Un nou trandafir infloreste la Kaleido star

[Rose ^^]

buna scumpa>:D< mersi ca mi-ai spus si asa sa incep. Vad ca incerci sa nu faci un dialog sec si plictisitor, ok. ai inceput sa pui descriere, desi se mai poate. stiu ca poti. Trebuie descrise sentimentele, inca mai pot fi accentuate. adica Andreea sufera si aici poti spune o multime de lucruri. Actiunea e ok si greseli nu am vazut. Sa stii ca inca sporesti curiozitatea, eu zic ca ai acea farama de mister care te atrage sa citesti mai mult.
Vaii Fool tot un pervers a ramas:)) Abia astept sa vad ce surprize ne pregatesti. Ti-am zis ce mi-ar placea. in fine.
Astept next si sper sa ma anunti. Spor la scris si bye>:D<

[RinMi♫♪]

Uh in sfarsit am reusit sa imi fac timp sa iti citesc capitolele.
In legatura cu capitolul 8: Scurt pe naiba, are dimensiunea ideala. Acest capitol a fost cam plictisitor, singurul lucru care m-a interesat cu adevarat au vost spusele lui Fool, dar e bine. In unele locuri am vazut ca ai scris "ii" in loc de este si "ca-i" la fel trebuia sa scrii "ca este", Fara suparare dar nu suna prea bine.
Succes in continuare (la scris).

[Sasame]

