Ultimul glonţ [ YAOI ]

[Addeh]

"a" - la
Deci... Jur ca a fost unica gresela pe care am vazut-o. Si eu caut greseli, insa observa ca nu gasesc nimic, niciun " defect ". :]]
So ai postat mai repede... xD Mai mult decat perfect. ^^ Dar sa revin la comentarea ficului in intregime. Hmm.. Nu cred ca am vorbit despre atitudinile personajelor. Damon - First, ador numele acesta, ma bucur ca n-ai ales nume japoneze or smth. Asta te face sa pari mai original, iar eu incep sa cred asta. =]]' Seme`ul tau reprezinta tipul * bad boy *, se observa de la o distanta kilometrica, and me ofc, I'm glad. >:]
Aww, Aleksei este un copil, cel putin, eu una, asa il vad. >.< Si ce nasol,... Chiar naspa faza din cabina aia, de fapt, per total, faza din acel magazin. Auzi si tu.. Atractiv... Nu-i intelesem atat de bine vorbele, dar ai revelat lucrurile de baza. * laughs *
Deci.. XD e bine.

[Neko.]

Deci, în primul rând mulţumesc că m-ai anunţat. Ştii că te ador, nu? :]] {Yeah, again }. Acum să vedem ... Ador faptul că a fost un capitol destul de lung deoarece am avut ce să citesc *love*. Ai nişte idei, măi copile ... ăăh, să trecem peste asta :]]. Din capitolul ăsta îl ador şi mai mult pe Damon { mai mult decât pe tine =]] } *evil laughs* [ şi da, pentru ce idei are :]] ]. Săracul Aleksei, mă şi gândesc cum a fost să iasă îmbrăcat aşa pe stradă şi, mai ales, cu lanţul ăla. Mi-au plăcut mie anumite părţi pe acolo şi cred că ştii la care mă refer :- " ... ăăh, şi partea de final : > . Acum sunt super-ultra-mega curioasă :]]. Chiar aştept partea asta 8 ->.
Aşa, estetica îmi place [ mai ales că n-ai mai lăsat spaţiile alea între paragrafe ], la naraţiune, dialog and stuff n-am ce să-ţi reproşez, însă mai ai mici greşeluţe [ ce să-i faci ... ].
Fărst: Lasă blanc şi înainte de punctele de suspensie - "Însă el este[]... nici nu ştiu cum să-ţi spun".
Secănd: La cuvintele compuse prin alăturare cu cratimă, nici înainte, dar nici după ea [ cratimă ] nu se lasă blanc ->"emisie–recepţie" { tu ai lăsat }.
Next: Nu se lasă blanc înainte de punct, semnul întrebării, semnul exclamării [ la tine fiind valabile ultimele două ] -> "- Haide, ieşi afară!".
Again: "Ştii definiţia mea pentru atractiv." ... "Scânceam şi gemeam la fiecare mişcare pe care o făcea" ... "Îşi scoase mâna din pantalonaşii scurţi şi [îşi] îmi dădu drumul."-> nu cred că mai trebuia acel "îşi".
Next, next and next: "care susţineau un tavan deasuprea intrării. Eram copleşit de toată frumuseţea acelui loc. În faţa intrării," -> mă ca sâcâie repetiţia asta.
În fine, parcă mai era ceva, dar nu mai găsesc acum. Oricum, e un capotol bun, chiar foarte bun, iar eu sunt foarte curioasă :]] *blush*. Nu-i aşa că o să mă mai anunţi? *puppy eyes*. Thaaaanks~! <3
Spor la scris şi multă imaginaţie, Metăl~! *hugs*

[Tiusca]

