Us... or them?

[Akane :3]

Buna! ;;)...primul meu fic:d...sunt noua si fara experienta ;))...Ajutati-ma! :))


Capitolul 1



-Du-te! Du-te! Salveaza-te!
Mi-am amintit aceste cuvinte in timp ce alergam nebuneste prin padure, evitand obstacolele naturale si trecand cu usurinta peste terenul accidentat. Acestea au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a spus. Stand in iarba ce i-a devenit mormant, asteptand sfarsitul ce nu mai venea , chinuindu-se. Aceasta este ultima amintire pe care o mai am de la ea. Mama mea. Si-a dat viata ca sa ma salveze. A facut tot ce a putu pentru a ma tine in viata. S-a luptat cu monstrii ce ma amenintau. Cu cei ce voiau sa imi curme scurta viata. Asta s-a intamplat cu 12 ani in urma. Cand ahrienii au fost descoperiti pentru prima oara pe taramul nostru.. Aveam doar 4 ani atunci. Mergeam singura prin padure, ascultamd trilurile pasarelelor si admirand minunatele floricele ce cresteau doar prin partile noastre. Urmaream un fluture. S-a dus pana in partea interisa. Mare, scris cu rosu, semnul pe care scria "Interzis" marca mandru despartirea teritoriilor, imi mai bantuie si acum visele. Nu mi-a pasat de asta atunci. Am continuat sa urmaresc fluturele si am intrat. Am remarcat de indata schibarea. Era mult mai intuneric si mai frig, iar eu nu eram imbracata decat intr-o rochita roza, scurta, cu niste bretele subtiri.. Insa am continuat. Aici nu mai erau flori. Doar buruieni si iarba uscata. Lianele lungi si verzi ce coborau din varfurile copacilor faceau admosfera si mai infricosatoare. Nu eram atenta la drum si m-am impiedicat de o creanga cazuta pe poteca. M-am rostogolit pana am intrat intr-un copac. Nu aveam decat cateva zgarieturi, insa nu asta era problema mea. Ma ratacisem. Nu stiam unde ma aflu si mi-era foarte frica. Sunetele ciudate ce se auzeau de dincolo de copac imi zbarleau pielea. Nu voiam sa vad despre ce e vorba. M-am asezat pe vine si am ramas laga copac, ascultand. Nu intelegeam limba. Nu intelegeam niciun cuvant. Doar urlete si zgomote fara noima. Am mai stat cateva secunde, apoi mi-am facut curaj si m-am uitat. Mi-as fi dorit sa nu o fac. o gramada de creaturi ciudate si mari se plimbau de colo-colo sau se bateau intre ele. Mergeau in patru labe, iar corpul le era acoperit de blana. Ochii negrii, mari si fiorosi priveau in toate partile, iar corpul lor facea miscari mult prea bruste. Nu ezitau niciodata sa isi arate coltii lungi ce pareau de otel. Ori de cate ori se simteau amenintati un marait puternic si infricosator scapa din gat, in scopul intimidarii. Am facut ochii marii si i-am privit pentru cateva clipe. Apoi, fara sa imi dau seama, ma facut un pas inainte. Mare greseala. Am calcat pe o crenguta, iar aceasta a scartatit sub greutatea mea. S-a facut liniste printre bestii si toti si-au intors capetele mari spre directia mea. M-am ascuns dupa copac, mi-am pus mana la gura si am asteptat. Am vazut cu coada ochiului cum unul dintre ei pasea prudent spre mine. Atunci mi-a scapat un tipat slab, inabusit. De atat aveau nevoie sa porneasca toti odata. Am luat-o la goana, incercad sa alerg cat pot de repede pe terenul accidentat. Nu le-a luat mult sa ma ajunga. Alergam speriata, tipand, cu lacrimile in ochi. In spatele meu, creaturile maraiau nebuneste. Stiam ca nu mai am nicio sansa. Apoi m-am simtit de parca zburam. Simteam viteza si mainile calde ce ma tineau ca pe un lucru pretios si firav. M-am uitat in sus si am vazut ochii calzi, de un verde fermecator, privindu-ma cu blandete. Pe buze i se forma un zambet plin de dragoste si mi-a fost greu sa nu-i raspund si eu. M-am agatat de gatul mamei, ascunzandu-ma sub parul ei de culoarea lamailor. Ma simteam in siguranta. Am ajuns la capatul padurii, pe aleea ce ducea spre sat. Mama m-a lasat jos, pe iarba moale si cruda. S-a intors cu fata spre padure si a luat o pozitie defensiva. Monstrii au atacat-o imediat, insa erau mult prea multi pentru ea. Nu a putut dobora decat doi sau trei prin miscari mult prea rapide pentru ochii mei, dar nu a durat mult pana ca ceilalti sa o atace din nou.
- Du-te! Du-te! Salveaza-te! a strigat cu greu la mine.
Nu am putut reactiona. Am ramas inmarmurita, privind cum mama mea era sfasiata de fiarele acelea. Prividu-i chipul schimonosit de durere si auzindu-i tipetele de agonie, incapabila sa o ajut. Insa ce putea sa faca un copil de nici cinci ani? Nimic. Am continuat sa vad cum bestiile se infuptau din femeia care mi-a dat viata. Nu realizam prea bine ce se intampla. Am cazut in genunchi, picioarle firave nemaiputand sa ma sustina. Ochii mi s-au inecat in lacrimi si am tipat. Am tipat atat de tare cum nu o mai facusem niciodata. Am dat afara toata durerea si groaza stranse in aceste cateva minute in cantitati uriase. Strigatul meu a fost destul de puternic in cat sa il auda garzile din jurul satului. Au venit intr-un suflet, auzindu-ma pe mine si zgomotul facut de monstrii, ingroziti prezenta lor. Nu s-au pierdut cu firea si au atacat imediat monstrii, reusind cu greu sa ii alunge din nou in padure, in intuneric, acolo unde le era locul. Inca imi strigam suferinta atunci cand am simtit mainile calde si fine infasurandu-se in jurul meu. M-am apucat de gatul celui ce ma luase in brate si apoi... m-am trezit acasa, inconjurata de familia mea.
Nu am putut povesti nimanui, niciodata exact ce s-a intamplat. Insa intamplarea mi-a intunecat sufletul si am pastrat inauntrul meu destula ura incat sa imi doresc sa devin si eu un cavaler la Curtea de Smarald, sa ma angajez in slujba binelui si in lupta contra ahrienilor.