Capitolul IX
Spectacol pentru privitori



Treptat cerul prinse o culoare rosiatica, aducand spre nuante de violet. Soarele, mai devreme rege peste infinita imparatie azurie, isi pleca slugarnic fruntea in fata reginei sale, Luna. Umil si plin de modestie cobori treptele ceresti lasand locul doamnei sale, spre a domni peste infinita noapte.
Curand cerul s-a luminat de scanteie de stele, nefiind umbrit de norii cenusii, ce stagnasera pentru o clipa. Mandra regina a noptii isi etala frumusetea deplina aratandu-si intregul chip insotitoarelor sale.
Ea cufundase totul in liniste deplina, potolind tumultumul de peste zi. Dar cineva se incapatana si nu accepta ora destul de tarzie. Intr-una din salile de antrenament de la Kaleido Stage sunetul metalic al trapezelor in miscare facea ca totul sa revina la viata.
O adolescenta de nu mai mult de 16 ani se balansa usor, executand sarituri de la un trapez la altul. Nu era decat Andrea, care din pricina framatarilor, isi gasise pentru a mia oara refugiu printre trapezele in miscare. Desi nu constientiza ceea ce facea, daca miscarile ar fi fost puse cap la cap, legate prin acrobatii aeriene ar fi alcatuit un spectacol inedit.
Cufundata in ganduri facea miscari automate, conduse mai degraba de subconstient, dar corecte si mai presus perfecte. Sariturile in aer erau ample si deschise, iar piruetele pastrau obisnuita viteza. In fiecare miscare a sa exista un gram de suspans, caci riscul de a nu prinde trapezul era imens, mai ales ca nici nu privea ce-i in fata sa. Totusi, cand credeai ca va cadea, ca din senin bara trapezului ii ajungea la mana.
Andrea credea ca este singura, incat a dat frau liber sentimentelor sale, exprimandu-le prin fiecare miscare sau gest. Totusi, exista un martor. Printr-o crapatura a usii se puteau obseva doi ochi de-un gri metalic ce straluceau in lumina palida a Lunii. O urmareau fascinati, infometati si invidiosi.
Urmarind-o indeaproape pe adolescenta isi dadu seama cat este de absenta. Miscarile sale exprimau sentimente de teama si furie, dar chipul spunea cu totul altceva. Incet impinse usa la perete, evitand sa faca vreun zogomot, si intra in sala. Fata nu parea sa-l fi observat.
Cand Andrea se pregatea sa prinda trapezul in locul barii reci intalni doua brate puternice, care o ridicau la nivelul ochilor sai. Pentru o clipa se privira ochi in ochi, pana ce tanara izbucni precum un vulcan incins.
- Ce cauti aici?
- Gresit, ii spuse Fabiol. Ce cauti tu aici?
- Ce rost are sa-ti raspund, veni in schimb raspunsul fad al Andreei. Daca ai venit sa ma intrebi asta esti invitatul meu sa dispari!
- Nu, nu asta vreau. Te-am observat de ceva timp si vreau, bineinteles daca si tu esti de acord, sa incercam ceva. De asta ar putea depinde apropiatul spectacol.
- Va fi un spectacol? intreba Andrea curioasa, dar totusi pastrand o tenta de indiferenta. Si ce vrei sa spui cu „...de asta ar putea depinde apropiatul spectacol...”?
- Eu inca nu mi-am gasit o partenera, iar Kalos mi-a dat mana libera sa aleg pe cine doresc dintre acrobate, dar pana acum niciuna nu a reusit manevra ce-o am in gand.
- Nici chiar Vivian, cea care se presupune ca e partenera ta?
- Nici atat, in primul rand, greseste prea mult. Eu caut pe cineva perfect inca de la inceput.
- Suna interesant. Deci tu crezi ca eu as putea fi acea persoana perfecta pe care o cauti? intreba Andrea sarcastic. Sa auzim ce ai de spus, dar inainte, si facu o pauza privind spre corpurile lor unite, cred ca ar fi mai bine sa-mi dai drumul, nu ca n-ar fi confortabil sau altceva.
- Da sigur! incuvinta Fabiol. Dar sa coboram pentru a vorbi inainte de a incerca.
Cei doi sarira in plasa de siguranta, ramanand acolo. Pentru un timp fiecare si-a tras rasuflare, ca apoi Fabiol sa inceapa:
- Manevra la care m-am gandit nu este nici decum dificila, dar se pare ca toti o considera astfel. Fosta mea partenera, din Portugalia, mi-a zis o data ca nu oricine o poate face atata timp cat nu crede.
- Treci la subiect! i-o taie Andrea. Explica-mi manevra si voi decide eu insami cat de dificila sau cat de usoara este.
- In principiul se bazeaza pe simultaneitate, incepu Fabiol. Cei doi acrobati trebuie sa intretaie miscarile celuilalt impiedicandu-l sa ajunga la trapez. Manevra da frau liber fiecaruia, caci n-are un tipar anume, aici fiind farmecul. Important e ca miscarea sa se muleze pe trupurile acrobatiilor.
- Cum ar considera-o unii un razboi suspendat in aer, cuprins intr-o manevra perfecta, incheie Andrea in locul lui. Am auzit multe despre manevra in sine. Prima oara mi s-a parut bizar, dar cu timpul am inteles de ce multi o considera fascinanta.
- Deci esti de acord sa fi partenera mea? intreba plin de speranta Fabiol.
- Nu te precipita, spuse Andrea aruncand peste barbat rafala de cuvinte precum dusul rece. Eu nu stiu cum esti tu acolo sus, si indica trapezele, dar sunt dispusa sa aflu.
- Imi ceri sa-ti arat ce stiu deci. O voi face, dar numai impreuna cu tine.
Andrea il privi suspicios, dar accepta. Instinctul o indemnase sa incuvinteze din cap, dornica fiind de o noua provocare, de o confruntare. Ii facu semn s-o ia el inainte pe scara, ea folosindu-se de elasticitatea plasei de siguranta pentru a ajunge la trapez.
Prinzandu-se cu ambele maini de bara trapezului incepu sa se balanseze usor, asteptand indicatiile lui Fabiol. Normal era demonstratia lui, el conducea.
In schimb Fabiol nu zicea nimic, ci doar se balansa ca si ea. Indata adolescenta a inteles ce vroia barbatul de fapt si de drept. Nu vroia un scenariu ci pur si simplu o confruntare intre ei doi.
Pe data au inceput. Miscarile indraznete ale Andreei se completau perfect cu cele ample ale lui Fabiol. Gratia unei balerine se intalnea cu pasiunea unui dansator de flamenco. Se intreceau in viteza si acuratete. Salturile mortale se intretaiau la mijlocul salii, unde cei doi acrobati isi aruncau priviri furise.
