Trairi

[Aveqetura]

Ţin să precizez de la început că nu eu sunt persoana care a scris aceste poezii. Poeziile apartin mamei mele. Îşi doreşte să le publice, însă până a-şi vedea visul cu ochii mai este cale lungă. Cum eu nu o pot sfatui impartial, pentru că este mama mea, vreau să pun câte o poezie sau două scrisă de ea, pentru a citi ce parere are cineva impartial.

Doresc pareri constructive, ca sa pot sa o ajut pe mama mea sa-si imbunatateasca stilul de a scrie.

O dată de 13…

O dată de 13
Dintr-o lună senină –
O zi de verdeaţă, o zi de lumină !
Asta ar trebui
O dată de 13
Pe lume a fi !

Aşa lumea toată
Nu s-ar arata
Grea şi-ncurcată ,
Zburlită sau prea iritată,
Ci bună şi calmă,
Cuminte – aromată,
Saltând ca o veselă fată.
Vie-n culoare,
Cu sunete clare
Şi-armonii duminicale.

Dea Domnul pe lume
Orice dată de 13
Să fie minune !
Să fie mireasmă
Şi-un bine anume,
Spre fiecare să vie
Cu ocrotire
Şi-nveselire !

Vară

Lumină de miere în jur se revarsă
Din floarea de fân, din a soarelui rază,
Şi caldă şi coaptă e ziua-n amiază,
Caci umblă o zână prin ţarina arsă.

Aşa se desfată lumina prin fire de iarbă,
Prin crengi de copac şi fructe în pârg,
Colindă zaludă şi neostoită, degrabă,
Purtându-şi o trenă de fluturi cu sârg.

Ici-colo aşază chiar poame-aromate,
Îmbie cu grabă mici guri la-nfruptare,
Îndemnul gustarii tuturora-l împarte...
Pe poteci dă petale spre desfatare.

[Aveqetura]

Inca doua poezii pentru cei care citesc :

Prin lume...

Ce multe pe lume
Te-adună, te-ntorc,
Te ridică navalnic,
Apoi rau te storc !...

Cât este de sprinten
Şi de prieten
Timpul ce-l ai
În propria-ţi viaţă :
În rosturi, în treburi
Şi-n multe dichisuri !...

E cald uneori,
E bun, e suav,
Sau e cam sucit
Ăst Timp deseori!
E-o roată de fapte
Şi de naluciri...
Nu ştii cum să-l ţii
Din ale sale porniri!...
Ba chiar te face să crezi
Că eşti stapân pe vecii,
Pe toate din lume !
Şi multe cutezi a-mplini...

Dar iute te-ntoarce în roata-i parşivă
Şi viata ta intră câteodată-n derivă !...

Zile

Simple, scurte, înnodate
Sunt zilele noastre toate.

Uneori sunt prea fierbinti,
Prea lungi, prea reci sau prea cu dinti!

Stau ca ţesatură fină –
Strânse blând ca o cunună,

Dulci ori triste sau bogate,
Pas cu pas le ducem toate.

Cam nauce uneori,
Dar cu ele te strecori
Prin al vietii dulce pas,
Lasând relele pe şanţ-
Chiar de dai naduf pe nas!

Te opreşti, în sus priveşti ,
Te gândeşti, te rasuceşti,

Plângi, zâmbeşti,
Dar, apoi, umil cerşeşti
Un strop mic de iertaciune,
De-ndurare, de minune,
Ca să duci zilele toate,
Câte ţi-au fost ele date,
Multumind smerit, tacut,
Regretând că au trecut!...