Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Trei luni în Italia

#1
Este prima dată când scriu proză non-Sf, sper să iasă ceva.
Aştept critici dure pentru că doar aşa mă pot perfecţiona...Spor la citit...


Cristina Anthony



Rămân închisă în camera mea dorindu-mi să fug cât mai departe de locul ăsta. Ochii încep să mă usture din cauza lacrimilor pe care nu vreau să le las să cadă. Nu sunt o fiinţă slabă, deci nu am de gând să plâng. Eu nu plâng, eu trebuie să fiu o luptătoare pentru că totul vrea să mă doboare.
Dormitorul meu era format din trei pereţi normali şi unul din sticlă. Peretele din sticlă îmi oferea o privelişte frumoasă spre plaja din spatele vilei. O nuanţă de violet deschis îmi îmbrăca pereţi, iar tavanul este alb. Pe unul dintre pereţi era aşezată toată mobila, opus acestuia se afla patul şi cele două noptiere masive. E o cameră frumoasă, dar am stat prea mult timp în acest loc. E timpul să fug, din nou fug.
Numele meu este Cristina Anthony , şi acum sunt fata unui om de afaceri din America. Soţia lui a dorit să mă adopte, dar a murit într-un accident. Atunci el m-a adoptat în memoria soţiei lui, această adopţie a atras după sine o mulţime de probleme. Acum nu mai era o simplă fată, eram din lumea bună, trebuia să fiu civilizată şi să mă ridic la standardele cerute.
Mi-am îndesat nişte haine într-un rucsac, banii pe care i-am economisit timp de cinci luni şi caietele cu versuri. Nu te las să îmi distrugi visul, am primit acea bursă şi voi profita la maxim de ea, mă poţi renega dacă vrei.
Am ieşit încet din cameră şi am coborât scările în spirală. Bodigardul meu stătea de pază la capătul scărilor, mă aşteptam la asta, am luat un pantof aruncând-ul în bucătăria de la parter. Aceasta a tresărit, se pare că dormea la locul de muncă. A plecat spre sursa de gălăgie şi eu coborât în grabă scările. Am deschis repede uşa lovindu-mă de cineva care se pregătea să intre. Mă trezesc faţă în faţă cu fratele meu Jake. Nu era chiar fraţi, el era fiul natural al familiei, iar eu era fata adoptată cu probleme de comportament. Jake era un băiat răsfăţat şi drăguţ, cu ochii albaştri, păr roşcat şi ciufului. Când nu era vorba de o cină de afaceri, sau o seară festivă, avea un stil rock care îl prindea. A zâmbit ştrengar şi m-a tras de mână până în spatele casei.
- Ce vrei să faci? Nu te obosi să-mi răspunzi, dacă vrei să fugi de acasă, urcă în maşină, oricum nu te suport.
- Ştiu că nu mă suporţi. Deci, da, plec. Dacă eşti aşa de drăguţ încât să mă conduci la aeroport nu mă supăr.
Aceasta a aprobat şi mi-a deschis uşa pentru a urca în dreapta şoferului. Se pare că poate fi „gentelman” pentru a obţine ceea ce îşi doreşte. Am mers repede pe străzile pustii, era destul de devreme, era vară, era ora cinci dimineaţa. Am ajuns la aeroport, iar Jake mi-a luat rucsacul conducându-mă până la scările avionului. S-a încruntat când a văzut unde merg şi mi-a spus că nu trebuie să fac asta.
- Nu te speria, vei scăpa de mine pentru totdeauna.
Am urcat pe scări şi m-am aşezat pe locul meu, acum plec din frumoasa şi însorita Spanie spre Italia, acum mă întorc acasă. Cinci lunii departe ce acea ţară au trecut repede, nu pot spune că mi-a fost doar de ea, sau de bătăile primite acolo.
M-am lăsat pe spătarul scaunului aşteptând să pornim, dar nu se întâmpla nimic. Am auzit nişte certuri, apoi l-am văzut pe Jake cum s-a apropiat de mine. M-a privit adânc în ochii oftând resemnat.
- Arată-le că eşti cea mai bună, câştigă concursul şi contractul, apoi întoarce-te la mine.
Mi-a cuprins buzele într-un sărut scurt şi s-a îndepărtat de mine. Am rămas şocată, el mă urăşte, nu vrea să mă ştie în preajma lui, el nu simte decât ură pentru mine. Deşi îmi repetam în gând că el doar se joacă cu mine, era fericită undeva în interiorul meu pentru că ar putea simţi ceva pentru mine.
Nu suntem fraţi decât prin nume, defapt nici prin nume pentru că el poartă numele mamei sale, deci nimic nu ne opreşte să ne iubim. Poate că nu este normal, dar mi-a plăcut din prima clipă, deşi e mai mare decât mine cu trei anii asta nu este o problemă. Am 16 ani, e timpul să decid ce vreau să fac cu viaţa mea, dacă nu voi riposta voi deveni o simplă păpuşă .
Avionul se ridica uşor pe la pământ, am aruncat o privire spre pământ şi l-am văzut pe Jake privind trist maşinăria care se îndepărta.
- Mă voi întoarce.
Mi-am pus căştile de la telefon în urechii şi am continuat să ascult versurile pe care le cântam chiar eu le chitară. Aceleaşi piese inspirate din propriile mele trăiri, din propriile mele drame trăite în cele două ţării.
Acum că am de parcurs un drum Spania – Italia, pot să vă apun mai multe despre mine. numele l-am spus mai sus şi nu am de gând să-l repet. Viaţa mea nu a fost una chiar roz, defapt viaţa mea nu avea nici o culoare, era alb-negru. Primi 8 anii din viaţă i-am trăit într-o casă de copii din România. Apoi am fost adoptată de nişte românii care locuiau în Italia. Când am ajuns acolo a început chinul pentru mine şi pentru încă o fată. Oamenii care ne-au adoptat au făcut-o cu un motiv întemeiat, să ne trimită la cerşit. Această afacere are una profitabilă pentru ei, pentru noi era singura şansă de a trăi. Trebuia să adunăm o anumită sumă, dacă reuşeam să adunăm mai mult atunci primeam mai multă mâncare, dacă nu reuşeam să strângem suma eram bătute şi închise. Erau zile în care nu mâncam nimic, şi nu aveam nici