc in momentul in care semaforul se facuse verde. Cum ai vrea sa ma simt?
-Esti atat de dulce cand folosesti tonul acela de om matur.
-Mda...sunt un om matur, in cazul in care ai uitat, Alec.
Se oprise din chicotit,vocea devenindu-i dintr-o data serioasa.
-Esti sigur ca vrei sa faci asta? Nu va mai fi cale de intoarcere...
-Mai sigur de atat nu pot sa fiu. Am facut un juramant; nu voi da inapoi, nu cand sunt atat de aproape.
Tacu pentru un moment, ca si cum s-ar gandi bine la ce sa zica in continuare.
-Ai grija atunci.Nu lasa garda jos indiferent ce se intampla. Lucas Young e un om periculos. Nu ar ezita sa scape de tine daca ar banui ce ai de gand sa faci.
Parea ingrijorat,lucru ce ma mirat. Chiar daca eram rude, Alec niciodata nu-mi aratase afectiune. Da, avusese grija sa am tot ce-mi trebuie, dar niciodata nu s-a apropiat prea mult de mine. Uneori aveam impresia ca ma folosea pentru a-si atinge scopul propus.Daca acel scop era unul comun, nu-mi pasa cu adevarat de intentiile lui.
-Stai linistit, stiu ce fac. Trebuie sa inchid. Nu am asteptat sa-mi raspunda.Am inchis, concentrandu-mi atentia pe cladirea impunatoare din fata mea. Ajunsesem.
Mi-am parcat motocicleta in parcarea subterana a cladirii, apoi am urcat cu liftul pana la etajul 20. Uitandu-ma la ceas, mi-am dat seama ca ajunsesem mai repede cu 20 de minute, asa ca am intrat pe o usa laterala,unde am banuit ca se afla baia. M-am privit in oglinda, aranjandu-mi cutele de pe haina si parul ce se dezordonase un pic. Am inspirat adanc, pregatindu-ma mental pentru ceea ce va urma. Primul lucru pe care il faceau practicantii era sa discute cu directorul acestei companii, apoi erau fiecare repartizati pe departamentele lor si lasati in pace sa lucreze. Voi face fata acestei prime intalniri si urmatoarelor...Trebuia!
Am iesit din nou in holul spatios, unde se mai aflau cativa tineri de varsta mea.Am ghicit ca imi vor fi colegi.I-am salutat printr-o miscare usoara a capului si mi-am vazut de treaba mea, pana in momentul in care un omulet mic de statura, imbracat intr-un costum scump si cu un inceput de chelie veni langa noi si ne atrase atentia
-Buna dimineata.Ma numesc Samuel si de astazi inainte voi fi coordonatorul vostru. Daca aveti orice nelamurire sa nu ezitati sa ma intrebati,zise pe un ton ridicat ca sa-l poata auzi toata lumea. Primul lucru din agenda zilei de azi va fi sa-l cunoasteti pe domnul Young, drectorul si fondatorul acestei companii, apoi va voi repartiza pe compartimente.Urmati-ma, va rog.
L-am urmat cu totii fara sa comentam, pana ce am ajuns in fata unei usi impunatoare ce am ghicit eu, ducea la biroul personal a lui Young.
Am inghitit in sec si am intrat...

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#6
Ohh, devine şi mai interesant - mai ales de când cu pomenirea acelui Lucas Young. Bănuiesc ceva straniu în legătură cu el, dar bineînţeles, aştept să mă surprinzi. Şi nu numai pe mine mă vei surprinde într-un mod foarte plăcut, ci şi pe restul cititorilor şi fanilor tăi. :> Căci ai fani, Mira scumpo. ^^
Btw, noua firmă este locul de muncă al misteriorului personaj principal, right ? Goddammit, ce-ţi place să complici lucrurile - şi mie de altfel ;)) - şi să ne laşi în suspans. Ofc, ăsta-i un adevărat fic yaoi. <33 And I love it ! :X
Ce-aş mai putea spune, şi eu aştept să văd ce legătură va avea acel Lucas.... Întrebăăări multee ! >_<

#7
Tu stii ca eu stiu ficul asta pt ca atunci cand l-ai creat mi l-ai trimis pt ca te-am stresat cu curiozitatea mea? Eniuei in sfarsit l-ai postat...girl si eu care muream de draci crezand ca ai renuntatl la el. Si totusi...asta-i Mira mea care nu renunta niciodata.

