Twice temptation [yaoi]

[mikaru]

ok...m-a pleznit inspiratia si pe mine -.-".....dunno`..nu stiu ce mi-a venit insa nu mi-am putut scoate ideea din cap so am puso in aplicare....^^"
then..enjoy it onegai xD
cei doi trebuiau sa fie gemeni insa dunno`..nu poti gasi chiar doi la fel..

Akito: http://img136.imageshack.us/img136/1345/15531467ll0.jpg
Shimizu: http://img227.imageshack.us/img227/2245/iiijx7.png [fara aripile acelea..]

Capitolul 1 : O dimineata aproape normala

Era o dimineata insorita de aprilie. Soarele abia isi facuse intrarea pe cerul usor acoperit de nori palizi, afara incepand sa se lumineze. Mireasma primaverii se simtea in aer, improspatandu-ti mintea de la prima ora. In Tokyo era agitatie, zgomotele provocate de masini isi faceau aparitia pe drumuri si printre cladiri, mai rau decat zumzetul albinelor. Petalele rozalii ce acopereau aleile erau incet purtate de vant si raspandite prin parcuri si pe strazi, parea a fi o atmosfera plina de melacolie. Razele soarelui patrundeau incet prin geamurile de sticla al unui apartament, lumina imbibandu-se cu perdeaua multicolora si facand forme pe peretii albi. Era o camera imensa, in mijloc facandu-si loc un covor dintr-un material moale si pufos, de culoare alba. In partea stanga a camerei se afla un pat mare si gol, acoperit cu lenjerie purpurie si niste perne mici,roz. Un ursulet de plus alb zambea langa o perna, cu o fundita rosie sub botic. Deasupra patului, pe o tablita de lemn, scria elegant cu mov:"Shimizu's room". Langa, se afla un mic dulap alb plin de manuale si caiete scolare. In partea dreapta a camerei, se afla alt pat, acoperit cu o lenjerie verde si perne galbene. Dulapul de langa era infasurat de multe postere si afise. Si acest "teritoriu" era marcat cu o tablita unde scria cu verde: "Akito's room". In mijlocul camerei se afla o fereastra mare cu perdele colorate prin care lumina putea sa patrunda. Camera nu era pustie, deoarece pe unul dintre paturi dormea un baiat. Chipul sau angelic si pielea fina ii erau atacate de razele soarelui. Parul rebel de in verde inchis acoperea perna galbena, lumina facandu-l sa straluceasca in linistea incaperii. Era Akito Takashi, un tanar de 17 ani, firea rebela si nebunatica, cunoscut de lume numai prin farsele sale reusite. Atat de obraznic insa si atat de atragator, mai ales cu fata inocenta de copil.
Datorita soarelui ce nu ii dadea pace, baiatul isi deschise ochii verzi, cercetand prin jurul sau. Murmura numele fratelui sau insa fara vreun rezultat. Dupa doua secunde realiza ca e singura persoana din camera. Se sprijini in maini si se ridica din pat cu gandul de a merge la baie pentru un dus cald de dimineata. Dupa cateva secunde se razgandi, amintindu-si ca dusul nu mai functioneaza datorita exploziei de ziua trecuta, provocata de un experiment esuat al fratelui sau. Facu cativa pasi, incet, pana la sifonier apoi isi lua o bluza alba si niste pantaloni negri. Dupa ce privi in partea stanga a camerei, apasa pe clanta, aropiindu-se de scari. Langa, se afla o usa inalta, ce despartea holul de biroul fratelui sau. Inauntru, era o biblioteca mare plina de carti groase si un dulap cu milioane de foi. Akito batu la usa, astepta un minut dupa care, vazand ca nu ii raspunde nimeni, intra in incapere. Pe scaun se afla un tanar cu parul de o nuanta rosiatica si ochii albastrii, patrunzatori. Il chema Shimizu Takashi, fratele geaman al baiatului cu par verde. Avea aceasi varsta ca si Akito. Chiar daca erau frati gemeni, fizicul si psihicul lor era diferit. Shimizu era genul de baiat rabdator si inteligent, avand logica in vorbele sale, jucaria lui fiind cuvintele simple, astfel ametind oamenii incet. Purta un aer de superiozitate, dar parea a fi un inger ca si fratele sau, datorita privirii sale mai atragatoare decat orice tentatie.