[Dizzy]

:)). Esti cumva clasa a8a? Spun asta pentru ca era o lectie in manual cu Planeta Ahra si locuitorii ei, ahrieni etc. [ se numea Planeta celor 2 sori :D ].
In fine, pana acum e bine, nu a avut inca loc actiune prea multa, insa mai asteptam avand in vedere primul capitol.Spuneai sa te ajutam. Cu ce? Deocamadata ai inceput`o cu dreptul, nu prea ai greseli, deci, esti ok.
Incearca sa mai incarci cuprinsul unui capitol cu mai mult dialog, pentru ca asta atrage foarte mult atentia cititorului.

Bafta !

[Akane :3]

Da Dizzy sunt clasa a8a si de acolo am luat numele monstrilor:D
Sucul de struguri l'am pus in loc de cerneala:D :))...


Capitolul 2



Am ajuns in sfarsit la Raul de Cristal. Elementul ce despartea Regatul de Smarald de Regatul de Safir. Am sarit cu usurinta peste el si m-am indreptat spre poarta imensa ce pazea mandra orasul. Una dintre garzile ce stateau de paza a coborat de pe zidul ce piatra si a venit spre mine.
-Cine esti? ma intrebat el serios.
-Yassuna, din Regatul de Smarald. Regina Gossamer m-a trimis sa inmanez aceasta scrisoare regiei Celinette.
Elful a venit spre mine si s-a uitat la semnul frunzei desenat cu suc de struguri de pe scrisoare. A dat din cap aprobator si a stigat la colegul sau sa deschida poarta.
Am intrat, mergand repede si cu pasi apasati, analizand tot odata orasul. Nu mai fusesem niciodata aici, iar culoarea dominanta de albastru mi se parea absolut fascinanta. Am marit pasul, amintindu-mi ca nu mai aveam foarte mult timp la dispozitie. Am ajuns in sfarsit in fata Castelului de Safir. Am aruncat o privire scurta, apoi am intrat si am rugat pe cineava sa ma conduca spre incaperea reginei. Am ciocanit politicos de doua in usa de lemn, iar dinauntru o voce calda si dulce mi-a raspuns cu un simplu "Intra!".
-Regina Celinette! Am salutat si am facut o plecaciune in semn de resprect.
Aceasta s-a ridicat in picioare si a dat scurt din cap.
-Ce te aduce pe aici, elfa?
Am trecut direct la subiect, fara alte introduceri:
- Regina Curtii de Smarald m-a trimis sa va inmanez aceasta scrisoare.
Ea a luat-o cu miscari delicate, apoi ochii ei de un albastru hipnotizant s-au mutat de pe mine pe scrisoare. In timp ce citea, chipul ei devenea din ce in ce mai ingrijorat. S-a asejzat din nou pe scaunul din bambus si si-a dus mainile subtiri la tample. Ochii ei se miscau din noi pe foaia galbuie, recitind scrisoarea. Si-a intros capul spre mine si m-a privit pentru cateva secunde cu o expresie ciudata pe fata, apoi s-a intors din nou spre scrisoare. A inmmuiat o pana in suc de struguri , apoi a facut un semn ce reprezenta Regatul de Safir, dupa care a scris pe foaie " Accept" cu un scris deosebit de ingrijit. Fata mi s-a luminat iar pe buze mi-a aparut un zambet plin de speranta. Maiestatea Sa m-a privit si a zambit si ea. Fusese de acord sa ne ajunte sa invingem ahrienii ce amenintau sa invadeze Taramul Luminii, dar in special Regatul de Smarald, acceptase alinta pe care regina mea i-o ceruse.