Ficul este superb si prologul genial ( asa de sensibil si , totusi realist). Cat despre primul capitol : a fost frumos, nu a avut greseli si...astept sa intre mai mult in actiune.[posturi unite]
(18-07-2011, 02:11 PM)Maknae A scris: Tu stii ca eu stiu ficul asta pt ca atunci cand l-ai creat mi l-ai trimis pt ca te-am stresat cu curiozitatea mea? Eniuei in sfarsit l-ai postat...girl si eu care muream de draci crezand ca ai renuntatl la el. Si totusi...asta-i Mira mea care nu renunta niciodata.

Ficul este superb si prologul genial ( asa de sensibil si , totusi realist). Cat despre cele doua capitole : au fost frumoase, nu au avut greseli si...astept sa intre mai mult in actiune.
[Imagine: fgdhdr.png]

Tnx Nibbles


Stay by my side . I won\' t let you down . I\' ll never betray you . Call my name and I\' ll save you from the dark . You know I\'m never far .

I\' ll say it as many time as you need : I love you . You are my superstar <3

Nothing can\' t stop me from loving you

#8
Am venit cu nextul..ms de commuri fetelor:*

Capitolul 3

Incaperea era aproape la fel de impunatoare ca barbatul ce ne privea din spatele uriasului birou de mahon negru,lucios.
Toti am pastrat tacerea pe masura ce el ne masura din cap pana-n picioare cu o privire la fel de ascutita si rece ca lama unui cutit,dand impresia ca vrea sa ne citeasca insasi sufletul.Toti si-au plecat privirea, infara de mine. L-am privit cu o curiozitate vadita, masurandu-l la fel cum facea si el cu mine. Nu m-am stingherit cand a ridicat sprancenele intrebator, nici cand a venit spre mine si m-a privit drept in ochi.I-am sustinut privirea cu hotarare, chiar daca simteam ca ceva inauntrul meu se rupe in doua. Ii vazusem chipul si inainte in diferite poze publicate in reviste de specialitate sau la televizor,dar niciodata pana acum nu mi-am dat seama de cat de intimidant putea sa fie. Era mai inalt decat mine cu aproape un cap si jumatate si destul de bine facut, umerii lati finndu-i pusi in evidenta de croiala sacoului care se cambra spre talie. Se misca usor, fara zgmot, ca si cum n-ar cantarii nici macar cat un fulg de nea. Avea un mers apasat, de pradator care isi padeste prada inainte de a-i da lovitura finala. Da, ma intimida...eram constient de asta, dar nu aveam de gand sa o recunosc. Mai bine as muri decat sa ma las condus de propria slabiciune. Chiar daca toate simturile mele erau in alerta si imi urlau sa ies de acolo, nu aveam de gand sa o fac.Nu aveam de gand sa cedez.
-Buna dimineata,spuse intr-un final, zambind spre noi. Am tresarit cand i-am auzit glasul dur si usor ragusit si mi-am mutat privirea pe fata lui. Parul mai lung si rebel ii ascundea intr-o mare masura ochii albastrii. Nasul acvilan si trasaturile ar fi facut mandru un razboinic de acum 200 de ani,dar in societatea noastra moderna erau de o raritate greu intalnita. Nu, nu puteai spune despre acest barbat ca este frumos, dar tot corpu sau emana o forta care te coplesea si in acelasi timp te atragea ca intr-un vartej. Daca nu erai atent...putea fi prea tarziu. Evident avea farmec, altfel nu ar fi reusit sa ajunga unde este acum,indiferent cat de bun era in meseria asta. Chiar si lumea afacerilor este o scena, unde trebuie sa-ti joci rolul cat de bine poti daca vrei sa stai la masa castigatorilor.
Ma bucur ca sunteti aici,continua el pe acelsi ton. Sunt fericit sa intalnesc asemenea tinere talente, care nu-si doresc nimic mai mult decat sa se perfectioneze in acest domeniu vast si plin de oportunitati, dar si de obstacole. V-am citit tezele si pot spune ca am dea face cu niste profesionisti, chiar daca nu sunteti decat in anul 2 de facultate. Incepu sa se plimbe prin fata noastra facand o mica pauza, ca otata lumea sa priceapa faptul ca ne complimentase.Buna strategie.
In aceste luni veti avea ocazia sa faceti difernta intre salile de curs si lumea reala.Adevarata lupta, domnilor, se duce aici. Oricum, ma bucur sa va avem la bord. Asa isi incheie discursul, dupa care veni si dadu mana cu fiecare in parte, schimband cateva cuvinte de convenienta.
Cand a ajuns la mine expresia de pe fata lui s-a schimbat.Mi-a tinut mana mai mult intr-a sa, pe masura ce ma analiza din nou.
-Domnule Armstrog, vreau sa ramaneti un pic dupa ce pleca ceilalti. Am ceva de discutat cu dumneavoastra.
Gatul mi s-a uscat si inima a inceput sa-mi bata mai tare,dar expresia fetei nu mi s-a schimbat deloc.
-Desigur, am zis pe acelsi ton hotarat ce de obicei.
