Unde Fugi ?

[Crazy Person]

Stie cineva ce-nseamna titlul asta , nu? Ei bine, nici eu nu stiu. Asa ca va las pe voi sa va dati seama. Sper din tot sufletelu' ca va avea un happy-end , dar nu garantez! Va las si cititi si sa comentati, micutii mei monstruleti!!!
P.S Angel va pwpiceste:*

Capitolul 1


Dau galop armasarului si pornesc la drum. Parul blond ca soarele dimineti imi flutura in aer. Ochi verzi ca frunzele cautau cu privirea ferma bunicului meu. Aveam o palarie albastra , stil cowboy, pe cap. Ma miram ca inca nu mi-o loase vantul. Saream ca un iepure peste obstacolele ce-mi veneau in cale. Apusul se apropia asa ca trebuia sa ma grabesc, nu prea imi placea sa ma prinda noaptea prin preierie. Erau tot felul de oameni, vanatori si ucigasi, nu avam chef sa mor pe-aci.
Sar jos de pe cal si il conduc spre grajduri. Dau salutare tuturor din grajduri, imi las calul si pornesc spre casa. Imi dau palaria jos , imi trec pana prin par, obcei de cand eram mica, si deschid usa. Lumina apusului intra in casa dandui un décor cald. Stilul western se afla pste tot in casa, chiar si in camera mea. Dau ocol livingului si gasesc o scrisoare aruncata pe jos. O las pe masa fara sa ma intereseze prea mult, de fel nu eram curioasa, si intru in bucatarie.
Il vad pe bunicul si mama dictutand chestii de-ale lor. Imi trag un scaun si ma asez pe el.
-Buna Seara, ce faceti? Zic eu plictisita, punandu-mi un pahar de limonada.
Bunicul, la auzirea glasului meu isi indrepta privirea cu o oarecare uimire. Zambi sarcastic si se uita spre mama. Ochi albastri, pielea bronzata si parul carunt al bunicului meu straluceau in lumina camerei.
-Vezi, Lisa? Ce ti-am spus eu? Pustoica asta a crescut, nu mai e o mica calareata. La spusele bunicului mama dadu din cap si incepu sa rada.
Mama era o femeie tanara, avea patruzeci de ani. Parul il avea saten, ochi verzi, ca ai mei si pielea alba ca zapada. Mereu ma intrebam de unde aveam parul acesta, nimeni din familia mea nu-l avea blond.
-Hai, mai bunicule ! Am 17 ani, pana la urma. Nu stiu discutia voastra , darn u-ti mai bate joc de mine. Spun eu privindu-mi bunicul amuzata.
-Ai dreptate, Bella. N-ar trebui sa te tratez in halul asta, ci mai rau de atat.
Dupa ce zice acestea incepe sa rada, la fel ca mama. Nu aveam ce face, era bunicul meu, il respectam in gluma, si il iubeam mai mult decat pe tata. El fusese singurul, de cand eram mica, care ma invatase sa calaresc. Mama si tata au fost impotriva , dar el a avut curajul sa invete o rebela nebuna. Asa eram eu, si nu aveam sa schim asta niciodata in viata mea.
Le zambesc amandurora si plec spre camera mea. Ajunsa in dormitor imi arunc camasa intr-un cos de rufe si ma trantesc in pat. Ma dezbrac din blugi, scot cizmele si incep sa cotrobai prin dulap in cautarea a noi tinute. In primul rand imi fac un duc si dupa aceea voi cauta. Cred ca asa e mai bine.
Zambesc in sinea mea si intru in baia galbena.. Dua drumul apei si o lass a curga pe pielea mea. Picaturi caldute imi “masau” pielea si corpul. Dupa o jumatate de ora ies din baie, ma imbrac intr-o rochie crem, imi i-au niste slapi in picioare si ma pun pe scaunelul din fata oglinzii pentru a ma pieptana.
Dupa ce m-am pieptanat am coborat jos si am vazut…….. “L-am vazut pe Dimitris. Tocmai el in casa mea, tocmai baiatul care imi provoca zambete si batai ale inimii puternice , era in casa mea, in fata mea.
Parul negru , ochi negri ca intunericul si pielea pala. Ramasesem inmarmurita. Statea in hol si o privea pe mama. Vorbea ceva cu ea, puteam auzi , dar nu intelege. Eram prea atenta la el, eram deja in lumea mea. Gandurile mele erau naucite de prezenta lui, sangele imi urcase in obraji, eram ametita. Am lasat privirea in jos pentru a-mi reveni si am coborat scarile. “