Intre cei doi parca exista o legatura acolo sus. Imparteau dorinta de a se afirma unul in fata celuilalt, dorinta de a se intrece pe sine-insusi avand acea sclipire vie a ochilor.
Incetul cu incetul miscarile Andeei incepusera sa se schimbe. Pareau mai libere si nu impuneau o anumita tinuta. Brusc deborda de energie, zambea larg si pometii i se inrosisera. Parca nu mai era aceiasi perfectiune ca la inceput, miscarile nemaifiind rigide. Exista o oarecare lejeritate in a interpreta. Pur si simplu inocenta si dinamism.
Improviza din ce in ce mai mult, constienta fiind de riscurile pe care si le asuma cu fiecare miscare. Fabiol incerca din rasputeri sa tina pasul cu ea, dar ii era imposibil dat fiind faptul ca adolescenta nu tinea cont de limite ca el de altfel.
Totul parea sa incetineasca. Ritmul se domolea, iar miscarile tinerei deveneau din ce in ce mai ample. Abia atunci Fabiol i s-a putut alatura completand-o, facand ca totul sa para defragmentat. Un ultim salt si-ar fi trebuit ca totul sa se termine.
Tocmai atunci mana adolescentei aluneca de pe bara trapezului. Constient ca totusi exista plasa de siguranta, Fabiol isi lua avant si-o prinse de mana aducand-o pe trapezul lui. Isi petrecu bratul dupa mijlocul sau impiedicand astfel o eventuala cadere.
- Pentru o clipa m-am speriat, spuse Andrea dupa ce-si trase sufletul. Nu mi s-a mai intamplat sa cad de mult timp, incat aproape am uitat acea senzatie de gol in care te prabusesti.
- Ai alunecat, atata tot. Nimic grav, mai ales ca plasa de siguranta era pusa, o lamuri acesta. In schimb am aflat un lucru important despre tine.
- Ce vrei sa spui? intreba fata uimita.
Cu mana libera Fabiol ii mangaie usor chipul. Andrea nu se opuse gestului, nestiind ce semnificatie are. Isi retrase usor mana si-i sopti la ureche:
- Am vazut cum e Andrea cea adevarata, cea care nu se ascunde dupa o masca frigida. Iar acesta va ramana cel mai de pret secret al meu, sa te stiu dincolo de aparente.
Instinctiv Andrea isi duse mana la fata imbujorata si zambitoare. Ca niciodata ochii ei sclipeau de bucurie, ardeau de dorinta. Inima ii batea nebuneste, mai ceva ca dupa un spectacol adevarat. Surase usor, gest obsevat cu usurinta de Fabiol.
- Te-am facut sa zambesti, spuse acesta. Inca un cadou nepretuit, sa vad zambetul tau cel adevarat!
La afirmatia barbatului Andrea nu putu sa-si stapaneasca rasul. De cativa ani nu mai zambise sau rase cu adevarat. Buzele i se arcuisera frumos iar rasul sau cristalin paru sa umple inima lui Fabiol.
De cand o vazuse prima oara si-a dat seama ca nu e cine vrea sa para. Si-a dat seama ca adolescenta se ascundea in spatele unei masti frigide. Inca de la reprezentatia ei de la „Be our star” si-a dorit s-o cunoasca personal si sa-i vorbeasca, sa incerce sa afle mai multe despre adevarata ea. In al doilea rand ca orice acrobat si-a dorit s-o provoace la un duel pe scena deschisa.
Dintre toate acestea reusise s-o vada dincolo de masca si s-o faca sa rada, duelul lor incheindu-se printr-o colaborare. Nu regreta ca a provocat-o la inceput, din contra, i-a facut placere sa se intreaca cu ea. Insa firul gandurilor i-a fost intrerupt de vocea acum calda a Andreei.
- Crezi ca ai putea sa-mi dai drumul? il intreba aceasta cumpatat. E destul de tarziu si trebuie sa ajung si acasa.
- De ce nu ramai mai degraba in campus, ii propuse barbatul ajutand-o sa coboare din plasa de siguranta. Nu cred ca ai deranja pe nimeni daca ramai.
- Intr-un fel ai dreptate, dar prefer sa ma duc la mine. Oricum nu stau departe?
- Atunci lasa-ma sa te conduc, propuse Fabiol intinzandu-i mana. Masina mea este parcata in fata si oricum este posibil sa merg in aceiasi directie.
- Atunci te las sa ma conduci, raspunse Andrea luand-o inainte, dar sa nu te astepti sa te invit inauntru la o cafea.
Fabiol zambi usor asigurat fiind ca tanara si-a recapatat cinismul caracteristic. Cel putin nu-l lua peste picior, semn bun pentru moment.
Ajunsi la masina i-a deschis portiera din dreapta soferului si a asteptat sa se aseze confortabil in scaunul de piele. Apoi s-a urcat la randul sau si a ****it usor, fara prea multa graba.
- Deci unde stai? intreba Fabiol dupa cateva minute bune de liniste.
- Vezi acele blocuri? intreba Andrea aratand imobilele impunatoare, cuprinse de intuneric. In zona aceea, strada Coldberry, 65.
- Glumesti nu-i asa?! In zona aceea nu s-au mai inchiriat apartamente de la inceputul verii. Acum, zi-mi adresa ta.
- Eu aproape niciodata nu glumesc, spuse Andrea serioasa. Eu n-am mentionat niciodata de un apartament inchiriat, mai ales ca acolo a locuit si el acum saisprezece ani.
- La cine te referi cu el? O persoana importanta din viata ta?
- Poate mai importanta decat iti poti inchipui, bangui Andrea mai mult pentru sine. Tu vezi-ti de treaba si condu!
Fabiol ignora faptul ca iar a fost trimis la plimbare de unul singur si-si vazu de drum in timp ce Andrea isi sprijinii fruntea de geamul rece al masinii. Pentru o clipa nu spuse nimic ci doar admira panorama oferita de luminile de la Kaleido.
Cand masina opri la adresa indicata Fabiol se grabi sa coboare la randu-i din masina. Daca tot se oferise s-o conduca, macar s-o faca cum se cuvine, pana la usa apartamentului.
O urma in tacere pana la etajul sapte, unde era cat pe-aci sa dea pestea ea. Fata se oprise brusc si ramase cu privirea pironita la barbatul care o astepta rezemat de tocul usii, care acum nu o privea tocmai frumos.
- Buna seara si la revedere! spuse Fabiol blocat facand stanga imprejur. Se grabi sa coboare scarile si sari direct in masina decapotabila ****ind cu viteza.
In urma sa ramasese Andrea, care dupa ce s-a dezmeticit, fara macar a-l saluta pe barbat, deschise usa si intra in apartament. Isi lasa boceluta pe hol si se aseza confortabil pe canapea. Privi spre musafirul neinvitat si facand un gest a lehamite spuse:
- N-ai de gand sa intri? Sau o sa ramai in usa?