o şansă să fugim. Eram duşi într-un loc, dacă încercam să fugim ne găseau cu multă uşurinţă. Nu era doar familia care ne-a adoptat pe noi, era o reţea întreagă. Probabil că nu aş fi scăpat de acolo dacă prietena mea nu ar fi leşinat în mijlocul unei mulţimi de oameni. Această salvare a venit foarte târziu, la trei ani după ce am fost aduse în Italia. Aici am fost luate de o altă casă de copii, care ne trimitea la diverse familii. De multe ori am ajuns la oameni care mă loveau, iar când se întâmpla asta nu mai stăteam pe gânduri şi fugeam. Petreceam nopţii pe străzi, sau prin Şcolii de reeducare, îndurând alte probleme. O fată de 14 ani care a suferit atât de mult pare ireal, dar nu sunt singură în acest rol. Mai sunt sute, poate mii, de copii ca mine. Copii bruscaţi, obligaţi să cerşească, să îndure foametea şi frigul, apoi să moară. Când am fost adoptată de Jeremy Anthony am ajuns să fiu răsfăţată, dar nu puteam trăi aşa. Nu eram o prinţesă, o doamnă din înalta clasă, şi nici nu puteam deveni ce îşi doreşte el. Fiul acestuia, Jake Ethan, era un băiat care se adapta la situaţie, deşi nu îi plăcea nici lui să fie controlat. Din câte am înţeles el nu a locuit tot timpul cu tatăl său, dar nu l-am întrebat de viaţa lui, pentru că nu doream să afle el de a mea. Am fost înscrisă la o şcoală de primă clasă şi am fost înconjurată de prieteni. Acei prieteni erau interesaţi de faima tatălui meu, de banii lui şi de lucrurile pe care sperau să le obţină. Nu erau prieteni, erau profitori şi linguşitori.
Avionul a aterizat uşor pe aeroport, iar pasageri se îndreptau uşor spre ieşire.
- Roma, m-am întors în locul în care am suferit.
Am luat un taxi, şi am pornit uşor spre destinaţia mea, o vacanţă petrecută studiind poeziile şi literatură, Şcoala de Vară.
- Domnişoară, vom trece pe lângă Colosseum. Dacă doriţi…
Schiţez un zâmbet trist şi continui să privesc revista pe care o aveam la mine.
- Urăsc această atracţie turistică, eu nu sunt o turistă.
Bărbatul s-a încruntat în oglindă şi nu a mai scos nici măcar un cuvânt. Asta e mai mult decât perfect, nu am nevoie de sfaturile lui.
Am oprit în faţa unei clădiri mari, plină de graffiti, cuvinte sau nume. Şoferul m-a privit surprins apoi m-a întrebat dacă sunt una din concurente. Mi-am încruntat sprâncenele, nu eram o concurentă, eram obligată să câştig.
- Nu sunt o concurentă, sunt o câştigătoare.
Mi-a luat rucsacul şi i-am plătit bărbatului drumul apoi am înaintat spre intrarea în campus. Am uitat să menţionez că am un stil mai ciudat, sunt o fată Goth şi oamenii mă privesc destul de ciudat. Am un piercing în sprânceană şi unul în buza de jos,am tenul foarte alb şi o freză visual kei . Astăzi purtam o pereche de blugi negri trei-sferturi, rupţi şi nişte lanţuri care atârnau de ei. Bluza mea era violet închis şi scria DEATH cu litere roşi, iar în picioare purtam aveam nişte skateri mov cu negru. Erau câţiva elevi matinali în campus, auzeam replici de genul „ Uite-o şi pe asta, parcă ar veni la Skate Park” sau „ C caută asta aici? A venit să-şi aştepte moartea.”. Urăsc oameni care vorbesc doar pentru a se afla în treabă, veţi vedea ce caut aici când voi câştiga şi voi şterge cu voi de jos. Am puşti cu gura mare a venit şi m-a prins de mână. Mi-am smucit încheietura privind-ul furioasă pe blondinul din faţa mea.
- Ce vrei copile? vocea mea suna puţin răguşită, ce se întâmplă cu mine.
- Păi, am venit săăăă…. Să îţi spun Bun venit! Eu sunt Dan, sunt profesorul de arte, directoarea mi-a spus să te aştept. vocea lui era de un calm care mă scotea pe mine din minţi. Ce-i cu omul ăsta?
Îl analizez şi mă aştept să aud o fază de genul „ Glumesc, te-am prins.”, dar nu a spus nimic doar mi-a făcut semn să-l urmez. Ei bine nu cred că este de forte mult timp profesor de arte, e mult pe tânăr nu poate fi profesor. Avea cam 1,80 metri, ochii lui erau ciocolatii şi tenul creol. Era îmbrăcat cu un tricou negru cu logo-ul celor de la Him, purta o pereche de blugi închişi la culoare şi tenişi negri. Asta nu e imaginea unui profesor, e mai degrabă un elev mincinos. Am auzit cum cineva întrebă : „ a venit Halloween-ul mai repede?”, iar cineva a spus să vorbească „mai încet că este profesorul Dan cu ea”. Nu cred! O voce îmi ţipa că visez, cum să arate profesorul meu ca un copil, nu se poate!
- Am ajuns. E posibil ca directoarea să-ţi ceară să renunţi la unele chestii, dar freza e beton. OK, eu am plecat, ne mai vedem!
Am intrat în birou şi am văzut o bătrână aşezată la o masă mare. Femeia mi-a făcut semn să iau loc pe unul dintre scaune şi a început să spună că trebuie să respect nişte reguli dacă doresc să rămân .Bine-nţeles că vrea, doar nu am fugit de acasă pentru a fi dată afară de aici, nu înainte să mă remarc. Mi-a cerut să-mi scot pentru început piercing-urile, apoi să-mi dau jos lanţurile de la blugi. Am făcut exact cum mi-a cerut apoi le-am pus pe toate într-o cutie care a spus că rămâne la ea.
- Acum, de la tine ne aşteptăm la rezultate foarte bune, ai fost una dintre cele mai pregătite candidate. Sper că faptul că domul Anthony este în juriu şi este tatăl tău nu este un motiv de aroganţă.
- Jeremy nu ştie că sunt aici, şi nici nu trebuie să afle.
Femeia mi-a spus că pot pleca, camera mea era numărul 35 şi vom fi două într-o cameră. Super trebuie să împart camera cu o altă concurentă, sper să nu încerce să mă sufoce în timp ce dorm, sau vice-versa.