Toata atentia ii era atrasa de cartea pe care o avea in mana, incat nu il vazu pe Akito ce astepta langa usa macar putin respect. Observand ca nu i se adreseaza nici o replica, lovi usor peretele provocand un zgomot. Tanarul scapa cartea din mana.
-Ahhh...de cate ori ti-am zis sa nu mai faci asta ? Ia uite ca am pierdut pagina..!
-In sfarsit te-ai trezit. Bun venit pe pamant. Avem hamburgeri...., spuse el ironic apoi ofta. Tot nu pricep ce e asa captivant sa stai si sa te holbezi la o foaie mazgalita.
-Se vede ca ai o inteligenta artificiala. Tu esti cel ce nu are habar cum e sa fi tinut in suspans cu fiecare rand citit.
Ca in fiecare dimineata, trebuia sa existe o cearta provocata din lucruri marunte si fara sens. Si tot ca de obicei, Shizumu castiga. Era considerat fratele mai mare doar pentru ca se nascuse cu 10 minute inainte iar asta facea aerul de superiozitate sa creasca si mai mult.
-Cum zici tu perfectule..imi permiti sa te intreb daca maria ta ar dori sa ia micul de jun pana nu incepe scoala ?
Tanarul cu parul rosiatic aproba usor din cap, luandu-si cartea de jos. Akito parasi incaperea din cauza stomacului sau ce cerea mancare, lasandu-l singur pe baiat. Ajuns in bucatarie isi strica repede foamea cu ce nimeri din frigiderul aproape gol. De obicei, Shimizu era punctual insa in dimineata aceasta ceva se schimbase. Probabil stresul influentat de vointa sa la invatatura deja isi facea efectul. Seara trecuta nu adormise decat pe la ora 3, cand reusi sa isi termine referatele. Akito il asteptase atunci, sprijinit de peretele holului, langa usa biroului. Legatura dintre cei doi era una ciudata, deoarece baiatul cu parul verde tinea mult la fratele sau, mult mai mult, insa datorita orgoliului sau nu putea sa arate nimic.
Intr-un final, Shimizu aparu si el pe usa bucatariei, cu gandul la orice alceva inafara mancarii. Akito il trezi din visare cu un mic ghiont in umar, ce aproape il facu pe baiat sa isi scape din nou cartile, insa le prinse la timp murmurand ceva printre dinti. Fratele sau chicoti incet facand semn ca terminase de mancat. Imediat tresari cand privi ceasul, deoarece avea sa intarzie la scoala, iar ghiozdanul nici nu era facut. Fugi repede in camera, din nou lasandu-l pe Shimizu singur. Baiatul ofta. "Oh..iar o sa intarziem la cursul de engleza din cauza lui..de cate ori o sa faca asta ? Firar fratioare…nici macar nu are uniforma pe el..iar asta imi da o idee..! " In timp record se intoarse, aproape gafaind de oboseala.
-Momentan nu imi este foame deci haide la scoala si gaseste o scuza buna pe drum deoarece profesoara din nou o sa ne intrebe motivul intarzierii. Iesi tu primul din casa, tine minte, paseste mai intai cu picioru drept….! ii spuse roscatul vesel.
-Da..da…sigur..
Akito stinse becurile apoi cand deschise usa fu luat prin surprindere de o galeata cu apa ce cazu pe el, udandu-l leoarca. Tanarul incerca sa se ridice de jos, dand galeata la o parte. Dupa ce isi privi hainele ude se uita la fratele sau cu coada ochiului, care se abtinea sa nu rada prea tare. El planuise totul !
-Ce ? Crezi ca te las sa pleci fara sa iti faci dus ? Stii doar ca sunt pro-igienei…du-te si schimbate in uniforma aiuritule..doar nu o sa mergi asa la scoala ! ii spuse acesta comportandu-se ca un adult.
Tanarul cu par verde tipa incat sa auda tot blocul si toti vecinii :
-Te uraaasc…..!
_________________________________________________________