In scurt timp incaperea se goli de lume, noi doi ramanad singuri.
Se aseza din nou la birou si-mi facu semn sa iau loc pe scunul din fata sa,lucru pe care l-am facut fara se ezit.Am asteptat rabdator sa inceapa,dar vazand ca nu facea altceva decat sa ma priveasca la fel de intens, m-am foit nelinistit in scaun, hotarand pana la urma sa incep eu.
-Cu ce va pot ajuta, domnule Youg?
Am crezut ca nu m-a auzit, cand am vazut ca nu-mi raspunde,dar apoi am auzit i-am auzit vocea
-Probabil ti se pare ciudat ca ti-am cerut sa ramai in urma.Cand am aprobat din cap, a continuat. O sa trec direct la subiect: lucrarea ta este una dintre cele mai bune pe care le-am citit. Nu ai experienta, dar poti intui cand ai dreptate si cand nu. Ai reusit sa creezi un program complex de incriptare si decriptare cu ajutorul computerului tau de acasa, fara a avea resursele necesare unui asemenea proces complex. Te-ai luptat cu morile de vant si ai invins.
Nu pot sa zic ca am ramas foarte uimit de ceea ce mi-a spus.Stiam ca ceea ce realizasem era la un nivel mult superior oricarui student obisnuit. Poate nu-mi place matematica si informatica, dar eram bun la ele. Foarte bun, chiar. Creasem acel program, pe care il denumisem HellGate, ca sa-i captez atentia si, se pare ca reusisem.
-Multumesc...M-am straduit sa fac un lucru cat mai bun si mai util.I-am zambit si m-am asezat mai bine in scaun, simtind cum incet, incet ma relaxam.
-E o adevarata opera de arta. Interfata usor de utilizat ascunde complexitatea proceselor interne alea programului. M-am multumit sa zambesc. Daca ar stii el de la cine mostenit talentul acesta...Tatal meu a fost un om genial, cum greu mai ai ocazia sa intalnesti.Genul acela de persoana care apare o data la suta de ani cu singurul scop de a straluci. Din pacate, el nu a avut posibilitatea asta. In urma cu cinci ani compania lui se pregatea sa scoata pe piata un program asemanator cu HellGate. Daca ar fi reusit, ProTech.IT ar fi fost istorie. Dupa ce am fost nevoit sa strag lucrurile lor personale, inainte sa ma mut la Alec, am gasit jurnalul tatei, unde explica conceptul de la care a plecat in realizarea programului. M-am folosit de ideea lui, am imbunatati-o si am ajuns aici. Acum HellGate era operational, chiar daca era folosit de cel mai mare rival al sau.
-Cum am zis, ma bucur ca considerati programul meu ca fiin bun,dar tot nu inteleg de ce ati vrut sa vorbiti cu mine intre patru ochi.
-Simplu. Vreau sa lucrezi in echipa mea. Ai venit aici ca pracaticant, iar eu iti ofer un loc de munca definitiv, birou personal, loc de parcare si un salariu de sase cifre. Ce parere ai?
De aceasta data am fost un pic surprins.Nu ma asteptam sa-si doreasca sa ma opreasca, nu definitiv. In cel mai bun caz, ma gandeam ca va dori sa-mi cumpere creatia.
-Interesant...am reusit sa zic, pastrandu-mi mina serioasa. Pot sa va intreb de ce? Ati putea pur si simplu sa-mi cumparati programul...
-Da as putea, zise el uitandu-se atent la mine, dar stiu ca intr-un an de zile vei crea ceva si mai bun, care va detrona
actualul HellGate. Se ridica de pe scaun, intorcandu-se cu spatele la mine si privii panorama ce se profila dincolo de fereastra. Vreau oamenii ca tine sa lucreze in compania mea. Vreau creativitatea voastra, puterea de munca...
-...vreti sa va asigurati ca nu vom deschide firme proprii care sa aiba puterea de a distruge ProTech.IT , am continua ideea in locul lui. Am dreptate sau nu?
Se intoarse si ma privii in tacere.
-Da, ai dreptate. Daca lucrati pentru mine sunteti o comoara, daca lucrati impotriva mea, trebuie sa va distrug. Asta e lumea afacerilor. Doar cei mai puternici supravietuiesc.
A trebuit sa strng din dinti ca sa nu incep sa urlu. Cei slabi mor. Stiam asta mai bine decat oricine.
-Pe scurt, vreit sa ma cumparati...
-Daca vrei sa privesti lucrurile asa...atunci fie, vreau sa te cumpar. M-am incruntat.Nu-mi venea sa cred ca vorbea cu atata nonsalanta. Orice poate fi cumparat...
-Da, daca oferta e destul de buna, i-am zis zambind angelic. Ma voi gandi la ce mi-ati zis si va voi anunta ce am hotarat. M-am ridicat sa plec. Daca credea ca voi ceda atat de usor, se insela amarnic.
-Prea bine, domnule Armstrog...
-Seth, i-am zis cand am ajuns la usa.
-Poftim?
-Spuneti-mi Seth, domnul Armstrog e mult prea pretentios pentru mine.
-Bine...Seth, atunci bafta la orientare si vom mai discuta...
I-am multuimit si am iesit din incapere, indreptandu-ma cu pasi mari si hotarati spre Samuel care era langa biroul secretarei...

