Un nou trandafir infloreste la Kaleido star

[Sasame]

Capitolul XII
Ayuko

Cand a vazut-o pe Andrea fata lui Kalos a inceput sa se ingalbeneasca subit urmata de o tuse violenta. Reactia lui facea raspunsul mai mult decat evident cu privire la alegerea facuta de tanarul Fabiol.
Andrea zambi amuzata cand isi aminti de predictia lui Yuri cand a ajuns la Kaleido. Nu si-l putea inchipui pe Kalos incaruntind subit, dar reactia lui i-a dat de inteles ca nasul ei nu se inselase nicio clipa. A refuzat sa vorbeasca despre cum a ajuns sa fie partenera lui Fabiol, lasandu-l pe acesta sa dea toate explicatiile, ea apucandu-se de antrenament.
Cand totul parea sa se fi rezolvat, cand erau pe punctul de a incepe ora de coregrafie cu Alec un telefon mobil rasuna in intreaga sala de antrenament.
- Nu-i al meu, se apara Veronika ridicand din umeri.
- Nici al meu, completa Vivian care, de obicei primea telefoane in timpul orelor de antrenament, ea fiind prima care daduse tonul acestui prost obicei.
- Atunci, al cui o fi, sa si-l inchida sau sa nu mai vina la antrenament! rabufni Alec cand vazu privirile mirate ale tuturor.
Si totusi, singurul bagaj din sala era cel al Andreei. Dar ea ura telefoanele mobile, deoarece nu suporta sa fie controlata de altii. Dar, totusi, sunetul venea din geanta ei.
Andrea lasa la o parte streching-ul si-si verifica boceluta. Intr-adevar printre lucrurile ei se afla si un mobil micut si negru, usor de confundat cu interiorul gentii, impreuna cu un biletel de la Leon care o instinta de cadoul surpriza. Ofta prelung raspunzand la telefon, numarul fiindu-i necunoscut.
- Andrea, vreau sa ne vedem, se auzi o voce de baiat. Trebuie sa te vad neaparat, imi este dor de tine!
- Ayuko, murmura Andrea abia miscandu-si buzele. Unde esti? intreba aceasta cu nerabdare. Spune-mi si vin eu sa te iau!
Ayuko era un fost coleg de-al Andreei de la scoala, la care a tinut foarte mult. Pe-atunci se intelegeau foarte bine, se completau unul pe celalalt ca si jumatatile aceluiasi intreg. Veselia si buna lor dispozitie era molipsitoare, chiar si pentru cei nefericiti. Cei doi au avut o relatie care, din nefericire, s-a sfarsit o data cu plecarea Andreei din New York in urma cu doi ani. El inca o astepta, iubind-o, dar sentimentele ei nu mai erau aceleasi.
- Sunt la aeroport, te astept aici, spuse Ayuko intr-un sfarsit cu un glas sfarsit.
Adolescenta nu mai se intoarse la antrenament, ci luandu-si toate lucrurile pleca, fara a adresa niciun cuvant nimanui. Mai multe priviri curioase au urmarit-o in acest timp si nu mica le-a fost mirarea vazand-o plecand. Numai Alec arunca sticla cu apa pe jos, vizibil iritat de gestul fetei.
Andrea s-a grabit pentru a nu-l face pe Ayuko sa astepte prea mult. Si ea simtea nevoia sa-l vada, sa-i spuna ca totul s-a sfarsit. Si totusi nu vroia sa-i franga inima baiatului.
Cand a ajuns prima persoana pe care a vazut-o a fost el. Un baiat de vreo 18 ani, saten. Purta un tricou albastru si o pereche de jeansi negri. Isi sprijinea fruntea in maini, odihnindu-si ochii. Andrea se apropie de el si-i puse mana pe umar. Ayuko tresari la atingerea ei, dar cand a realizat cine e de fapt s-a ridicat si a imbratisat-o pe fata.
- Mi-a fost atat de dor de tine, atat de dor, spuse acesta inabusindu-si lacrimile ce i se formasera in ochi.
- Si mie Ayuko, ii raspunse Andrea trecandu-si mainile pe dupa gatul lui. Strange-ma mai tare sau voi crede ca e un vis!
Si au ramas imbratisati pret de cateva minute, timp in care fiecare s-a gandit la ce va urma. Ayuko vroia sa-i spuna cat de mult o iubeste, iar Andrea aproape uitase de scopul intalnirii datorita caldurii corpului lui. Cand s-au departat unul de celalalt pana si ea avea lacrimi in ochi.
- Hai sa mergem la mine, spuse Andrea usor. Aeroportul nu este loc de discutii.
- Sigur, doar sa-mi iau bagajul si te urmez.
Cei doi s-au urcat intr-un taxi care urma sa ii duca pana la apartamentul Andreei. Pe drum niciunul n-a scos o vorba, in schimb au preferat sa se uite pe fereasta, tinandu-se de mana.
Tanara l-a poftit in apartamentul in renovare si l-a servit cu o cana cu ceai verde si cu niste prajiturele. Ayuko a strambat din nas si a refuzat politicos ceaiul acceptand in schimb dulciurile.
A urmat o perioada de liniste apasatoare care parea sa amplifice starea de incordare dintre cei doi. Desi distanti, privirile lor spuneau altceva.
- Andrea, rupse intr-un sfarsit Ayuko tacerea, am vrut atat sa-ti vorbesc! Vreau ca totul sa redevina ca inainte, sa fim iarasi impreuna, caci eu inca te iubesc, spuse el cu inflacarare.
Andrea nu reactiona in niciun fel. Se astepta la o astfel de declaratie din partea lui, care acum parea sa-i faca si mai greu sarcina de a spune stop. Fara sa vrea cand l-a vazut si-a amintit de toate clipele frumoase petrecute impreuna, de ei doi, de sentimentul ce-i legase si poate inca ii lega. Nu mai era atat de sigura pe ea.
- Spune-mi Andrea, tu ma mai iubesti? intreba Ayuko apropiindu-se mai mult de ea.
Intrebarea a facut-o pe adolescenta sa-si simta picioarele ca de gelatina. Nu stia ce simte pentru el, nu stia daca acel sentiment este intr-adevar iubire sau doar o simpla afectiune ca intre prieteni. Si-a coborat privirea in pamant, afundandu-se in canapea si mai mult, gandind raspunsul.
Cand si-a ridicat privirea Ayuko era la doar cativa centimentri de ea. Periculos de aproape, gandi ea, incercand sa evite contactul vizual. Dar n-a izbutit si ochii ei negri abisali s-au intalnit cu cei albastru-opal ai lui creand un fel de legatura.
- Spune-mi Andrea, ma mai iubesti, ii sopti acesta la ureche in timp ce-i mangaia chipul.
Niciun cuvant n-a mai putut articula in acel moment. Nici nu-l putea respinge, dar de fapt nu vroia s-o faca. Isi trecu degetele usor prin parul lui coborand incet spre fata. Inchise ochii si-si apropie usor buzele de ale lui.
Ayuko intelese ca acesta este modul ei de a spune da si raspunse la gest capturandu-i buzele intre ale sale intr-un sarut inocent.