neee..primu` capitol...hope you like it...

[ank_anime]

Deci copchile ma bucur ca n-ai semanat cu mine in privinta las-o balta si ti-ai continuat ficul , yo am renuntat normal la cat de baka sunt.
Deci sa revenim la fic , pai mie imi place ,tare ultima parte deh pai asa e sa plece fara dus :)) .Etto la critici stii ca nu ma pricep :-@ si nu sunt nici in masura sa-ti dau sfaturi.
Voiam sa-ti spun ca-mi place ficul si astept continuarea.Deci apucate de scris.
Gambate!

[mikaru]

mamy xD you're not baka >.< stiu cel mai bine...ehm...arigato`...
nextu`

Roscatul nu baga de seama, fiind mult prea ocupat cu o suvita rebela ce ii acoperea ochii albastrii. Aproape ca uitase de scoala, se vedea ca in dimineata aceea nu era punctual de loc, chiar aerian. Il framantau diferite lucruri legate de cluburile scolii la care tinea “foarte mult” si care aveau sa se redeschida dupa o pauza indelungata. Elevii trebuiau sa isi aleaga diferite cluburi dupa preferinta, se intampla odata la cinci luni si deja devenea stresat mai ales ca Shimizu era cel ce se ocupa cu inscrierea elevilor si activitatile ce trebuiau executate. Stia ca daca va merge la scoala, toti profesorii aveau sa il streseze si mai mult cu ideile lor incat il ameteau total pe baiat. Era saptamana din an care o ura pur si simplu. Voia sa isi formeze singur ideile, considerandu-se prea bun si inteligent fara sa aibe nevoie de ajutorul cuiva.
In tot acest timp, Akito deja se schimbase in uniforma scolara privindu-si lung fratele care parea sa fie cu gandul pe alta planeta. Ramasese confuz, nu stia ce sa faca. Deschise gura sa zica ceva insa fusese interupt de Shimizu care tocmai inchise usa. “Ce naiba are de gand ? Trebuie sa o deschida nu sa o inchida…” Akito se apropie de usa, cu gandul de a iesi din incapere insa fusese tras de guler si trantit pe podeaua rece.
-Au…ce a fost asta ?!
-Du-te si schimba-te ! Stam acasa saptamana asta !
El zisese asta ? Baiatul cu parul verde ramasese ca la masini straine, reusind intr-un fel sa isi gaseasca cuvinte de inceput.
-Dar..e luni..stii foarte bine ca saptamana asta trebuie sa te ocupi de cluburi…
-Eh…vezi ca esti inteligent ?
Acesta nu stia ce sa mai zica, pentru ca totul il facu si mai confuz. Nu ii suna prea bine “statul acasa doar ei doi”.Pentru ca mereu incercau sa scape unul de altul. Totusi nu avea ce face, Shimizu era mai mare, Shimizu castiga de fiecare data. Parea sa sune ca o regula absurda. Roscatul ii intinse mana tanarului pentru al ajuta sa se ridice de pe podea.
-Haide micutule…da-mi mana, sopti el cu ironie.
-Nu te considera George Bush doar pentru ca esti mai mare cu 10 minute decat mine !
-Usor usor…nu te enerva asa…promit ca azi voi fi “cuminte”, continua baiatul ranjind usor.
Observand gestul facut, Akito se ridica repede de jos, trecand cu viteza pe langa fratele sau. Nimeri usa de la camera, fara vreo ezitare se apropie de fereastra pentru a o deschide si mai mult. “Nu imi place deloc…cand zambeste asa stiu ca nu e de bine…ah…aer..aer..!” II trecu prin gand sa sara pe geam ca sa scape din casa aia dar renunta.