așa.. să recunoaștem, lunguț capitolul. am văzut doar două, maxim trei virgulițe în plus. pe la început ai pus virgulă între subiect și predicat, dar eu zic că a fost neatenție, pentru că am fost atentă la restul capitolului, și am observat că stăpânești foarte bine semnele de punctuație. :] alte greșeluțe nu am văzut, văd că le-au zărit alții. >.> eh, exceptând mici detalii, tot curată a rămas. îți place să descrii, nu? am observat că le ai cu astea, văd că ești în stare să transmiți și emoții prin ele; descrierea aia mai detaliată, după mine detona uimirea tânărului. cu toate că putem spune că ar fi putut vedea și înainte de a fi vândut/dat la schimb. cât mă bucur că stăpânești dialogul! și aici mă refer că nu încurci vorbele personajului, cu gândurile sale. te folosești frumos de chestiuțele astea. :)) iar A. chiar nu văzuse un telefon? ._. ah, să nu uit, ' Arătam precum o curvă. ' mi s-a părut foarte cumva pe moment. eram așa prinsă în poveste, încât când am citit, mi s-a părut că se potrivea ca o mănușă. și că tot era vorba despre îmbrăcăminte and stuff, mi s-a părut că îmbrăcat după cum ai descris, era genul ăla clasic de.. blea, nu-mi vine cuvântul. ca să sune frumos, hai să-i zicem 'jucărie proaspăt cumpărată'. xD singura chestiuță de care mă mai leg, și promit că te las în pace, e interesul lui Damon pentru Aleksei, care mi se pare puțin prea dintr-o dată. puteai s-o mai lungești puțin cu gesturi și chestii. D. pare puțin cam prea dornic. anyway, dacă ne pregătești ceva pentru următorul capitol, sunt curioasă cum o vei scoate la capăt. ^_____^
sincer, chiar cred că te descurci în proză. xD merci că m-ai anunțat, iar dacă te plictisești, poți s-o mai faci, e posibil să nu fiu atât de vigilentă. ^ ^' multă baftă!

[angel cat]

zgarda?..si lesa pe deasupra?...superb...imi trezeste fantezii, numai gandul la a sa imagine>:)....Damon, e cel mai tare, obtine tot ce vrea, parca ar fi un tigru apetisant(=p~).. "Şi ce-mi dai în schimb? Trebuie să primesc ceva pentru că te scot în oraş."..cata negociere, oricum daca voia putea sa`l aibe si fara atata bataie de cap, dar el este un dragut:X
"Voi... voi face orice dacă nu îi faci nimic lui tata. Orice, îţi promit, am spus hotărât" o cam cauta cu lumanarea, oricum mie una imi convine, o sa avem yaoi pervers si in exces, (ah, de abia astept)
"- Nici nu şti cât tânjeam după clipa asta."...asta inseamna ca va veni chiar in nextu...de abia astept, sper sa ai, iarasi, un izvor mare de imaginatie si sa ma faci sa raman fara cuvintele in vocabular..
ai un stil superb de a scrie si se vede ca ai experienta(in a scrie, mentionez deoarece limba asta a noastra e foarte interpretabila)...greselutele ti`au fost prezentate asa ca nu le mai repet...
spor la lucru..si cat mai repede cu nextu....vreau yaoi!(mult, in exces chiar si foarte pervers=p~)..

[Mariah .]

Fic yaoi de la Metal :> si eu am intarziat atat de mult timp cu un com o.o' Rusine sa-mi fie [-(
Asa, in fine *laughs* Pai imi place ca sti sa descri foarte bine si sa imbini aceasta descriere cu naratiunea, intr-un final iesind ceva splendid. Dialogul e in proportii normale, si chiar daca pe alocuri ai avut cam multicel nu a fost deloc sec, ceea ce ma bucura.
Da' ai idei, nu gluma : )). Zgarda? Lesa? OMG, asta chiar a fost buna *rollin' on the floor*
Faza din cabina a fost prea tare =p~, pacat ca s-au oprit *crying* dar n-are nimic, continua in urmatorul capitol *evil laughs* continua, nu? *puppy eyes* .
Iti urez spor la scris, sa ai multa imaginatie si sa aduci repede urmatorul capitol <3.
Sa ma anunti : > *h*u*g*Z*

[Rain]

Ah, multumesc mult ca m-ai anuntat la profil, faza e ca observ ca am venit cam tarziu pe aici. Uff, ma asteptam sa fiu prima -.- Eniuei, tot o sa comentez :)) pentru ca imi face placere ^^
Capitolul chiar a fost lung, asa ca o iau pe parti, adica cu inceputul :))
Stiam ca Damon este un om bun, adica dupa cum se comporta cu Aleksei era si de inteles. Nu stiu cat de mult la socat pe tanar vestea, dar pe mine ma lasat cu gura deschisa. Capul mafiei, zici? :> Ohh, ce frumos. Apropo, oare sa fie acel glont primit de la tatal lui Aleksei un mister? Hmm... cine stie? Ar fi interesant ceva mister, nu ca Damon nu ar avea destul xD.
Wow, si casa este asa superba, se vede ce bogat e. Ma bucur ca ai descris asa bine acea imensa camera, chiar mi-am putut-o imagina, e frumoasa, vreau si eu acolo =P~.

- Şi ce-mi dai în schimb?