[Rose ^^]

Hristos a inviat. Pai am venit. Sa vedem: Interesant capitol, cam micut, dar e suficient avand in vedere ca vrei sa ne tii in suspans. Descriere ai, desi inca mai e loc de mai bine, actiunea nu mi se pare grabita, greseli nu am vazut si dialogul nu are nimic, e ok. Ma amuzat inceputul, imi imaginam fata lui Kalos=)) Ideea imi place cum incepi sa o dezvolti si curiozitatea e mare. Te rog ceva, lasa un rand liber intre paragrafe, e mai usor de citit si arata si bine. Introduci personajele frumos si imi place cum le modelezi. Abia astept sa vad ce surprize ne pregatesti.
Spor la scris nepotico. :bye:

[Sasame]

Capitolul XIII
Doar noi doi!


Cei doi adolescenti au vorbit aproape intreaga noapte, adormind intr-un tarziu, unul in bratele celuilalt pe canapeaua stransa.
Andrea era chiar foarte fericita de cele intamplate, fericita ca intr-un fel sau altul s-a regasit pe sine. O data cu venirea lui Ayuko si-a dat seama ca inca mai are sentimente si ca nu-i e teama sa le recunoasca. Iar caldura bretelor lui Ayuko din jurul taliei sale ii dadeau senzatia de siguranta.
Daca ar fi fost posibil ar fi vrut sa ramana asa cat mai mult posibil, sa-i simta bataile regulate ale inimii si respiratia calda in ceafa. Ar fi vrut sa se intoarca spre el sa-i vada expresia fetei, dar ii era teama sa nu-l trezeasca. Ea era obisnuita cu oboseala si schimbarile de fus orar dar nu stia daca si el era obisnuit.
De fapt Ayuko era treaz de mult dar nu a vrut sa rupa vraja infiripata, nu vroia s-o revada pe acea Andrea rece si indiferenta pe care o vazuse la aeroport. Vroia sa pastezea amintirea ei din seara precedenta, cand il sarutase. Vroia sa o regaseasca pe Andrea cea de odinioara, cand prietenia lor insemna totul, cand erau numai ei doi.
Abia cand soarele a urcat bine pe cer cei doi au inceput sa dea semne ca s-au trezit. Andrea a fost prima care s-a ridicat si a disparut dupa usa baii.
Avea nevoie de asta. Avea nevoie de un dus rece care sa-i limpezeasca mintea. In fata lui Ayuko putea sa-si arate slabiciunile, dar nu si in fata celorlalti. Trebuia sa pastreze in continuare aceea masca de fatada plina de raceala si indiferenta si numai in fata lui s-o dea jos.
Iesi usurata de ganduri, zambitoare si foarte bine dispusa. Pusese la cale un plan pentru ziua cu pricina, care nu trebuia sa rateze. Isi promisese ei ca avea sa recupereze timpul pierdut si ca nu va mai scapa nicio ocazie sa fie alaturi de cei dragi.
- Azi n-ai antrenamente? o intreba Ayuko atunci cand reveni in camera cu o cana fierbinte de ceai.
Andrea lua loc pe unul dintre fotolii, sorbi o gura din ceai si-l privi lung pe baiat.
- Nu, raspunse aceasta. S-au mai bine zis n-am nevoie!
- Atunci...
- Mergem sa ne distram! spuse Andrea pe un ton hotarat. Azi e ziua noastra.
- Daca stau sa ma gandesc, chiar este! intari Ayuko. Daca iti aduci aminte acum trei ani ne-am cunoscut la Tokyo cand Yume ne-a facut cunostinta.
- Matusica!! exclama incantata Andrea. Acum mi-am adus aminte.
- Tu te-ai intors la New York, apoi m-am mutat si eu cu mama. Si s-a nimerit sa fim in acelasi liceu, completa Ayuko.
- Da, imi amintesc acele zile, spuse Andrea cu nostalgie. Si de aceea vreau sa recuprez tot ce am pierdut. Sa mergem acum!
Cei doi au plecat fara sa stie ca in fata blocului ii astepta o surpriza mai mult sau mai putin placuta. Pe cealalta parte a strazii era parcata o decapotabila argintie, iar Fabiol astepta proptit de portiera acesteia. Cand o vazu impreuna cu un necunoscut privirea i se schimba intr-una descumpanita.
- M-am gandit sa vin sa te iau, dar se pare ca ai deja companie, spuse Fabiol pe un ton descumpanit si-si incrucisa mainile. Mai bine nu veneam, caci oricum tot la Kaleido ajungem amandoi.
- Nu vin, spuse fata pe un ton glaciar. Imi iau o zi libera!
- Dar nu poti, spectacolul va fi in cateva zile si trebuie sa repetam.