S-ar putea (mai mult ca sigur) să fie greşeli de tastare pentru că nu am corectat capitolul.

#2
(23-10-2011, 05:25 PM)Ayu.Lore A scris: Rămân închisă în camera mea dorindu-mi să fug cât mai departe de locul ăsta. Propoziția nu are logică, pentru că nu menționezi de ce loc vrea să fugă, cineva poate înțelege că vrea să fugă de camera ei. Ochii încep să mă usture din cauza lacrimilor pe care nu vreau să le las să cadă. Nu sunt o fiinţă slabă, deci nu am de gând să plâng. Eu nu plâng, eu trebuie să fiu o luptătoare pentru că totul vrea să mă doboare. Iar logica dispare, cum adică vrea să fie o luptătoare pentru că totul vrea să o doboare ? și ai repetat cuvântul plâng de două ori în același rând, sună urât.
Dormitorul meu era format din trei pereţi normali există și pereți anormali ? şi unul din sticlă. Peretele din sticlă îmi oferea o privelişte frumoasă spre plaja din spatele vilei. O nuanţă de violet deschis îmi îmbrăca pereţi, pereții, cu doi de i iar tavanul este alb. nu poți spune la trecut că pereții erau violet și în prezent că tavanul este alb, nu mai jongla aiurea cu timpurile verbale. Axează-te decât pe unul, ori prezent, ori trecut.Pe unul dintre pereţi era aşezată toată mobila, era așezată toată mobila ... sună de parcă era lipită de perete opus acestuia se afla patul şi cele două noptiere masive. dacă spui că pe unul era toată mobila, cum poți spune că pe cel opus sunt patul și noptierele ? Și astea tot o mobilă sunt E o cameră frumoasă, dar am stat prea mult timp în acest loc. E timpul să fug, din nou fug. din nou să fug, și uite acum cititorul își dă seama că chiar din camera ei vrea să fugă
Numele meu este Cristina Anthony , înainte de virgulă nu se pune SPACE şi acum sunt fata unui om de afaceri din America. ăsta este un clișeu Soţia lui a dorit să mă adopte, dar a murit într-un accident. puteai descrie accidentul Atunci el m-a adoptat în memoria soţiei lui, această adopţie a atras după sine o mulţime de probleme. Acum nu mai era eram, ai mâncat o literă o simplă fată, eram din lumea bună, trebuia să fiu civilizată şi să mă ridic la standardele cerute. ăsta sună iar a clișeu
Mi-am îndesat nişte haine într-un rucsac, banii pe care i-am economisit timp de cinci luni şi caietele cu versuri. Nu te las să îmi distrugi visul, am primit acea bursă şi voi profita la maxim de ea, mă poţi renega dacă vrei. știi că fraza asta sună aiurea și nu are legătură cu ce ai scris până acum ? cine să o renege ? cine să nu o lase să profite de bursă ?
Am ieşit încet din cameră şi am coborât scările în spirală. Bodigardul nu așa se scriu, ori scrii în română, de fapt, scrii cum se aude Badigard - nici nu știu dacă se acceptă asta, dacă nu îl folosesc - ori în engleză Bodyguard - parcă așa se scria - meu stătea de pază la capătul scărilor, mă aşteptam la asta, ăh ? aici pentru ce este virgulă ? trebuia punct. am trebuia A cu literă mare luat un pantof aruncând-ul aruncându-l, vaii, rușinică în bucătăria de la parter. Aceasta a tresărit, se pare că dormea la locul de muncă. A plecat spre sursa de gălăgie şi eu coborât în grabă scările. și tu greșit aicișa, ai uitat cuvântul AM Am deschis repede uşa lovindu-mă de cineva care se pregătea să intre. Mă trezesc faţă în faţă cu fratele meu virgulă Jake. Nu era eram, ți-e foame de tot mănânci litere ? chiar fraţi, el era fiul natural al familiei, iar eu era eram fata adoptată cu probleme de comportament. Jake era un băiat răsfăţat şi drăguţ, cu ochii albaştri, păr roşcat şi ciufului. Ciufului sună cașto, păcat că nu este și corect, corect este ciufulit. Când nu era vorba de o cină de afaceri, sau o seară festivă, avea un stil rock care îl prindea. A zâmbit ştrengar şi m-a tras de mână până în spatele casei.
- Ce vrei să faci? Nu te obosi să-mi răspunzi, dacă vrei să fugi de acasă, urcă în maşină, oricum nu te suport.
- Ştiu că nu mă suporţi. Deci, da, plec. Dacă eşti aşa de drăguţ încât să mă conduci la aeroport nu mă supăr. acest dialog a fost foarte sec, ma cherie
Aceasta parcă era fratele, nu sora. Acesta, nu aceasta.a aprobat şi mi-a deschis uşa pentru a urca în dreapta şoferului. Se pare că poate fi „gentelman” pentru a obţine ceea ce îşi doreşte. Am mers repede pe străzile pustii, era destul de devreme, era vară, era ora cinci dimineaţa. Era atât de plictisitor ca să mai folosești și virgula ? ERA ăsta se repete de prea multe ori Am ajuns la aeroport, iar Jake mi-a luat rucsacul conducându-mă până la scările avionului. S-a încruntat când a văzut unde merg şi mi-a spus că nu trebuie să fac asta.
- Nu te speria, vei scăpa de mine pentru totdeauna.
Am urcat pe scări şi m-am aşezat pe locul meu, acum plec din frumoasa şi însorita Spanie spre Italia, acum mă întorc acasă. Cinci lunii luni, cu un singur i departe ce acea ţară au trecut repede, nu pot spune că mi-a fost doar de ea, sau de bătăile primite acolo. alt clișeu, bătăi, lol .
M-am lăsat pe spătarul scaunului aşteptând să pornim, dar nu se întâmpla nimic. Am auzit nişte certuri, apoi l-am văzut pe Jake cum s-a apropiat de mine. M-a privit adânc în ochii oftând resemnat.
- Arată-le că eşti cea mai bună, câştigă concursul şi contractul, apoi întoarce-te la mine.
Mi-a cuprins buzele într-un sărut scurt şi s-a îndepărtat de mine. Am rămas şocată, el mă urăşte, nu vrea să mă ştie în preajma lui, el nu simte decât ură pentru mine. Deşi îmi repetam în gând că el doar se joacă cu mine, era ERAM fericită undeva în interiorul meu pentru că ar putea simţi ceva pentru mine. vaiii cât de drăguuț, câât de clișeeeeeic ! acum ce urmează ?întrebările retorice ?
Nu suntem fraţi decât prin nume, defapt nici prin nume pentru că el poartă numele mamei sale, deci nimic nu ne opreşte să ne iubim. Poate că nu este normal, dar mi-a plăcut din prima clipă, deşi e mai mare decât mine cu trei anii ani, cu un singur i asta nu este o problemă. Am 16 șaisprezece ani, e timpul să decid ce vreau să fac cu viaţa mea, dacă nu voi riposta voi deveni o simplă păpuşă . fără SPACE înainte de semnele de punctuație a
Avionul se ridica uşor pe la pământ, am aruncat o privire spre pământ şi l-am văzut pe Jake privind trist maşinăria care se îndepărta. mașinăria ? știi cât de urât sună
- Mă voi întoarce.
Mi-am pus căştile de la telefon în urechii urechi, cu un singur i şi am continuat să ascult versurile pe care le cântam chiar eu le la chitară. Aceleaşi piese inspirate din propriile mele trăiri, din propriile mele drame trăite în cele două ţării.