Am vazut o simpla amintire. Asta am vazut! Holul imi amintea mereu de prezenta lui. Dar el pleasce, nu mai era. Il cunoscusem cand aveam 15 ani, el mi-a furat primul sarut si prima dragoste pe care n-am uitat-o inca. Inima a inceput sa ma doara, parca un cutit cu mii de lame mi-o strpungea.. Toate amintirile cu el imi navaleau mintea. Toate atingerile lui, toate sarutarile lui, toate imbratisarile, tot, acum simteam si imi aduceam aminte. Am simtit doua lacrimi ce se prelingeau pe obraji. Buzele mele au soptit ceva instictiv, nu mi-am dat seama ce spusesem , dar ma durea acel cuvant.
Mi-am sters lacrimile si pornit spre veranda de afara. M-am asezat pe bancuta facuta de bunicul si am lasat amintirile sa-mi cuteiere mintea.

[Zăpă]

Heya(*.*)

Am venit sa recomentez ficul...mi se sterg comentariile si nu stiu de ce:-??

Deci sa incepem...ai o idee 100% originala si foarte frumosa...

Persoanjul principal:Bella...interesanta tipa,sarcastica si o cowgirl priceputa..felicitari sincere pentru crearea acestui personaj...nu ii cunosc personaliatea,dar cred ca sa o descopar in cap. 2...bravo:bv:

Descrierea-ai,insa este slabuta...eu zic sa mai lucrezi la ea...descrie sentimentele traite de fata,este usor avand in vedere la ce persoana narezi...

Naratiunea-narezi la persoana I si imi place..este buna si interesanta:bv:

Actiunea-deloc plictisitoare si captivanta...insa tin sa`ti spun ca ba ai lasat`o prea moale,apoi,brusc ai grabit`o...L`a intalnit prea repede pe micul ei print pe cal alb,Dimitris,...era initial in camera apoi il vede pe Dimitris pe hol...deci,ai grabit actiunea

Dialogul-este foarte bun,nu este sec si este cat trebuie...ai pus si ceva amuzant:bv:

Graseli de tastare-gramaticale nu am vazut,dar nici nu am fost foarte atenta dupa ele...

Titlul-foarte,foarte misterios...ciudat,dar totusi atragator...este cel care m`a facut sa citesc acest fic...felicitari pentr el:bv:

Ideea este buna si originala...sper sa continui ficul...

Cam atat...

Astept nextu` si repede...

PS:poate treci ji pe la ficul meu cu un comm;;)

Ja ne` ji multa inspiratie:*

[Crazy Person]

Multumesc mult de comentariu, Φπψτ§λ. Iti promit ca voi veni in vizita cu un comentari pe la tine pe-"acasa". Am adus nextu, frumos imachetat cu fundita pink:d cred ca acest captol nu e super reusit, si-mi pare rau ca n-am avut destula descriiere, de acum incolo o sa fiu mai atenta.

Sper sa va placa si sa-mi da-ti comentari sau critici.
Kisuu:*

Capitolul 2

FlashBack:
Plangeam cu lacrimi pline de durere. Inima mea era sparta in mii de cioburi, toate impartind aceeasi durere. Eram prea coplesita de ganduri si de cuvintele ce-mi rasunau in minte ca sa ma mai gandesc la faptul ca nu mai mancasem de cateva zile ca eram bolnava.

End of Flashback.

Ma trezesc speriata din cosmarul pe care tocami l-am avut. Mai bine zis amintirea ce a devenit cosmar. Eram transpirata si ochi erau rosi din cauza lacrimilor. Era a treia noapte in care imi aduceam aminte de acele zile, a treia noapte in care plangeam in somn si nu dormeam prea mult.
Imi i-au halatul pe mine si ma indrept spre parter cu pasi lenti, de parca n-as avea vreun chef de a manca sau a ma pregati pentru liceu. Spre norocul meu eram in ultimul an. Cand ajung in bucatarie observ ca mama si bunicul erau afara, asa cred, pentru ca locuinta era pustie. Imi umplu o ceasca cu ceai, biscuiti pe o farfurioara si urc inapoi in dormitor.
Dupa un sfert de ora , timp in care am luat masa, m-am dus spre baie , mi-am facut obisnuita si plictisitoare toaleta de dimineata. Aveam parul asa de incalcit, arata la fel ca un tufis uscat din desert. Intr-un sfarsit am reusit sa-l pieptan si sa arate cat de cat bine. M-am imbracat intr-o fusta de blugi, cizme de cowgirl, camasa cu manecile suflecate stil western si o jacheta neagra. Mi-am luat geanta si am iesit din casa.


