20-02-2009, 11:56 PM
Hmm imi scuzati intarzierea,dar acum am venit cu urmatorul capitol al ficului. Poate va fi putin confuz,pentru ca iar adaug un personaj ^^ But o sa astept parerile voastre,critici and you know,all it can be do ^^
Capitolul 4 : Un vampir pe jumatate
Ma aflu in aceasta sala de clasa,profesorul incearca sa imi explice ceva..Cat de ciudat este,sunt oare la ora de logica? Da, nimic nu s-a schimbat de pe vremea aceea. Nu este oare aceasi materie? Desigur ca nu, suntem in anul 3000, este ciudat..dar in acest an traim. Nu imi vine sa cred ca am o varsta atat de intaintata,cand acel lucru s-a intamplat..am crezut ca totul se va sfarsi, ca ma voi prabusi si ca lumea pentru mine se va sfarsi.Dar nu , de fapt .. cati ani aveam atunci? 12 sa tin eu minte,da aceasta este varsta pe care o aveam atunci. Acum nu par decat ca un baiat obijnuit de 17 ani, dar .. Eu am deja 300 de ani. Desigur, vampirii trebuie sa invete doar in primi 200 de ani, dar de ce eu invat mai mult si ma aflu in aceasta sala de clasa? Toti cei de aici sunt mai mici decat mine..Da pentru ca eu sunt pe jumatate vampir,si pe jumatate uman. S-a intampalt asta cu mult timp in urma,in anul 2700 cand,eram un om obijnuit,un copil de 12 ani. Parintii mei erau sclavii societatii, desi acele lucruri atunci erau mult prea bune. Am iesit afara, am vrut sa vad cum poate gusta un copil uman noaptea unde nu se poate bantui. Am intalnit acea persoana, eram fascinat de splendoarea de care putea da dovada. Avea un aer atat de cald si totodata atat de indiferent,era un fel de idol al lumii. Stiam ca nu e bine, asa ca a trebuit sa ma indepartez.. Am facut-o dar prea tarziu cand sangele meu deja era purtat in corpul altei persoane. Am devenit jumatete vampir dupa acea intamplare..Imi era frica sa ma intorc acasa..imi era frica sa fac orice miscare,dar am facut-o. Imi amintesc si acum,dar aproape sters in mintea mea, zilele in care am stat inchis in mica locuinta pe care o numeam camin.Dar ma schimbam si aveam nevoie de mai mult decat hrana obijnuita pentru a trai,aveam nevoie de sange.
Cat ma bucur ca am plecat atunci din acea casa... Altfel, acum intreaga mea familie ar fi fost asemenea mie. Dar cum am ajuns acolo? Eu nu imi amintesc,eram o creatura asa de ciudata,au vrut sa se faca experimente pe mine,dar imi amintesc de parca s-ar fi intamplat ieri. Cand acel vampir cu sange adevarat a venit,s-a uitat si m-a eliberat. A spus, si acum imi amintesc ordinea cuvintelor : " EL este ceea ce nici oamenii si nici vampiri nu pot fi, este creatorul unei noi generatii..." , a spus asta dar totusi au trecut 500 de ani,iar eu m-am plictisit de aceasta viata...
- Unimia Riki citeste-mi paragraful 3 al lectiei te rog frumos.
Deodata vocea profesorului se aude. Baiatul cu parul negru privea direct spre fereastra ce avea o priveliste minunata,unde se puteau zari frunzele unor copaci. Nu era deloc atent la lectie,probabil ca nici lectia la care erau nu o stia.Era satul de acesti 500 de ani de scoala,era ultimul an, ultima saptamana, iar gandurile ii zburau mai departe ca oricand. Un vampir desigur nu ar fi putut sa stie pagina exacta,lectia exacta despre care se vorbea,insa acest jumatate vampir , primul cunoscut de Consiliul Vampirilor avea niste puteri extraordinare. Parca printr-o magie inca necunoscuta a putut da timpul inavoi in momentul in care a fost anuntata lectia si pagina la care se afla. Un fenomen ciudat,dar in mintea sa se intampla.
" Logica este o tehnica de argumentare ale carei margini nu au fost cunoscute nici pana in prezent " , a spus Ariel Bolton.
-Credeam ca nu esti atent la lectia mea Domnule Unimia,dar vad ca ai fost destul de atent. Ma bucur.