Acum că am de parcurs un drum Spania – Italia, pot să vă apun mai multe despre mine. numele rușinicăăă, rușinicăăă, după punct se scrie cu literă mare l-am spus mai sus sună aiurea şi nu am de gând să-l repet. la fel de aiurea, și dacă ne gândim puțin, toată fraza putea dispărea de aici Viaţa mea nu a fost una chiar roz, defapt viaţa mea nu avea nici o culoare, era alb-negru. Primi 8 opt anii ani, un singur i din viaţă i-am trăit într-o casă de copii din România. România ? lol, alta nu găseai Apoi am fost adoptată de nişte românii români, un singur i care locuiau în Italia. Când am ajuns acolo a început chinul pentru mine şi pentru încă o fată. Oamenii care ne-au adoptat au făcut-o cu un motiv întemeiat, să ne trimită la cerşit. Această afacere are era una profitabilă pentru ei, pentru noi era singura şansă de a trăi. Trebuia să adunăm o anumită sumă, dacă reuşeam să adunăm mai mult atunci primeam mai multă mâncare, dacă nu reuşeam să strângem suma eram bătute şi închise. Erau zile în care nu mâncam nimic, şi nu aveam nici o şansă să fugim. Eram duşi într-un loc, dacă încercam să fugim ne găseau cu multă uşurinţă. Nu era doar familia care ne-a adoptat pe noi, era o reţea întreagă. Probabil că nu aş fi scăpat de acolo dacă prietena mea nu ar fi leşinat în mijlocul unei mulţimi de oameni. Această salvare a venit foarte târziu, la trei ani după ce am fost aduse în Italia. Aici am fost luate de o altă casă de copii, care ne trimitea la diverse familii. De multe ori am ajuns la oameni care mă loveau, iar când se întâmpla asta nu mai stăteam pe gânduri şi fugeam. Petreceam nopţii pe străzi, sau prin Şcolii Școli, un singur i de reeducare, îndurând alte probleme. O fată de 14 paisprezece ani care a suferit atât de mult pare ireal, nu are logică asta cu ireal dar nu sunt singură în acest rol. Mai sunt sute, poate mii, de copii ca mine. Copii bruscaţi, obligaţi să cerşească, să îndure foametea şi frigul, apoi să moară. Când am fost adoptată de Jeremy Anthony am ajuns să fiu răsfăţată, dar nu puteam trăi aşa. Nu eram o prinţesă, o doamnă din înalta clasă, mai de grabă înaltă societate şi nici nu puteam deveni ce îşi doreşte el. Fiul acestuia, Jake Ethan, era un băiat care se adapta la situaţie, deşi nu îi plăcea nici lui să fie controlat. Din câte am înţeles el nu a locuit tot timpul cu tatăl său, dar nu l-am întrebat de viaţa lui, pentru că nu doream să afle el de a mea. Am fost înscrisă la o şcoală de primă clasă sună nașpa primă clasă şi am fost înconjurată de prieteni. Acei prieteni erau interesaţi de faima tatălui meu, de banii lui şi de lucrurile pe care sperau să le obţină. Nu erau prieteni, erau profitori şi linguşitori.
Avionul a aterizat uşor pe aeroport, iar pasageri pasagerii se îndreptau uşor spre ieşire.
- Roma, m-am întors în locul în care am suferit.
Am luat un taxi, şi am pornit uşor spre destinaţia mea, o vacanţă petrecută studiind poeziile şi literatură, Şcoala de Vară. vară trebuia scris cu V mic
- Domnişoară, vom trece pe lângă Colosseum. Dacă doriţi…
Schiţez un zâmbet trist şi continui să privesc revista pe care o aveam la mine.
- Urăsc această atracţie turistică, eu nu sunt o turistă.
Bărbatul s-a încruntat în oglindă şi nu a mai scos nici măcar un cuvânt. Asta e mai mult decât perfect, nu am nevoie de sfaturile lui.
Am oprit în faţa unei clădiri mari, plină de graffiti, cuvinte sau nume. Şoferul m-a privit surprins apoi m-a întrebat dacă sunt una din concurente. Mi-am încruntat sprâncenele, nu eram o concurentă, eram obligată să câştig.
- Nu sunt o concurentă, sunt o câştigătoare.
Mi-a luat rucsacul şi i-am plătit bărbatului drumul virgulă apoi am înaintat spre intrarea în campus. Am uitat să menţionez că am un stil mai ciudat, sunt o fată Goth şi oamenii mă privesc destul de ciudat. Am un piercing în sprânceană şi unul în buza de jos,am tenul foarte alb şi o freză visual kei . Astăzi purtam o pereche de blugi negri trei-sferturi, rupţi şi nişte lanţuri care atârnau de ei. Bluza mea era violet închis şi scria DEATH nu țipi la nimeni, deci cu litere mici cu litere roşi, iar în picioare purtam aveam nişte skateri mov cu negru. Erau câţiva elevi matinali în campus, auzeam replici de genul „ Uite-o şi pe asta, parcă ar veni la Skate Park” sau „ C CE caută asta aici? A venit să-şi aştepte moartea.”. replica asta sună foarte urât Urăsc oameni care vorbesc doar pentru a se afla în treabă, veţi vedea ce caut aici când voi câştiga şi voi şterge cu voi de pe, nu de jos. Am puşti cu gura mare a venit şi m-a prins de mână. Am puști cu gura are ? Poate Un puști cu gura mare Mi-am smucit încheietura privind-ul furioasă pe blondinul din faţa mea.
- Ce vrei copile? vocea mea suna puţin răguşită, ce se întâmplă cu mine.
- Păi, am venit săăăă… săăăăăăăăăăăăă nu mai lungești vocalele aiurea Să îţi spun Bun venit! Eu sunt Dan, sunt profesorul de arte, directoarea mi-a spus să te aştept. virgulă, nu punct vocea lui era de un calm care mă scotea pe mine din minţi. Ce-i cu omul ăsta?
Îl analizez şi mă aştept să aud o fază de genul „ Glumesc, te-am prins.”, dar nu a spus nimic doar mi-a făcut semn să-l urmez. Ei bine nu cred că este de forte mult timp profesor de arte, e mult pe prea tânăr nu poate fi profesor. Avea cam 1,80 metri metrii ? da câți metrii avea ? cinci ? ochii lui erau ciocolatii şi tenul creol. Era îmbrăcat cu un tricou negru cu logo-ul celor de la Him, purta o pereche de blugi închişi la culoare şi tenişi negri. Asta nu e imaginea unui profesor, e mai degrabă un elev mincinos. Am auzit cum cineva întrebă : fără cele două puncte „ a venit Halloween-ul mai repede?”, iar cineva a spus să vorbească „mai încet că este profesorul Dan cu ea”. Nu cred! O voce îmi ţipa că visez, cum să arate profesorul meu ca un copil, nu se poate!
- Am ajuns. E posibil ca directoarea să-ţi ceară să renunţi la unele chestii, dar freza e beton. OK, eu am plecat, ne mai vedem!
Am intrat în birou şi am văzut o bătrână aşezată la o masă mare. Femeia mi-a făcut semn să iau loc pe unul dintre scaune şi a început să spună că trebuie să respect nişte reguli dacă doresc să rămân . fără space în fața semnelor de punctuație, doar după ele ! Bine-nţeles că vrea, doar nu am fugit de acasă pentru a fi dată afară de aici, nu înainte să mă remarc. Mi-a cerut să-mi scot pentru început piercing-urile, apoi să-mi dau jos lanţurile de la blugi. Am făcut exact cum un singur space, nu două mi-a cerut apoi le-am pus pe toate într-o cutie care a spus că rămâne la ea.
- Acum, de la tine ne aşteptăm la rezultate foarte bune, ai fost una dintre cele mai pregătite candidate. Sper că faptul că domul Anthony este în juriu şi este tatăl tău nu este un motiv de aroganţă.
- Jeremy nu ştie că sunt aici, şi nici nu trebuie să afle.
Femeia mi-a spus că pot pleca, camera mea era numărul 35 treizeci și cinci şi vom fi două într-o cameră. Super virgulă trebuie să împart camera cu o altă concurentă, sper să nu încerce să mă sufoce în timp ce dorm, fără virgulă sau vice-versa.