Drumul spre liceu era destul de plictisitor. Imi provoca somnolenta. Singurul lucru la acest drum era faptul ca era liniste si puteam sa ma gandesc la vroia mintea mea fara sa fiu intrerupta. Dadeam “buna dimineata” tuturor oamenilor cunoscuti, din politetea mincinoasa pe care o aveam si mergeam fara probleme. Se vedea de pea cum ca avea sa fie o zi insorita si numai buna de calarit. Soarele stralucea pe cerul fara pic de nori, dandu-I o mica nuanta de aurie suvitelor mele de par. Ochi verzi straluceau ca doua nestemate scumpe la lumina soarelui. Vazusem mai multi baieti ca se uitau in ochi mei si deja incepeau sa-si faca sperante fara viitor. Eu una nu prea credeam ca visele mi se vor indeplini, nu credeam in vise. Mai facusem asta sin u se adeverisera…..

-Am ajuns in clasa, mi-am zis ca pentru sine, ca “prietenii” sa nu m-auda.
Am auzit o voce si m-am intors ca sa vad cine imi vorbea. Eram sigura, era Alisse, prietena mea. Ne cunoscusem in gimnaziu, puteam numi prietenia noastra una adevarata.
Parul ei carlontiat si roscat semana ca flacarile nestapanite ale focului, ochi mairi si caprui ca ai caprioarei si piela palida imi provocau mereu zambete.
-Ai ajuns la timp, a zis Alisse facandu-mi cu ochiul si buzele ei pictand un zambet larg pe chipul ei.
-Mda, ai dreptate ! acum , daca te rog frumos lasa-ma sa-mi i-au pixul de pe jos. Ziceam asta in timp ce o dadeam la o parte pentru a-mi lua pixul.
-Ai un fund sexy, mi-a spus ea incepand sa rada in hohote.
La auzul complimentului eu am inceput si eu sa rad dupa care m-am asezat in banca incercand sa ma opresc. Nu radeam doar din cauza , mai radeam pentru ca o vazusem cum era imbracata. Mai rau ca un clown.



Ziua la liceu decursese ca celelalte. Ore pline de plictiseala, pauzele cu rasete si plecarea cu zambete pe buze. Aflkasem de la alisse ca va pleca 3 zile din oras si ma va lasa singura. Ei bine, spre norocu’ ei nu ma enervasem. Oricum venea vacanta semestriala in care eu trebuia sa ma duc la 6 concursuri, ceea ce insemna antrenament mai greu si mai mult.
Bietul meu calut, Diablo, armasarul negru va avea de suferit, ca si mine, desigur.


Mi-am lasat ghiozdanul pe pat, m-am schimbat, mi-am facut un dus racoros care ma linistea si am coborat la parter.
Bunicul meu m-a zarit imediat si a inceput sa comenteze:
-Vorbeam de lup si lupul pe scari, in cazul nostru. A inceput sa rada.
Mama a intors capul sa ma vada, state pe scaunul din fata scarilot, deci n-avea cum sa ma vada. Cand m-a vazut mi-a zambit calduros si mi-a aruncat si o privire ai ei, protectoare.
-Salut, bunicule, mama ! Vreau sa va anunt ca de acum inainte ma voi antrena din greu pentru concursurile ce vor urma. Sunteti de accord? Am zis asta pe un tot sarcastic, plin de amuzament in el.
-De ce nu? A zis bunicul.
Am intors capul spre mama asteptand un raspund din partea ei.
-Daca tu vrei, atunci….eu nu comentez.
Le-am multumit si am plecat din casa in fuga . Am intrat in grajduri, l-am luat pe Diablo din grajd, i-am pus seaua si m-am urcat d pe el. Avea un temperament al dracu. De fiecare data cand ma urcam pe el trebua sa vorbesc cu el ca sa stie. Parca mereu astepta ceva, astepta sa se intample ceva. Spre norocul meu era calm.
L-am zarit pe bunicul venind pe mine calarind. Mi-a facut semn sa pornesc sore locul de antrenament.
Era frumos. Locul acela linistea sic el mai nervos om. Era o poiana intr-o padure de pini. Mereu soarele cadea in ea si-mi facea munca mai usoara.
Cand am ajuns , am intors capul spre bunicul meu si l-am intrebat :
-Ce trebuie sa fac?
Bunicul s-a uitat la mine ca la o proasta, s-a dat jos de pe cal si a inceput sa vorbeasca.
-Nu stiu ce trebuie sa faci? I-a sa vedem, ma lasi sa fac o incercare?
Am dat din cap in semn ca da si bunicul meu i-a dat o palma lui Diablo pe coapsa. Armasarul speriat a inceput sa allege, iar eu muream de frica.
-Da-ti seama singuraa. I-am auzit glasul bunicului in timp ce-mi linisteam calul. Imi dadusem seama. Trebuia doar sa…..