-Multumesc! i-am spus, privind-o cu ochii plini de recunostinta.
-Ai grija, tanara elfa!
Am facut din nou o plecaciune, iar ea a dat din nou din cap, zambind. Am parsit incaperea reginei si m-am indreptat spre iesire. Credeam ca sunt singura pe coridorul lung, insa am auzit niste pasi grabiti si apasati ce se indreptau spre mine. M-am oprit si am asteptat. Si in sfarsit mi-am dat seama cine era:
-Yu'Mina!
-Yassuna!
Am tipat amandoua si ne'am imbratisat tare. Prietena mea din copilarie, Yu'Mina, cea care a fost alaturi de mine si m'a ajutat sa tec peste decesul mamei. Venea ori de cate ori cineva din regatul ei venea in al nostru in scopul comertului. Nu am mai vazut-o de 6 ani si imi era intradevar dor de ea. S-a schimbat foarte mult. S-a mai inaltat si corpul i s-a dezvoltat bine, iar acum e mult mai frumoasa decat imi aduceam eu aminte. Atat de frumoasa incat ramaneai fara respiratie atunci cand priveai in ochii ei senini si adanci. Parul ei albastrui deschis crescuse mult, acum ajungandu-i pana la mijloc, iar bretonul si alte doua suvite ii mangaiau fata neteda. Eram de aceeasi varsta, iar la fel ca si mine si ea devenise arcas in regatul sau.
-De indata ce am auzit ca unul din cavalerii Regatului de Smarald a venit aici am plecat spre poarta, iar acolo am rugat garzile sa imi dea mai multe detalii. Mi te-au descris perfect si mi-au spus ca vrei sa o vezi pe regina. Am venit imediat aici. Imi era atat de dor de tine!
Vorbise atat de repede incat ramasese fara aer.
-Si mie mi-a fost dor de tine, insa m-as fi bucurat mai mult daca situatia ar fi fost alta.
Dupa ce am zis asta, fata sa se intrista si ma privi cu afectiune.
-Yassuna, imi pare rau pentru cele prin care trece poporul tau, insa vreu sa sti ca voi fi mereu alaturi de tine...
-Ei bine, acum ca regina Celinette vrea sa ne ajute, chiar poti fi alaturi de mine, desi nu ma incanta ideea de a te pune in pericol.
Dupa ce am spus astea am chicotit usor, ceea ce a mai inveselit-o si pe ea si a chicotit odata cu mine. Vedeam pe fata ei ca se bucura sincer ca regina lor era de partea noastra si ca isi dorea nespus de mult sa ma ajute. Stia ca eu voi participa la lupta si voia sa lupte alaturi de mine, sa ii invingem impreuna pe ahrieni, sa fim din nou ca doua surori, asa cum eram cand eram mici.
-Mi-ar placea sa mai stau, insa chiar nu e timp. Sunt atatea de facut si...
-E in regula! Haide, te conduc pana la iesirea din oras.
Era putin mai inalta decat mine, asa ca mi-a pus o mana dupa umeri, iar eu o tineam de mijloc si am mers asa pana la iesire. Cand am ajuns m-a imbratisat strans inca odata, apoi ne-am luat la revedere. Lacrimile imi intepau ochii, dar ma abtineam. Stiam ca am sa o revad in curand si ma bucuram din cauza asta.
Nu am mai pierdut vremea si am plecat din nou spre Regatul de Smarald, pe acelasi drum pe care am venit.