Dar baiatul continua sa viseze,fara sa ii pese de ceea ce se intampla in jurul sau. Avea un par extrem de negru, ce in intuneric nu s-ar fi putut distinge iar ochii sai,erau asemenea parului. Pe fata sa se vedea o sclipire intelectuala acaparata de o grozava plictiseala, si poate lenesie. Amintirile parca ii copleseau gandul iar tot ceea ce se intampla in jurul lui nu era decat un balon ce din clipa in clipa se putea sparge... Gandurile si privirea sa intensa catre fereastra,parca pierdute in abis, au fost intrerupte de sunetul clopotelului ce se auzea ca un salvator al situatiei. Da , acele sonerii ce erau existente cu sutele de ani in urma,existau si in acest moment. Desigur sub o alta forma performanta,dar existau. Oare de ce au trebuit sa se schimbe atat de multe lucruri? Si nu putea sa evolueze normal asa cum aceasta sonerie o facuse? Poate pentru ca atunci viata ar fi fost mai plictisitoare.
Baiatul se ridica din banca sa si pleaca fara a se uita inapoi. Era obosit, obosit din cauza gandurilor si din cauza monotoniei.
In timp ce iesea din incinta liceului o masina il intampina. Era aceasi masina neagra Garya 33, aceasta putea fi a unei singure persoane, acela era Unimia Kiriu. Baiatul zarind acea masina, si stiind cine se afla inauntrul sau isi capata un zambet pe fata si merge destul de vesel si plin de energie. In timp ce se apropia portiera masini se deschide iar acesta intra fara a spune vreun cuvant. De indata ce urca in masina spune : - Salut tata .
Vampirul ii zambeste si porneste masina. Pe drum acestia au discutat doar despre lucruri obijnuite legate de scoala,desi in fiecare moment in care se intalneau isi aminteau acel trecut.. Si cum Unimia Kiriu l-a salvat pe Riki de la o soarta groaznica,de a fi un experiment viu. Singurul lucru pe care i l-a cerut in schimb, a fost sa il numeasca tata. Iar acesta,nu putea fi mai fericit sa faca asta.
Coincidenta facuse ca aspectul lor sa fie atat de asemanator? Oare asta se intamplase? Acest lucru il stiau amandoi,cum era.. ce se intamplase,insa niciunul nu vorbea despre asta. Unele lucruri le pareau mai bine ascunse in tacere.
In timp ce acestia isi continuau drumul spre locuinta lor in laboratorul din centrul orasului se afla Yiaoi,celebrul savant. Nici acestuia nu ii stateau gandurile la experimentele sale. Tot ceea ce avea in minte si probabil pulsandu-i prin vene era dorinta de a gusta sangele. Nu mai suporta impulsul ce il impingea,de a pleca pe strada si a ataca prima fiinta umana pe care o gasea. Era ceva interzis de Consiliul Vampirilor,iar oameni nu gaseai pe oriunde mergeai... Cu toate acestea dorinta nu se putea evapora.
Desigur,dar atunci de ce s-a intamplat acest lucru? Oare nu putea face cumva ca aceasta regula sa se schimbe? Desigur ca nu, era altceva, constiinta sa il impiedica sa faca acest lucru...
- Domnule Yiaoi aveti un apel de la Centrul de Testare din Cetatea Iria. Acceptati convorbirea?
Gandurile sale fusesera trosnite de acea voce,desigur ce lucru era mai important decat acea visare profunda in care era ascuns? Poate datoria sa ca si savant.
-Desigur Izza, fa-mi legatura.
Aceasta avea sa fie una din acele convorbiri plictisitoare si pline de rationamente aiurite.Era satul de aceste lucruri dar in meseria lui nu se putea satura de asa ceva. Poate ca o practica de prea mult timp si deja ajunsese sa o deteste.