[Zăpă]

Heya(*.*)

Ai pus next,ce bine:chuu:

Cred ca ar trebuii sa mai lucrezi putin...Ai grabit actiunea,iar la descriere puteai sa te straduiesti mai mult...insa nu este rau...
Incearca sa introduci mai multe lucruri intr`un capitol,caci acest capitol a fost putin cam plictisitor...
Dialogul-nu este mult si nu este sec...deci este bine...bravo:bv:

Nu mai am nimic de comenat...

Astept nextu` si repede...

Ja ne` si multa inspratie:*

[Shanny.]

Hy! Am ajuns si eu pe la ficul tau. Sincer m-a atras titlul. In acelasi timp mi s-a parut si amuzant. Inca sunt in dilema...Am cateva idei cam de unde ar proveni titlul dar mai bine le tin pentru mine pana ma lamuresc. E mai bine asa.
Pai ce sa spun? Imi place idea, este originala si interesanta. Nu cred sa mai fi citit pana acum un fic cu cowboys sau ma rog in cazul nastru cowgirls. Este primul de genul acesta pe aici am impresia si cred ca va fi un succes.^^
Ai avut cateva greseli de tastare:
"Aflkasem" - ce aflkasesi? :)) cred ca era "aflasem".
"alisse"- Alisse ~ aici nu te iert. Fi mai atenta la nume. Daca le scrii cu litere mici va da impresia ca ori ti-e lene ori esti analfabeta si sunt sigura ca nu e niciuna din cele mentionate de mine. E doar neatentie.
" si m-am urcat d pe el"- nu prea am inteles ce ai vrut sa spui. Poate era " si m-am urcat pe el".
Asa, cam astea ar fi greselile mai importante. Restul sunt minore si nu are rost sa ti le mai spun. Sper totusi ca le vei vedea singura mai tarziu. Urmatoarea problema ar fi descrierea. Cam ai niste probleme cu asta si cu figurile de stil, exemplu:

Parul blond ca soarele dimineti imi flutura in aer. Ochi verzi ca frunzele cautau cu privirea ferma bunicului meu. Aveam o palarie albastra , stil cowboy, pe cap.

Suna cam aiurea nu crezi? Ochi verzi ca frunzele? Fara suparare, incearca sa cauti asocieri mai interesante si care sa descrie cat mai exact modul in care arata, se simte etc.
Mai ai si niste tangente cu virgulele din cate am vazut, nu prea stii unde sa le pui. Incearca sa recitesti capitolul in gand inainte de a-l posta si vezi intonatia. In functie de asta poti vedea si unde te-ai mai repetat, gresit unele semne sau ai greseli de tastare.
Un sfat: citeste mai multe carti/ ficuri care ti se par reusite si au descrierea buna si incearca sa iti imbogatesti vocabularul. Si te-as ruga sa corectezi capitolele inainte sa le postezi.
Cam atat am avut de spus. Sper ca nu te-am suparat. Iar daca da, da-mi un pm si nu voi mai trece pe aici. ^^
Spor la scris in continuare. Bye! Si astept urmatorul capitol.:*

[Crazy Person]

Am venit cu capitolul 3. Va anunt ca de acum inainte voi trece in viitor. Daca veti citi capitolul 4(cand va aparea) va veti da seama despre ce vorbesc. Toata viata Bellei va fi data peste cap, inteles? Sau asa cred:))
Ok, astept comentari si critici.
Takaruki`chan-Multumesc de comentariu si critica. Promit ca-ti voi asculta sfatul si ca voi avea mai mare grija de ceea ce fac !
Onytsa♥-Nu credeam c-o sa te mai vad. Mersi de comm, o sa-ti returnez cand apuc sa trec pe la tine.
Promit ca de acum inainte voi fi mai atenta.