Epic!Epic! Si... vad ceva pervers aici :-"

Ntz, e asa un copil Aleksei ala [-( ( nu ca nu mi-ar placea, e un uke asa dragut... ). Cum naiba sa spuna ca va face orice daca il lasa pe taica-so in pace? Adica, nu el l-a dat acestor tipi? Neeh, eu m-as duce singura si l-as omori pe Julio ala, macar i-as scapa pe toti de el :)) Anyway, mi-a placut caci asta a dus undeva mai departe povestea, si nu cred ca se termina aici "orice"-ul ala :>.
Incep sa ma cam sperie gandurile lui Damon, adica pe aici pe undeva vad cat de misterios e, pe de alta parte ma ingrozeste, mai ales la faza cu aurolacul ala ( ;)) ) cred ca saracul, a luat-o la fuga fara sa se mai uite in spate xD

Acum... iar m-ai ( sau ne-ai ) lasat in suspans cu ultima replica. Nu ca nu as vrea ceva yaoi, but, imi e asa teama pentru micutul Aleksei X_X
Buh-Bye si inca o data iti spun ca acest capitol a fost mare si superb!

[Me�al.]

Îmi pare rău de întârziere, dar săptămânile astea sunt prins între teste/examene şi nu mai am timp aproape deloc. Capitolul este necorectat din cauza lipsei de timp.
Thanks for the comments!
Lectură plăcută!