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#9
Ca de obicei, vii cu un captiol extrem de frumos. Spun asta tuturor celor a caror munca o ador si o respect! Da, da! Desigur, inceputul este briliant. De ce? Descriere foarte bine pusa la punct, atatea detalii si o suita de cuvinte care ti-ajung la inima, cu toate ca insemnatatea lor este aproape minima.
Imi place atitudinea sefului, e demna de un ... sef real:> Totusi, ma intriga personajul din a carui perspectiva privesti. Imi palce... :x
Nu-mi mai place. De Young. E rau:| Nu-mi plac oamenii rai.D esigur, captiolul e scris excelent. Adica la ce sa ma astept? Stiu ca mereu vei straluci in ceea ce vei face, normal, geniul meu frumos! Da, da! Stiu eu, esti foarte, foarte buna la ceea ce faci! Da, nu renunta! Stii ca te mananc de-o faci,da?! :))
Deci, revenind, personalitatea lui Young e nervanta. Adica nu am nimic cu el, dar e rau... Si Seth a suferit. Si sufera. IMi place razbunarea, da, da! Ce pot face in afara de a te felicita si a-ti ura succes?
Asteptam urmatorul capitol, pretioasa mea! :X:*
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#10
Oh, şi s-a îndreptat cu paşi mari spre Samuel care era lânga biroul secretarei. :>

Doamne, în primul rând, regret că-s aşa o întârziatăăă [ de zile mari ]. Dar de fapt, am întârziat peste tot. :| Acum trebuie să fiu din nou la zi cu comentariile, de aceea, nu cred că am prea mult timp pentru un comentariu în adevăratul sens al cuvântului - yea.. xD Asta doream. T___T \'

Anyway, observ că se încinge atmosfera cu toate probleme astea din firmă; goddammit, cât stres pe capu` oamenilor ăstora. *laughs* :)) Ehh, rezistaţi băieţi, în special... :-\" ... Cei care vor ocupa \" funcţia \" de uke or smth like that. :]]
____
See u ma\' Mira ! >:D< *huuuuuug* & *a biiiig huuuuuugggg*



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Burning desire Red Baron 30 16.156 16-09-2011, 11:32 AM
Ultimul răspuns: Miss Serenity
  Pure Desire ~ hiimera 6 5.074 11-03-2011, 09:52 PM
Ultimul răspuns: Juneko
  Desire nolazy 2 3.275 20-07-2009, 08:41 PM
Ultimul răspuns: Black Pearl


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)