Vechile obiceiuri (roleplay location)

[Sloth]

~Da,e magie neagra....dar te rog frumos....vraji puternice?Astea?Ma crezi o novice,de presupui ca as incepe un duel folosind vraji tari?Tzk tzk tzk....tin sa cred ca profesorul m-a invatat mai bine de atat.
In timp ce vorbea,mimica fetei i se modifica drastic,in unele momente Rengel avand pe chip cate o grimasa demna de un maniac.Nu suporta sa-i fie insultat mentorul,chiar si indirect.
~Schwarzalbenheim!!!!O data cu pronuntarea cuvantului magic,peisajul se schimba radical.Cei trei uriasi se asejara in jurul lui Rengel,in pozitite de aparare,formand un trinughi cu ea ca si centru.O mana de foc rasari de sub picioarele fetei,ridicand-o spre cer.Ascensiunea rapida inceta la cateva zeci pe metri deasupra,dar inca la o distanta sigura de punctul luminos creat de vraja lui Renne.Aflata in palma giganticei maini,Rengel isi ridica bratele spre epicentrul vrajii inamicei.Jos,uriasii se supraincarcau cu energie magica,iar in momentul in care nivelul acesteia ajunse la apogeu,o canalizara in gura si o trimit spre Rengel,dupa care se dezintegreaza.Primind surplusul de energie,aceasta forma in maini o bila de energie pura,ce pulsa la fiecare secunda.Urmarind-o cu privirea pe Renne,descarca o parte de energie in "flacara argintie",distrugand-o,iar ce a ramas,a directionat-o spre inamica.

[JavaLeen]

Langa copacul de care se tinea cu incapatanare, Meredith clipi, incercand sa-si dea seama de ce i se parea atmosfera atat de familiara. Privi cei trei monstri de foc, si mana ce se ridica in aer ducand-o pe Rengel undeva in aer apoi reincarcandu-i energia. Fara sa vrea in minte ii venira cateva comentarii stranii:

'Principiul ciclic... se cam da in spectacol totusi..." se opri brusc, dandu-si seama ca era incantata de aceasta explozie de energii intunecate... se intampla din nou...

Se tinu de copac in clipa in care o durere insuportabila ii zvacni in cap si sfarsi in genunchi, cu ambele palme pe radacinile acestuia. Un vuiet se auzi si Meredith privi cu ochi mari cum vraja de separare a dimensiunilor facuta de Rengel se desfacu brusc. Nu stia de ce, dar avea impresia ca ea era responsabila cu asta.

[Shiva]

Renne , complet buimacita de viteza cu care fata nou-venita inghetase arma lui Rengel , se ridica intr-un final si se intoarce spre fata. Apropiandu-si fata de fata nou-venitei , sopteste niste cuvinte pe un ton care o face pe Rengel sa chicoteasca:
- Tu...Esti un aquamage...nu?
Rayon ,perplexata de tonul ciudat al lui Renne, devine si mai uimita in momentul in care Renne se adreseaza lui Rengel zambind victorios :
- Felicitari ,draga Rengel ,ai fost doborata de un Aquamage oarecare ! Daca nu aparea ea ,te-as fi invins [in ce hal poate Renne sa minta...], dar se pare ca va trebui sa lasam duelul pe altadata.

[JavaLeen]

Meredith era atat de concentrata la lupta incat nici nu observa cand altcineva se apropie, pana in clipa in care arma lui Rengel se stinse. Atunci se uita in jur, observand ca oamenii, desi mai agitati, se intorceau la activitatile lor. Din fericire, fata intervenise inainte ca desfacerea vrajii lui Rengel sa se faca observata prea mult.

Se uita la cele trei fete curioasa.

-Ma scuzati ca indraznesc, dar... inca odata... ce... cine sunteti voi? le interoga curioasa.

[JavaLeen]

-Me... Meredith... se prezenta incurcata fata.

Hydromancer... cuvantul rezona undeva adanc intr-un loc in care inca nu putea ajunge. Un singur lucru ii era clar: daca avea sa stea cu fetele acestea se va apropia din ce in ce mai mult de amintirile pierdute. Ceva inlauntrul ei insa o intreba daca vrea insa sa afle...