- Mie imi ajung trei zile asa ca la revedere!
Vazand ca nu e chip sa vorbeasca cu ea, Fabiol deschise portiera nervos si demara in viteza cu masina fara a mai privi inapoi.
Daca ar fi facut-o ar fi vazut cum Andrea il lua de brat pe baiatul de langa ea si-l saruta pe obraz si cum cei doi o luau in directia opusa.
- Unde mergem? intreba Ayuko curios.
- Pai ma gandeam sa mergem la un balci si apoi la o terasa, raspunse fata. De destul de mult timp nu m-am mai distrat si vreau sa incep de-acum inainte.
- Bine, daca zici tu! In plus eu nu cunosc zona si daca ar fi sa protestez ar fi fost in van, ca tot tu ai fi avut ultimul cuvant.
Andrea a bufnit in ras la observatia baiatului. Aproape ca uitase ca Ayuko avea un simt al umorului foarte dezvoltat si aproape ca uitase cum e sa rada din toata inima. Nici nu incepuse bine ziua cu pricina ca se anunta a fi una mai mult decat perfecta.
Cei doi s-au simtit foarte bine la balci. Au mancat vata de zahar si floricele, s-au hranit reciproc si au ras din plin. Ayuko si-a incercat norocul la pusca pentru a castiga fetei un animal de plus, chiar reusind, iar Andrea nu s-a putut abtine si a intervenit in spectacolul unor acrobati ambulanti.
In general s-au simtit extraordinar si s-au distrat la maxim timp de trei ore intregi. Cand sa plece spre terasa pentru a servi un suc mobilul Andreei incepu sa sune.
- D-asta urasc eu mobilele, protesta fata luand micutul obiect din geanta. E Kalos! exclama aceasta uimita vazand numele apelantului.
Apasa butonul verde, iar de la celalalt capat se auzi vocea barbatului. Acesta parea a fi destul de furios de lipsa fetei, fapt pentru care Andrea a tinut telefonul la un brat distanta de ureche.
- Imi pare rau Kalos! Azi e ziua mea libera si nu raspund la telefon, spuse fata cand Kalos facu o pauza de respiro.
Adolescenta inchise telefonul fara a mai adauga vreo explicatie si apoi il arunca la gunoi.
- Daca d-asta mi-au dat unul nou nu-mi trebuie! spuse Andrea. Acum sa mergem la un suc!
Ajunsi la terasa Ayuko i-a cumparat fetei un trandafir de culoarea coralului, foarte delicat si frumos.
In definitiv si la terasa s-au simtit bine vorbim despre diverse intamplari, despre putinul timp petrecut in liceu, despre reusitele Andreei pe plan astistic si despre viata pe care a dus-o fiecare pana in momentul de fata.
Abia cand era pe la apusul soarelui au parasit teresa preferand in schimb malul marii pentru plimbari in intuneric. Asa cum fetei ii place marea asa ii placea lui Ayuko s-o vada pe ea zambind.
Dupa o lunga perioada in care nici macar nu si-au vorbit, preferand sa se plimbe in tacere tinandu-se de mana, Ayuko indrazni sa spuna ceva:
- Mai ti minte ca nu suportai sa te uzi cat erai imbracata? Oare s-au schimbat ceva?
- Nu stiu. A trecut ceva timp de cand n-am mai facut baie in mare, se confesa fata.
- Da!? Nu-mi vine sa cred! exclama Ayuko ridicand-o in brate.
- Hei lasa-ma jos! protesta fata incercand sa-l faca s-o puna jos inainte sa ajunga in apa.
Totusi era prea tarziu caci Ayuko isi descaltase deja adidasii si inainte spre valurile ce se spargeau spumegand de mal.
Cum simti atingerea apei caldute baiatul se infiora de placere si continua sa inainteze pana ii ajungea la nivelul taliei. O cobori putin pe Andrea, incat sa simta cum hainele i se imbiba de apa. La randul ei fata se infiora la contactul pielii cu apa calduta.
- Am spus sa ma lasi jos! repeta ea de aceasta data mult mai hotarat.
- Esti singura ca asta vrei? Totusi, suntem in apa.
- Nu-mi pasa lasa-ma jos! Ce daca e apa!
- Tu ai vrut-o! incheie Ayuko dialogul extrem de copilaros si retragadu-si bratele lasand-o sa cada in apa de tot.
Andrea se ridica brusc si prinzandu-l de gulerul camasii il trase si pe el sub apa. Sub apa se apropie usor de el si-l saruta usor, numai ca de aceasta data lua si Ayuko initiativa si transforma un sarut timid intr-unul inflacarat.