4

Nu mai eram lucid, capul îmi era învăluit într-o ceaţă densă şi nu simţeam mare lucru; nici nu ştiam sigur unde mă aflam. Eram sigur că patul lui Damon era atât de moale şi îmi părea rău că nu puteam să-l „testez” mai bine. Ce mă deranja destul de mult era faptul că nu îmi puteam mişca propriul corp, de parcă aş fi avut greutăţi legate de mâini şi picioare. Când voiam să fac o mişcare, trebuia să depun un efort uriaş, obositor. L-am privit pe brunet cum îşi scotea sacoul de pe el şi l-a pus frumos pe un umeraş. Era solid; nu gras, ci avea muşchi. Părul îi era ciufulit la spate şi am văzut că avea două şuviţe mai lungi lăsate pentru a fi la modă. Când s-a întors, l-am văzut privindu-mă atât de... flămând. Era de parcă m-ar fi considerat felul principal la o masă festivă. Privirea sa era întunecată, dar puteam citi o urmă de dorinţă cruntă în ochii lui. Ştiam că mă aştepta ceva, dar nu voiam să mă gândesc la ce. Pur şi simplu îmi doream să trag de timp, aşa că am început o conversaţie cu el.
- Ce mi-ai făcut? M-ai drogat? am întrebat în dorinţa de a părea revoltat.
Însă dădeam dovadă doar de epuizare. Vocea îmi era scăzută, răguşită şi sfârşită. Mai aveam puţin şi aş fi leşinat acolo. Damon mă privi amuzat şi zâmbi. Nu ştiam ce era aşa de frumos, dar am vrut să nu îl enervez. Îmi aşteptam doar răspunsul la întrebare şi, speram eu, avea să vină curând. M-a privit încă o dată, şiret şi spuse simplu:
- Nu. Pur şi simplu, nu am de ce să te droghez, doar nu sunt tac’tu. Nu e vina mea că tu eşti obosit, Aleksei.
Când mi-a spus numele, am început să tremur incontrolabil. Nu eram prea obişnuit să mi se spună astfel fiindcă fusesem strigat aproape tot timpul Vittorio, dar niciodată nu reacţionasem aşa. Era de parcă aş fi fost lovit de un fulger ce mi-a indus o stare atât de... ciudată. Am ridicat privirea înspre el şi l-am văzut apropiindu-se de pat. Scăpase de cămaşă şi cravată şi m-am întrebat cum a reuşit să se dezbrace aşa rapid. Privirea mi-a rămas fixată pe abdomenul său atât de bine lucrat. Avea pătrăţele, iar la fiecare mişcare muşchii i se încordau. Ajuns lângă pat, se opri lângă noptieră. Era cu pistolul în mână. Lent, scoase din acesta câteva gloanţe şi le aşeză pe noptieră, lângă armă. Apoi, parcă într-o secundă, a ajuns deasupra mea. Mă privea în ochi, ciudat, dar atât de intens. Mi-a trecut mâna pe abdomen şi s-a oprit cu palma pe obraz. S-a aplecat uşor şi mi-a acaparat buzele într-un sărut violent. Am fost şocat de gestul său şi mi-am pus cu disperare mâinile pe pieptul lui, împingându-l. Nu se clintea nici măcar puţin. Buzele sale se apăsau pe ale mele şi îşi introduse limba cu violenţă în lăcaşul meu umed. Cerceta totul şi uneori îmi muşca cu lăcomie buza inferioară. Era împotriva naturii ce făcea el! La dracu’! Nu putea să mă sărute un alt băiat! Şi-a strecurat o mână pe sub tricoul meu şi mi-a prins sfârcul între degete, strângându-l. Atunci am dat să ţip, iar adânci sărutul când mi-am deschis gura puţin mai mult. Când, în sfârşit, a oprit acest act neortodox eram epuizat. Gâfâiam şi îl priveam încruntat, poate chiar şi revoltat. Mi se părea o prostie să te săruţi cu un bărbat când şi tu erai de acelaşi sex.
- Damon, eşti prost sau te prefaci? E împotriva naturii să faci aşa ceva! Neortodox! Înţelegi? E anormal! Băieţii sunt cu fetele, nu cu băieţii! La dracu’! am ţipat enervat.
- Mai uşor, motănel, că e posibil să ţi se spargă o venă de sânge la cât de nervos eşti! În plus, nu te-ai mai culcat cu atâţia tipi? Ce ar conta unul în plus? a întrebat, muşcându-mi sfârcul.
Atunci mi-a atins coarda sensibilă. Lucrurile făcute de tatăl meu mă bântuiau şi nu exista noapte în care să nu visez că făceam sex cu un bărbat. Dar atunci nu eram lucid şi acum, da. Nu aveam de gând să mă culc cu cineva de acelaşi sex cu mine cât timp eram conştient de faptele mele. Îmi doream cu ardoare să scap de el şi căutam un obiect ce mă putea ajuta. Am văzut gloanţele. Erau uşor ascuţite, dar nu puteau să omoare pe cineva dacă erau împinse cu mâna. Cu rapiditate, am înfăşcat unul şi l-am înfipt în pieptul lui Damon. Acesta fusese luat pe nepregătite căci se dădu de pe mine, privind şocat în jur. Am zâmbit şi am sărit de pe pat, apropiindu-mă cu rapiditate de uşă. Când am vrut să ies, m-am ciocnit de pieptul tare al unei persoane. Năucit, m-am dat doi paşi în spate, frecându-mă la ochi. Când mi-am ridicat privirea, am avut o senzaţie ciudată, de parcă acea persoană îmi era extrem de cunoscută. Semăna cu Damon la păr şi la trăsături, singura diferenţă era culoarea ochilor, ai bărbatului necunoscut fiind albaştri.
- Bună! Sunt fratele maleficului ăsta de Damon, Jack, a venit salutul banal al bărbatului.
- Mda, cum spui tu, doar lasă-mă în pace, am spus rapid, trecând în grabă pe lângă el.
Nu doream să fiu prins cumva de Damon fiindcă eram sigur că avea să fie nervos. Aşa că am început să alerg înspre camera mea, care era destul de greu de găsit într-o casă atât de mare. Când am văzut uşile uşor roşiatice, din lemn, am zâmbit fericit şi triumfător fiindcă ajunsesem la „destinaţia finală” fără a fi urmărit de bărbat. Acum, probabil, discuta cu fratele lui şi uitase de mine. Asta speram. Am năvălit în cameră, încuind uşa în urma mea şi m-am trântit pe patul moale. Mi-am acoperit faţa cu mâinile şi am oftat, dorindu-mi să uit tot ce se întâmplase. Era pur şi simplu imposibil acel sărut. Nu mi se părea normal să ai alte înclinaţii sexuale. Mă speria simplul fapt că mă aflam în aceeaşi casă cu un a semenea bărbat. Nu cred că a durat mult până ce mi s-a făcut somn. M-am uitat pe geamul uriaş şi am văzut că era o noapte târzie, probabil după miezul ei. Aşa că am închis lumina şi m-am înfăşurat în aşternuturile moi şi călduroase ale patului, cufundându-mă într-un somn adânc, lipsit de Damon sau Jack sau cine ştie ce persoană.

