04-05-2010, 03:01 PM
Vai de capu' meu! Chiar atatea greseli am avut? Acum promit sa nu mai am asa multe:D
Cu multa fericire va spun ca-m adus nextu. Iertati-mi greselile, dialogu' sec, descrierea proasta si nu in ultimul rand intarzierea. Parerea voastra conteaza.
Voi tine cont de toate sfaturile voastre.
Capitolul 5
Zilele ce au trecut au fost un cosmar viu. Sarutul primit de la Dimitris fusese divin, ma sarutase cu atata iubire, cu atata dorinta si durere, parca vrand sa-mi arate ca inca ma iubea si isi cerea scuze. Doar ca eu……eu eram o idioata care se mintea singura. Stiam ca il iubeam, dar il uram. Nu-mi placea sa zic ca tin la el, ca vreau sa fie al meu, ca vreau sa ma iubeasca si sa ma sarute din nou, asa cum o facuse acum 2 ani.
Antrenamentele petrecure cu Dimitris fusesera un vis. Ma invata si ma intelegea asa cum nimeni nu o facuse. Si sa il vad pe el in fiecare dimineata era o minune. Mereu avea cate un zambet pe buze, mereu imi saruta mana cand ma vedea, mereu ma ajuta sa stau in sa si imi adresa complimente sincere. Ma proteja si nu ma lasa sa cad, sau sa ma dezechilibrez, era intotdeauna acolo, langa mine cand aveam nevoie de el.
Cum nici-o zi nu incepe fara rasarit si nici-o noapte fara apus, asa eram eu. Cum fara nici-o zi nu incepea fara buna dimineata din partea mamei si fara nici-o noapte fara cearta mea cu Dimitris, asa era inima mea.
Sunetul galagios al ceasului imi facea urechile sa urle. M-am trezit lenesa din pat si am vazut cum un biletel era lasat pe noptiera din lemn de brad.
"Draga Bella,
Eu si bunicul am plecat pana in Arizona pentru o saptamana. Nu iti face griji, vei ramane cu Dimitris. Va veti descurca voi.
Cu multa dragoste, Mama. "
Mama , de-ai sti cat de mult te iubesc. Ai facut exact ceea ce nu vroiam , sa raman singura cu el. Eu nu puteam petrece cu el 2 zile singura, dara-minte o saptamana.
Frumos din partea voastra….
M-am ridicat somnoroasa din pat, injurand printre dinti. M-am schimbat in ceva lejer si am coborat la parter. Mirosea a oua si sunca prajita. Delicios!
-Gatesti cumva, am intrebat eu sperand sa nu fie Dimitris. Dar din nou soarta plina cu ghinion m-a plesnit cu o alta provocare.
-Poate, mi-a raspuns Dimitris zambindu-mi calduros.
Mi-am tras un scaun si m-am asezat. Am luat cana cu cafea fierbinte si am inceput sa beau.
-Era a mea, daca vrei fa-ti una!
-N-am chef! Si oricum ai zis ca era, asa ca……
Mi-a zambit si a pus mancarea pe masa. Mirosea asa bine .
Am mancat foarte putin, cum si eram sigura c-o sa fac si am multumit politicos, neuitand de micile injuraturi.
-Sa nu uiti ca la 16:00 este concursul de calarie. Azi te voi antrena putin mai mult ! a zis Dimitris pe un ton poruncitor, si in acelasi timp bland.
Il priveam si vedeam cum pielea lui prindea un contur delicat de bronz, iar parul sau ca pana corbului stralucea in lumina soarelui. Ochi negri aveao o sclipire ce numai la el o gaseai.
Am dat din cap si am urcat la etaj. M-am schimbat intr-o pereche de blugi stramti, cizme cowgirl, o camasa alba cu modele bleu si o curea western pentru camasa. Mi-am prins parul intr-o coada si am alergat afara.