In aceste momente in minte au inceput sa i se scurga noi si ciutate ganduri. Eu ma plang de aceste minoritati in timp ce in aceasta Cetate,pe aceasta Cometa.. si oriunde in intregul Univers exista o mai mare suferinta decat a mea. Oamenii sunt disperati, sunt ocrotiti si persecutati in acelasi timp . Au o soarta cruda,dar nu se plang,nu fac revolte,nu se rascoala.. Sunt creaturi vrednice de admiratie. Dar eu nu pot gandi asa, singura persoana prezenta in mintea mea este eu, apoi inventiile si inreprinderile mele. Sunt o creatura egoista... dar nu asta sunt vampirii? Desigur ca nu... Eu sunt acela ce le-a schimbat soarta. Am ajuns sa cred ca nici titlul nu mi-l mai merit... <<
Capitolul 4 : Un vampir pe jumatate
Ma aflu in aceasta sala de clasa,profesorul incearca sa imi explice ceva..Cat de ciudat este,sunt oare la ora de logica? Da, nimic nu s-a schimbat de pe vremea aceea. Nu este oare aceasi materie? Desigur ca nu, suntem in anul 3000, este ciudat..dar in acest an traim. Nu imi vine sa cred ca am o varsta atat de intaintata,cand acel lucru s-a intamplat..am crezut ca totul se va sfarsi, ca ma voi prabusi si ca lumea pentru mine se va sfarsi.Dar nu , de fapt .. cati ani aveam atunci? 12 sa tin eu minte,da aceasta este varsta pe care o aveam atunci. Acum nu par decat ca un baiat obijnuit de 17 ani, dar .. Eu am deja 300 de ani. Desigur, vampirii trebuie sa invete doar in primi 200 de ani, dar de ce eu invat mai mult si ma aflu in aceasta sala de clasa? Toti cei de aici sunt mai mici decat mine..Da pentru ca eu sunt pe jumatate vampir,si pe jumatate uman. S-a intampalt asta cu mult timp in urma,in anul 2700 cand,eram un om obijnuit,un copil de 12 ani. Parintii mei erau sclavii societatii, desi acele lucruri atunci erau mult prea bune. Am iesit afara, am vrut sa vad cum poate gusta un copil uman noaptea unde nu se poate bantui. Am intalnit acea persoana, eram fascinat de splendoarea de care putea da dovada. Avea un aer atat de cald si totodata atat de indiferent,era un fel de idol al lumii. Stiam ca nu e bine, asa ca a trebuit sa ma indepartez.. Am facut-o dar prea tarziu cand sangele meu deja era purtat in corpul altei persoane. Am devenit jumatete vampir dupa acea intamplare..Imi era frica sa ma intorc acasa..imi era frica sa fac orice miscare,dar am facut-o. Imi amintesc si acum,dar aproape sters in mintea mea, zilele in care am stat inchis in mica locuinta pe care o numeam camin.Dar ma schimbam si aveam nevoie de mai mult decat hrana obijnuita pentru a trai,aveam nevoie de sange.
Cat ma bucur ca am plecat atunci din acea casa... Altfel, acum intreaga mea familie ar fi fost asemenea mie. Dar cum am ajuns acolo? Eu nu imi amintesc,eram o creatura asa de ciudata,au vrut sa se faca experimente pe mine,dar imi amintesc de parca s-ar fi intamplat ieri. Cand acel vampir cu sange adevarat a venit,s-a uitat si m-a eliberat. A spus, si acum imi amintesc ordinea cuvintelor : " EL este ceea ce nici oamenii si nici vampiri nu pot fi, este creatorul unei noi generatii..." , a spus asta dar totusi au trecut 500 de ani,iar eu m-am plictisit de aceasta viata...
- Unimia Riki citeste-mi paragraful 3 al lectiei te rog frumos.
Deodata vocea profesorului se aude. Baiatul cu parul negru privea direct spre fereastra ce avea o priveliste minunata,unde se puteau zari frunzele unor copaci. Nu era deloc atent la lectie,probabil ca nici lectia la care erau nu o stia.Era satul de acesti 500 de ani de scoala,era ultimul an, ultima saptamana, iar gandurile ii zburau mai departe ca oricand. Un vampir desigur nu ar fi putut sa stie pagina exacta,lectia exacta despre care se vorbea,insa acest jumatate vampir , primul cunoscut de Consiliul Vampirilor avea niste puteri extraordinare. Parca printr-o magie inca necunoscuta a putut da timpul inavoi in momentul in care a fost anuntata lectia si pagina la care se afla. Un fenomen ciudat,dar in mintea sa se intampla.
" Logica este o tehnica de argumentare ale carei margini nu au fost cunoscute nici pana in prezent " , a spus Ariel Bolton.
-Credeam ca nu esti atent la lectia mea Domnule Unimia,dar vad ca ai fost destul de atent. Ma bucur.