A doua zi m-am trezit târziu. Soarele era deja sus pe cer, iar razele sale pătrundeau prin draperiile din mătase. M-am frecat la ochi adormit şi am căscat. Încă îmi era somn, deşi dormisem destul de mult. Am stat în pat încă ceva timp, privind tavanul şi relaxându-mă. Încet îmi aminteam de ce se întâmplase cu o seară înainte şi de acel sărut pe care, credeam eu, aveam să-l blestem toată viaţa mea.
Puţin timp mai târziu, am auzit bătăi în uşă. Temător, m-am apropiat de aceasta şi am întrebat cine este. Când am auzit numele „Jack” rostit cu putere, m-am relaxat. Dacă nu era Damon, atunci era bine. Am deschis uşa încet, precaut şi l-am lăsat pe Jack înăuntru, prin micul spaţiu. Acesta s-a strecurat cu atenţie în cameră şi mi-a zâmbit după ce am încuiat cu cheia. La aspect puteam spune că era identic cu Damon, deşi zâmbetul său era mai călduros şi dulceag. Este un bun linguşitor, mi-am spus dintr-o dată, după ce l-am analizat puţin. Am aştetat să văd ce doreşte, dar acesta se plimba prin cameră de parcă era prin parc. Mi-am dat ochii peste cap, exasperat. Doamne, ăştia din familia lui Damon sunt scrântiţi toţi! am exclamat privindu-l. După ce făcea câţiva paşi, se oprea şi mă privea, analizându-mi corpul şi apoi pornea din nou în nenorocita aia de plimbărică. După puţin timp, s-a întors cu faţa la mine şi a spus serios:
- Am auzit de întâmplarea de azi-noapte. Şi vreau să-ţi cer scuze în numele fratelui meu, adăugă mai târziu.
În acel moment m-a bufnit un râs isteric şi l-am privit sfidător.
- Ce, e prea important pentru a-ÅŸi cere scuze singur? Sau are cumva nevoie de slujitori?
- Vreau doar să-ţi spun că nu este un om rău, cum probabil crezi, a terminat şi apoi a ieşit din cameră.
Mda, e un îngeraş, cum în cred toţi din casa asta idioată, am comentat tăcut. Aş fi vrut să rămân toată ziua ascuns în camera mea, dar îmi era absolut imposibil. Nu era foarte târziu, dar stomacul îmi ghiorţăia, cerând cu disperare mâncare. Nu aveam ce să-i ofer aici, în camera mea. Poate decât o bucată de lemn sau nişte bumbac. Am deschis larg uşile dulapului şi am privit oripilat înăuntru. Avea să dureze mult pentru a-mi alege o ţinută nu foarte perversă. Într-un final, mi-am pus un tricou negru, mulat pe sub un alt tricou mai larg de culoare bleu şi mi-am pus nişte blugi negrii, ce se mulau pe picioarele mele subţiri. Arătam... acceptabil. Am coborât în sufragerie, unde lucra aceeaşi slujitoare cu care mă conversasem. Când m-a văzut, mi-a afişat un zâmbet cald şi m-a îndrumat înspre salon. Am trecut prin numeroase camere şi prin diverse culoare, toate fiind diferite. Singurul lucru ce se păstra era frumuseţea locului şi bunul gust al proprietarului. Lângă o uşă mare, din lemn masiv, era pusă o plăcuţă aurie pe care scria Salonul Monate. Nu ştiam limba germană la perfecţie, dar am reuşit să-mi dau seama că încăperea în care aveam să intrăm se numea „Lună”. M-am întrebat imediat de ce avea această denumire, dar răspunsul mi-a venit imediat ce am pătruns înăuntru. Sala era uriaşă şi minunată. Încăpeau, probabil, peste o mie de persoane şi se putea ţine o recepţie regală de excepţie, una demnă pentru căsătoria unui om foarte important. Mă gândeam că această sală ar putea fi folosită pentru petrecerea după nunta prinţului Harry, fratele prinţului William. Ar fi fost chiar interesant, deşi nu sunt pasionat de membrii casei regale britanice. Am privit tavanul din sticlă al salonului şi am putut să văd tot cerul senin şi soarele ce lumina toată încăperea. Atunci am putut face conexiunea între numele salonului circular şi aspectul său. Se numea aşa fiindcă de acolo se putea vedea perfect cerul atât ziua, cât şi noaptea. Geamurile erau înalte, precum şi cele din sufragerie şi erau acoperite parţial de nişte perdele asemănătoare. În mijlocul salonului, pe un covor foarte scump şi aspectuos, era o masă lungă lângă care erau puse douăzeci de scaune. Lungimea ei era considerabilă, dar şi frumuseţea, fiind placată cu argint. Scaunele erau din lemn închis la culoare şi aveau pe ele desene din acelaşi metal argintiu. Timid, m-am aşezat pe unul, şi am privit tacâmurile din argint, farfuriile din sticlă preţioasă şi paharele din aceeaşi sticlă. Mi-am lăsat capul în jos, deranjat de lumina solară, iar servitoarea, observându-mi gestul, a luat o telecomandă în mână şi a apăsat un buton. În acel moment, ceva a început să acopere cupola de sticlă. Era ca un tavan ce se retrăgea pentru a lăsa lumina să intre, dar care putea să întunece toată sala. Tehnologia din palatul lui Damon era de ultimă generaţie, cu siguranţă. Slujnica a fugit undeva, înafara salonului, iar în câteva minute s-a întors cu o tavă plină de bunătăţi: carne de curcan şi prepeliţă, suc de avocado, pâine abia făcută, sushi şi o porţie mare de spaghete cu brânză. Miroseau foarte bine, dar înainte să încep să înfulec, am întrebat:
- Wenya, m-am sforţat să-mi amintesc numele ei, unde este Damon?
În vocea mea se citea precauţia şi asta o făcu să zâmbească amuzată.
- E plecat cu afaceri. S-ar putea să ajungă în seara asta sau chiar mâine. Mi-a spus doar că e o problemă cu o femeie ce împuşcă fiecare om din mafie pe care-l vede. Nesemnificativ, a spus.