Shimizu ramasese singur, privind neexpresiv in urma lui Akito. Il speriase cumva, nici el nu stia ce il infiorase asa tare dar trecu cu vederea gandindu-se ca ii va trece. In tot acest timp, baiatul cu parul verzui reusi sa isi calmeze bataile inimii si spaima ce il cuprinse cu cateva minute in urma. In copilarie, fratele sau avusese o trauma datorita surorii lor care in momentul de fata nu mai traia..era….sus. Impactul la aflarea vestii fusese atat de mare incat ii lovise adanc pe cei doi frati. O chema Takashi Haruhi dar cei doi obisnuiau sa ii spuna Hana-chan. Fiindca era putin mai mica decat cei doi, ea era bobocul familiei, cea mai importanta in acel timp si cea mai rasfatata. Insa dupa moartea sa, Shimizu incepu sa aibe cosmaruri iar psihicul sau incepea sa fie din ce in ce mai prafuit de gandul acesta. De aceea lui Akito ii era frica sa stea singur cu el, pentru ca printr-o simpla greseala ii putea aduce aminte de fata iar acea greseala putea sa coste mult. Ultima data roscatul il lovise pe tanar peste mana, lasandu-i o cicatrice destul de urata. Nu realizeaza ce face, si nu o face cu intentie, doar trauma il controleaza mai rau decat orice bestie.
Roscatul se indrepta incet spre camera in care statea fratele sau. Voia sa vada ce se intamplase pentru ca acesta nu realizaze motivul. Amabil ca de obicei, batu de trei ori in usa dar vazand ca nu raspunde nimeni, intra.
-Ce faci aici ? Ce s-a intamplat ?
-Uhm…..betsuni…..nimic. Ai….ai de gand sa facem ceva amuzant azi ? Daca tot stam acasa..sa ne distram…
Baiatul ramasese mai rau decat daca ar fi fost in fata trenului. Dadu afirmativ din cap, cu o urma de uimire pe chip.
-Atunci…ma lasi pe mine sa fac prajituri ? tresari Akito vesel fara sa mai astepte vreun raspuns deoarece parasii camera intrand in bucatarie.
"Au`..dar el e dezastru la bucatarie..eh..o sa ma amuz.." gandi Shimizu urmandu-si incet fratele care parea mai entuziasmat decat la un turneu de tenis. Baiatul cu parul verde gasi repede ingredientele, incepand sa faca “minunatele” sale prajituri, adevarate esuari ale bucatariei. Roscatul se aseza pe unul din scaunele de langa masa. Nici nu se facu comod ca imediat fu intampinat de o explozie, ce arunca tot aluatul prin incapere. Hainele lui Akito erau distruse si murdare de ingrediente. Fratele sau se apropie ingrijorat de el.
-Oh aiuritule…ce ai mai facut…?
-Uhm…..am gresit butonul…, sopti acesta innocent si nevinovat.
-Nu mai face fata aia la mine…
-Eh..?
Vazand ca are pe chip o urma de ciocolata, roscatul se apleca peste baiat, lingandu-i obrazul drept. Tanarul tresarii, impingandu-si fratele.
-Stai la distanta ! Pentru numele lui Davinci..ce te-a apucat ?
-Da-mi tu raspuns la intrebarea asta pentru ca eu habar nu am..
Akito facu cativa pasi in spate, ajungand intr-un colt unde mobila se intalnea. Roscatul il urma indeaproape, se simtea ca un caine ce urmareste o pisicuta speriata.
-Pleaca..!
-Unde sa plec ?
Vazandu-l in acea postura, cu hainele ude si pielea murdara de ciocolata, mirosind a vanilie si a lamaie, Shimizu parca innebunea si mai mult. Tanarul avea de gand sa scape, insa fusese prins de mana si adus intr-o pozitie mai jenanta.
-Ai innebunit ?! Da drumul !
-Se pare ca da..am innebunit.., sopti roscatul sarutandu-i gatul ce mirosea a esenta de rom.

