Elixirul vietii! Vinul dulce...[+16]

[Ryuu]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

De ce deschid un topic? Pai vreau ca celelalte sa fie inchise,de ce?m-am impotmolit in ele,nu am avut o idee dupa care sa ma bazez,am facut ficurile asa :-??
Dar la acesta am o idee dupa care sa scriu.
Fara alte introduceri:

Elixirul vietii! Vinul dulce...

1

Vantul de toamna asternea fiecare frunza cazuta din pom intr-o plapuma ruginie. Linistea mormantala domnea peste micul orasel, slab luminat seara, plin de viata ziua.
Plina de viata era si o casa de pe mica alee ce ducea spre liceu. Acea locuinta era a ei, a fetei cu parul auriu, Caroline. O adolescenta oarecare cu probleme zilnice specifice unei fete: unghiile, distractia, parul si baietii. Razele calde ale soarelui intrau pe mica fereastra deschisa atingandu-i pielea fina. In lumina aceea Caroline parea a fi o zeita, o fata de invidiat.
-Trezeste-te, Caroline! se aude o voce calma din bucatarie
Era mama ei, o femeie blanda cu parul de foc cazut in valuri peste umeri-deseori-, insa de data asta il tinea strans cu o panglica maro. In fiecare dimineata aceasta faptura firava isi lua rolul de mama in serios pregatind micul de jun pentru Caroline si Eric, copii ei. Dupa moartea sotului, in urma cu trei ani, femeia a avut o viata destul de grea. Grija a doi copii si servicul nu erau usoare. Caroline era deja adolescenta si problemele se iveau la fiecare pas,mai ales ca era fata. Eric insa era mult mai distand de mama, sora, amici. De toti. Mereu ascundea cate ceva in inima aceea.
Oare mai poate suporta sufletul atata durere? Se intrebau prietenii lui mai mereu.
Trecerea timpului isi punea amprenta pe el, o amprenta destul de mare. Dupa moartea tatalui s-a inchis si mai mult in el, fara a mai vorbii cu ceilalti din familie cand ajungea acasa, de la liceu.
Era acel gen de persoana de care nu te puteai apropia.

*

Caroline se trezi. Traversa incaperea pana la oginda de pe perete uitandu-se la propia imagine. Parul ii era ciufulit iar cearcanele apareau nu se stie de unde. S-a schimbat, din camasa de noapte, in ceva mai comod. O bluza de culoarea marului si niste pantaloni stransi, negrii. Merge usor spre baie unde sta cateva minute pentru a-si face igiena de dimineata. Cu greutate se taraste in jos pe scari spre masa din bucatarie. Doua farfurii isi gaseau locul pe ea. Tacamuri in dreapta si stanga. Mancarea era inca in cuptorul cu microunde, asteptand sa se incalzeasca. Fata casca.
-De ce casti in ultimul hal, Caroline? Nu ai dormit aseara? o intreaba mama sa
Cu o plictiseala in voce, blonda raspunde:
-Nu am prea dormit. Am avut destule cosmaruri si simteam ca imi ia foc tot corpul, insa nu stiu motivul. Mi se intampla de doua saptamani, mama.
Toane de ale ei, se gandea femeia cu ochii atintiti asupra cronometrului de pe cuptor. DING. Acesta era sunetul ce anunta ca mancarea era gata. Asezand-o in cele doua farfurii, Caroline si mama sa observara ca cineva lipsea. Eric. Niciodata nu-si facea aparitia la micul dejun atat de devreme. Cele doua trebuiau mereu sa-l astepte cateva minute in plus.
Insa in dimineata aceasta baiatul nu a intarziat atat de mult, facandu-si aparitia in bucatarie dupa cateva minute de cand mancarea era incalzita.
-Eric... ce e cu tine la ora asta, aici? Ai pierdut ceva? zise cu un haz Caroline, o gluma inteleasa doar de ea.
Baiatul nu o lua in seama ceea ce zicea. Se uita cum surioara lui isi infigea furculita in spaghete, apoi rasucind-o si ducand-o aproape de gura ei si mancand cu pofta.
-Nu imi e foame. Am sa plec la scoala. Si astea au fost ultimele cuvinte rostite de Eric in urma sa auzindu-se usa de la intrare trantindu-se puternic; Caroline si mama ei ramanand cu ochii atintiti pe fereastra privind cum baiatul se indeparta pe alee in jos.
Niciodata nu s-a mai purtat asa, gandea blonda in timp ce continua sa manance cu pofta...