Dupa cate am reusit sa trag cu coada ochiului Dimitris nu s-a miscat de loc cand am trecut pe langa el.
Am intrat la grajduri, l-am pregadit pe Diablo si am stat in arena la umbra unui copac asteptandu-l pe Dimitris. Era asa cald afara. Soarele stralucea pe cer, nori nu existau si aerul fierbinte dobora multa lume obosita.
Cand l-am vazut iesiind am inceput sa bat din picior nervoasa.
-Termina……..
Ora 15:30
-Dimitris, o sa intarziem! Tipam eu din autocar.
-Nu ntarziem, imi zice Dimitris in timp ce intra in masina. Boxa era pregatita, luasem tot ce ne trebuia. Ma foiesc nelinistita pe scaunul din dreapta cand intra Dimitris. Se uita ciudat la mine si face o grimasa. Pornim pe drumul prafuit. Stau cu capul pe fereastra si privesc praful ce se ridica in urma noastra. Parul imi flutura in aer din cauza vitezei, de parca ar fi fost razele soarelui……
Intorc capul spre el si observ ce atent era la drum. Il priveam cu atentie. Aveam sentimentul ca il voi pierde. Dintr-o data masina s-a orit brusc si am vazut cum Dimitris injura printre dinti.
Mi-am luat sacoul de culoarea nopti si am coborat din masina. Nu vedeam nimic, eram intr-un pustiu al Texasului. Vantul batea puternic, soarele se pregatea de somn, iar Dimtris era in fata capotei incercand sa repare ce se se srticase. Ma las cu fata in jos pentru a vedea ce s-a intamplat. Iesea mult fum din motor.
-Ce s-a intamplat, il intreb eu?
-Nimic important, treci in masina Bella! Imi spune el pe un ton superior. Am ascultat cuminte ca un catel si m-am asezat pe scaun. Am auzit o bufnitura puternica si un tipat ce mi-a facut inima sa bata cu puetrea unui elefant in fuga. Am tasnit din masina si am ramas fara rasuflare. Din motor tasnea ulei iar Dimitris era…….
Cu multa fericire va spun ca-m adus nextu. Iertati-mi greselile, dialogu' sec, descrierea proasta si nu in ultimul rand intarzierea. Parerea voastra conteaza.
Voi tine cont de toate sfaturile voastre.
Capitolul 5
Zilele ce au trecut au fost un cosmar viu. Sarutul primit de la Dimitris fusese divin, ma sarutase cu atata iubire, cu atata dorinta si durere, parca vrand sa-mi arate ca inca ma iubea si isi cerea scuze. Doar ca eu……eu eram o idioata care se mintea singura. Stiam ca il iubeam, dar il uram. Nu-mi placea sa zic ca tin la el, ca vreau sa fie al meu, ca vreau sa ma iubeasca si sa ma sarute din nou, asa cum o facuse acum 2 ani.
Antrenamentele petrecure cu Dimitris fusesera un vis. Ma invata si ma intelegea asa cum nimeni nu o facuse. Si sa il vad pe el in fiecare dimineata era o minune. Mereu avea cate un zambet pe buze, mereu imi saruta mana cand ma vedea, mereu ma ajuta sa stau in sa si imi adresa complimente sincere. Ma proteja si nu ma lasa sa cad, sau sa ma dezechilibrez, era intotdeauna acolo, langa mine cand aveam nevoie de el.
Cum nici-o zi nu incepe fara rasarit si nici-o noapte fara apus, asa eram eu. Cum fara nici-o zi nu incepea fara buna dimineata din partea mamei si fara nici-o noapte fara cearta mea cu Dimitris, asa era inima mea.
Sunetul galagios al ceasului imi facea urechile sa urle. M-am trezit lenesa din pat si am vazut cum un biletel era lasat pe noptiera din lemn de brad.
"Draga Bella,
Eu si bunicul am plecat pana in Arizona pentru o saptamana. Nu iti face griji, vei ramane cu Dimitris. Va veti descurca voi.