[Rose ^^]

buna scumpa mea. Mersi ca mi-ai spus, vai ce onoare pe mine ca sunt prima. Let's see:
Vad ca incepi sa te imbunatatesti, nu grabesti actiunea si incepi sa descrii fiecare moment. Vad ca incepi sa pui descriere, desi inca mai e loc. Greseli devin din ce in ce mai putine, am observat mancare de litere, dialogul e chiar super. Ai suspans, cel putin la final. Cine e acel "el" si cine a venit la Andreea? Nu imi inchipui ce ne pregatesti. Ma bucur ca ne iei in considerare sfaturile. Stiu ca vei ajunge sus cu ficul si inca ceva ce era sa uit sa spui. Imi place ca ai capitole lungi si interesante, vad ca totul devine intens ceea ce e si normal. Chiar sunt curioasa sa vad daca Andreea va reusi sa isi aduca parintii pe scena, din nou. Mie mi-ai starnit curiozitatea.
Astept next si te rog sa ma anunti. Spor la scris si bye>:D<

[RinMi♫♪]

Interesant. Deci s-au adeverit spusele lui Fool. N-as fi banuit ca Andreea e asa de iubareata. Descrierea e super, la locul ei, adica am mai vazut ficuri care aveau descriere cat cuprinde si erau foarte plictisitoare dar la tine nu e asa. oare cine este acel vizitztor si de ce a plecat Fabiol asa speriat cand l-a vazut.
N-am inteles un lucru; ce e cu acele stelute de exemplu "****it" si ai mai scris undeva asa.

[Tweety]

Buna surioara :X Am trecut si eu pe la ficul tau (cu intarziere, te rog sa ma scuzi )
Dar acum sunt aici, gata sa comentez ficul tau :))
Imi place cum dezvolti ideea. Ma bucur ca ai inceput sa adaugi mai multa descriere, totusi inca se mai poate.
Dialogul este mai bun, ai mai redus din replici si asta este bine.
Actiunea mi s-a parut putin grabita pe alocuri, insa sunt sigura ca se va remedia.
Cu naratiunea stai bine, asa ca nu am ce comenta.
In concluzie mi-a placut. Este un capitol mai bun decat celelalte. Tine-o tot asa :))
Astept continuarea si sper sa ma anunti si pe mine. :X

[MaDy^^]

hi my dear:*....scuze de intarziere dar nu am putu ajunge mai repede:( si mersi ca m-ai anuntat^^...sa vedem:am vazut ca incepi sa faci lucrari mult mai bune adica adaugi mult mai multa descriere dar inca mai trebuie sa nu crezi ca daca ai facut un capitol in care ai descriere multa si e ok sa faci urmatorul capitol fara pic de descriere....naratiunea este si a fost de la inceput ok'...imi place faptul ca nu abuzezi de dialog si ca nu il faci sec....c-am atat am avut de zis:)...sper sa ma anunti si pe mine de urmatorul capitol te rog:pls:

bye,bye:bye:

P.S.sa stii ca mai lasat foarte curioasa asa ca astept cu nerabdare next-ul^^:*

[Sasame]

Capitolul acesta se refera la relatia tata-fiica dincolo de aparente, dincolo de privirile reci si vorbele arogante. Mentionez ca mi-a facut o mare placere sa-l scriu. Nu e prea lung si predomina dialogul. I hope you'll enjoy it!