Asta a fost mica noastră conversaţie fiindcă eu am început a mânca, iar Wenya a părăsit camera fără a spune alte cuvinte. S-a retras simplu, dându-mi de înţeles că avea treabă ori eram eu o persoană cu care nu dorea să-şi petreacă timpul. Nu mi-am bătut capul cu astfel de gânduri, părerea servitoarei despre mine fiindu-mi indiferentă. Încercam să mă concentrez pe un lucru, dar nu puteam. Simţeam cum capul îmi era atât de mare şi mă simţeam ameţit chiar dacă eram pe scaun. Este din cauza vremii, am gândit, mi s-a mai întâmplat şi când eram în Italia. Când am terminat de mâncat, am ieşit din minunatul salon, întrebându-mă ce aveam să fac în continuare. Mă plimbam prin imensa casă, privind minunatele încăperi. Erau incredibile. De o grandoare nemaivăzută de ochii mei. Am ieşit afară, pe o uşă din sticlă. Nimerisem în curtea interioară, un loc la fel de frumos. Iarba era de un verde crud, tunsă scurt şi printre ea se strecurau flori multicolore, copaci înalţi şi diferite tufe. Am luat-o încet, pe o alee pietruită, dorindu-mi să văd unde avea să ducă. Mergeam lent, printre lalelele negre ce o încadrau şi printre panseluţele frumoase. Niciodată nu fusesem un fan al florilor, dar acestea erau minunate. Privirea mi-a rămas fixată pe o tufă de azalee roşie, uriaşă. Fusese floarea preferată a mamei, iar această amintire m-a făcut să mă zgudui. Mi-am smuls privirea de pe acea tufă şi mi-am continuat grăbit drumul, dorind să o las în urmă, să nu o mai văd. Nu îmi doream în niciun fel să-mi amintesc de mama fiindcă o iubisem nespus, iar pierderea ei mi-a rupt inima în două. Aleea a început să şerpuiască printre brazii înalţi ce formau o pădure şi m-am întrebat dacă mai eram pe domeniul lui Damon. Însă am hotărât să-mi continui drumul fiindcă îmi plăcea să cercetez locuri noi. Totul se întuneca treptat, copacii fiind tot mai numeroşi şi mai înalţi, nelăsând lumina să treacă printre crengile lor lungi. Am continuat să merg pe aceeaşi cărare timp de douăzeci de minute până când am auzit susurul unei ape. Am grăbit pasul, mergând din ce în ce mai rapid. Am ajuns într-un luminiş unde, în faţa mea, era o cascadă parcă ruptă din filme. Era mică, dar foarte frumoasă. Râul curgea în dreapta mea, şerpuind printre copaci. Însă privirea mi-a rămas aţintită pe cascada din faţa mea. Era superbă; mă fascina complet. Pe marginea apei, am văzut o persoană ce ţinea un caiet în mână. Scria ceva, probabil fiindcă stătea cocoşat, într-o poziţie nu foarte comfortabilă. De la spate, semăna cu Damon, dar aveam senzaţia că nu era el. Wenya spusese clar că se afla nu ştiu unde, cu treabă. M-am apropiat încet de persoana misterioasă, curios să aflu cine era. Când am ajuns aproape de el, am auzit frânturi din conversaţia sa purtată la telefon:
- ...răniţi! ... bine? Mă ocup eu.
Mă întrebam de ce persoana respectivă vorbea despre oameni răniţi şi, mai important, cine era. Mă apropiam încet de el, auzind frânturi din conversaţie, printre care făcându-se prezent şi numele lui Damon. Apoi, mi-am dat seama că acel bărbat era fratele lui Damon. S-a uitat înspre mine, observându-mă după ce îşi băgă telefonul în buzunarul pantalonilor negrii. A zâmbit şi, dintr-un singur salt, se afla în picioare, în faţa mea. Ţinea strâns în mâini caietul cu filele galbene, pe care erau aşternute nişte versuri. Am vrut să încerc să citesc, dar mi-a fost imposibil fiindcă vocea sa m-a întrerupt.
- Ştii că nu-i bine să mergi noaptea prin pădure, nu? a întrebat, apropiindu-se lent de mine.
- Nu e noapte şi, din câte ştiu eu, nu am interdicţie. În plus, cine eşti tu pentru a mă chestiona pe mine?
Aveam mult tupeu, ştiam, dar nu puteam să stau şi să înghit tot ce îmi era spus de fraţii ăştia nenorociţi. Trebuia să lupt şi eu cumva. Bărbatul a aruncat caietul pe iarbă şi s-a apropiat lent de mine, încruntat. Mă dădeam în spate rapid şi el venea tot mai aproape de mine, făcându-mă să mă panichez. Crezusem că dacă scria poezii era o fire calmă, care nu se enerva, dar se pare că m-am înşelat. Teribil. În acel moment îmi venea să-mi dau o palmă atât de tare încât să mi se învârtă capul. M-am lovit cu spatele de suprafaţa dură a unui brad, iar Jack şi-a pus o mână lângă capul meu, iar cu cealaltă a atins partea de jos a tricoului meu. Apoi şi-a strecurat-o sub materialul subţire, atingându-mi abdomenul. I-am dat mâna de pe trupul meu şi am ţipat:
- Ia-ţi mâinile de pe mine! Nu ai niciun drept să mă atingi!
- Dar l-ai fi lăsat pe Damon aseară să ţi-o tragă, a ripostat, privindu-mă sfidător.
Replica sa m-a înfiorat şi am căutat un motiv pentru care aş fi făcut aşa ceva, dar nu-l găseam. Mintea mi se golise şi mă rugam cu disperare să scap de el. Niciodată nu crezusem că era aşa de nesimţit, dar se pare că m-am înşelat amarnic. Am înghiţit în sec. Curiozitatea a omorât pisica, îmi repetam.
- Ia-ţi labele jegoase de pe trupul lui! s-a auzit un ţipăt.
Disperat, am întors capul în acea direcţie şi l-am văzut pe Damon venind înspre noi, încruntat. Emana mânie şi acest lucru a fost simţit şi de Jack fiindcă mi-a dat drumul imediat. M-am prăbuşit pe iarbă, privind scena dintre cei doi fraţi. Damon era mai înalt decât Jack şi aş putea spune că era şi mai frumos.
- Tocmai am vorbit cu tine! Ziceai că eşti în New York! ţipă Jack.
- Şi tu m-ai crezut ca un fraier ce eşti. Pur şi simplu te testam, perversule. Te gândeai că dacă eram eu plecat puteai să-ţi faci de cap cu orice persoană ce stă în casa mea? Ei bine, nu poţi!
Damon, fără niciun efort, i-a prins gulerul cămăşii lui Jack şi l-a ridicat de la pământ. Într-o secundă eram sigur că aveau să se bată fraţii, lucru ce m-a şocat. Nu, nu din cauză că aveau să-şi dea nişte amărâţi de pumni, ci din simplul motiv că eu eram motivul cerţii lor. Asta mă nedumerea foarte tare. Nu înţelegeam de ce Damon s-ar lua la bătaie pentru mine.
Era de neconceput.