[ank_anime]

Umm fiule foarte frumos capitolul , ti-am zis ce mult imi place ultima parte , dar mai lasat in suspans, trebuie sa faci o continuare cat mai curand ca mor de nerabdare.Deci astept continuarea .
Gambate!

[mikaru]

Primul pas

In bucataria celor doi frati, se nu auzeau decat rugamintile aprinse ale baiatului cu parul verde adresate fratelui sau, de al lasa in pace. Insa roscatul nu avea de gand sa se opreasca, acest lucru facandu-l pe tanar sa se ingrozeasca si mai mult. Credea ca e vorba de vreo alta trauma a fratelui sau. Insa cum sa se declanseze daca acesta nici macar nu adusese aminte de anumita persoana speciala ? Akito statea rezemat de mobila crem, in timp ce Shimizu isi strecura mana in pantalonii acestuia, dandu-i senzatii ciudate de la fiecare atingere. Incerca sa il opreasca prinzandu-i mana, insa tanarul fusese mult mai rapid, luandu-i-o si ridicand-o deasupra capului in timp ce isi lasa buzele sa se joace destul de violent cu cele ale victimei sale. Isi strecura limba cu usurinta in gura acestuia, studiind fiecare coltisor ca un adevarat jucator ce isi studiaza propriile carti de joc. Dupa multe incercari, Akito reusi sa il indeparteze putin, respirand mai greu.
-Te rog...opreste-te..!
Roscatul sa prefacu ca nu aude nimic, usor usor acoperind podeaua cu hainele celor doi. Orice ar fi incercat, nu il putea opri, pentru ca era mult mai puternic decat el. Isi lasa astfel garda jos, pregatit sa fie devorat de bestia cu ochii albastrii ce nu ii dadea drumul la mana, mai mult provocandu-i durere.Printr-o miscare lenta se apropie de pieptul victimei, incepand cu saruturile de jos in sus. In timp ce buzele ii strabateau bustul, o mana rece ii mangaia chipul lui Akito, cateva degete facandu-si loc printre buzele sale si fortandu-l sa isi deschida gura. Chiar daca nu recunostea, senzatiile incepura sa devina placute cu fiecare miscare brusca sau lenta facuta de roscat care parea sa controleze tot jocul. In timp, Akito se pierdu in nostalgie, lasandu-si fratele sa isi exprime mult mai mult placerea de a se juca cu corpul sau. Deodata Shimizu ii acoperi gura, acest lucru facandu-l pe baiat sa priveasca confuz. Raspunsul il aflase imediat ce simti cum este patruns cu lacomie.
Dupa doua ore de “chin fizic”, Shimizu se ridica alene de jos. Isi privi fratele cu coada ochiului, ce statea in acelasi loc cu genunchii la piept, incercand sa ascunda lacrimile ce ii invadau ochii. Simtea o durere prin tot corpul, mai ales in partea de jos unde roscatul avusese cea mai mare atentie. Shizimu se apropie de el, ridicandu-i barbia ca sa poata vedea cele doua smaralde ciobite.
-La inceput credeam ca voi regreta dar se pare ca nu e asa…
Roscatul lua un pahar cu apa si il intinse. Akito nu spusese nimic, decat actiona, aruncand paharul in peretele din dreapta. Imediat mii de cioburi invadara podeaua, aproape de picioarele baietilor.
-Nu esti decat o bestie ce isi satisface placerile din senin ! Crezi ca daca de comporti gentil rezolvi ceva ? se rasti acesta stergandu-si apasat lacrimile cu maneca de la bluza.
Tanarul nu isi mai gasea cuvintele. Vazandu-l in starea aceea, intradevar destul de neplacuta, facu pasi spre usa, lasandu-l singur in camera intunecata de jaluzelele dese. Cand auzi scartaitul usii, Akito rasufla usurat in sine, incercand sa se ridice de jos. Imediat simti o durere ce ii strabatu tot corpul. Se sprijini de mobilier, indreptandu-se destul de greu spre baie. Cand ajunse acolo, isi privi chipul in oglinda. Parca statea si se uita la o persoana necunoscuta care hotarase sa isi lase corpul in grija alcuiva. Ii era rusine de el insasi, nici nu isi mai putea privi propria reflectie.
Simtindu-si corpul atat de murdar si batjocorit, se hotara sa faca un dus. In timp ce pielea sa se rasfata cu apa calda, in cealalta camera “domnea” pe scaunul de la birou Shimizu, ce rasfoia niste foi legate de scoala. Incerca sa gaseasca idei, miscand pixul dintr-o parte in alta. Fara rezultate insa, nu se putea concentra deloc.
"Nu esti decat o bestie ce isi satisface placerile din senin..."
Isi lasa capul in maini, rasfirandu-si degetele prin par. De-abia acum realizase ceea ce facu. Il obligase sa joace dupa regulile lui, sa isi daruiasca corpul fara voie, sa isi lase buzele posedate de un monstru. Mersese prea departe.
-Unde mi-a fost capul…? Akito..
Incet, incet incepu sa se lase seara peste oras. Akito ramasese in dormitor, incercand sa se obisnuiasca cu linistea din camera. Nu se auzea nimic, doar din cand in cand cate o masina ce trecea cu viteza pe strada, provocand un usor zgomot. Corpul inca il mai durea, aproape peste tot. Isi ridica bratul, privind urmele lasate de saruturile nemiloase oferite de roscat. Trebuia sa considere ceva groaznic ceea ce se intamplase insa cand se uita la acele urme, parca se simti marcat, ceva de genul:”Trece in administratia mea”. Acest gand il facu pe tanar sa se inroseasca usor. Privirea sa ramasese fixata spre tavan, iar roseala nu ii disparu, chiar se accentua. Lua perna verzuie si si-o puse peste chipul neted.
-Ce naiba se intampla cu mine ?
--------------------------------------------------------------------
probabil am greseli de tastare....am fost cam aerian cand am tastat...

[MisS.sAdiStic]

Hi :p poveste este atragatoare iar subiectu e interesant :bv: desi nu stiu cum va continua. Sti cand am vazut poza cu Shimizu am crezut ca e fata...asa are fata de fata...dar nu stiu de unde ai luat poza deci nu vreu sa cred lucruri gresite.
Asa..pai astept cap urmator cu nerabdare. :chuu:
Succes si spor la scris!

[mikaru]

dehe...Say-chan [pot sa iti zic asa, ne ? ^^] ...stiu ca seamana cu o fata but e baiat 100% te asigur xD..ureshi ca ti`a placut..thx xD