Capitolul X
Tata si fiica

Cu pasi constanti persoana cu pricina intra in apartament si lua loc pe fotoliu, fata in fata cu Andrea. Pentru o clipa se privira in ochi, fara a-si spune ceva, ca apoi Andrea sa sparga tacerea.
- Sunt bucuroasa sa te vad, tata! Totusi, nu ma asteptam sa vi tocmai astazi si tocmai la aceasta ora.
- De fapt, sunt aici inainte de apus, spuse Leon cercetand apartamentul, doar ca nimeni nu era acasa. Dupa cum bine vad n-ai facut nicio schimbare de cand te-ai mutat.
- N-am avut suficient timp, veni raspunsul sec al fetei. Deci, de ce ai venit?
- La obiect ca de fiecare data, sesiza Leon. Nimic mai special, vroiam doar sa te vad...
- M-ai vazut, atunci poti pleca!
- Si am vorbit cu Alec, continua Leon de unde fusese intrerupt. Mi-a zis ca a existat o mica cearta intre voi doi, de care se pare ca tu n-ai fi vrut sa aflu.
- Tu n-ai niciun amestec in asta, totul s-a intamplat din vina lui, spuse Andrea ridicandu-se. Poate ti-a si spus ce-a facut.
Adolescenta se duse pana la bucatarie si-si lua o cana cu ceai verde pentru a se calma, servindu-l si pe Leon. Acesta s-a strambat nemultumit la cana la inceput, dar s-a impacat cu gandul ca si Sora avea obiceiul de a-l obliga sa bea din ceaiul ei.
- Sti, mi-ai amintit de mama ta, spuse Leon cu o voce nostalgica dupa cateva momente de reculegere. Si ei ii place acest ceai la fel de mult ca tie. Eu unul, fara suparare, il urasc.
Andrea ridica privirea peste marginea canii si se uita la el lung. I se parea ciudat ca Leon sa pomeneasca de Sora folosind un ton diferit de cel pe care il stia ea. De fapt il mai auzise vorbindu-i astfel, dar numai cand era mica. La antrenamente era un om diferit fata de cel de acasa.
- Deci, pana la urma de ce ai venit? insista Andrea fiind sigura ca exista si un motiv concret. Ai venit sa ma verifici? Daca am mai cauzat probleme?
Leon isi pleca privirea in pamant, parca pregatindu-se moral pentru ce avea de spus. Stia ca Andrea era o persoana dificila, ca si el de altfel, fapt pentru care trebuia sa gandeasca fiecare cuvant.
- Sophie...incepu Leon atragandu-i atentia fetei.
Sophie era cel de-al doilea nume al Andreei, numele de botez, care nu aparea in actul de identitate. A fost dorinta parintilor ei s-o cheme si asa din motive lesne de inteles. Rareori i se adresa cineva in mod direct pe acest nume, deseori fiind mai degraba unul de alint. Leon era singurul care ii spunea asa in fata, fara ca aceasta sa se supere, folosindu-l adesea pentru a o constrange sa-l asculte. Si chiar avea efect, fiindca imediat ce Leon rostise numele Andrea il urmarea cu atentie.
- ...sa sti ca nu te urmareste nimeni, dar suntem ingrijorati pentru tine, atat Sora, cat si eu, poate chiar mai mult decat ai crede. E adevarat ca esti o fire libertina, obisnuita fiind sa ai singura grija de tine, dar nu uita ca inima unui parinte nu se schimba atat de usor, tendinta de apararea persistand mult. Iti vrem binele, de aceea trebuie sa stim mereu de tine, oriunde te-ai afla indiferent de ora.
Andrea il asculta cu atentie, neindraznind sa nege ceva. Totusi, si-a dat seama ca-n cuvintele lui exista adevar.
- Faptul ca acum esti la Kaleido ne ofera o siguranta, stiind ca te afli printre cunoscuti, printre oameni care ne cunosc, incheie Leon.
- Asta e tot? intreba Andrea uimita asteptandu-se la o predica mai lunga. Am crezut ca...
- Si sa nu uit, incearca totusi sa fi mai prietenoasa cu Yuri si cu ceilalti ca n-ai ce sa patesti daca incerci. Mi-a placut sa vad ca te-a condus cineva si nu din obligatie.
- Te referi la Fabiol?! intreba Andrea surprinsa. Nu credeam ca ai apucat sa-l vezi. Si oricum, este doar un acrobat de la Kaleido, nimic mai mult.
- Eu am plecat, spuse Leon ridicandu-se. Abia maine pe inserat plec inapoi la New York, deci daca doresti ai putea sa ma vizitezi la hotel.
- Sigur. Te conduc?
- Nu-i nevoie. Stiu deja drumul.
Intre cei doi urma o clipa de tacere sparta doar de ticaiturile ceasului de pe perete. Cand Leon deschise usa sa plece Andrea lua o decizie de ultim minut. Il lasa sa iasa ca apoi sa-l urmeze, ajungandu-l la iesirea din bloc.
- Tata, asteapta! il striga aceasta. N-ai vrea sa mergem sa mancam ceva impreuna?
Leon a fost surprins de reactia fetei sale. Dar totusi, era firesc sa se schimbe de la un moment la altul, doar era si fiica Sorei. Asemanarea dintre ele n-ar trebui sa fie ceva socant pentru Leon, dar era obisnuit cu ea ca o persoana tacuta si calculata.
Ii facu un semn sa se apropie, o imbratisa scurt si o saruta pe frunte parinteste. De ceva timp nu mai iesisera amadoi undeva. Totusi, aveau o noapte intreaga sa recupereze anii pierduti in salile de antrenament sau pe la diferite concursuri.
Aveau multe sa-si spuna, mai ales ca in ultimii doi ani abia apucau sa vorbeasca la telefon, dat fiind faptul ca era ea era plecata prin mai toata lumea. Singura lor legatura fusese Layla sau Yuri, in functie de cel care o insotea de fiecare data.