[Addeh]

Atunci am dat să ţip, iar adânci sărutul când - [ cred că mergea mai bine " dar ".. ]
a semenea - asemenea
aÅŸtetat - aÅŸteptat
cum în cred toţi din - " cum îl cred toţi din " sau " cum cred toţi din .. "
mă conversasem - conversasem [ nu sună deloc bine cu " mă " -ul ăla. :]]

Păi astea au fost singurele greşeli pe care le-am zărit. Pot spune că ai avut un capitol impecabil, ba chiar n-am luat în seamă atât de mult micile erori spuse anterior. Am fost " ocupată " să citesc, acest capitol chiar m-a captivat; acţiunea e de vină, sau mai bine spus, chiar ceea ce scrii tu este de vină. * laughs *
Hmmm ... Şi cine se gândea că tipu` acela, Jack [ fratele lui Damon ] o să fie atât de pervers ... Mă aşteptam la altceva din partea lui, poate mai mult respect, dar ţinând cont că este un fic yaoi, se acceptă. :))
Iar Damon a ajuns tocmai la fix, pe bune. <33 Şi iată-l pe cavalerul din umbra. :]] Sper să nu se lase cu sânge [ prea mult ] şi bătăi între fraţi... xDD Pff, frate, şi e tocmai frati`su. : | Cam nasol. Eeh, ce să zic şi eu acum... ? .. :)) Îmi place ficul tau şi sper că data viitoare n-o să mai întârzii atât de mult, please. ;o3
Aştept următorul capitol nerăbdătoare, ca de obicei .... * hugs *