Capitolul 3


Ultimele saptamani trecusera ca brizele de vara. Ma antrenasem din greu si reusisem sa trec semestrul cu note mari. Ce vis!! Cu toate ca o dusesem asa bine, mi se intamplasera si cateva lucruri caudate.
FlashBack:
Ma foiam in pat si inima imi batea cu putere. Ma trezesc tipand si cu lacrimile ce-mi curgeau in ochii. Corpul meu tremura, nu ma puteam opri. Incercam sa ma linistesc , dar parca era mai rau.
Mi-am pus capul pe perna si am inchis ochii. I-am deschis asa repede cu i-am inchis, ploapele mele erau grele ca plumbul dar nu puteam tine ochii inchisi, ma bantuia aceea amintire, ma bantuiau privirile si ultimele lui atingeri.

End of FlashBack

Am auzit sunetul galagios al clopotelului ce anunta terminarea orelor mele. Cum Alisse lipsea, eu trebuia sa plec singura acasa sis a-I support pe toti fraieri ce se dadeau la mine.
Mi-am luat geanta pe umar si am iesit val-vartej pe usa ca cineva san u observe lipsa mea. Nu prea ma interesau colegii mei, puteam spune ca ma durea undeva de ei. Nu-mi sareau in ajutor, nici eu nu faceam asta, nu ma cautau cand dispaream , nici eu nu faceam asta, asa ca……..

Topaiam prin curtea scoli, bucuroasa ca terminasem orele, defapt semestrul. Aveam un zambet tampit pe fata si imi simteam inima batand ca toblele la ora de muzica . Ce ureche muzicala aveam, de spargeam ferestrele !
Cineva mi-a atins umarul si m-a intorc cu fata . Priveam nedumerita picioarele acelui faptas, era baiat ! Ochii mei se faceau din ce in ce mai mari pe masura ce ridicam capul, foarte lent , cred ca-l enervam . Ajunsesem pe la piept cand baiatul a scos un suneti si a inceput sa bata din picior. Atunci mi-am ridicat privirea si am vazut, l-am vazut………Parul negru luminat de razele soarelui, ochii negri de smoala si pielea zapezie….totul, era el, totul imi amintea de el !

Era Dimitris !

Mi-am simtit inima cum iesea din piept, imi simteam glasul ce tipa in mine, sangele ce urcase in obraji si genunchi ce mi se inmuiau.
El se uita la mine si zambea de parca nimic nu s-ar fi intamplat, uitase totul in doi ani plini de durere si lacrimi . Mii de amintiri mi-au navalit mintea , nelasandu-mi loc pentru a putea gandi libera, fara sa incep sa plang si sa tip.

FlashBack

-Buna, zise baiatul de langa mine. Ma numesc Dimitrs Agio, tu? Isi tesala calul iar eu il priveam fascinata cum facea asta. Era frumos si calm. Stateam intinsa pe fan si zambeam cu obraji in flacari.
Pana la urma am reusit sa leg cateva cuvinte pentru a forma o propozitie.
-Ma numesc…..Eu ma numesc…..aaaa…..Ma numesc Bella ! Am zis eu , aproape tipand, de frica sa nu gresec si sa ma prostesc din nou.
___________________________
Brunetul si-a intins mana pentru a ma ajuta sa ma ridic si am pornit amandoi spre poiana. Soarele stralucea pe cer facndu-mi parul sa para poleit cu aur. Il tineam strans de mana pe Dimitris, posesiv, nelasand pe nimeni sa-l atinga sau sa-i vorbeasca. Eram indragostita si asta era tot ce conta.

End of FlashBack

Am simtit lacrimi curgandu-mi pe obraji. I-am simtit mana pe umarul meu. Am deschis ochi si am observat ca inca mai era in fata mea, mandru si cu o privire plina de compasiune. Am intors capul in alta parte.
-Ce cauti aici? Am zis eu, aproape soptind….
-Am venit sa te vad pe tine ! Mi-a zis el in timp ce se apropia mai mult de mine.
M-am dat un pas in spate si mi-am strans geanta mai tare pe umar. Inima mea batea nebuneste si picioarele mele incepusera sa ma lase.
-Mai bine pleaca, n-am nevoie de tine ! Am zis eu intorcandu-i spatele si pornind cu stangul. Nici n-am avut timp sa merg doi pasi ca el m-a prins de mana. Era dureros, era asa dureros sa-i aud vocea, sa-i simt mana pe a mea, sa-l simt aproape de mine fara sa fie al meu. Inima ma durea asa tare de parca era strapunsa de mii de lame ascutite.
-Nu plec ! Am venit sa te vad pe tine, sa-mi petrec timpul cu tine si poate…..
Zicea asta calm, fara sa-I pese ca eu plangeam, ca-mi aduceam aminte de durerea provocata de el……
-Poate ca ar trebui sa pleci, Dimitris ! Am tipat si mi-am luat mana din stransoarea lui, parca de fier.
Am luat-o la fuga fara sa-mi pese de lumea de langa mine, fara sa-mi pese ca va incerca sa vina dupa mine. Lacrimile mele erau pline de ura si dorinta. Dorinta de al simti. Inima vroia asta, nu mintea. Era un razboi intre ele, iar eu si Dimitris premiul. Uram sa se intample asta………