[Rose ^^]

Buna dear, deci pe tine te bantuie ideiile:)) Ok pai sa vedem: tii cont de ceea ce spun, ma refer la descriere. La inceput ai pus si ai incercat fara nici o problema si in continuare, mai e loc si de mai bine(plictisitor stiu) actiunea pai e ok, totusi sari peste elemente. Zici putin si dupa treci mai departe, eu de exemplu eram curioasa sa vad mai mult de la balci, adica puteai sa descrii cand Andreea era cu acei acrobati si ceva figuri. Kalos mereu a fost amuzant si cam tafnos:)) Dialogul e ok, imi plac personajele si faptul ca nu treci la altele asa repede, adica te axezi pe cei doi, doar trebuie sa-i cunoastem.
Nu mai am ce spune. Astept next. Spor la scris si bye>:D<

[RinMi♫♪]

Uh! Ce rapida esti!
Bine acum n-am sa repet ce a zis Roseta asa ca:
Mie una mi s-a parut ca ar fi trebuit mai multa descriere in paragraful unde Fabiol a vazuto pe Andreea cu altul. Bietul de el, dar ma bucur pentru Andreea ca e fericita acum, of ce cuda esti :P .
Nu prea m-ai am ce comena ca in rest mie mi-a placut tot. Si scuze ca nu am comentat celalalt capitol. Nu uita sa ma anunti!

[~BreNda~]

hey, matusca. imi place foarte mult ficul tau. Bine, nu prea stiu eu animeul Kaleido star, dar asta nu conteaza. La fel ca si cele din fata mea zic ca ai fi putut sa mai descrii atunci cand a venit Fabiol si a vazut-o pe Andreea si cand au fost la balci, dar nu comentez prea mult ca nici eu nu stiu prea multe.
Te rog sa ma anunti cand pui next si spor la scris.

[~*Fallen* ~* Angel*~]

Buna!Ti-am citi ficul cap coada si il ador.Mi se pare ca Andrea seamana cam prea mult cu Leon.Si de ce n-ai pus poze si cu celelalte personaje create de tine?Anyway,vreau nextul.Si daca nu te deranjeaza as vrea sa ma anunti si pe mine cand il pui.Hugs.

[Sasame]

Imi pare rau ca nu am mai postat de foarte mult timp dar am avut diferite probleme legate de calculator .