[Rain]

Buna! Uff, da' chiar ai intarziat cu capitolu' asta, but ma bucur ca totusi l-ai adus... Iar imi venea sa te cert putin la profil :-" Mi-a placut inceputul scenei, pacat ca nu a continuat treaba pentru ca era asa incitanta 8-> *blushing*... Doi Damon? O_O Oh, yeah ! Ceva mai perfect ca asta nu poate exista, serios o.o ( but nu au acelas comportament, ceea ce e bine zic eu, pentru Aleksei ).
Daca ai spus ca nu a fost corectat, nu e rau, nu ai avut prea multe greseli si, chiar daca au fost, erau numai de tastare deci pot spune ca te descurci minunat in a descrie si nara si... nici dialogul nu e mai prejos. E bine pus acolo unde trebuie, nu e putin, dar nici in exces. Deci cu chestia asta am lamurit-o :))

- Dar l-ai fi lăsat pe Damon aseară să ţi-o tragă, a ripostat, privindu-mă sfidător.

Ooo, se incing lucrurile, mi-a placut replica asta data de Jack. Huhu :> Haide Jacky, arata-i cine e seful *dancing* ( ._. nu ma bagati in seama, numai ca m-am indragostit de un nou personaj, cum fac de obicei cu cele secundare.) Nu stiu ce sa spun daca e bine ca a intervenit Damon acolo, as fi vrut un sarut din ala brutal inainte sa vina, foarte brutal... insa asta e , nu le poti avea pe toate :-<
Imi place ca ai scris cu italic unele cuvinte ce mi-au atras atentia si chiar merita sa le scrii asa... Pai, nu stiu ce sa mai zic, ar fi bine sa inchei.

Te felicit din nou pentru acest capitol >:D< si bafta cu celelalte *hugs* <3

[Tiusca]

capitol luung. o.o şi da, e mai nașpa în perioada asta. fiecare cu prioritățile lui. sau așa ceva. sper că n-am fost insistentă.. ~.~
btw, dacă așa e un capitol necorectat, te felicit. :] ai avut doar câteva scăpări. am văzut că nu s-a mai întâmplat nimic, și deși jumatate din mine suferă, cred că a fost mai bine. T.T prea mult interes strică, zic eu. mi-a plăcut că descrierea a fost generoasă, frumos lucrată, dar în ultima parte a capitolului, când A. a ieșit din casă, deși ai fost coerent și chiar ai descris bine, am putut să-mi imaginez totul, eu m-am chinuit să citesc. hm, dar e doar un moft de-al meu, Metal (edit: defapt e BuzZ, scuze) :'3; când citesc pasaje.. din natură, să-i zic așa, eu mă forțez să nu pierd rândul și chestii. în cazul personajelor și al încăperilor, sunt prima care apreciază. :)) și că tot veni vorba de personaje, avem unul nou, chiar fratele lui Damon, care sper că l-ai inventat cu un scop mai.. bun/interesant, decât acela de-ai evidenția (bleah) gelozia lui Damon. și că tot veni vorba de ea, efectiv iubesc s-o întâlnesc în ceea ce citesc, mai ales dacă e din partea unui seme. vezi tu cum o învârți. :3 atât ai grijă la ceea ce spun personajele și la cum reacționează ele. mi-a sărit puțin în ochi faptul că Damon i-a spus lui A. că nu ar mai conta încă un tip, iar apoi, la sfârșitul capitolului, se ia la bataie cu frate-su că ăla l-a atins. :/ sper că nu te deranjează că mă iau de detalii din astea, dar văd că știi ce faci, și te descurci bine pe planul ăsta. ^^ și-ar mai fi drăguț, după mine, ca Damon să facă gesturi finuțe pentru A., asta dacă vrei să-l apropii oarecum de el. plus că ne-ai chinui și pe noi. :-?
ideea în sine a capitolui mi-a plăcut, să vii în forță cu următorul, ia-ți timpul necesar, eu n-am să te mai grăbesc. cred. până atunci, multă baftă! *hug*