[Zăpă]

Heya(*.*)

Nebunatica mea, ai pus next!Ce bine!:X

Credeai ca ai scapat de mine asa usor?Te`ai inselat!O sa trec mereu p`aci cu un coment;).

Acum sa trecem la fic.A fost bine,mai bine ca data trecuta.Ai avut o descriere buna,insa eu astept de la tine sa fie foarte bune,oke?La naratiune te`ai descurcat binisor,dar cred ca ai folosit prea de multe ori flashback-ul.Actiunea nu a fost grabita si mi`a placut in mare parte.Sunt tare curioasa ce discutie va rasari intre Bella si Dimitris,avand in vedere ca nu s`au vazut de atata timp.Imi place atitudinea Bellei fata de Dimitris,este bine ca nu a fost chiar atat de slaba in fata sa si a putut rosti cateva cuvinte,avand in vedere ca acum doi ani nu prea putea face asta.Ai avut si cateva greseli de tastare,dar nu le mai scriu,lenea asta:)).In rest nu am nimic de obiectat.Astept next si repede.
PS:poate treci si pe la ficul meu cu un coment,ca am pus next:D

Ja ne` si multa inspiratie:*

[Crazy Person]

Ca sa vedeti cat tin eu la voi am venit cu nextul. Sper sa fie mai bun decat capitolul trecut. Cat am fost in excursie m-am ocupat si de next, ca nah d'asta scriu p'acilea, nu? Acest capitol este ceva mai, nu stiu cum sa zic...romantic. Sa zicem ca din capitolul 5 viata Bellei va capata un nou drum. Blah, Blah, Blah.....Hai sa vi-l dau ca sa nu va plictisesc .
P.S Sper sa va placa!:*:*
P.S 2 Ony , iti multumesc de comentariu, ma bucur ca cineva citeste acest fic.
P.S 3 Sa nu uitati sa lasati comentari(accept si critici) , promit ca retunez:D:*

Capitolul 4


Daca ar pleca din nou ce s-ar intampla cu mine? Aceasta intrebare imi rasuna in minte de cand l-am revazut pe Dimitris. Asa nesimtit cum era, eu, o idioata fara pereche il iubeam. Il iubeam nebuneste. Dar, aceasta dragoste nebuna imbinata cu ura si durere , ce rezulultat dadeau?

Am coborat de pe Diablo, am luat saua de pe el si l-am dus la grajduri. Cum azi era sambata, calarisem toata ziua. Soarele incepuse sa apuna, dand voie luni si intunericului etern sa se asterne peste intregul tinut.
Mai aveam doar doua saptamanai si incepeau concursurile. I-am dat un morcov lui Diablo in timp ce il mangaiam. Armasarul meu drag . Il primisem de la…….
Dar nu am apucat sa-mi termin sirul gandurilor pentru ca am auzit-o pe mama cum ma chema.