-Uhm... se cam intuneca... ar trebui sa mergem undeva la adapost, nu?

Asa o invatase batrana... asa ii spusese si staretul... niciodata sa nu umble noaptea pe strazi. De fapt, ar fi vrut sa incalce acest sfat, asa ca spera ca nu fusese auzita foarte clar.

[Sloth]

La inceput a fost distractiv, dar situatia asta deja incepea s-o calce pe nervi pe Rengel. Mana dreapta ii era inghetata bocna pana la cot, cineva i-a desfacut vraja, si lui Renne in capsor fumurile cauzau o tornada. Plus ca nou-venita nu se lasa nici ea mai prejos. Dar trebuia sa recunoasca faptul ca a luat-o prin surprindere. In cele din urma, dupa un oftat prelung, se vazu nevoita sa-i dea dreptate lui Meredith:
~Mda, ar fi cazul sa o stergem, caci, in caz ca nu ati observat, suntem un grup destul de razlet, care nu-mi pot imagina cum s-a reunit aici, iar vrajile de ascundere nu par a mai rezista mult timp. Deci, ceva sugestii?Eu sunt noua in oras....

[HanYou]

Simturile ascutite il trezira...din nou. Stejarul sub care Ariel adormise privind randunelele hranindu-si puii era acum leganat de un vant sinistru. Randunelele pareau mai agitate ca de obicei iar puii nu mai cascau ciocurile gata sa isi inghita parintii cu totul, ca de obicei, ci stateau tremurand.

Cine a mai vazut o briza tat de rece in iunie?

Nelinistea fu cu atat mai mare cand observa soarele palid printr-un nor intunecat. Incepu sa atipeasca din nou cand un bubuit puternic il ridica drept in...genunchi si cuibul de pasare fu la pamant. Cu o mana tinandu-se de cap, aduna puii de pe jos, ii puse in cuib, cuibul inapoi pe blestemata de creanga si o lua la goana: venea ploaia.

Corbul Leira privi nedumerit la stapanul sau, care uita total de el, si il urmari in zbor.
-De ce fugi de ploaie? Stii ca apa nu te afecteaza cu nimic. De ce te comporti tot mai mult ca si aceste fiinte slabe?
-Taci!
-...
Ajuns sub acoperisul de 2x2m, singurul loc accesibil publicului unde, daca erai norocos, nu erai deranjat de nimeni, decat de miros, incepu sa contemple cu voce tare si in mod adresat:
-Leira tu ce crezi despre fulgerul acela?
-E exact cum crezi tu...
-Deci cineva se joaca cu demoni, intr-adevar. Ceea ce ma nedumereste pe mine e cealalta energie, care m-a trezit din somn. Un mag al intunericului s-a aratat din nou... Urasc cand sunt distras de la obisnuitele mele plimbari prin lume.

Acoperisul de plastic incepu sa tremure sub ropotul ploii.

-Trebuie sa verific fiecare aparitie..nu putem risca sa o lasam pe Sahalah sa apara fara ca noi sa fim prezenti. Se spune ca se afla in aceasta lume, deghizata in muritoare de rand. E de datoria mea sa incerc sa o opresc. Sper totusi ca aceasta sa nu apara niciodata...sau daca apare sa pot sa o purific fara a ma sacrifica...
-Vorbesti prea mult iar, Ariel. In locul tau as incerca sa imi dau seama ce e cu mirosul...si cu gaurile din acoperis.
-Stiu! (ca si cum ceva i-ar fi trecut prin cap in acel moment, ceva la care nu s-ar mai fi gandit inainte) Ma voi duce sa verific prezenta aceea. Mirosul dezgustator o fi cel al demonilor din iad. Pot sa imi dau seama ca un portal spre iad a fost deschis..si nu unul oarecare..

Infasura pe Leira cu hartie pentru oameni, pe care nu reusi niciodata sa vada la ce e folosita, pentru a-l apara de ploaia acida si porni in directia garii. Orice ar fi, nu voi lasa sa distruga aceasta lume minunata...intr-un fel sau altul

[JavaLeen]

Meredith ridica din umeri. Nu avea nici cea mai mica idee macar unde se aflau, sau cum se chema macar orasul. Dar stomacul ei paru a avea o parere, si incerca sa si-o exprime zgomotos.