Capitolul XIV
O noua oportunitate


Ziua celor doi se incheie cu multe zambete si rasete, cu saruturi furate sau patimase, haine ude pana la piele si infinitul cer plin de stele.
Fericiti stateau intinsi pe nisipul cald, tinandu-se de mana si privind infinita mare acolo unde se intalnea cu cerul. Intr-adevar un peisaj atat de pur si de perfect pentru ochiul uman, care daca te lasai purtat, te putea duce in taramul viselor. Din cand in cand, cei doi isi mai aruncau furis ochii spre celalalt admirandu-se reciproc. Era mai mult decat clar ca intre cei doi exista acel ceva ce poate aprinde scantei.
- Ar trebui sa mergem, spuse Ayuko ridicandu-se si incepand sa-si scuture nisipul de pe hainele aproape uscate. E destul de tarziu si maine nu cred ca vei mai putea lua pauza, adauga el intinzandu-i mana.
- Cam ai dreptate, il aproba Andrea si-l lua de mana ridicandu-se.
Totusi fusese doar o cacealma, caci imediat ce s-a ridicat s-a aruncat asupra lui, imbratisandu-l, cazand inapoi pe nisip. Apoi pentru a-l impiedica sa riposteze isi apropie buzele de-ale lui si le atinse pentru inceput usor cu ale ei, ca apoi totul sa devina un sarut in toata regula.
- Sti ca n-o sa mearga, nu-i asa? spuse Ayuko ridicandu-se brusc, cu ea cu tot in brate si luand-o la fuga spre apa.
Numaidecat fata incepu sa rada cu veselie si sa tipe, mai mult de dragul jocului. Ayuko se bucura enorm s-o vada astfel incat nu s-a putut indura si a continuat jocul copilaros. O regasise pe Andrea pe care o cunostea el si ii era foarte draga, mai ales cand fericirea ei era atat de molipsitoare.