Gata, am terminat de corectat. Ochei, ai potențial, dacă ai fii scăpat de clișee și se toate repetițiile supărătoare ar fi fost și mai bine. Ai multe greșeli de tastare, probleme cu I și Dublu I cu Space și semnele de punctuație. Multe fraze sunt aiurea și fără logică.
De data viitoare vreau să ai mai puține, adică îmi doresc să ai mai puține greșeli și sper să numai grăbești atât acțiunea, totul merge prea repede, prea dinamic pentru mine. Folosește descriere, dar nu a hainelor cum ai făcut până acum, a sentimentelor, să faci să ne cutremuri, nu una două și ai terminat capitolul.
Oricum, este bine pentru o începătoare - asta ești nu o,o ? -. Sper că nu am fost prea rea/ dură/ ecetera. Anw, baftă.

P.S.: Titlul este cașto.



[Imagine: Jun0xCa.png]

#3
Jake Ethan



Cineva a deschi cu nervozitate uşa camerei mele, cu greu mi-am deschis ochii sesizând că nervosul era tata. Îi spun să aştepte să mă îmbrac şi voi merge cu el la firmă. Bărbatul continua să ă privea nervos, nu cred că era vorba de firmă. Oare bătrânul şi-a dat seama că prinţesa a dispărut de acasă?
- Unde e Cristina? după tonul voci lui era clar că mă consideră vinovat.
Da, sunt şi eu vinovat, pentru că în loc să o opresc am urcat-o direct în avion, dar nu a m de gând să fiu o piedică în faţa visului ei.
I-am spus bărbatului că cobor în câteva minute şi să mă aştepte la masă pentru că mor de foame. Poate că am fost pre indiferent cu ceea ce i s-a întâmpla „surioarei mele”, dar nu prea am avut-o la inimă ca o soră. Simt mai mult pentru ea decât pentru o soră, între fraţi este o rivalitate, iar între mine şi ea este o ură absolută. Mă bucur că am scăpat de ea, dar am şi un sentiment de pierdere în acelaşi timp. Oare chiar am pierdut-o pentru totdeauna?
Mi-am luat repede pe mine un tricou cu metalica şi o pereche de blugi uzaţi. Am coborât scările şi am intrat în living unde tata îşi savura fără chef micul de jun. Am oftat aşezându-mă lângă el, urăsc living-ul acesta, mai bine aş mânca în bucătărie decât aici. Pereţi au o nuanţă oribilă de crem de pe vremea bunicii, mobila este de colecţie din nu-ştiu care epocă, mă miră că nu o fost mâncată de termite. Mă aşez pe un scaun masiv, cu spătar înalt, din lemn de mahon, tapiţat cu mătase neagră. Am luat o felie de pâine prăjită cu gem de caise şi mi-am pus o cană de cafea . Privirea tatălui meu mi-a tăiat pofta de mâncare. Am lăsat jos felia ridicându-mi privirea spre bătrân, eram destul de nervos şi tensionat.
- Da, ştiu unde este. Şi nu, nu am de gând să-ţi spun, vei merge după ea şi eu nu vreau să fiu implicat în asta. Poţi să pretinzi că această discuţie nici măcar nu a avut loc.
M-am ridicat de la masă şi m-am îndreptat spre capătul scărilor. Am auzit cum tata îmi ordonă să mă întorc şi să-i spun unde este Cris, dacă nu sunt pedepsit. Auzi la el, pedepsit, sunt major, nu are nici un drept asupra mea, pot face ce vreau. Am vrut să merg în camera mea, în schimb m-am oprit în faţa camerei Cristinei şi am intrat în aceasta. Era clar că ceva lipsea, dezordinea, mirosul fumului de ţigare şi vocea ei enervantă care să-mi spună să ies în clipa asta din cameră. Oare chiar am început să-i simt lipsa?
M-am lăsat pe patul ei şi am privit tavanul, am analizat fiecare dulap şi am observat o foia de hârtie sub birou. M-am ridicat cu lene şi m-am apropiat de acesta, am ridicat foia şi am citit nişte cuvinte scrise dezordonat şi la grabă.
„ Nu cred că am ce căuta în această lume, îngerii au vrut să mă ia odată la ei, dar i-am refuzat. Oare de ce am refuzat Paradisul, de ce am ales să rămân în infernul numit pământ, de ce? Am primit răspunsul la această întrebare, adică mi-am dat singură răspunsul la această întrebare. Am rămas în infern pentru că doream să găsesc un alt înger care a refuzat cerul, dar nu mi-am pierdut speranţa. Probabil că acum îngerii mă amăgesc pentru că am avut curajul să-i refuz. Dar îmi doresc să trăiesc, să iubesc, să fiu fericită şi la rândul meu să fiu iubită. Dacă cer prea mult atunci Accept, mă voi ridica la cer şi voi trăi cu voi, dacă nu cer prea mult atunci voi aştepta.
Am de gând să-mi urmez visul. Îngere, te rog să nu mă urăşti! Am mare nevoie de tine şi te protecţia ta, eşti singurul care mă iubeşte cu adevărat, eşti tot ce mi-a rămas. Visul meu e ca gândurile mele să fie citite de oameni, să trăiască ce trăiesc, să sufere cum sufăr eu, să zâmbească la fel ca mine, să fie eu. Cerul e gravat cu alb şi negru, gri deschi şi gri închis, dar auzeam oamenii care îmi spuneau << Nu crezi că albastrul cerului e minunat azi?>>. Nu, nu cred, pentru că cerul e de un gri mohorât şi trist. Şi azi, şi mâine, mereu acoperit de norii negrii şi temători.
Deja am scris prea mult trebuie să plec, îmi e foame şi sunt obosită, azi vreau să mănânc. Nu mai suport chinul prin care trec, dar nici nu pot renunţa la viaţă. Ce să fac? Poate că mâine voi primi răspunsul aşteptat. 3.02.2003.”



Am recitit de câteva ori rândurile. Nu îmi puteam crede ochilor, asta e un fel de pagină de jurnal, mai mult ca sigur asta e. Nu ar trebui să fac asta, dar vreau să aflu mai multe şi e un sigur mod în care pot face asta. Am deschis biroul şi am căutat prin el până am găsit ce căutam. Era un fel de caiet vechi, cu foi rupte şi mâzgălituri pe copertă. M-am aşezat pe pat cu prima foaie de hârtie în mână şi am început să citesc. Scrisul de pe această foaie era forte ordonat şi frumos, aşa cum scrie ea mereu.

„ Încep să cred că îngerul meu îmi ascultă rugăciunile. Azi am fost cea mai fericită fată din lume, pentru că am auzit că voi fi adoptată peste două zile. Din câte am înţeles sunt nişte oamenii cu o situaţie foarte bună, care locuiesc în Italia, chiar la Roma. Am auzit multe despre acel oraş, se spune că este foarte frumos acolo, poate că o să am un strop de culoare în viaţă. Mulţumesc îngeraş, îţi voi fi veşnic îndatorată. 15.11. 2002”

Am observat că foile nu era în ordine, le voi aşeza în ordine când termin de citit. Dacă a fost adoptată de nişte oamenii atât de buni de ce a ajuns din nou la o casă de copii? Oare cei care au adoptată nu am mai suportat-o, sau au murit? Am luat următoare foia şi am început să citesc cu multă atenţie.