Ce poate face simpla curiozitate

Timpul incepu sa treaca repede, cu fiecare secunda linistea se aseza si mai mult peste apartamentul celor doi frati, ca un nor mare ce acopera cerul. Se facu tarziu, in jur de 2 dimineata. Akito statea in patul sau, invelit peste tot corpul cu patura verde. Voia sa doarma insa somnul nu il fura deloc. Din cinci in cinci mai dadea patura la o parte, mutandu-si privirea spre cifrele ceasului ce straluceau prin intuneric. Si tot din cinci in cinci minute ofta usor cand afla cat de tarziu este. Nici un semn de viata de la fratele sau. Probabil uitase deja ce se intamplase, si acum se rasfata cu iubitele sale carti de care nu putea fi despartit. Dupa cateva minute de gandit, se ridica din pat si parasii incaperea in liniste. Era prea multa liniste, cu cat era mai mare cu atat se putea distruge mai usor. Pasii usor pe holul intunecat, plimbandu-si mana pe peretele de langa el. Fara sa observe, deja ajunse in fata unei usi,care facea legatura dintre hol si biroul lui Shimizu. Nu stia ce sa faca. Sa intre sau sa se intoarca inapoi ? Mai avea cativa milimetrii si degetele sale atingeau clanta rece. Insa se oprii cand isi dadu seama ce se poate intampla daca fratele sau il descopera. Probabil alt chin fizic ? Sau poate alt gest neplacut ? Acesta se gandi sa nu intre, pentru siguranta sa.
-Stau aici...stau aici....dar..ah !
Secat de atata curiozitate, isi lipi urechea de usa, ramanand asa minute bune. Linistea era de partea sa, deoarece putea sa auda bine sunetul provocat de taste si click-urile mouse-ului. Chiar si sunetul foilor trecute prin mana lui, si al cartilor asezate pe mobilierul rece. Era exact cum crezuse. Probabil deja uitase, sau incerca sa faca acest lucru lasandu-se purtat de o carte buna. Voia asa de mult sa ii vada expresia fetei. Daca era amuzat..sau daca era serios..daca era fericit..sau daca era trist. Isi lasa corpul mai jos, privind prin gaura cheii. Datorita luminii leptopului, Akito ii putea distinge chipul. Parea asa nostalgic. Exprima tristete amestecata cu regrete, nici vorba de vreo bucurie. Ochii goi de un albastru sters cercetau cateva foi, iar din cand in cand isi nota idei pe alta foaie alba.
Baiatul cu par verde se lasa mult mai jos, pana ce atinse podeaua. Ramasese sprijinit cu tot corpul de usa, lasandu-se rapit pana la urma de somnul ce incepuse sa nu ii dea pace. Dupa vreo jumatate de ora, cand in sfarsit isi termina treaba, roscatul inchise leptopul apoi aranja foile frumos pe marginea biroului. Isi imagina ca fratele sau deja adormise dar in pat si nu unde era acum. Cand vru sa deschida usa, mai avea putin si se impiedica de baiatul adormit ce ii cazuse la picioare.
-Ce naiba...cauta aici ?
Shimizu se apleca putin, asigurandu-se ca nu e vorba de vreun lesin sau ceva de genu. "E doar adormit...ce poate sa ma sperie.." Il ridica pe sus ca pe-o printesa, deschizand usa de la dormitor cu piciorul. Il aseza pe lenjeria verde apoi se uita la ceas. Stia ca e tarziu, dar poate de data asta exagerase cu lucratul la birou. In timp ce isi dadea bluza jos, il privi pe Akito cu coada ochiului. Semana cu un ingeras asezat pe un strat moale, in timp ce frumusetea sa radia cu fiecare secunda. Roscatul se stapani, amintindu-si ce se intamplase in bucatarie, un lucru care nu il