*****

Dimineata i-a gasit pe cei doi, epuizati zacand fie pe canapea, fie intinsi in pat. Revenisera acasa abia cand cateva raze de soare s-au itit pe cerul inca intunecat, iar de-atunci, din pricina oboselii n-au putut inchide un ochi si drept fapt vorbeau in soapta despre timpuri trecute, timpuri dragi si chiar intamplari din acele timpuri.
Brusc Andrea isi muta privirea de la chipul celui drag la ceasul de pe peretele jumatate crem si jumatate portocaliu. La fel de brusc ca si privirea ei aceasta sari din pat si se repezi in baie de unde tipa:
- Trebuie sa ma grabesc altfel o sa intarzii la antrenament si de aceasta data chiar ar fi o problema!
Fata se spala repede, isi lua hainele de antrenament si iesi pe usa trantind-o in urma ei cu putere. Ayuko o urmari in tot acest timp ridicat intr-un cot si cand ea iesi din apartament scapa un oftat.
- Se pare ca a revenit la normal! zise acesta si se tranti la loc in pat. Si daca pana acum a parut o pacoste si greu de inteles acum va fi si mai greu de inteles s-o inteleaga cineva.
Andrea fugi tot drumul pana la Kaleido si reusi sa ajunga in cele din urma la timp. Cu toate acestea intampina privirile iscoditoare ale lui Vivian si Veronika si cele nemultumite ale lui Kalos si Fabiol. Saluta cat se putu de politicos pe cei prezenti si se alatura lui Fabiol.
- Sti, imi pare rau pentru ieri, spuse aceasta destul de incet incat sa auda numai barbatul de langa ea. Daca ti s-au parut rautacioase cuvintele mele te rog sa ma ierti. Chiar aveam nevoie ca ziua de ieri s-o petrec impreuna cu persoana pe care ai vazut-o.
- Nu mai conteaza, spuse Fabiol. Fiecare dintre noi mai are nevoie de o zi libera din cand in cand. Oricum, acum, in momentul de fata trebuie sa ne antrenam si nimic altceva.
- Sigur, atunci sa ne antrenam! spuse Andrea hotarata.
Cei doi au urcat la trapez si au inceput cu un balans usor. Totusi ceva parea schimbat in miscarile tinerei, iar Fabiol observa acest lucru inca din cuvintele ei de mai-nainte.
Cand a inceput sa execute piruete si salturi totul parea total diferit in miscarile ei. Erau mai ample, mult mai legate si totul era venit din inima. Andrea deborda de o energie care o facea sa radieze, reflectandu-se in miscarile si gesturile ei. Era fericita iar acest lucru era mai mult decat evident, mai ales ca zambea.
Exercitiul se incheie si fata sari in plasa de antrenament rasufland, usurata, multumita. Fusese perfect si memorase fiecare miscare ca pe viitor sa fie extraordinar, iar Fabiol era partenerul ideal din cati avusese pana in momentul de fata. El a fost primul cu care a reusit sa se sincronizeze de la bun inceput, completandu-se reciproc.
- Mai incercam o data? intreba Andrea dupa ce-si recapata suflul.
Astfel o luara de la inceput si continuara in acelasi ritm pana la lasarea soarelui cand Fabiol se prelinse epuizat pe perete. Dar Andrea, din contra, inca mai avea destula energie sa faca exercitii de echilibristica in timp ce juca Diablo.
Tocmai atunci intra in sala de antrenament o femeie roscata, Rozetta, dupa cum isi amintise Andrea ca o cheama.
- Kalos va asteapta...incepu Rozetta, dar ochii ii cazura pe Andrea. Hei, acelea sunt recuzita personala! ii atrase ea atentia.
- Imi pare rau, n-am stiut, se scuza Andrea dar nu se opri. Imediat termin, nu-ti face griji.
- Si totusi te pricepi, remarca Fabiol care abia isi deschisese ochii. Nu-i asa Rozetta?
- Da, intr-adevar! N-am mai vazut niciun incepator pana acum manevrand astfel Diablo, cu atata pricepere.
- Numai ca eu nu sunt o incepatoare, interveni Andrea lasand piesele la o parte. Pot sa fac asta de cand ma stiu, cum de altfel si acrobatiile la trapez. Parca ziceai ceva de Kalos? schimba aceasta subiectul.
- Da, urmati-ma! spuse Rozetta.
Ajunsi in biroul lui Kalos au vazut ca nu erau singurii chemati si un barbat trecut de 40 de ani avea o discutie aprinsa cu Sefu’. Printre cei chemati se numarau Basil, Neris, Vivian si alti cativa acrobati.
- V-am chemat aici pentru ca domnul Dereck de fata sa aleaga pe doi dintre voi pentru a reprezenta Kaleido in fabulosul lui concurs, spuse Kalos.
Andrea privi o clipa spre barbat ca apoi sa-si dea seama ca-i era destul de cunoscut acel domn, in urma unei scurte colaborari care nu s-a terminat tocmai multumitor pentru el. Drept fapt facu un pas in spate ascunzandu-se dupa Fabiol.
- Daca te misti m-ai terminat, spuse aceasta cand barbatul era gata sa se intoarca la ea. Iti explic mai tarziu.
- Domnul Dereck a fost prezent la antrenamentele voastre si de aceea sunteti aici, adauga Kalos. Dar mai bine il las pe el sa va explice...
- Cum ai zis si tu Kalos, de aceasta data eu voi alege participantii pentru a nu mai exista conflicte, spuse Dereck. De aceasta data vor fi echipe mixte de cate doi, iar primul asupra caruia m-am decis este acest tanar, si ridicandu-se din scaun il lua de dupa umeri pe Fabiol facandu-i semn sa ia loc in locul lui.
Cum „scutul” lui Andrea pleca, ochii lui Dereck cazura asupra ei. Fata incerca sa zambeasca amiabil si incepu sa se retraga usor inainte ca barbatul sa spuna ceva despre colaborarea lor.
- Aaaa, domnisoara Oswald, ce surpriza placuta sa va reintalnesc, rasuna vocea baritona a lui Dereck. Si tocmai aici!
- Si pentru mine domnule, spuse fata incercand sa lase de-o parte sila cand acesta ii saruta mana. Ma bucur sa aud organizati concursul pentru a doua oara, avand in vedere esecul de acum un an. Ma indoiam ca veti mai incerca, continua aceasta pe un ton ironic.
Barbatul scrasni din dinti si facu un pas inapoi tragand-o pe fata de mana. Apoi, ca sa nu-i scape cumva o prinse de talie.
- Daca nu stiati, aceasta domnisoara a facut parte din concurs si acum un an, dar a refuzat cu desavarsire sa ia premiul castigat insistand ca juriul nu a fost corect. Si intr-un fel, din pricina ei, totul s-a dovedit a fi un esec.
- Atunci, lasa-ma sa particip anul asta ca sa-ti dovedesc ca am avut dreptate, spuse Andrea pe un ton apasat.
- Atunci asa sa fie! spuse Dereck. Vei participa alaturi de acest tanar, la concursul de pestre trei saptamani. Va astept peste doua saptamani la Budapesta! incheie acesta si parasi biroul.
- Aceasta este oportunitatea voastra sa aratati ce stiti, spuse Kalos. Si vreau sa pana la plecarea voastra sa aiba loc premiera spectacolului, plus trei aparitii.
- Asa sa fie atunci, incuvinta Andrea si parasi si ea biroul.