Poze:

Yassuna: http://i444.photobucket.com/albums/qq169...assuna.jpg
Yu'Mina: http://media.photobucket.com/image/anime...rl.jpg?o=1

[Akane :3]

Capitolul 3


Se pare ca si ceilalti elfi trimisi in alte regate au ajuns. Toti asteptau venirea reginei cu sufletul la gura. Voiau cu totii sa ii inmaneze scrisorile si sa vada cate dintre regate acceptasera alianta si cate nu. Vedeam pe fetele lor ingrijorate, nelinistite ca nu stiau ce au scris celelalte regine, in fara de mine. Peste catvea minute Gossamer a venit. A treut prin fata tuturor luand fiecare dintre cele cinci scrisori. S-a asezat pe iarba cruda, deschizandu-le. Pe fata ei nu se putea citi nicio emotie in timp ce ochii ei verzi se miscau repede pe foile galbui. Dupa ce a terminat de citit, le-a lasat pe toate jos si s-a ridicat in picioare, indreptandu-se spre noi.
-Dragii mei, va multumesc mult pentru eforturile voastre de a va ajuta poporul si de a ajunge la timp. Pot spune cu bucurie ca ati adus cateva raspunsuri imbucuratoare.
Cand a zis asta, toti cei prezenti acolo s-au luminat la fata, iar pe buze le-a aparut un zambet micut.
-Insa nu toate sunt bune. Se pare ca regatele de Agat si Granat au considerat prea periculoasa aceasta alianta si nu vor sa se puna in pericol. Ii inteleg, nici noi nu vrem sa ne punem in pericol, insa nu avem de ales, trebuie sa luptam daca nu vrem sa ne supunem si sa stam sa privim cum libertatea ne scapa printre degete. Poporul nostru a fost intotdeauna unul curajos, s-a luptat cu orice dusman ce a vrut sa il supuna si a invins. Pentru cei ce au luptat, cei ce au castigat, au pastrat libertatea Regatului de Smarald cu pretul vietii lor, trebuie sa luptam!
In timp ce spunea toate astea, regina strangea din pumn si isi accepta cu greu propiile cuvinte ce ieseau zgariindu-i gatul. Cu aceste vorbe puternice a incurajat majoritatea elfilor prezenti acolo. Pe fetele lor se citea o urma de speranta, voiau sa lupte pentru libertate.
Nimeni nu a mai spus nimic, iar regina a dat usor din mana in semn ca suntem liberi. Toti ceilalti elfi s-au dus probabil sa se anteneze, insa mie nu imi statea mintea la asta acum. M-am dus la el. Aveam nevoie de o pauza, de cateva minute in care sa fiu eu insami si sa ma simt bine, cateva minute in care sa nu mai fiu sub presiune si in care sa simt ca intradevar fac parte dintr-un basm, asa cum ziceau muritorii despre noi, elfii. Am mers grabita si entuziasmata spre copacul in care locuia el. Un arbore solid si destul de inalt, decorat cu tot felul de lucruri ciudate ale caror insemnatate nu o intelegea decat el. Am sarit pe creanga pe care era construita casa lui din tot felul de frunze mari si late, lemn si pamant si am intrat fara sa ma mai obosesc sa bat la usa, stia ca aveam sa vin.
-Tynnar!
Statea pe un pat de frunze si se uita la restul orasului prin pertea mica, neacoperita de frunze, din perete.
-Hei! imi spuse si se ridica, veni spre mine si ma stranse in brate.