Capitolul XI
Moon ilusion


Zorii zilei i-au prins pe cei doi plimbandu-se pe malul marii, discutand ca doua persoane normale. N-ai fi zis niciodata c-ar fi putut discuta unul cu celalalt stand atat de aproape unul de altul, chiar zambind. Era greu de crezut ca Andrea poate sa si zambeasca alaturi de tatal ei.
Toata noapte au petrecut-o impreuna ca tata si fiica discutand de timpurile trecute, pierdute de-a lungul anilor. Si-au amintit cu nostalgie de unele intamplari de cand era Andrea mai mica si de primele antrenamente. De primul concurs, de primul premiu, de prima lacrima de bucurie.
- Tata, crezi ca locul meu este aici? intreba Andrea dupa un moment de pauza in care amandoi privisera rasaritul.
- Nu cred, sunt sigur, veni raspunsul scurt al barbatului. Semeni prea mult cu Sora si nu mica imi va fi mirarea cand vei ajunge sa iubesti scena mai presus de orice.
- Totusi, nu pare a fi locul meu aici, printre acesti oameni, incerca sa se justifice Andrea. Ei au viata lor, par a fi o familie, iar eu sunt privita ca o straina, sau cel putin asa lasa impresia.
- Timp de doi ani ti-ai cautat locul printre acrobatii din lumea intreaga si nu l-ai gasit fiindca erai mai buna decat ei. Incearca sa stai mai mult timp aici, poate Kaleido se va dovedi si pentru tine cea de-a doua casa.
- Ce vrei sa spui cu „cea de-a doua casa”? intreba Andrea mirata.
- Asa spune mereu Sora cand face referire la Kaleido si nu pot sa neg.
- Cred ca am inteles, spuse Andrea departandu-se usor de Leon. Tata, mi-a facut placere sa vorbim, dar trebuie sa plec. Vreau sa trec si pe acasa inainte de antrenamente.
- Du-te, te inteleg si sper ca data viitoare cand ne vom vedea sa fie la New York, toata familia. Apropo Ayuko mi-a cerut sa-i dau adresa ta de aici. Cred ca ar fi bine sa vorbesti cu acest baiat daca vrei sa pui capat relatiei, caci el inca mai spera.
- Da-i adresa si spune-i sa vina! Se pare ca trebuie sa vorbesc cu el daca tot insista.
Cu aceste cuvinte Andrea isi lua pantofii plin de nisip in mana si parasi plaja. Leon o urmari mult cu privirea, pana ce silueta ei se pierdu in zari, atunci scapand un oftat greu.
Leon isi intoarse privirea spre maretul circ de pe faleza si gandul ii zbura la Sora. Acum stia de ce ii era asa de draga ei marea, pentru panarama ce-o oferea circului. El inca n-o intelegea pe deplin dar spera ca Andrea s-o inteleaga si sa pretuiasca si ea scena. Numai ca adolescenta trebuia sa-si gaseasca pe cineva care sa-i arate cum sa iubeasca scena.