„De ce mă urăşti îngeraşule, de ce nu mă laşi să fiu fericită? Locul în care eram înainte era confortabil, mai eram bătută, dar aici viaţa mea este un calvar. Te rog, ia-mă la ine, nu mă lăsa aici. Credeam că îngerii sunt fiinţe bune, dar tu nu ieşti, tu nu ieşti îngerul meu, eşti diavolul meu. Vrei să mă distrugi, şi faci asta mai bine decât oricine, dar nu-mi distruge şi prieteni. De ce ai aruncat-o şi pe Andra în acest infern? Răspunde-mi măcar o dată, într-un vis, spune-mi cu ce ţi-am greşit. De ce îmi apari în vise şi îmi spui că totul va fi bine, de ce mă minţi şi de ce nu-ţi arăţi chipul? Mi-am amintit ceva, care e cadoul tău pentru mine? Ştii ce zi e nu? Sigur că ştii, probabil că îţi aştepţi şi tu cadoul, ei bine eu mă oi ruga la tine. Chiar dacă tu mă urăşti eu nu pot face asta, deşi mă mint că te urăsc nu o fac, nu o pot face. 24.12.2002”

Ce oare s-a întâmplat cu ea, nu pot înţelege, era fericită acum vrea să moartă. Nu, nu acum, atunci. Am scos o foaie pătată cu lacrimi şi cu un scris oribil şi tremurat.

„ Dacă vrei distruge-mă, calcă-mă în picioare, ucide-mă, torturează-mă, dar nu o luat pe ea, ea nu a greşit cu nimic. Eu sunt vinovată, nu? De ce trebuie alţi să sufere în locul meu, de ce nu îţi arăţi supărarea asupra mea? Acum înţeleg, acesta e modul tău de a mă pedepsi, îmi iei ce am mai drag şi aşa mă faci să sufăr. Dacă îmi iei tot ce contează pentru mine, atunci tu eşti cel care trebuie să fi distrus, tu însemni cel mai mult pentru mine. 8.03.2003”

„Ai reuşit, până la urmă m-ai distrus, ai luat-o cu tine ticălosule! Moartea ei a fost scăparea mea. Ştii ceva, îmi doresc să fiu din nou în mâinile lor, să mă înfometez, să cerşesc pentru ei, doar ca ea să fie în viaţă. Să-mi spună că mâine totul va fi mai bine şi că vom trece peste împreună. Acum ce-mi mai pregăteşti? Mă vie trimite unei alte familii care să mă trimită la cerşit, sau mai rău? Nu cred că te vei opri vreodată. Aseară mi-a spus să aştept, ce trebuie să aştept, să aştept să vină sfârşitul? Îl tot aştept, de ce nu mai vine?” 9.03.2003

„Astăzi Andra a primit o bucată de ciocolată drept răsplată, iar eu am primit o bătaie pentru că nu am reuşit să câştig destui banii. Ce cred ei, că acesta e un loc de muncă? Nu a fost vina mea că era frig, iar locul în care stăteam era prea retras şi oamenii abea dacă îmi aruncau o privire, iar când făceau asta era plină de dezgust. După ce Andra a mâncat aceşti au trimis-o înapoi în camera noastră. Când a venit m-a îmbrăţişat şi mi-a dat o bucată de pâine şi bucăţica de ciocolată pe care a primit-o. Am rămas şocată, dar îmi era atât de foame încât nu am putut refuza. Am luat doar bucată de pâine spunând că sunt alergică la ciocolată şi că-i mulţumesc pentru bunătatea ei. Acum dacă mă gândesc şi ţi-e ar trebuie să-ţi mulţumesc. Deci mulţumesc îngeraşul meu pentru că mi-ai dat o prietenă atât de bună. 17.01.2003”

Am strâns din pumnii nesuportând să mai citesc, acum înţeleg de ce nu doreşte să se apropie de mine sau de tata. Fata asta crede că dacă s-ar apropia de noi ne-ar distruge? Am luat fiole pa cere le-am citit şi am coborât scările. Tata nu era nici în camera lui, nici in bibliotecă, iar biroul era închis. Am mers la bucătărie unde am văzut-o pe Ganina, am întrebat-o dacă ştie ceva de tata.
- Tatăl dumneavoastră este în birou, mi-a cerut să încui uşa pentru că are de discutat nişte afaceri foarte importante. Sinceră să fiu bărbatul care a venit mi s-a părut foarte dubios. Scuzaţi-mă, nu trebuie să mă bag în treburile tatălui dumneavoastră.
I-am spus femei că nu contează afacerile tatei şi i-am cerut cheia de la birou. Aceasta a spus că nu îmi poate da cheia, ce crede ea că face pe şefa cu mine. Am prinso de încheietură şi i-am ordonat să-mi dea cheia de la birou.
- Ce crezi că faci Jake.
Am strâmbat din nas ştiind că tata era în spatele meu. Am spus că am vrut să vorbesc ceva cu el, dar acum nu mai contează. Tata mi la prezentat pe un anume Maximilian. I-am aruncat o privire de gheaţă idiotului apoi m-am îndreptat spre ieşire.
- Maximilian a fost ca un tată pentru Cristina, el a adoptat-o din România şi a dus-o în Italia, la Roma, iar ea a fugit.
- El a fost prima ei familie.
Am auzit un „Exact” din partea bărbatului, atât a fost suficient pentru a sări la el. M-am apropiat cu viteză şi i-am dat un pumn în faţă. Acesta a căzut la podea, sângele nu a întârziat să apară pentru că l-am lovit în nas, dar eu nu m-am lăsat am început să-l lovesc cu picioarele până ce Jess, bodigardul tatei, m-a scos din încăpere. În clipa următoare tata a ieşit din încăpere şi m-a rugat să-l urmez în birou. Am mers în linişte, dar nu am intrat, am rămas în faţa uşilor de stejar refuzând să intru.
- Atunci explică-mi de ce l-ai atacat pe domnul Maximilian.
- Vorbeşti de gunoiul care a intrat în casă. Simţeam eu un miros neplăcut, dar nu mă gândeam că ai adus resturi din Italia aici.
Am primit o palmă peste faţă, nu cred că tocmai m-a lovit. Tatăl meu a înnebunit complet, dacă Cristina era aici cred că ar fi început să plângă, sau mai rău, l-ar fi ucis pe idiot. Am strâns din pumnii şi am urcat scările. Am intra în camera Cristinei şi m-am aşeza pe pat.
- Oare ce faci acum?




Le mulțumesc celor care au citit ceea ce am scris.
Désirée, mă bucur mult că ai citit şi chiar ai lăsat un comentariu, nu sunt chiar începătoare, dar nici pricepută. Nu mă supără comentariul tău, chiar mă ajută.
Sper că acest capitol este mai reușit.