Undeva la liceul Green

Doua fete, una mai frumoasa ca alta, erau asezate pe o banca, din fata cladirii uriase cu doua salcii in fata ei, de parca ar fi fost niste strajeri. Chicoteau mereu si parca nu se mai opreau din bafit. Erau singurele din curtea liceului, gura lor auzindu-se din departare.
Nu se saturau de vorba...
-Hei o stii pe panarama de Ella? Am auzit ca aseara a facut-o cu Jastin si cica fara prezervativ. O sa ne trezim cu progenituri pe aici, cat de curand.
-Glumesti?!
Insa conversatia celor doua fu brusc intrerupta de director. Un om cam de patru zeci de ani, scund si dolofan, avad parul destul de carunt pentru varsta lui. Purta mereu acelasi costum verde inchis, si se parea ca isi schimba doar cravata. De data asta purta una rosie si model de pere pe ea. Banal.
Le lua pe cele doua fete de brate ducandu-le in biroul sau, desigur, acolo urmand o conversatie lunga si plicticitoare pentru ele pe motivul chiulitului.

Dimineata era destul de linistita. Chiar daca deja era ora 10:30 soarele rasarea usor de printre norii pufosi evaporand fiecare urma de bruma cazuta noaptea. Copacii inca erau plini de viata, cu toate ca era toamna, pierzand cate o frunza, doua, in bataia lina a vantului, cazand parca la nesfarsit.
Era un peisaj destul de frumos. Liceul cu strajerii lui, alea mica din fata sa avand pe o parte si pe alta copaci cu frnze ruginii, micile tasnitori de apa... si alte lucuri acceptabile, cum ar fi: toaleta eleviilor, comuna, magazia gradinarului, mica casa a femeilor de servici si alte chestii banale.



p.s:scuzati greselile de tastare.
p.s2: unele repetitii sunt menite sa fie acolo.
p.s3:Lectura Placuta!


EDIT:
‡Whisky~Fără~Gheață‡[thx pt comm]
Nu am descris mai multe despre Eric pt ca vreau sa fac ceva cu el...defapt el va fi personajul in jurul caruia povestea se desfasoara :D

[Whisky]

Salut.La ficul tau m-a atras titlul,banuiesc ca este cu vampiri,uh..abea astept sa pui continuarea sa vad ce se intampla.Am observat ca nu ai prea descris infatisarea lor,ai spus ca ea are par blond iar mama ei roscat,Eric...cum e?Gras,slab,pitic,inalt,frumos,urat?Nu stim.In rest,greseli nu am vazut.Dupa cum ai spus si tu,si eu sper sa te tii de fic si sa pui urmatorul capitol curand,ca suntem cam in ceata.

[MisS.sAdiStic]

He he, m-am gandit sa-ti citesc micul inceput al creatiei tale, desigur vinovat fiind titlul, care nu imi pot exprima inca parerea avand in vedere ca e doar primul capitol si nu prea gasesc legatura. Dar revin la aceasta tema cand voi inainta indeajuns in lectura incat sa-mi pot spune o opinie.
So, din acest prim capitol nu prea am ce spune, a decurs destul de... hm, plictisitor? Cu siguranta. Nu am putut gasii un motiv pentru care tu ai mentionat unele lucruri, desigur ca era descriere dar nu cred ca era toata necesara, sau puteai sa descrii ceva care ne-ar oferii indicii in privinta lui Eric ~ sarindu-mi in ochii replica ta ca povestea il are in centru pe el. ~ Apoi replicile care mi s-au parul, oh, lipsite de esenta. Adica sa spui ~ woow, cat de intens a sunat si cat de exact. ~ La tine a fost mai degraba o reactie gen ~ ha? ~ Dar ai potential, si asta e un lucru important. Deci sigur imi vei dovedii ca in spatele acestei infatisari de poveste nu tocmai excelenta se afla un mister care va fi pus si dezvaluit fix la momentul potrivit incat sa raman cu gura cascata.

Apoi, la dialogul celor doua fete ~ care nu stim scopul si prezenta lor in aceasta poveste ~ cand am vazut:

~ -Hei o stii pe panarama de Ella? ~

Am ramas O.o, evident stiind si tu la cine m-am gandit, intrebandu-ma mai apoi ce s-a intamplat sau de ce ai ales tocmai acest nume. Nu intelege gresit, interesul de a gasii un raspuns a disparut rapid, urmand ca dupa cateva secunde sa-l tratez ca pe un lucru neinsemnat.

Dar sa revenim. Greseli, cu siguranta exista, nu le mentionez, e de ajuns sa-ti arunci inca o data ochii peste capitol si le vei observa chiar tu. Daca e cu vampiri crede-ma ca nu-l voi abandona, voi citi in continuare si voi spera sa nu fiu dezamagita, dar nu cred ca va fi cazul. Am incredere in tine.
De repetitii nu am de ce sa ma iau, ai spus ca sunt esentiale... ~ ce neobisnuit suna~.

Atunci iti urez multa inspiratie si astept cu sufletul pe Marte urmatorul capitol.