"Humm... mai intai ceva cald de mancare... o sa prinda bine." vorbi, ridicandu-se cu nasul in vant.

Fara sa sea vreun avretisment, sari intr-un picior si incepu sa numere cu degetul persoanele de fata, apoi o zbughi pe niste strazi laturalnice. Nu-i fu greu sa faca rost de ceva de mancare: ca un facut, un caine turbat foarte mare luase cu asalt restaurantul din care fusese data afara cu cateva secunde mai devreme cand ceruse de mancare pe gratis. Cumva, stia ca animalul venise special ca sa-i elibereze ei calea, si era incantata de spaima pe care o infingea in inimile tuturor celor ce incercau sa-l alunge. Pregati tacticoasa niste sandvisuri generoase pe care le incalzi bine inainte de a iesi pe usa, urmata de caine, care o privi o vreme cum se indeparta, apoi fugi, disparand intr-un nor de cenusa.

Cumva stia ca fetele nu mai erau acolo unde le lasase, dar hotara sa-si urmeze instinctul, oriunde ar fi dus-o acesta. Ploaia incepu sa cada cu picuri mari cand un corb ii flutura aripile pe la nas, aterizand pe un adapost de ploaie si... vorbind... cu un baiat cu par cenusiu. Il privi cu ochii mari cateva clipe, apoi isi aminti ca sandvisurile aveau sa se raceasca, asa ca isi vazu mai departe de drum. Banuia ca fusese observata si ea la randul ei, si nu o deraja foarte mult... la urma urmei, i se parea curios cum putea un baiat sa comunice cu un corb...

"Ei bineeee... masa e servita! Acum cine face rost de un loc de odihna?" trambita incantata cand le regasi pe fete.

[HanYou]

Cand sa dea sa iasa de sub respectivul acoperis, Ariel vazu o fata cu parul negru uitandu-se la el; desi pentru o fractiune de secunda, ochii ei pareau mai patrunzatori si mai reci decat ai oricarui om pe care l-a vazut pana atunci. Desi nimic mai mult de atat nu s-a intamplat, Leira incepu sa se dezechilibreze pe umarul sau, care tremura.

-Sa mergem, Leira..
-..

Desi o urmari destul de indeaproape, Ariel ii pierdu urma la un colt de strada, dar nu se dadu batut. Continua sa caute, privi inauntrul vitrinelor, in restaurante, in autobuz, in taxiuri...

<<Hei uite, un corb!!>> auzi o voce din spate.

Se intoarse si vazu patru fete pe o banca in parc, sub un nuc, unde se pare ca ploaia nu ajunsese, mancand de zor sandvich-uri. Simti un gol mare in stomac si se indrepta intr-acolo, auzindu-se chemat.

[JavaLeen]

Fara sa mai astepte vreun raspuns, Meredith se infipse in sandwichul ei, miaunand de incantare. Nu era neaparat gustul sandwich-ului care ii provoca o placere atat de mare, cat evenimentele zilei. Noile sale amice, cainele... baiatul ce vorbea cu corbul... viata incepuse in sfarsit sa se miste in jurul ei, si libertatea fata de supravegherea calugarilor si-a batranei aveau un gust atat de bun...

Mesteca bucata uriasa de sandwich pe care o infulecase leganandu-se usor pe banca, cand o umbra se profila in fata ei. Ridica privirea si-l recunoscu imediat pe baiatul de mai devreme... Il privi fara sa zica nimic o vreme, mestecand in liniste, pana cand considera ca putea inghiti, apoi vorbi.

- Nu-mi spune: si tie ti-ar prinde bine ceva cald de mancare, nu? chicoti si ii intinse ce mai ramasese din sandvich-ul ei. Eu m-am saturat. motiva rapid si intari afirmatia cu un zambet.

Ceva ii dadea fiori la acest baiat, de parca nu era tocmai de bun augur sa stea de vorba cu el, dar tocmai asta il facea si mai interesant, la urma urmei...