Dar baiatul continua sa viseze,fara sa ii pese de ceea ce se intampla in jurul sau. Avea un par extrem de negru, ce in intuneric nu s-ar fi putut distinge iar ochii sai,erau asemenea parului. Pe fata sa se vedea o sclipire intelectuala acaparata de o grozava plictiseala, si poate lenesie. Amintirile parca ii copleseau gandul iar tot ceea ce se intampla in jurul lui nu era decat un balon ce din clipa in clipa se putea sparge... Gandurile si privirea sa intensa catre fereastra,parca pierdute in abis, au fost intrerupte de sunetul clopotelului ce se auzea ca un salvator al situatiei. Da , acele sonerii ce erau existente cu sutele de ani in urma,existau si in acest moment. Desigur sub o alta forma performanta,dar existau. Oare de ce au trebuit sa se schimbe atat de multe lucruri? Si nu putea sa evolueze normal asa cum aceasta sonerie o facuse? Poate pentru ca atunci viata ar fi fost mai plictisitoare.
Baiatul se ridica din banca sa si pleaca fara a se uita inapoi. Era obosit, obosit din cauza gandurilor si din cauza monotoniei.
In timp ce iesea din incinta liceului o masina il intampina. Era aceasi masina neagra Garya 33, aceasta putea fi a unei singure persoane, acela era Unimia Kiriu. Baiatul zarind acea masina, si stiind cine se afla inauntrul sau isi capata un zambet pe fata si merge destul de vesel si plin de energie. In timp ce se apropia portiera masini se deschide iar acesta intra fara a spune vreun cuvant. De indata ce urca in masina spune : - Salut tata .
Vampirul ii zambeste si porneste masina. Pe drum acestia au discutat doar despre lucruri obijnuite legate de scoala,desi in fiecare moment in care se intalneau isi aminteau acel trecut.. Si cum Unimia Kiriu l-a salvat pe Riki de la o soarta groaznica,de a fi un experiment viu. Singurul lucru pe care i l-a cerut in schimb, a fost sa il numeasca tata. Iar acesta,nu putea fi mai fericit sa faca asta.
Coincidenta facuse ca aspectul lor sa fie atat de asemanator? Oare asta se intamplase? Acest lucru il stiau amandoi,cum era.. ce se intamplase,insa niciunul nu vorbea despre asta. Unele lucruri le pareau mai bine ascunse in tacere.
In timp ce acestia isi continuau drumul spre locuinta lor in laboratorul din centrul orasului se afla Yiaoi,celebrul savant. Nici acestuia nu ii stateau gandurile la experimentele sale. Tot ceea ce avea in minte si probabil pulsandu-i prin vene era dorinta de a gusta sangele. Nu mai suporta impulsul ce il impingea,de a pleca pe strada si a ataca prima fiinta umana pe care o gasea. Era ceva interzis de Consiliul Vampirilor,iar oameni nu gaseai pe oriunde mergeai... Cu toate acestea dorinta nu se putea evapora.
Desigur,dar atunci de ce s-a intamplat acest lucru? Oare nu putea face cumva ca aceasta regula sa se schimbe? Desigur ca nu, era altceva, constiinta sa il impiedica sa faca acest lucru...
- Domnule Yiaoi aveti un apel de la Centrul de Testare din Cetatea Iria. Acceptati convorbirea?
Gandurile sale fusesera trosnite de acea voce,desigur ce lucru era mai important decat acea visare profunda in care era ascuns? Poate datoria sa ca si savant.
-Desigur Izza, fa-mi legatura.
Aceasta avea sa fie una din acele convorbiri plictisitoare si pline de rationamente aiurite.Era satul de aceste lucruri dar in meseria lui nu se putea satura de asa ceva. Poate ca o practica de prea mult timp si deja ajunsese sa o deteste.
In aceste momente in minte au inceput sa i se scurga noi si ciutate ganduri. Eu ma plang de aceste minoritati in timp ce in aceasta Cetate,pe aceasta Cometa.. si oriunde in intregul Univers exista o mai mare suferinta decat a mea. Oamenii sunt disperati, sunt ocrotiti si persecutati in acelasi timp . Au o soarta cruda,dar nu se plang,nu fac revolte,nu se rascoala.. Sunt creaturi vrednice de admiratie. Dar eu nu pot gandi asa, singura persoana prezenta in mintea mea este eu, apoi inventiile si inreprinderile mele. Sunt o creatura egoista... dar nu asta sunt vampirii? Desigur ca nu... Eu sunt acela ce le-a schimbat soarta. Am ajuns sa cred ca nici titlul nu mi-l mai merit... <<