Cu multa dragoste, Mama. "
Mama , de-ai sti cat de mult te iubesc. Ai facut exact ceea ce nu vroiam , sa raman singura cu el. Eu nu puteam petrece cu el 2 zile singura, dara-minte o saptamana.
Frumos din partea voastra….
M-am ridicat somnoroasa din pat, injurand printre dinti. M-am schimbat in ceva lejer si am coborat la parter. Mirosea a oua si sunca prajita. Delicios!
-Gatesti cumva, am intrebat eu sperand sa nu fie Dimitris. Dar din nou soarta plina cu ghinion m-a plesnit cu o alta provocare.
-Poate, mi-a raspuns Dimitris zambindu-mi calduros.
Mi-am tras un scaun si m-am asezat. Am luat cana cu cafea fierbinte si am inceput sa beau.
-Era a mea, daca vrei fa-ti una!
-N-am chef! Si oricum ai zis ca era, asa ca……
Mi-a zambit si a pus mancarea pe masa. Mirosea asa bine .
Am mancat foarte putin, cum si eram sigura c-o sa fac si am multumit politicos, neuitand de micile injuraturi.
-Sa nu uiti ca la 16:00 este concursul de calarie. Azi te voi antrena putin mai mult ! a zis Dimitris pe un ton poruncitor, si in acelasi timp bland.
Il priveam si vedeam cum pielea lui prindea un contur delicat de bronz, iar parul sau ca pana corbului stralucea in lumina soarelui. Ochi negri aveao o sclipire ce numai la el o gaseai.
Am dat din cap si am urcat la etaj. M-am schimbat intr-o pereche de blugi stramti, cizme cowgirl, o camasa alba cu modele bleu si o curea western pentru camasa. Mi-am prins parul intr-o coada si am alergat afara.
Dupa cate am reusit sa trag cu coada ochiului Dimitris nu s-a miscat de loc cand am trecut pe langa el.
Am intrat la grajduri, l-am pregadit pe Diablo si am stat in arena la umbra unui copac asteptandu-l pe Dimitris. Era asa cald afara. Soarele stralucea pe cer, nori nu existau si aerul fierbinte dobora multa lume obosita.
Cand l-am vazut iesiind am inceput sa bat din picior nervoasa.
-Termina……..
Ora 15:30
-Dimitris, o sa intarziem! Tipam eu din autocar.
-Nu ntarziem, imi zice Dimitris in timp ce intra in masina. Boxa era pregatita, luasem tot ce ne trebuia. Ma foiesc nelinistita pe scaunul din dreapta cand intra Dimitris. Se uita ciudat la mine si face o grimasa. Pornim pe drumul prafuit. Stau cu capul pe fereastra si privesc praful ce se ridica in urma noastra. Parul imi flutura in aer din cauza vitezei, de parca ar fi fost razele soarelui……
Intorc capul spre el si observ ce atent era la drum. Il priveam cu atentie. Aveam sentimentul ca il voi pierde. Dintr-o data masina s-a orit brusc si am vazut cum Dimitris injura printre dinti.
Mi-am luat sacoul de culoarea nopti si am coborat din masina. Nu vedeam nimic, eram intr-un pustiu al Texasului. Vantul batea puternic, soarele se pregatea de somn, iar Dimtris era in fata capotei incercand sa repare ce se se srticase. Ma las cu fata in jos pentru a vedea ce s-a intamplat. Iesea mult fum din motor.
-Ce s-a intamplat, il intreb eu?
-Nimic important, treci in masina Bella! Imi spune el pe un ton superior. Am ascultat cuminte ca un catel si m-am asezat pe scaun. Am auzit o bufnitura puternica si un tipat ce mi-a facut inima sa bata cu puetrea unui elefant in fuga. Am tasnit din masina si am ramas fara rasuflare. Din motor tasnea ulei iar Dimitris era…….