Capitolul XV
Primul spectacol


Ultimele zile dinaintea premierei s-au scurs precum nisipul unei clepsidre, nelasand loc acrobatiilor sa respire nici macar o secunda din pricina orelor prelungite de antrenament la cele mai inalte cote. Decorul era aproape montat, si totul prinsese contur. Totusi lipsea poza de afis, cu toate ca majoritatea biletelor fusesera vandute inca de la inceputul lunii.
- Cred ca glumesti! izbucni Andrea cand Fabiol incerca sa-i cuprinda talia cu mainile pentru poza. Ia-ti mainile dupa mine!
- Este vorba doar de o poza, incerca sa o calmeze fotograful care deja era exasperat.
De cateva ore incercau sa faca o poza cat mai potrivita, dar tanara nu vruse nici in ruptul capului sa apara in costumul semitransparent de spectacol si acum nu vroia sa fie imbratisata.
Vazand ca Andrea era sa plece Fabiol a apuca repede de brat tragand-o cat mai aproape de el, intr-un mod fortat. Abia atunci fotograful a reusit sa prinda un cadru acceptabil si a fugit bucuros spre atelierul sau pentru a modifica imaginea dupa cererea facuta de Kalos.
- De ce ai facut asta? tipa Andrea imbrancindu-l puternic pe Fabiol.
- Ca sa terminam o data cu asta caci am treburi mult mai importante de facut. Iti vine sa crezi sau nu, m-am saturat! tuna acesta si pleca lasand-o pe fata cu gura cascata.
Dar de fapt ce-i pasa ei, intr-un fel era obisnuita sa fie tratata cu spatele. El de ce ar face exceptie de la regula. Doar pentru ca a vazut-o plangand o data nu inseamna ca nu putea sa se poarte ca si ceilalti parteneri ai sai. Astfel inceta sa mai se uite dupa el si se indrepta spre vestiar pentru a se schimba de costumul de scena in ceva mai comod.
Cand intra in micuta camaruta ce tinea loc de vestiar individual Andrea vazu pe masa o silueta ciudata. Aprinzand lumina a recunoscut fiinta ca fiind spiritul ce-o vizitase cu ceva timp in urma. Nu crezuse prea mult in vorbele lui, dar acum era acolo si-o privea intr-un mod ciudat.
Ocoli masa si deschise dulapiorul cu haine. Spre surprinderea adolescentei acestea erau depachetate si puse alandala in raft. Cu greu a gasit ceva de imbracat care sa nu fi fost sifonat de o anumita mana. Si era ciudat, acel spirit avea o expresie destul de multumita pe fata, parca ar fi ranjit.
- Ce vrei? se rasti Andrea vazandu-l ca tot nu dispare.
Fool tagadui pentru o clipa fara a privi spre tanara contrariata. Zambetul victorios ii disparuse o clipa de pe fata, dar cand izbcni o roseata anormala pentru spirite ii aparu in obraji:
- Ce lenjerie frumoooaaasa ai!!! si se prelinse pe perete precum un fluid. Acum sunt fericit!
La exclamatia lui Fool fata isi infipse mana in mantia lui si-l ridica la nivelul ochilor sai. Nu parea deloc multumita, mai ales ca ochii micutului spirit inca scanteiau intr-un mod ciudat.
- Pleaca, dispari, zboara sau nu mai stiu ce din fata mea imediat, tuna Andrea si-l arunca cu toata forta ei pe ferastruica vestiarului.
In urma lui Fool ramasese doar un urlet sfasietor si pulbere de stele in suspensie. Fata isi scutura mainile ca dupa o treaba murdara si reveni la ceea ce facea inainte de a fi nepoliticos intrerupta.
- Dar sti ca nu-i frumos sa ma arunci in halul asta pe geam, o intrerupse inca o data Fool. Si in plus eu sunt aici sa te ajut sa-ti implinesti visele, continua acesta pe un ton ceva mai serios.
- Implineste asta, spuse fata iritata si arunca pantofii in fata, caci eu n-am nevoie de ajutorul nimanui pentru a-mi indeplini visele, cu atat mai putin de ajutorul unei fantome.
- Sa sti ca-mi ranesti sentimente, se planse Fool si se prefacu ca-si sterge lacrimile. Pana acum nimeni n-a fost asa rau cu mine.
- Bine atunci dispari, i-o taie fata.
Fool nu parea s-o asculte si in schimb isi desfacu mainile printr-un arc de cerc decoperit globul sau fermecat de sub faldurile mantiei:
„Sagetatorul se indreapta vertiginos spre o gaura neagra fara fund, iar daca un Capricorn nu va fi acolo sa-l sprijine nu-si va relua fagasul bun. Berbecul cade si el intr-un abis si-si uita promisiunile facute odinioara lasand drum liber Capricornului.”
Incheindu-si prezicerea disparu, dar nu inainte sa lase o vorba:
- Asculta prezicerea, caci se va adeveri.