***

Dupa un dus rapid Andrea isi lua boceluta cu lucruri si fugi la antrenamente. Se baza inca o data pe faptul ca fiind dimineata sala va fi goala si se va putea desfasura in voie.
Totusi, de aceasta data se insela. prin crapatura usii o vazu in prima sala pe Vivian antrenandu-se de zor si nu vroia sa dea nas in nas cu ea asa de dimineata. Abia avea si ea o dispozitie mai buna. Astfel isi indrepta pasii spre a doua, de unde se auzea vocea stridenta a unei femei.
- Se pare ca nu am norocul sa fiu prima, isi spuse Andrea cu voce tare. Dar intre Vivian si o persoana isterica o prefer de o mie de ori pe cea zgomotoasa, care stiu sigur ca odata si-odata va ragusi.
Deschise usa fara efort si spre surprinderea ei vazu ca nu erau decat doua persoane in sala si anume o femeie chinezoaica bruneta si inca o femeie roscata, care pur si simplu aveau o discutie in contradictoriu.
Andrea si-a dat seama ca n-are rost sa intervina in cearta lor atata timp cat ele nu vor interveni in antrenamentul ei. Isi lasa bagajelul intr-un colt al salii si urca la trapez.
Cum a prins bara acestuia si-a dat seama ca cele doua s-au si antrenat inainte de cearta. A ignorat acest fapt si a inceput sa se balanseze, amintindu-si in acelasi timp de confruntarea ei cu Fabiol si de propunerea acestuia de ai fi partenera in apropiatul spectacol. Astfel, fiind plecata departe cu gandul corpul ei incepu inca o data sa executa sarituri mecanic, inconstient de perfecte.
Zgomotul trapezelor in miscare le-a facut pe cele doua femei sa-si intrerupa cearta si sa se uita spre Andrea. Cand au vazut cu cata exactitate executa fiecare acrobatie au ramas cu gurile cascate, fiindu-le imposibil sa articuleze un cuvant. Totusi au observat ca miscarile sunt facute inconstient si mecanic.
- Hei tu, tipa bruneta la Andrea, ce cauti aici? Cine esti si inca o data ce cauti aici?
Andrea parea sa n-o auda. Era total paralela cu ceea ce se petrecea in jurul ei, totul rezumandu-se la ea si bara rece a trapezului ca o aducea din cand in cand la realitate.
Bruneta continua s-o strige pana ce aceasta reactiona si-si dadu drumul de la trapez. Dar ceea ce nu sesiza Andrea era ca plasa de siguranta fusese ridicata si nu-si lua masuri de siguranta.
- Ai grija, o sa cazi! o atentiona roscata.
Abia atunci a observat ca nu are plasa, dar era prea tarziu sa mai apuce bara trapezului. Caderea in gol era inevitabila, cand a simtit o smucitura la nivelul umarului si a ramas suspendata in aer.
- Si cand ti se zice ca esti complet aeriana nu vrei sa crezi nu-i asa?! auzi Andrea o voce de barbat cunoscuta. Ei, te-ai gandit la propunerea mea?
- Chiar asta faceam Fabiol, raspunse Andrea sec, inainte sa ma intrerupa cineva.
- Deci raspunsul tau este....incepu barbatul increzator.
- De ce nu? N-am nimic de pierdut si rolurile secundare nu mi se potrivesc destul de bine. Accept sa-ti fiu partenera.
- Ma bazam pe asta, spuse incantat Fabiol ridicand-o pe trapez. Sper ca nu te doare umarul.
Andrea duse instinctiv mana la umar dar se parea ca nu patise nimic. Totusi nu strica sa joace putin teatru avand-o in vedere pe bruneta. Vroia s-o faca sa-si ceara scuze ca i-a distras atentia.
Fabiol o ajuta sa coboare si-i puse pe umeri bluza de trening, luandu-i el boceluta.
- Hai in cealalta sala, se va anunta spectacolul! spuse Fabiol tare incat sa auda si celelalte doua femei. Se va face si repartitia pe roluri. Domnisoara Wong, Rosseta veniti si voi? intreba tanarul de aceasta data adresandu-se celor doua femei care urmarisera scena.
Acestea ii urmara in de-aproape pe Andrea si Fabiol discutand in soapta. Andrea reusi sa prinda cateva franturi din conversatia celor doua.
- Nu-i asa ca seamana cu ea? intreba femeia roscata pe care Fabiol o numise Rosseta.
- Intr-adevar, o asemanare izbitoare incat am si confundat-o cu Sora, afirma bruneta. Totusi, am inteles ca la comportament seamana mult prea mult cu Leon.
- N-are a face May, spuse Rosseta. Sincer sunt mai curioasa de interpretarea ei pe scena. Aici ne vom da seama cu cine seamana mai mult.
La afirmatia femeii Andrea se opri in loc asteptand ca cele doua s-o ajunga din urma, iar cand aceasta s-a intamplat cu o voce calma si vioaie neobisnuita ei a spus:
- Ma bucur sa aud ce credeti despre mine. De obicei nu prea am parte de o a doua judecata, multi se incred prea mult in zvonuri.
Facu o pauza scurta, in care se indeparta cu doi pasi dupa care adauga adresandu-i-se in mod special Rossetei:
- Nu cred c-o sa ai prea mult de asteptat pentru ati forma parerea, caci tocmai am obtinut rolul principal in spectacol. Cat despre zvonuri ca a-si semana cu el nu va incredeti prea mult ca apoi sa dezamagesc.
Cele doua partenere au schimbat priviri urmarind-o pe Andrea cum se indeparteaza. In vorbele ei au gasit atat cele ale Sorei cat si cele ale lui Leon. Poate se inselasera si adolescenta luase ce era mai bun de la fiecare.
In sala cealalta de antrenament se stransesera aproape toti acrobatii, printre care Vivian si Alec plus noii veniti. Cum au intrat Fabiol si-a retras mana din jurul taliei Andreei si s-a alaturat primilor doi in timp ce Andrea a incercat sa se retraga intr-un colt.
Totusi ceva a impiedicat-o, ceva-ul fiind intruchipat in persoana lui Neris care ii facea semne disperate sa li se alature. Pufni de doua ori si schimba directia pasilor spre grupul celor cinci.
- Tu nu sti sa vi la antrenamente? o lua Basil in focuri. Nici nu dai vreun semn de viata, nimic. Antrenorul scoate foc pe urechi cand vede ca nu esti iar Sefu’ incarunteste cand aude ca iar ai lipsit toata ziua. Te-am putea da la persoane disparute, incheie acesta cu o gluma.
- Unu, mie nu-mi pasa ce cred si fac ceilalati si doi, eu intotdeauna mi-am facut antrenamentul zilnic, fie aici, fie pe plaja, fie in sala particulara, veni raspunsul acid al Andreei ce avea ca scop potolirea tuturor protestelor.
- Vai, vai domnisoara are sala de antrenamente particulara, o ironiza Veronika acompaniata fiind de Andrew. N-am crezut ca poti fi atat de aroganta, dar se pare ca fratiorul meu a avut dreptate.
Veronika nu stia cum era Andrea de fapt si cat de acide pot fi raspunsurile ei la o astfel de observatie. Pentru moment adolescenta o privi pe Veronika piezis si se intoarse cu spatele la ea, abtinandu-se sa comenteze. Nu considera necesar sa-si mai faca probleme mai ales ca era si Kalos de fata.
- Hm, facu Kalos atragand atentia acrobatilor. Dupa cum stiti este vorba de un nou spectacol, iar Mia ne va spune despre ce este vorba.
- Multumesc Sefu’, spuse o femeie subtirica facand un pas in fata.
Purta o bluzita larguta si o pereche de pantaloni strimti, parul prins intr-un coc lejer, iar ochelarii finuti ii incadrau frumos fata ovala.
- Spectacolul se va numi „Moon ilusion” si este vorba despre o tanara pe nume Ida, la fel de enigmatica precum luna, care dispare la ivirea zorilor. Numai ca un tanar calator o intalneste si se indragosteste de ea si invers cerandu-i tot mereu sa nu-l mai paraseasca in zori. Baiatul ajunge s-o implore sa ramana, iar Ida cucerita de cuvintele lui uita de venirea zorilor si treptat incepe sa dispara din fata acestuia precum o umbra. Tanarul se convinge in cele din urma ca Ida, iubirea lui n-a fost mai mult decat o iluzie la lunii.
Toti pareau incantati de ideea spectacolului, scenariu fiind foarte captivant. Acum erau curioasi cum vor fi repartizati. Mia lua inca o data cuvantul si vorbi:
- In rolul principal, al baiatului va fi Fabiol, iar in rolul Idei, partenera aleasa de acesta. In rest fiecare veti avea un rol in spectacol. May, Rosseta, voi in special o sa aveti rolul noptii si al zilei.
Femeia rasufla usurata si-l lasa pe Kalos sa ia inca o data cuvantul:
- Acum sti ce roluri veti avea, scenariile le veti primi in curand, puteti sa va incepeti antrenamentele. Spectacolul va fi in doua saptamani!
Kalos pleca si se indrepta spre Fabiol pentru a-i vorbi despre partenera lui, pentru moment necunoscuta lui. Judecand dupa micul grup in care se afla tanarul a crezut ca partenera lui este chiar Vivian.
- Deci sa inteleg ca Vivian este partenera ta, Fabiol? intreba Kalos sigur pe sine.
- Nu, veni raspunsul scurt al lui Fabiol. Nu este Vivian.
- Am crezut ca ma vei alege pe mine! protesta femeia plecand furioasa dupa aflarea vestii nu prea frumoase. Era cert ca nu-i convenea sa fie inlocuita asa de usor.
- Atunci cine este? intreba inca o data Kalos mai mult decat curios stiind cat de pretentios era tanarul in ceea ce priveste partenerele sale de scena.
- O aduc imediat, si Fabiol disparu din fata lui pentru o clipa ca apoi sa se intoarca insotit de Andrea. Ea este partenera MEA!