#4
(06-11-2011, 02:09 PM)Ayu.Lore A scris: Cineva a deschi a deschis cu nervozitate uşa camerei mele, cu greu mi-am deschis ochii sesizând că nervosul era tata. nu știu dacă sună bine să spui „ iar nervosul era tata ” pare forțat, idk Îi spun să aştepte să mă îmbrac şi voi merge cu el la firmă. Bărbatul continua să ă să mă privea privească nervos, ar trebuii un „și” aici nu cred că era vorba de firmă. Oare bătrânul şi-a dat seama că prinţesa a dispărut de acasă? lol, cum sună
- Unde e Cristina? după tonul voci vocii lui era clar că mă consideră vinovat.
Da, sunt şi eu vinovat, pentru că în loc să o opresc am urcat-o direct în avion, dar nu a m am de gând să fiu o piedică în faţa visului ei.
I-am spus bărbatului că cobor în câteva minute şi să mă aştepte la masă pentru că mor de foame. Poate că am fost pre prea indiferent cu ceea ce i s-a întâmpla „surioarei mele”, dar nu prea am avut-o la inimă ca o soră. Simt mai mult pentru ea decât pentru o soră, între fraţi este o rivalitate, iar între mine şi ea este o ură absolută. Mă bucur că am scăpat de ea, dar am şi un sentiment de pierdere în acelaşi timp. Oare chiar am pierdut-o pentru totdeauna?
Mi-am luat repede pe mine un tricou cu metalica cu M mare şi o pereche de blugi uzaţi. Am coborât scările şi am intrat în living unde tata îşi savura fără chef micul de jun dejun . Am oftat aşezându-mă lângă el, urăsc living-ul acesta, mai bine aş mânca în bucătărie decât aici. Pereţi pereții au o nuanţă oribilă de crem de pe vremea bunicii, mobila este de colecţie din nu-ştiu nu știu care epocă, mă miră că nu o fost mâncată de termite. Mă aşez pe un scaun masiv, cu spătar înalt, din lemn de mahon, tapiţat cu mătase neagră. Am luat o felie de pâine prăjită cu gem de caise şi mi-am pus o cană de cafea . Privirea tatălui meu mi-a tăiat pofta de mâncare. Am lăsat jos felia ridicându-mi privirea spre bătrân, eram destul de nervos şi tensionat.
- Da, ştiu unde este. Şi nu, nu am de gând să-ţi spun, vei merge după ea şi eu nu vreau să fiu implicat în asta. Poţi să pretinzi că această discuţie nici măcar nu a avut loc.
M-am ridicat de la masă şi m-am îndreptat spre capătul scărilor. Am auzit cum tata îmi ordonă să mă întorc şi să-i spun unde este Cris, dacă nu virgulițăă sunt pedepsit. Auzi la el, pedepsit, sunt major, nu are nici un drept asupra mea, știu că este un personaj fictiv cu alte gânduri față de ale tale și așa mai departe, dar, mi se pare că asta nu prea are logică, adică totuși dacă era major nu ar mai trebuii să gândească că are voie să facă ce vrea și alte prostioare, înțelegi ce vreau să zic pot face ce vreau. Am vrut să merg în camera mea, în schimb m-am oprit în faţa camerei Cristinei şi am intrat în aceasta. Era clar că ceva lipsea, dezordinea, mirosul fumului de ţigare țigară şi vocea ei enervantă care să-mi spună să ies în clipa asta din cameră. Oare chiar am început să-i simt lipsa? întrebare retorică stupidă pentru că având în vedere că spune că ceva lipsea era clar că îi era dor de ea, damn
M-am lăsat pe patul ei şi am privit tavanul, am analizat fiecare dulap şi am observat o foia o foaie ... de hârtie sub birou. M-am ridicat cu lene şi m-am apropiat de acesta, am ridicat foia foaia, cred că dacă îl mai găsesc o dată voi crede că nu știi să scrii cuvântul „foaie” şi am citit nişte cuvinte scrise dezordonat şi la grabă.
„ Nu cred că am ce căuta în această lume, îngerii au vrut să mă ia odată la ei, dar i-am refuzat. Oare de ce am refuzat Paradisul, de ce am ales să rămân în infernul numit pământ, de ce? Am primit răspunsul la această întrebare, adică mi-am dat singură răspunsul la această întrebare. Am rămas în infern pentru că doream să găsesc un alt înger care a refuzat cerul, dar nu mi-am pierdut speranţa. Probabil că acum îngerii mă amăgesc pentru că am avut curajul să-i refuz. Dar îmi doresc să trăiesc, să iubesc, să fiu fericită şi la rândul meu să fiu iubită. Dacă cer prea mult atunci Accept, mă voi ridica la cer şi voi trăi cu voi, dacă nu cer prea mult atunci voi aştepta.
Am de gând să-mi urmez visul. Îngere, te rog să nu mă urăşti! Am mare nevoie de tine şi te protecţia ta, eşti singurul care mă iubeşte cu adevărat, eşti tot ce mi-a rămas. Visul meu e ca gândurile mele să fie citite de oameni, să trăiască ce trăiesc, să sufere cum sufăr eu, să zâmbească la fel ca mine, să fie eu. Cerul e gravat cu alb şi negru, gri deschi şi gri închis, asta sună foarte, foarte, foarte nașpa, numai suntem la grădiniță să spunem gri închis și deschis, spunem gri doar ._. dar auzeam oamenii care îmi spuneau << Nu crezi că albastrul cerului e minunat azi?>>. Nu, nu cred, pentru că cerul e de un gri mohorât şi trist. Şi azi, şi mâine, mereu acoperit de norii negrii şi temători. iarăși gri ? de fapt, iarăși cer ? iarăși negru ? prea multe repetiții
Deja am scris prea mult trebuie să plec, îmi e foame şi sunt obosită, azi vreau să mănânc. Nu mai suport chinul prin care trec, dar nici nu pot renunţa la viaţă. Ce să fac? Poate că mâine voi primi răspunsul aşteptat. tot spune că ea își dă singură răspunsul și tot ea spune că încă îl așteaptă ... 3.02.2003.”



Am recitit de câteva ori rândurile. Nu îmi puteam crede ochilor, asta e un fel de pagină de jurnal, mai mult ca sigur asta e. Nu ar trebui să fac asta, dar vreau să aflu mai multe şi e un sigur mod în care pot face asta. Am deschis biroul şi am căutat prin el până am găsit ce căutam. Era un fel de caiet vechi, cu foi rupte şi mâzgălituri pe copertă. M-am aşezat pe pat cu prima foaie de hârtie în mână şi am început să citesc. Scrisul de pe această foaie era forte ordonat şi frumos, aşa cum scrie ea mereu.

„ Încep să cred că îngerul meu îmi ascultă rugăciunile. Azi am fost cea mai fericită fată din lume, pentru că am auzit că voi fi adoptată peste două zile. Din câte am înţeles sunt nişte oamenii cu o situaţie foarte bună, care locuiesc în Italia, chiar la Roma. Am auzit multe despre acel oraş, se spune că este foarte frumos acolo, poate că o să am un strop de culoare în viaţă. Mulţumesc îngeraş, îţi voi fi veşnic îndatorată. 15.11. 2002”

Am observat că foile nu era erau în ordine, le voi aşeza în ordine când termin de citit. Dacă a fost adoptată de nişte oamenii atât de buni de ce a ajuns din nou la o casă de copii? Oare cei care au adoptată adoptat-o nu am mai suportat-o, fără virgulă ... sau au murit? Am luat următoare foia foaie, deja cred că nui știi să îl scrii .___.” şi am început să citesc cu multă atenţie.