va uita niciodata. Dupa ce isi lua pantalonii se aseza langa tanarul adormit. Ochii sai nu puteau sa ramana inchisi, tinta lor erau buzele lui Akito. Fiind sigur si hotarat pe ceea ce face, se apleca peste fratele sau, prinzandu-i buzele intr-ale sale, foarte incet sa nu-l trezeasca. Le savura timp de 5 minute, apoi cu greu se retrase in partea cealalta a patului, indepartandu-si dorinta de a face aceasi greseala la care deja se formasera multe regrete. Intr-un final, adormi si el in toate gandurile sale.
Dimineata sosi cu sfiala, imprastiindu-si mireasma peste tot. Razele soarelui patrundeau incet in camera, cu gandul de a distruge somnul. Roscatul simti caldura provocata de lumina ce facea forme pe obrazul sau, asa ca isi deschise ochii. Se afla in acelasi loc unde adormise insa cand vru sa isi miste corpul, simti cum doua brate incrucisate la pieptul sau nu ii dadeau drumul. Ramasese ca la masini straine cand il vazu pe Akito aproape lipit de el, si incepu sa se inroseasca cand ii simti respiratia calda in ceafa. Cu miscari usoare ii descatusa degetele, reusind sa iasa din stransoarea puternica. Nu mai dormise de foarte mult timp cu el in acelasi pat, dar chiar si cand o facea nu se intampla acest lucru. Se ridica repede din pat, facand pasi cu spatele pana ce se izbi de sifonier.
-Au....asta a durut...
Datorita sunetului provocat, Akito se trezi, dandu-si la o parte suvitele de pe chip. Inca era adormit, asa ca nu prea realiza ce e prin jurul sau.
-Ce....ce s-a intamplat? ...Eh...Shimizu?
Repede privi perna, dandu-si seama ca fratele sau a dormit cu el in pat.
-Iesi din camera asta! Perversule...cine te pune sa dormi cu mine?! tipa el indignat cand se pregati sa arunce cu ceva in roscat.
Shimizu ii prinse rapid mana ca sa il opreasca de la vreo "crima". Cu o usoara urma de roseala in obraji, Akito incepu sa vorbeasca pe un ton aprins:
-Iti bati joc de corpul meu apoi te comporti de parca nimic nu s-ar fi intamplat! Stai inchis in biroul ala nenorocit cu nasul in carti si foi! Sunt asa de importante? Care e cel mai important lucru pentru tine? Cartile! Am dreptate? Normal ca am...apoi mai ai si curajul sa dormi in acelasi pat cu mine! Nu iti ajunge deja? Nu m-ai amarat destul? De ce..continui..
Incet, vocea baiatului o luase in bazait pentru ca ii dadura lacrimile. Chiar si asa continua sa vorbeasca si sa-l critice pe fratele sau cum reusea, stergandu-si lacrimile cu o mana. Shimizu ramasese perplex. Nu stia cum sa actioneze si nici nu ii placea sa auda acele cuvinte care ii erau adresate. Intr-un fel, nu era adevarat, tot ce spunea erau numai si numai bazaconii. Akito parca era bagat in priza, greu de scos din starea aceea. Ca sa-l poata opri, roscatul facu primul lucru ce ii veni in minte. Ii ridica chipul, cuprinzandu-i buzele intr-un sarut suav si lung, ce treptat il linisti pe baiat si ii taie respiratia. Cu miscari lente, ii sterse lacrimile de pe obraji, nedezlipindu-si buzele de ale lui. Dupa cateva minute, care parca au durat o vesnicie, roscatul ii dadu voie sa respire. Akito il privi putin mirat si nu mai scoase nici un sunet.
-Acum te-ai linistit....in sfarsit...credeam ca ma vei ucide cu acele cuvinte..., ii sopti tanarul respirand adanc.
------------------------------------------------------------------