*********

Era seara spectacolului si totul era gata sa inceapa. Doar doi spectatori intarziati isi cautau locurile prin intunericul din sala.
Deodata scena a fost luminata de doua refectoare si in scena a aparut Rozetta, intruchiparea zilei, aducand cu sine, prin salturi si tumbe indraznete pe tanarul barbat, interpretat de Fabiol. Acesta juca rolul unui singuratic, unui om fara o cale in viata, fara destin, trairile sale fiind expuse printr-un exercitiu la trapez.
Imediat ce soarele apune si tanarul este rapus de oboseala de peste zi in scena apare May, intruchiparea noptii, mai agresiva si mai posesiva in miscari decat surata ei. Decorul se schimba complet dupa cateva miscari ce acoperira scena.
Apoi ca din neant se materializeaza figura Idei, o fiinta precum un inger plapand. Prin salturi simple, piruete ample, si miscari gratioase isi face simtita prezenta, iar noaptea parea s-o protejeze mai presus de orice.
Aproape de rasaritul soarelui tanarul se trezeste si apuca s-o vada pe Ida, ca prin vis totusi. Toata ziua tanara misterioasa a fost matroana gandurilor sale, iar seara a asteptat-o sa vina.
Si astfel cei doi s-au cunoscut si-au urmat seri de vis in compania Idei, caci ea parea sa stie totul despre smoala cerului. Treptat ajunge sa se indragosteasca de ea si incepe prin a o ruga sa priveasca rasaritul impreuna macar o data.
Scena era imbiata de sentimente, iar Andrea si Fabiol pareau pereche perfecta prin miscarile lor pline de gratie si majestuoase. Ce-i drept se potriveau foarte bine in miscari si se completau reciproc, ca si cum se cunosteau si antrenau impreuna de ani.
Acum urma actul final, manevra finala. Cu un usor avant Andrea si-a dat drumul de la trapez, ceea ce semnifica dorinta Idei de a pleca. Fabiol o urma si incerca sa-i impiedice orice avant, incercand in acelasi timp s-o prinda in brate.
Cand in sfarsit reusi sa-i cuprinda talia cu bratele aceasta deveni transparenta si treptat disparu din stransoarea tanarului, nu inainte de a-i lasa un sarut pe obraz. Regretand, acesta ingenuncheaza amagit in fata zilei, cea care i-a facut iubita sa dispara.
Sala a rabufnit in aplauze mai ceva ca niciodata. Au fost coplesiti de poveste si de intensitatea sentimentelor expuse de acrobati incat totul li se parea minunat.
Toti cei care au aparut pe scena s-au reintors pentru a primi aplauzele, chiar si Andrea, care era foarte multumita de cum decusese spectacolul. Isi dorea ca de fiecare data sa fie asa, caci era un sentiment foarte placut si foarte pretios in acelasi timp. Vroia sa mai castige astfel de aplauze, dar mai mult ca toate doarea sa-i faca pe cei din sala sa simta ce simtea ea in acel moment.

[RinMi♫♪]

In sfarsit ai pus si aceste capitole.
Sa incepem:
Am vazut ca ai facut si o scena comica cu Fool, prezicerea lui, n-am inteles nimic din ea.
Ai mancat litere pe alocuri. (nu mai stau sa enumar greselile ca au fost putine)
Naratiune si dalogul au fost ok.
Se pare ca Andreea nu mai vea sa fie o persoana rece ci una prietenoasa, interesant, dar se pare ca acum este suparata pe Fabiol.

Nu uita sa ma anunti cand pui urmatorul capitol, si sper sa vina mai repede de data asta ^^

[Rose ^^]

Aoleu, chiar au trecut secole de cand nu ai mai dat pe aici. Revenind. Interesante capitole, mai ales prezicerea lui Fool, incerci sa fie ca in anime, dar incearca mai mult in stilul tau...acelasi pervers ca intotdeauna. Acrobatia a fost interesanta, la fel si povestea..desi ai fi putut povesti din perpectiva Andreei ca sa cunoastem si noi sentimentele ei in acel moment. Greseli, cate o mancare de litere pe alocuri. Mi-a placut inceputul, mai ales cum ai descristimpul petrecut pe plaja... zici ca era un film romantic. Dialogul a fost bun...deci chiar sunt curoasa daca Sora si Leon vor mai pasi vreodata pe scena de la Kaleido, valabil si pentru Layla si Yuri :x..
Te-am pupat si te astept cu nextu iubita :*