Mirosea vag a flori de mar, pamant si a fructe intr-un mod in care ma ametea. Nu voiam sa recunosc,dar ma simteam atrasa de el si daca s-ar fi putut, nu as fi rupt aceasta imbratisare, as fi stat la pieptul lui toata eternitatea ce ni se intindea in fata. Nu voiam sa ii spun asta, voiam sa ramanem priteni, pentru ca ma temeam ca el nu ar vrea sa avem o astel de relatie si sa vrea sa se indeparteze de mine. Preferam sa il am asa, decat deloc.
S-a tras usor din imbratisare si eu iam dat drumul. El se intinse pe pat si isi aseza capul pe o perna din bumbac, iar eu m'am urcat pe o creanga ce intra nepoftita prin tavanul din bambus.
-Si...cum ti-a mers azi? ma intreba cu zambetul pe fata.
Priveam absorbita miscarea buzelor sale pline. Corpul imi tresarea de fiecare data cand ii auzeam vocea suava si blanda, era muzica pe care as fi ascultat-o zi si noapte, fara sa ma plictisesc, fara sa vreau sa o opresc.
-Pai, chiar foarte bine. Am fost in Regatul de Safir, iar regina Celinette a acceptat alianta, deci pot spune ca a fost o zi buna.
Ii priveam ochii verzi, cruzi, iar el ma privea pe mine. Pielea lui verde contrasta cu haiba alba cu care era imbracat, iar cateva suvite din parul verde-albastrui ii incarcau fata frumoasa. Nu spunea nimic si nici eu nu voiam sa stric linistea. Doar ne priveam, intnes, in liniste. Dupa cateva secunde buzele i se ridicare intr-un zambet cald si la fel am facut si eu, apoi am inceput sa chicotim amandoi odata. Imi insenina ziua doar prin simpla lui prezenta si de fiecare data ma facea sa rad. Nu trebuia sa fie o gluma buna, ci doar sa rada cu mine. Am stat si am scultat rasetul lui cristalin, ca un cor de clopotei.
Tynnar era ucenicul lui Calindor. Magul regatului. Era un invatacel destul de bun si priceput. Isi dorea sa devina unul dintre cei mai buni magi ai timpului si sa faca lucruri marete prin care sa fie diferentiat de ceilalti. Voia sa isi ajute poporul cu vrajile sale si sa il avertizeze cu ajutorul previziunilor atunci cand va fi cazul.
Am coborat de pe craca si l-am privit intr-un mod ciudat.
-Am trecut doar sa te vad, trebuie sa merg sa ma antrenez...
-Intelg! Nu-i nimic! Ne vedem diseara, la Foc.
-Sigur! Abia astept! Pai...pe diseara atunci!
-Succes la antrenament !
-Multumesc!
Ne-am imbratisat inca odata, mai strans. Nu voiam sa ii dau drumul si nici el nu parea ca se grabeste. Dupa un timp mult prea scurt, m-am tras de langa el si am plecat. Imi doream atat de mult sa putem petrece mai mult timp impreuna, imi doream sa nu fim in razboi, sa nu trebuiasca sa ma antrenez in majoritatea timpului, sa traiesc o poveste, asa cum ar trebui... Uneori imi doream sa fiu o zana, sa pot zbura libera printre nori, sa uit de probleme si indatoriri, sa fiu mai...fericita...



Tynnar: http://media.photobucket.com/image/anime...oy.jpg?o=4

[Flash]

A treut - a trecuz

iarba cruda - incearcă să nu mai faci astfel de epitete, căci nu sunt corecte.

Pe fata ei nu se putea citi nicio emotie in timp ce ochii ei verzi


Literarmente sunt multe lucruri pe care ţi le-aş fi spus, însă în seara asta nu am cheful necesar. Cum spuneam, ideea este una bună însă mai trebuie să lucrezi la ea căci pe alocuri te grabeşti.

Te repeţi mult şi ai intr+adevăr multe repetiţii. Încearcă totuşi să găseşti sinonime pentru ele, evitând repetiţiile