[nolazy]

Uhuu ...foarte frumos 8->
Imi place fic-ul .. este interesant si captivant :)
Greseli nu am vazut si nici nu am stat sa caut. Si oricum eu nu am nici macar un sfert din talentul tau asa ca nu imi permit sa te critic :D
Sper sa postezi cat mai repede continuarea
Bye! :*

[MisS.sAdiStic]

Hi hi Super capitolll! ce draguti sunt..desi... mi se pare mie, sau lui Akito ii placea sa il stie pe Shimizu aproiape de el...mai aproape decat frateste... ... :->

"-Acum te-ai linistit....in sfarsit...credeam ca ma vei ucide cu acele cuvinte..., ii sopti tanarul respirand adanc."

Ce dragut a spus...e asa de simpatic. :chuu:
In fine..astept cap urmator..greseli nu am vazut chear deloc..dar as vrea sa faci cap mai lungi daca nu te superi :P :D
Succes si spor la scris! :bv:

[mikaru]

thx xD Say-chan

Hana-chan[sora` celor doi, decedata]: http://i275.photobucket.com/albums/jj293...titled.jpg
Hana-chan [cea noua xD]: http://img293.imageshack.us/img293/755/i...974ek5.jpg

Aname Hana

O teama sfioasa isi facea loc prin aer. In mintea baiatului cu parul verde treceau mii si mii de intrebari. De ce fratele sau se poarta asa ? De ce nu il asculta ? De ce aplica mereu gesturi neplacute ? De ce nu gaseste raspunsuri la aceste intrebari..
Vazandu-l ca nu reactioneaza in nici un fel, roscatul nu intentiona sa mai insiste. Isi daduse singur seama ca ii zapacii mintea baiatului in totalitate. Fara a mai spune ceva, se indrepta spre usa, dupa ce iesii ramasese putin sprijinit de ea. "Incep sa exagerez..mai bine o las mai moale.." Privii spre usa biroului. Ar fi vrut sa isi iroseasca iar timpul aiurea acolo, cu minunatele sale foi, insa facu pas. In acel moment ii venea sa aleaga dintre doua lucruri: cafea–sa stea treaz si sa se gandeasca mai bine la ceea ce trebuie sa faca- sau somnifere- sa doarma si cand sa se trezeasca totul sa fie ca inainte-. "Vreau prea multe..nu ?" Isi spuse acesta indreptandu-se spre balcon sa isi aeriseasca creierii.
Deodata un tunet puternic isi facu auzul, dupa, cerul incepu sa fie luminat de suvite stralucitoare. Picaturile de apa se loveau de pamant, incet incet se formeau mici oglinzi umede pe sol. Ploaia incepuse destul de violent. Akito ramas in nostalgia sa, fusese trezit la realitate de un fulger luminos, facandu-l pe baiat sa se sperie de umbra mare ce se formase pe perete din cauza dulapului. Cand realiza ce este defapt, se linisti, privind spre geamul stropit de apa. Probabil avea sa fie ultima ploaie puternica din acea primavara, deoarece vara se apropia cu pasi repezi.
Soneria de la usa incepu sa isi cante melodia. Pentru ca roscatul nu avea de gand sa raspunda, Akito se indrepta repede spre usa, deschizand-o. In fata sa statea o fata cu parul blond, lung si frumos aranjat. Sub suvitele rebele ale bretonului, doi ochi gingasi de un albastru aprins isi faceau aparitia. Purta o mica rochie alba, ce avea o floare mare si portocalie in zona pieptului. Era frumoasa, insa uda din cap pana in picioare din cauza vremii de afara. Cu o usoara teama isi gasi vorbele de inceput.
-Um..buna ziua! Imi..imi pare foarte rau insa..nu am avut umbrela si..din cauza asta..eu..defapt hainele mele..sunt ude si..daca aveti o umbrela..si..
-Si nu-i nimic, chicoti baiatul de balbaiala fetei. Poti intra nu iti face griji. E prea urat afara, spuse baiatul politicos, facand vreo doi pasi in spate ca sa poata intra fata.
Putin surprinsa, blonda nu mai putu sa comenteze, facand pasi spre holul "minunat" cum si-l clasificase repede in mintea ei ametita. Picaturile de apa alunecau din parul ei pe umeri, apoi pe brate, degete si cadeau pe podea. Akito revenii cu un prosop pentru fata.
-Poti sta pana se termina ploaia. Nu mi-ai zis..cum te cheama ?
-Eu..ma numesc Aname…Aname Hana..si multumesc foarte mult ! tresarii fata la ultimele cuvinte, in timp ce isi stergea parul cu grija de apa.
-Cu..placere..Hana-chan "Imi aminteste de…sora mea..defapt daca ma gandesc mai bine..seamana putin.." Tanarul o studie cu privirea pe fata din cap pana in picioare, iar pe acesta o apuca o mica agitatie, roseala colorandu-i obrajii fini.
-S-a..s-a intamplat ceva ?!
-A..nu..absolut nimic..Am uitat sa ma prezint..ma numesc Takashi Akito..ma bucur sa te cunosc.
Tanara zambi, multumita ca nu mai era uda in totalitate. Insa hainele ramasesera la fel, lipite pe corpul fetei din cauza apei.
-Daca vrei poti face un dus. Trebuie sa iti schimbi hainele altfel vei racii.
-Dar…dar..
Baiatul insista si vazand ca pana la urma blonda se lasa batuta, merse pana in camera sa cautand un tricou mai lung. In tot acest timp, tanara intra la dus, putin fricoasa de ceea ce se intampla dar fericita ca nu ii mai era frig. Baiatul gasii intr-un final un tricou alb mai mare. Pantaloni nici atat, deoarece erau foarte mari pentru corpul ei gingas.
Shimizu tocmai inchise usa de la balcon, ud si el din cauza ploii care il atinse. Se gandi sa faca un dus asa ca intra in baie. Blonda inca era acolo, pe varfuri incercand sa ajunga la prosop. Roscatul o vazu in totalitate, incepand sa se inroseasca din cap pana in picioare. Biata fata reusi sa ia prosopul ,acoperindu-si corpul cu el.
-Cine esti ? Pleaca ! Perversule !
Acesta nici ca vru sa comenteze, inchise usa repede cerandu-si scuze. Ce cauta o fata dezbracata la ei in baie ? Era socat destul, spre amuzamentul lui Akito care auzise totul. Se apropie de fratele sau, privindu-l copilaros.
-Eh…vezi ? Si fetele spun ca esti pervers….perversule..
-Cum ? Cine ? Dar…o fata tocmai..
-Stiu…afara ploua si ii era frig asa ca am lasat-o sa intre pana cand ploaia o sa se linisteasca. Iar tu ce faci ? Intrii peste ea cand face dus ? E destul de grav daca perversitatea ta a atins nivelul asta. Cere-ti scuze…!
-Am facut-o deja. Habar nu aveam ca e cineva acolo..din cate vezi si eu sunt ud..
Tanarul nu ii mai raspunse, doar scoase limba cu rautate, asezand tricoul langa usa de la baie. Fara sa vrea Shimizu se inrosi putin, ascunzandu-si obrajii cu o mana. Akito se schimbase asa repede ? Sau pana la urma ii acceptase sentimentele ?
--------------------
hope you like it xD