„De ce mă urăşti îngeraşule, de ce nu mă laşi să fiu fericită? Locul în care eram înainte era confortabil, mai eram bătută, dar aici viaţa mea este un calvar. Te rog, ia-mă la ine, tine nu mă lăsa aici. Credeam că îngerii sunt fiinţe bune, dar tu nu ieştiești, tu nu ieşti îngerul meu, eștieşti diavolul meu. Vrei să mă distrugi, şi faci asta mai bine decât oricine, dar nu-mi distruge şi prieteni prietenii. De ce ai aruncat-o şi pe Andra în acest infern? Răspunde-mi măcar o dată, într-un vis, spune-mi cu ce ţi-am greşit. De ce îmi apari în vise şi îmi spui că totul va fi bine, de ce mă minţi şi de ce nu-ţi arăţi chipul? Mi-am amintit ceva, care e cadoul tău pentru mine? Ştii ce zi e nu? Sigur că ştii, probabil că îţi aştepţi şi tu cadoul, ei bine eu mă oivoi ruga la tine. Chiar dacă tu mă urăşti eu nu pot face asta, deşi mă mint că te urăsc nu o fac, nu o pot face. 24.12.2002”

Ce oare s-a întâmplat cu ea, nu pot înţelege, era fericită acum vrea să moartă.moară Nu, nu acum, atunci. Am scos o foaie pătată cu lacrimi şi cu un scris oribil şi tremurat.

„ Dacă vrei distruge-mă, calcă-mă în picioare, ucide-mă, torturează-mă, dar nu o luatlua pe ea, ea nu a greşit cu nimic. Eu sunt vinovată, nu? De ce trebuie alţi să sufere în locul meu, de ce nu îţi arăţi supărarea asupra mea? Acum înţeleg, acesta e modul tău de a mă pedepsi, îmi iei ce am mai drag şi aşa mă faci să sufăr. Dacă îmi iei tot ce contează pentru mine, atunci tu eşti cel care trebuie să fi distrus, tu însemni cel mai mult pentru mine. 8.03.2003”

„Ai reuşit, până la urmă m-ai distrus, ai luat-o cu tine ticălosule! Moartea ei a fost scăparea mea. Ştii ceva, îmi doresc să fiu din nou în mâinile lor, să mă înfometez, să cerşesc pentru ei, doar ca ea să fie în viaţă. Să-mi spună că mâine totul va fi mai bine şi că vom trece peste împreună. Acum ce-mi mai pregăteşti? Mă vie trimite unei alte familii care să mă trimită la cerşit, sau mai rău? Nu cred că te vei opri vreodată. Aseară mi-a spus să aştept, ce trebuie să aştept, să aştept să vină sfârşitul? Îl tot aştept, de ce nu mai vine?” gata cu aștept, prea multe repetiții .-.9.03.2003

„Astăzi Andra a primit o bucată de ciocolată drept răsplată, iar eu am primit o bătaie pentru că nu am reuşit să câştig destui banii. Ce cred ei, că acesta e un loc de muncă? Nu a fost vina mea că era frig, iar locul în care stăteam era prea retras şi oamenii abea dacă îmi aruncau o privire, iar când făceau asta era plină de dezgust. După ce Andra a mâncat aceşti aceștia au trimis-o înapoi în camera noastră. Când a venit m-a îmbrăţişat şi mi-a dat o bucată de pâine şi bucăţica de ciocolată pe care a primit-o. Am rămas şocată, dar îmi era atât de foame încât nu am putut refuza. Am luat doar bucată de pâine spunând că sunt alergică la ciocolată şi că-i mulţumesc pentru bunătatea ei. Acum dacă mă gândesc şi ţi-e ar trebuie să-ţi mulţumesc. Deci mulţumesc îngeraşul meu pentru că mi-ai dat o prietenă atât de bună. 17.01.2003”

Am strâns din pumnii nesuportând să mai citesc, acum înţeleg de ce nu doreşte să se apropie de mine sau de tata. Fata asta crede că dacă s-ar apropia de noi ne-ar distruge? Am luat fiolefoile pa pe cerecare le-am citit şi am coborât scările. Tata nu era nici în camera lui, nici in bibliotecă, iar biroul era închis. Am mers la bucătărie unde am văzut-o pe Ganina, am întrebat-o dacă ştie ceva de tata.
- Tatăl dumneavoastră este în birou, mi-a cerut să încui uşa pentru că are de discutat nişte afaceri foarte importante. Sinceră să fiu bărbatul care a venit mi s-a părut foarte dubios. Scuzaţi-mă, nu trebuie să mă bag în treburile tatălui dumneavoastră.
I-am spus femei că nu contează afacerile tatei şi i-am cerut cheia de la birou. Aceasta a spus că nu îmi poate da cheia, ce crede ea că face pe şefa cu mine. Am prinso de încheietură şi i-am ordonat să-mi dea cheia de la birou.
- Ce crezi că faci Jake.
Am strâmbat din nas ştiind că tata era în spatele meu. Am spus că am vrut să vorbesc ceva cu el, dar acum nu mai contează. Tata mi la prezentat pe un anume Maximilian. I-am aruncat o privire de gheaţă idiotului apoi m-am îndreptat spre ieşire.
- Maximilian a fost ca un tată pentru Cristina, el a adoptat-o din România şi a dus-o în Italia, la Roma, iar ea a fugit.
- El a fost prima ei familie.
Am auzit un „Exact” din partea bărbatului, atât a fost suficient pentru a sări la el. M-am apropiat cu viteză şi i-am dat un pumn în faţă. Acesta a căzut la podea, sângele nu a întârziat să apară pentru că l-am lovit în nas, dar eu nu m-am lăsat am început să-l lovesc cu picioarele până ce Jess, bodigardul tatei, m-a scos din încăpere. În clipa următoare tata a ieşit din încăpere şi m-a rugat să-l urmez în birou. Am mers în linişte, dar nu am intrat, am rămas în faţa uşilor de stejar refuzând să intru.
- Atunci explică-mi de ce l-ai atacat pe domnul Maximilian.
- Vorbeşti de gunoiul care a intrat în casă. Simţeam eu un miros neplăcut, dar nu mă gândeam că ai adus resturi din Italia aici.
Am primit o palmă peste faţă, nu cred că tocmai m-a lovit. Tatăl meu a înnebunit complet, dacă Cristina era aici cred că ar fi început să plângă, sau mai rău, l-ar fi ucis pe idiot. Am strâns din pumnii şi am urcat scările. Am intra în camera Cristinei şi m-am aşeza pe pat.
- Oare ce faci acum?


Mi-e rău -.-.
Ochei, nu este atât de rău pe cât pare, dar, ai multe, prea multe, exagerat de multe greșeli de tastare din neatenție și cred că poate și din neștiință -.-.
În primul rând, se aude IEȘTI dar se scrie EȘTI, și este FOAIE, nu FOIE.
Ai multe, prea multe, exagerat de mult repetiții supărătoare.
Ideea este ochei, dar devine clișeică, ai grijă.
Se vede că ai totuși potențial, dar ai grijă, după ce numai găsesc greșeli de exprimare și tastare o să trec să îți dau sfaturi mai normale decât cum se scrie Ești și Foaie ...
[Imagine: Jun0xCa.png]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Yaoi] Cum sa te indragostesti in trei pasi simpli. Natsuru 5 3.891 10-02-2013, 11:08 PM
Ultimul răspuns: Natsuru
  Dragostea eterna dureaza trei luni crazy little red 33 22.216 22-09-2012, 10:44 AM
Ultimul răspuns: crazy little red
  O echipa,trei fete Yoko-sama 13 7.108 10-12-2010, 10:45 AM
Ultimul răspuns: Yoko-sama
  Trei minute! [+16] [yaoi] Aliss_anime 6 5.066 22-02-2010, 09:54 PM
Ultimul răspuns: Aliss_anime


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)