Cand am ajuns in casa am observat ca era agitata. Din cate vedeam, nu stia ce sa faca prima data. Bunicul era la el in camera, se schimba. M-am descaltat si am intrat in living urmarindu-mi mama .
-Mama…
A intors capul spre mine .
-Bella, dute si pregatestete de cina. Vreau sa arati impecabil, m-ai auzit? In seara aceasta vine un domn foarte important.
O priveam pe mama nedumerita. Vroia sa arat impecabil? Oare se gandise ce insemna pentru mine cuvantul acesta? Nu cred! Am auzit pasi bunicului meu si am iesit din living pentru a-l intampuna.
-Bunicule! Am zis eu urcand o treapta pentru a-l imbratisa. Dar am fost refuzata, el trecand pe langa mine, nebagandu-ma in seama. Am simtit cum o lacrima mi se prelingea pe obraz. Niciodata, niciodata el nu m-a refuzat. Nu mi-a refuzat dragostea……
-Bunicule? Ce se intampla ?
Spuneam eu printre suspine.
-O, frumoasa mea. Nu te-am vazut. Cred ca mama ta ti-a spus de cina. Dute sus si fa-te frumoasa, bine?
Am incuviintat si am urcat scarile. Totul se intorsese pe dos. Bunicul nu ma baga in seama, mama ma punea sa ma imbrac de gala, si nici unul dintre ei nu-mi acorda atentie.
Am rasuflat usurata cand am ajuns in dormitor. Mi-am deschis dulapul si am luat o rochie rosie, cu un decolteu generos. La gat mi-am pus un mic lantisor, cercei albi, iar parul mi l-am prins intr-un coc.
M-am incaltat intr-o pereche de pantofi cu toc cui ai am coborat scarile. Pe cuier statea atarnat un sacou, ceea ce insemna ca “domnul important” ajunsese. Am tusit inainte de a intra in living pentru a-mi face auzita prezenta.
-Dimitris, vino sa ti-o prezint pe superba mea nepoata.
Ce-a spus? A spus cumva “Dimitris” ? Nu pot sa cred! Inima mea batea nebuneste, nu mai aveam puterea de a vorbi i-ar obraji imi luasera foc. Vai , Doamne!
Am lasat capul in jos pentru a-mi ascunde lacrima ce statea sa cada.
-Bella, el este……Dar nu l-am lasat pe bunicul sat ermine pentru ca am iesit pe usa. Nu vroiam sad au ochi cu el, nu vroiam sa-I simt prezenta.

M-am asezat pe leaganul de pe terasa si am am rostit ceva ce nici eu nu mi-am dat seama. Am inchis ochi sperand ca acesta sa fi fost doar un vis, sa fi fost doar imaginatia ce-mi juca feste. Auzeam cum cineva deschisese usa si se indrepta cu pasi lenti spre mine.
Mi-am desfact cocul si mi-am lasat pletele aurii sa-mi cad ape spate. Daca era bunicul plecam imediat.
-N-am chef sa vorbesc cu tine, bunicule! Am zis eu pe un ton nervos. Mi-am intors privirea pentru a vedea cine venea spre mine. Gata! De data asta chiar plec! M-am rridicat de pe leagan dar Dimitris m-a prin de mana aruncandu-ma inapoi.
-Da-mi derumul, imediat!
Ma strangea in bratele lui. Imi placea, dar nu vroiam asta.
-Si daca nu vreau, Bella?
Imi rostise numele cu atata dragoste, atata dor….Nu! Nu trebuia sa ma las prada dorintei de a fi cu el. Nu trebuia sa cad in capcana vanatorului.
-Daca nu vrei o sa….
-Nu o sa-mi faci nimic. De acum inainte eu voi fi profesorul tau de echitatie, ai inteles?
Mi-a dat drumul din bratele sale, iar eu m-am mutat pe unscaun in fata lui. Ma privea, nu-si intorcea ochi spre nimic altceva, doar eu, eu eram cu el.
Bunicul meu nu mi-ar face asta niciodata. Dimitris nu avea cum sa fie profesorul meu, nu putea sa se intample asta! Si cul il stiu prea bine pe bunicul va sta la noi, normal. Prieteni bunicului trebuie sa fie primiti cu caldura! Gandeam eu plina de sarcasm.
-Ma bucur ca nu comentezi. Ai ramas aceeasi pustoaica fara cap!
-Nu e adevarat. Daca eu am ramas asa, tu ai devenit un mare escroc si idiot! M-ai auzit , esti un nimeni, unul care nu exista pentru mine! Ii spuneam eu, mai bine zis tipam cat ma tineau plamani.
-As dori sa te corectez, Bella. Ai spus “daca”, deci tu nu esti o pustoaica, iar eu nu sunt un idiot! Vad ca ai ramas la fel de frumoasa, la fel de incapatanata si rea.
Il priveam cum rostea acele cuvinte. Oare pe el il interesa putin de mine, oare se gandea cat ma durea cuvintele lui, nu conta care erau ele, complimente sau jigniri.
Inima mea putea sa fie lovita cu pietre si injughiata cu sabi ascuzite, si tot nu ma durea asa rau. Ii simteam prezenta , il vedeam in fata mea, stand mandu si nepasator.
-Nu mai ai grai, frumoaso? Ce s-a intamplat?
-Termina cu sarcasmul, Dimitris. Cine te crezi sa vi in casa mea si sa te dai mare calaret? Nu pot sa-mi dau seama de ce bunicul te-a ales pe tine si nu pe alti!
-Iti voi raspune eu.
S-a uitat de doua ori spre usa si s-a ridicat in picioar. S-a apropiat de mine, asa incat sa se poate aseza langa mine. M-a luat de mana si m-a ridicat in picioare . Il priveam cum isi facea miscarile, pe masa de sah. Eu eram un simplu pion , iar el imi conducea soarta.
Din instinct m-am apropiat de el. Si-a pus mainle pe talia mea si si-a apropiat chipul de al meu. Ochi negri imi cercetau fata. Ce cauta? Ochi mei verzi ca algele mari il priveau nemiscanduse.
M-a sarutat! Buzele mele acceptau fara sa se opuna, nici eu nu faceam asta.

