Umbra iubirii

[Vero]

Hey lume ^^. Imi cer scuze ca vin atat de tarziu cu nextul dar am avut examenul azi si nu prea am avut cand sa scriu din cauza invatatului. Eu si partenera mea va multumim mult pentru comentariile primite si speram sa va placa nextul asta desi mie mi-a cam iesit scrisul din mana dar sper sa fii iesit ceva. Aaa si Metal, o cheama Nicole :-w. So, fara alte introduceri, nextul. Letura placuta!


Nicole:

Nu stiam ce se intampla cu mine. Pur si simplu acea Nicole indrazneata si rasfatata se inmuia sub privirea albastruie a baiatului. Era oare posibil asa ceva? De cand ajunsesem in parc si l-am vazut, parca ceva s-a schimbat. Nu mai eram insumi.
Prietenele mele, Katherine si Danielle, vorbeau cu prietenii lui Edward despre diferite lucruri incercand sa ma includa si pe mine in conversatie, insa fara folos. Eu doar dadeam din cap si mai zambeam. Se pare ca si brunetul facea la fel, sau cel putin asa parea. Din cand in cand ne mai intersectam privirile, dar le intorceam rusinati la loc. Ce dracu e cu mine? Din fata rebela si nepasatoare am devenit timida, lucru care nu era normal. Nu pentru mine cel putin.
La un moment dat aud sunetul enervant al unui telefon, iar in secunda urmatoare, Eddy, cum ii spuneau prietenii, impreuna cu Aiden s-au ridicat de la masa indreptandu-se spre iesirea din parc. Din cate am inteles eu, un prieten de-al lor s-a bagat intr-o problema cu niste derbedei si s-ar putea sa iasa urat. Dupa ce au plecat, mi-am scuturat capul si am revenit la realitate. Ar trebui totusi sa aflu mai multe despre baiatul asta. Poate cine stie, o iesi ceva intre noi. Cel putin mie mi s-a aprins scanteia, insa nu stiu daca si pentru el e la fel. Ma uit catre Justin si Michael si ma gandesc ca ei s-ar putea sa stie destul de multe despre el. Ii intreb unde invata si aflu ca la liceul de arta si ca pasiunea lui este pictura. ,,Hmm, pictor deci? Interesant.” imi spun in minte dupa care iau o gura din sucul din fata mea.
Terasa era printre cativa tei infloriti, care risipeau un parfum imbietor si in acelasi timp adormitor. Cand si cand mai vedeai o floare cazand lin pe iarba din jurul meselor.
Nu mai dura mult ca baietii revenira la mese, putin cam sifonati. Ma uit putin speriata la ei dupa care ii intreb:

-Ce s-a intamplat?
-Nimic prea grav. Doar o mica bataie, spune Aiden zambind.

Nu mai zic nimic si ii las sa isi continue discutia, iar eu ma uit prin jur. Chiar nu inteleg ce e cu mine. Pana sa il intalnesc pe baiatul asta eram bine merci, iar acum? Parca mi-a luat valul mintile si nu mai stiu nici pe ce lume traiesc. Simt cum fluturii imi zboara prin stomac si respir destul de repede. Respir adanc si observ in ghiozdanul lui un tub de desen. Prind putin curaj si il rog sa imi arate si mie desenele. El imi intinse zambind tubul, iar eu incep sa ma uit peste ele in timp ce Katherine, o fata cu parul brunet, tuns scurt si cu ochii caprui, il invita in oras, insa fara un raspuns satisfacator ei. Ma uitam peste desenele lui si ramaneam pur si simplu inmarmurita. Avea talent ce-i drept. Imi placea deosebit de mult o pictura cu un apus de soare.

Ai talent, sa stii, spun zambind si atingand usor pictura.
Iti place? Poti sa o iei tu daca vrei, spune pe un ton cald si afisand un zambet fermecator totodata.

Ii multumesc si pun pictura intr-o parte dupa care termin sucul din pahar. Chiar imi place tipul asta. Are un zambet fermecator si niste ochii de-a dreptul superbi. Mi-ar face placere sa ies o vreme cu asta. Poate o sa imi treaca starea asta de moleseala si poate chiar o sa ma distrez cu el, cine stie.
Trecura vreo doua ore de atunci si se facu deja sapte seara. Cand o fi trecut asa repede timpul nu stiu. Prietenii mei au inceput sa vorbeasca de o petrecere maine seara unde se pare ca vine si brunetul. E clar, o sa vin si eu. Poate atunci nu o sa mai fiu asa timida si reusesc sa ma mai imprietenesc mai bine cu el.

Vad cum brunetul se ridica de la masa pregatindu-se sa plece. Se scuza si in mai putin de doua minute era la iesirea din parc. Eu, prietenele mele si cu prietenii lui mai ramanem cinci minute, timp in care tot incercam sa fac rost de numarul lui Eddy, dar nimeni nu voia sa mi-l dea, pe scuza ca lui nu ii place ca cineva sa il aiba fara permisiunea lui. Cat de sec. Oftez putin iritata si ma ridic si eu de la masa luandu-mi la revedere. Mergeam cu pasi repezi spre apartamentul in care stateam cu parintii mei si cu sora mea mai mica. In momentul asta tot ce voiam era sa stau cu nasul in perna si sa dorm, chiar daca era saptea seara. Tot drumul m-am gandit la baiatul acela asa ca nu mi-am dat seama cand am ajuns acasa. Deschid usa si ma duc direct in dormitorul meu unde ma trantesc in pat. Am adormit foarte repede cu gandul tot la el. [/align]

_____________________________________________________________________________________________
Sper ca v-a placut!