[RinMi♫♪]

Interesant (mereu incep astfel un comentariu). Prima parte din capitolul XI o puteai pune la capitolul X deoarece este vorba de acelasi lucru. Intr-un loc ai scris "ceva-ul fiind" suna mai bine de scriai acel ceva fiind. Se pare ca au aparut si May cu Rosseta prin peisaj, rolurile pe care le-au primit li se potrivesc de minune, cat despre Vivian pare o increzuta si Nris micuta inocent ar fi super daca ar avea si ea precum Andreea o latura ascunsa. Si daca tot veni vorba de Andreea, geniala ideea cu numele de botez.
Nimic mai mult.
Nu uita sa ma anunti! Ca de nu...

[Rose ^^]

Buna, dear. Mersi ca mi-ai spus si logic ca nu puteam sa lipsesc de aici. Sa vedem:
Imi place, imi place cum combini totul. La faza cu dialogul sa stii ca si eu l-am vazut necesar si nu a fost plictisitor. Actiunea e linistita, greseli nu am vazut si descrirea e la mijloc. Stii povestea nu? Ai, dar nu suficienta, nu accentuezi bine sentimentele. Cred ca te-am plicitisit cu povestea asta, dar fara descriere nu se poate. Asa, ma bucur ca Andreea e partenera lui Fabiol, oare se va infiripa ceva?:> deasemenea imi place sa May si Rosseta sunt si ele si da, chiar li se potrivesc rolurile. Ma bucur ca le-ai pus aceeasi personalitate, se certau si in anime. Ceea ce imi place aici, este ca mereu ne surprinzi cu ceva nou, incerci sa ne captezi atentia si asta ma bucura si imi place. Sunt foarte curioasa daca Sora si Leon vor mai urca pe scena, la fel si Yuri si Layla8-> un act in cei patru8-> si dupa toti 5..in fine:))
Astept next si nu uita sa ma anunti. Spor la scris si bye>:D< succes.