[Ana.]

Buna!
Ideea mi se pare destul de originala. Imi place faptul ca Bella este o cowgirl, n-am mai intalnit pana acum. Dar pentru ca plange la orice cosmar si cand l-a vazut pe Dimitris imi da senzatia ca e prea slaba. Titlul imi palce, el m-a facut sa-ti citesc ficul! Pe ansamblu este bun. Are naratiune, descriere si dialog. Ai cateva greseli de tastare, dar nu cred ca sunt atat de multe. Mi s-a parut ca te-ai axat pe acele cosmaruri si pe amintiri pe parcursul catorva capitole.
Eu o sa fac referire mai mult pe ultimul capitol. Ok, nu am inteles de e bunicul a respins-o si de ce a inceput iar sa planga. :)) Am vazut greseli de tastare, dar nu prea am timp sa le corectez, sunt grabita. In mare iti spun ca mananci litere, ori pui in plus. Ti-as propune ca inainte de a posta sa mai citesti odata. Imi place personalitatea posesiva a lui Dimitris si imi place chiar si numele.
Si vreau ca Bella sa nu se mai lase asa usor in fata lui, adica asa sper!
Deci am o parere buna despre ficul tau si abia astept sa vad capitolul urmator! Oricum spor la lucru! Bye!:-h

[Zăpă]

Heya(*.*)

Nebunico, am intarziat si sunt a doua :((....scuze:))

So,acum sa trecem la comentat. Ei bine pot spune ca acest capitol a fost bun, insa nu m-a impresionat asa de tare. Nu inteleg de ce bunicul a respins-o, in fine, probabil ai incercat sa o lungesti. Ai mai adaugat ceva descriere pe acolo, insa nu destula pentru a fi un capitol acceptabil, in concluzie, vreau si mai multa descriere. Naratiunea a fost bunicica, nu prea am ce comenta aici. Dialogul mi-a placut, m-a facut sa ma simt bine, si sincera sa fiu, nu stiu de ce. Nu a fost sec si a fost in proportii bune. Actiunea mi-a placut, mai ales la sfarsit. Nu pot spune ca nu ma asteptam ca Dimitris sa o sarute pe Bella, insa e bine ca s-a intamplat odata. Ei bine, la faza cu sarutul puteai face o descriere foarte reusita, insa probabil ai fost in graba si nu te-ai mai gandit la asta, mare pacat.
Ai avut si cateva greseli de tastare/exprimare (am timp mult:))):
dadea-dau
luni-lunii
pregatestete-pregateste-te
pasi-pasii
intampunea-intampina
statea-sta
i-ar - iar
sat- sa
au-dau
ochi- ochii (ai gresit cuvantul asta de 4 x)
cad-cada
rridicat- ridicat
derumul- drumul
unscaun- un scaun
cul- cum
prieteni- prietenii
durea- dureau
ascuzite- ascutite
mandu- mandru
picior- picioare
mari- marii
nemiscanduse- nemiscandu-se
Cam astea sunt. In mare parte uiti cate un "i", sau am mai observat ca amesteci timpurile verbelor intre ele, ba la prezent, ba la trecut. Te- as ruga ca pe viitor, atunci cand apare un sarut sau mai stiu eu ce evenimente importante, sa exprimi sentimentele intr-o maniera cat mai buna, iar asta i-ar atrage pe cititori si pot intelege si ei mai bine ce se intampla in mintea persoanei respective.

Onytsa iti ureaza succes!